In loc de motto:
„ Nu răscoli cenusa trecutului că vor sări scântei ce te vor arde” !
MI-E TARE DOR………
Mi-e tare dor de casa strămosească
De casa-n care m-am născut
De grija părintească
Cu care-am fost crescut .
Mi-e dor de fratii mei modesti
De buna MAMĂ si de TATĂ
Ce seara ne spuneau povesti
Când pâinea se cocea pe vatră.
Mi-e dor de iarna cea geroasă
Cu nămeti până-n tavan
De vara lungă, călduroasă
Când fotbal jucam pe maidan.
Mi-e dor de pădurea inverzită
De florile ce le-adunam
De apa curgătoare limpezită
In care zilnic mă scăldam.
Mi-e dor de ulitele prăfuite
Ce zilnic eu le parcurgeam
De pomii cu fructe pârguite
Ce nespălate le mâncam.
Mi-e dor de scoala-n care-am invătat
Să scriu, să socotesc si să citesc
De dascălii ce m-au format
Cum pentru viată să mă pregătesc.
Mi-e dor de fostii mei colegi
Din scoala generală
De timpul când puteai s-alegi
De vrei să mergi sau nu la scoală.
Mi-e dor de-a mea copilărie
Când descult eu alergam
Prin livadă si prin vie
Si fructe proaspete mâncam.
Mi-e dor de apa curgătoare
Ce desparte satu-n două
De zilele cu prea mult soare
Si de câmpul plin cu rouă.
Mi-e dor de pestisorii mici
Ce cu mâna ii prindeam
In apa mică dintre lunci
In care vara mă scăldam.
Mi-e dor de lumea adunată
La hora-ncinsă-n sat
De atmosfera minunată
De după treierat.
Mi-e dor de clipa-nflăcărată
Ce-o da jocul de-a vardistii
De mingea mică, desumflată
Ce-o chinuiam noi pustii.
Mi-e dor de Săptămâna Mare
Când la denii eu mergeam
De PASTE marea sărbătoare
Când ouă rosii noi ciocneam.
Mi-e dor de noaptea de AJUN
Când pe vecini ii colindam
De ziua sfântă de CRĂCIUN
Când toti la masă ne-adunam.
Mi-e dor de clipele in care
De ANUL NOU eu sorcoveam
Vecini si rude la-ntâmplare
Si seara banii-număram.
MI-E TARE DOR de toate ce-am făcut
In nevinovata mea copilărie
Mi-e dor de cei ce m-au crescut
Cu dragoste si bucurie .
Dedic aceste versuri distinsilor vizitatori si comentatori care vor intra intentionat sau intâmplător pe blogul meu si le vor citi in speranta că amintirile domniilor lor le va sensibiliza dorinta de a comenta si posta linck-uri si pingback-uri cu teme asemănătoare pentru a mai odihni un pic creierul prea obosit de politica diversionistă si partinică de pe plaiurile mioritice.
Cu stimă si respect deosebit,
Alioșa.
Alioşa ” File de Jurnal ” 
Foarte emotionant, unchiule!
ApreciazăApreciază
Comentariu de Cristian Strat — 09/06/2011 @ 11:43 am |
@ CRISTI,
Salut nepoate ! Dar tare scump mai esti bre la vedere ! Pe unde mai umbli ? Tot pe la marginea PĂMÂNTULUI acolo in indepărtata dar fascinanta CANADĂ ? Merg treburile pe acolo au, ba ? Pe la noi, la poale de CARPATI si pe malurile DÂMBOVITEI treburile nu prea merg cum trebuie si de aceea am trecut la abordarea altor feluri de articole. MI-E TARE DOR de tine nepoate, chiar mi-e dor ! De când nu ne-am mai văzut ? Eu, sincer nu mai tin minte dar, tu certamente !
Ai grijă de tine nepoate că lumea-i schimbătoare ca vântul . Multumesc pentru vizită si, mai treci din când in când si pe la mine ! Tu specialist in IT poti face mult mai multe , chiar si să postezi un videoclip la acest post cu ceva de vis din VANCOUVER ! Ce zici ? Nu ai timp ? Dacă vrei, poti !
Sănătate multă si nu uita : „ cum iti asterni, asa dormi ” !
Cu bine CRISTI !
Unchiu SANDU .
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 09/06/2011 @ 12:43 pm |
@Domnule Alexandru,
Îndrăznesc să vă spun astfel amintindu-mi mereu de Alexandru Macedon.
Nu am să comentez astăzi mult, fiecare vers mi-ar lua mai mult timp și mâine avem banchetul clasei a VIII a, dar am vă să rog să-mi permiteți să scriu aceste versuri și pe blogul școlii unde lucrez. Vreau să consemnez și autorul lor.
Se poate ?
ApreciazăApreciază
Comentariu de dictaturajustitiei — 09/06/2011 @ 2:42 pm |
@ Doamna profesoară,
Dacă dumneavoastră considerati că modestele mele versuri postate sub simplul titlu : „ MI-E TARE DOR ” merită a fi postate pe blogul școlii unde profesati, eu nu am nimic impotrivă ! Propunerea dumneavoastră mă măguleste si-n acelasi timp mă onorează ! Cât despre consemnarea autorului, nimic mai simplu : ALIOȘA ( POPOVICI ALEXANDRU, ofiter pensionar ) . Vă astept insă cu mult interes , atunci când veti voi si veti avea si timpul necesar la dispozitie, să comentati asa cum doriti dumneavoastră , modestele mele versuri.
Felicitări pentru incă o nouă promotie de absolventi si, distractie plăcută la banchetul de absolvire din această seară !
Cu stimă si respect, Alioșa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 10/06/2011 @ 8:10 am |
Vă mulțumesc!
Sunteți primul din blogosferă căruia îi mărturisesc despre faptul că este ultimul banchet la această școală. De la 1 septembrie voi profesa la un liceu din Vălenii de Munte.
ApreciazăApreciază
Comentariu de dictaturajustitiei — 10/06/2011 @ 8:23 am |
@ Doamna Carmen ,
Mă simt onorat să aflu primul mărturisirea dumnevoastră ! Dati-mi voi să vă urez din toată inima mult, mult succes la liceul din VĂLENII DE MUNTE si, să scoateti cât mai multe promotii de absolventi de liceu iar la următoarele banchete, dorinta domniei voastre de comunicare si promptitudinea răspunsurilor să fie ca si acum !
Doamne ajută !
Cu aleasă consideratie, Alioșa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 10/06/2011 @ 9:13 am
N-o să comentez poezia, nu pentru asta a fost scrisă.
Vreau doar să spun că, în fiecare vers, se ascunde, simt , o lacrimă!
Ai scris cu multă sensibilitate, lucru rar – credeam eu- pentru un militar.
Copilăria ta seamănă cu a multora din generația noastră, are acea puritate, pe care ne-au transmis-o părinții, școala, satul.
S-a învățat cartea, nu pentru că învățământul era obligatoriu, nici pentru că așa voiau părinții. Noi , am mers la școală, pentru că am iubit-o!
Asta se vede în tot ceea ce facem.
Îți mulțumesc frumos pentru clipa de sinceritate ri(t)mată!!!
ApreciazăApreciază
Comentariu de incertitudini — 09/06/2011 @ 3:54 pm |
@ Gina,
Bună dimineata !
Da, ai dreptate : poezia nu a fost scrisă pentru a fi comentată ci pentru REMEMBER COPILĂRIE ! Cei insă care vor s-o comenteze, sunt liberi să o facă iar plăcerea va fi de partea amândoura . Ai sesizat excelent mesajul subtil al fiecărui vers ! In spatele lui se ascund trăiri intense al vremurilor demult trecute, regrete incomesurabile după cei dragi dispăruti dintre cei vii, regrete permanente după natura neifestată cu radiatii periculoase sănătătii ,după imensele păduri in care ti-era drag s-alergi după fluturi sau să culegi ciuperci, mure, fragi si flori frumoase si puternic mirositoare, după apa limpede de pârâu in care pestisorii erau la vedere iar seara broastele te incântau cu orăcăitul lot diferit de la o specie la alta, după iarba de un verde crud cosită la sfârsit de mai si care isi ducea mireasma de fân proaspăt cosit la sute de metri depărtare, după pomii fructiferi plini de fructe ce erau lăsate să se dezvolte , maturizeze si să se coacă, nu ca azi când sunt mâncate de crude de indivizi colorati si lesinati de foame , trimisi de tutorii lor afară, la ciordeală si nu in ultimul rând regrete pentru TIMPUL care nu mai poate fi dat inapoi ca să trăieste acele mirifice clipe spre deosebire de TIMPUL de astăzi prea OTRĂVIT si INSUPORTABIL de TRĂIT ! Si, poate , tocmai de aceea , multi se-aruncă-n cap de la balcoane, acoperisurile caselor, blocurilor, isi stropesc corpul cu benzină si-apoi isi dau foc sau pur si simplu se catără pe stâlpii de inaltă tensiune cu gând sinicigas. In legătură cu afirmatia ta : „ ai scris cu multă sensibilitate, lucru rar-credeam eu-pentru un militar ” ,as vrea să mă opresc pentru o clipă asupra conditiei de MILITAR care, in aceste zile de TOTALĂ MANIPULARE, este percepută diferit de societatea civilă si alesii nostri . La prima vedere, s-ar părea că un militar este o fiintă dură, rigidă, lipsită de sensibilitate si compasiune ( vs a vs de viata cazonă din armată ) dar, NU-I ASA ! MILITARII in afară de faptul că au la bază o pregătire solidă ( liceu militar, scoală militară, academie militară, cursuri postacademice , masterate, doctorate ) pe bază de carte , nu de spagă ( cel putin asa a fost pe timpul meu si al tău ) , ca toti oamenii, au si ei suflet, sunt părinti, bunici, cu dragoste fată de semenii lor, săritori la nevoie si care au pus mai presus de toate interesele generale ale societătii in detrimentul celor personale. Ar fi multe de spus pe acestă linie dar, mă opresc aici cu gândul că , odată si odată voi POSTA un ARTICOL doar pe această temă, a demontării părerilor si preconceptelor total nedrepte si gresite asupra MILITARILOR , cei care in caz de CALAMITĂTI NATURALE salvează mai intâi pe altii si-apoi pe-ai lui .
Si eu iti multumesc pentru SINCERITATEA comentariului si te asigur că , fiind de aceeasi generatie, ideile si opiniile noastre despre viată sunt asemănătoare ceea ce-mi crează o stare de bine si confort permanent.
Sărut mâna, Gina !
Cu tot respectul, Alioșa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 10/06/2011 @ 8:56 am |
Amintiri pline de dor…
ApreciazăApreciază
Comentariu de yousef59 — 09/06/2011 @ 4:14 pm |
@ MAGDA !
Bine ai venit pe blogul meu !
„ Amintiri pline de dor…” pe care certamente si tu le ai !
De ce nu ni le impărtăsesti si nouă !
Sunt sigur că in memoria ta incă tânără, ai mii de asemenea amintiri chiar dacă ai cresut la oras ( zic eu ) ! Dar, cum intăi a fost satul si-apoi s-a dezvoltat orasul, toti avem rădăcini in mosi-strămosi la satul cu ulite prăfuite ce toate duceau spre bisericuta din lemn sau cărămidă construită prin donatiile enoriasilor locului si lângă care trona magazinul universal unde găseai de toate la preturi pe gustul tuturor.
Te astept cu interes si respect oricând in casa mea virtuală cu ce vei voi domnia ta să comentezi si nu m-ar deranja să-mi trimiti chiar pingback-uri.
Cu respect, Alioșa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 10/06/2011 @ 9:06 am |
M-am despartit de satul meu la o vreme,dar l-am luat cu mine in suflet…cand ajung acolo(la intervale de ani),unele lucruri mi se par straine,schimbate…sigur,au evoluat…Pastrez multe amintiri dragi cu care ma hranesc si ma alin pe aici pe unde traiesc(ca altfel, cum?).Uneori ma intreb cum de intr-o inima cat pumnul pot incapea atatea sentimente,amintiri…Pe ulitele prafuite(,cand veneam in vacanta)ne jucam „Tara,tara vrem ostasi!”,”La noi mai putine,si la voi mai multe/Dorul Marioarelor,surioarelor”,”Podul de piatra,s-a daramat/,A venit apa si l-a luat/ Vom face altul pe mal in jos/,Altul mai trainic si mai frumos/”,Ascunsa,Fugarita,multe…nu aveam griji,ne intalneam in drum,si stateam pe banca de la poarta casei;fiecare casa avea o astfel de banca unde duminica, cand se intorceau de la biserica,sau cand mai aveau timp,vecinele stateau de vorba,iar noi ,fetele ,in fiecare seara(acum nu prea mai sunt banci,a noastra insa a ramas(,inlocuita cu alta noua din cand in cand)…o ulita care era batatorita foarte tare de noi,era aceea care ducea in plantatia de salcami unde primavara uitam de noi, ametiti de mirosul si gustul florilor …dupa ce ne saturam mai luam flori sa avem si pentru acasa…ne opream la Coperativa (magazinul satului)sa vedem ce a mai primit,sa dam sfoara in sat pentru cine nu stia (mai ales cand se aducea gaz lampant,ca era vremea in care casele erau luminate cu lampi cu gaz)…langa magazin,era un Bufet care avea mereu dropsuri verzi si galbene,biscuiti patrati (8 la 1 leu) eugenia cu 0,65bani. si sifon..In timpurile acelea nu mi se parea ca traiam greu pentru ca mai toti traiau la fel…La „Anu’Nou”,ne duceam cate un grup mare si uram prin sat..pe ulitele troienite , uneori ne afundam ,dar nu renuntam…eu,aveam o traistuta de macat,rosie tesuta de bunica mea in stative(Sfatoasa,de la care mai am doar niste iconite,lucruri crosetate de ea…si dorul nespus de ea …ca s-a dus …),si stateam pana o umpleam de colaci si nuci si mere,ma mai intorceam si o goleam din cand in cand acasa,si umblam tot satul,si tare bucurosi erau oamenii ca le treceai pragul…Toata iarna ne dadeam cu sania pe o ulita in panta…aveam bob si sanie…Vara ,ne trimitea sa ducem vacile la camp(la cireada la boar)si nu ne mai intorceam un timp pentru ca era raul acolo,unde ne scaldam si faceam mal din pietricele ca sa prindem pesti …ne jucam cu codatii si cu lipitorile…ne faceam coliba din arini cand ploua si ne puneam albinele direct pe mana care ne mai si intepau(dar nu ne pasa daca era bine sau rau)…La Ispas se facea un scranciob in sat(din lemn cu patru scaune care se invartea )si ne duceam si ne zgaiam acolo ca era si Joc… pandeam fetele( care pe la 16-17 ani erau scoase prima oara la joc)…parca il vad pe nea Mitica cu vioara si arcusul care alerga repede pe corzi…o data a cantat Balada lui Ciprian Porumbescu…aveam 10 ani si m-am indragostit de ea.. de atunci am ascultat de mii de ori Balada…Eu sunt legata de locurile acelea …scuze daca am plictisit…
ApreciazăApreciază
Comentariu de yousef59 — 11/06/2011 @ 6:48 pm |
@ Magda,
Nu ai plictisit deloc ! Dimpotrivă, mie mi-ai produs o mare bucurie prin postarea acestui amplu si detailat comentariu. Si cum să plictisesti când ai povestit asa de frumos si cu lux de amănunte aventurile copilărie tale dar in acelasi timp punându-ne si pe noi cititorii să ne aducem aminte de năzbâtiile si trăirile noastre ? Oricine citeste ce-ai scris isi va aduce aminte cu drag de iernile pline de zăpadă stufoasă , bătătorită sau pur si simplu inghetată, de bătaia cu bulgării de zăpadă, datul cu sania sau schiurile, de faptul că desi era ger de crăpau pietrele , stăteam ore in sir pe derdelus la sănius si chiar dacă obrajii erau imbujorati sau nasul inghetat, până la lăsarea intunericului nu ne induram să plecăm de pe pârtia de schi . Si cum să te plictisesti când ne-ai adus aminte de mirosul florilor de salcâm primăvara sau de barajele făcute pe albia pârâurilor ca să prindem mai usor pestisorii ce n-aveau decât vina de a se fi aflat la locul si timpul nepotrivit in aval de acele baraje ce-i lăsa fără apărare in fata copiilor angajati parcă intr-un concurs neorganizat dar cu miza „ cine prinde mai multi pesti ” ! Iar clipa când magazinul universal era aprovizionat cu marfă proaspătă, este vie si acum in memoria mea cum la fel de bine sunt stocate si amintirile despre CRĂCIUN, ANUL NOU, BOBOTEAZĂ , vezi : https://aliosapopovici.wordpress.com/2010/12/12/mirajul-sărbătorilor-de-iarnă ,sau, despre SĂPTĂMÂNA MARE , PASTI, INVIEREA DOMNULUI , vezi : https://aliosapopovici.wordpress.com/2011/04/18/sărbători-pascale-fericite , ca să nu mai vorbesc de toamna cea bogată când, după ce terminam de cules fructele din livada proprie, luam la rând toti nucii de pe dealurile CAP-ului adunând ca si furnica, nuci pentru toată iarna . Frumoase aduceri aminte si extraordinar de bine prezentate.
Felicitări MAGDA si nu uita , AMINTIRILE TALE sunt si AMINTIRILE MELE si ale tuturor celor ce vizitează modestul meu blog chiar dacă se abtin in a comenta .
Toate cele bune !
Te mai astept si cu alte comentarii si amintiri !
Cu respect, Aliosa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 12/06/2011 @ 12:44 pm
….unde-s jocurile copilariei:”pitigaie,gaie”,”hututa”,’de-a florile”.de-a pitele”.”de-a pietricelele”,”de-a coasa”,”de-a lapta – pe fuga,in patru si opt pe tic?;
– un de-s noptile cand noi ,copiii,culcati pe un brat de paie in mijlocul ograzii,sub clar de luna si numarand mortii din acea zi dupa stelele ce le vedeam cazand,ascultam infrigurati horile”Rasarit-o Gainusa”,”Alaturea cu drumu”,”Sara buna,mandruluca”,incercand sa ghicim cine-i horitorul?……unde-s….,unde-s….?
ApreciazăApreciază
Comentariu de emahategan — 09/06/2011 @ 5:03 pm |
@ EMAHATEGAN ,
Bine ai intrat pe blogul meu !
Sedere cât mai lungă si comentarii pe măsură , sincer, iti doresc !
Ai mare dreptate : unde-s jocurile copilărie de altădată ? Cele pe care le-ai enumerat si-că multe altele …..
Din păcate, si mai ales după 1989, jocurile nevinovate din copilăria noastră si mai grav, traditiile si obiceiurile noastre strămosesti, românesti, au inceput să dispară din mentalitatea copiilor si adultilor fiind inlocuite de importuri fără nici o legătură cu specificul nostru mioritic. Suntem asi in a copia tot ce-i mai rău din occident pe linia distractiilor mai ales ale copiilor si asta nu-i bine deloc. Acum la modă, sunt jocurile erotice, consumul de droguri si sexul cât cuprinde . Tocmai din aceste cauze, fetite de 10-16 ani, cad in plasa traficantilor de carne vie si persoane si devin prostituate sau, si mai grav, rămân insărcinate si după cum legea interzice avortul până la o anumită vârstă, dau nastere unor monstri ce ajung pe mâna traficantilor de organe . Au dispărut jocurile de altă dată dar, stii de ce ? Din cauza PĂRINTILOR care le bagă in cap odraslelor lor doar ideea de a ajunge cu orice pret VEDETE ca să câstige cât mai usor BANI pentru ei nemaitinând cont de viitorul copiilor lor ( dansul la bară , modelingul,vocea, frumusetea trupului tânăr etc etc )nu tin o vesnicie !
Te mai astept pe blogul meu EMAHATEGAN !
Cu respect, Alioșa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 10/06/2011 @ 9:32 am |
Ne este dor la toti,de toate
Iar celor care-acuma le traiesc
Le va fi dor si lor odata,poate…
ApreciazăApreciază
Comentariu de fosile — 11/06/2011 @ 10:04 am |
@ Alexandru,
Bună ziua ! Excelentă completare ! De ce te-ai oprit la al treilea vers ? De ce nu ti-ai lăsat M U Z A să rodească ? Sunt convins că poti chiar mai mult si mai bine ca mine ! Dacă te lasi in voia MUZEI, versurile curg domol, strofa iute se-ntregeste,poezia infloreste ! GO, GO , ALEXANDRU !
„ Ne este dor la toti, de toate
Iar celor care-acuma le trăiesc
Le va fi dor si lor odată , poate …. ” , ( foarte frumos ),
In timpă ce tot imbătrânesc ……
Multumesc pentru vizită si comentariu !
Un sfârsit de săptămână cât mai agreabil !
Cu respect, Alioșa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 11/06/2011 @ 12:34 pm |
Las loc pentru fiecare sa continue cu ce crede.
Mult bine,
Alexandru.
ApreciazăApreciază
Comentariu de fosile — 11/06/2011 @ 6:56 pm |
@ Alexandru,
Sper că remarca mea referitoare la continuarea poeziei incepute , nu te-a deranjat ! Este bine totusi că ti-ai dat acceptul ca „ fiecare să continue cu ce crede ” !
Vreau să retii că esti oricând bine venit pe blogul meu si nu m-ar deranja deloc comentariile ca răspuns si la alte comentarii sau postări cum este cea făcută de „ KP ”!
O duminică frumoasă !
Numai bine !
Alioșa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 12/06/2011 @ 12:52 pm
Ce dracului comentariu sa mai introduc frate? Aflu cu stupoare ca pensia nu numai ca nu s-a marit, nu am crezut nici o clipa acest lucru, ba s-a cam micsorat. Daca ar fi doar la mine nu ar fi o mare nenorocire (chiar daca pe fond este), dar m-au sunat o multime de colegi care mi-au spus acelasi lucru, posibil ca asa se explica acel 90.02%. Culmea m-au sunat si colegi care atunci cand eu scriiam ca pensiile vor fi mai mici spuneau ca sunt plecat cu capul. Nu sunt un razbunator, nu simt nici o satisfactie mai ales ca printre cei afectati sunt si eu si multi prieteni si colegi si nici nu mai vreau sa ma cert cu nimeni, nu stiu daca mai ramane si timp pentru impacare, parca totusi realismul si chiar cinismul isi au rolul lor in viata. Naivitatea, credulitatea, romantismul sunt necesare in anumite momente ale vietii dar nu sunt si suficiente, toate pot oferi un moment de satisfactie efemera la tinerete, dar cam atat, la maturitate lucrile se complica si apar tot felul de intrebari. Nu stiu ce au simtit, nu imi inchipui ce fiori i-au strapuns pe acei colegi si chiar amici cand visul cu cavalerul dreptatii, imbracat in mariner si calare pe o iapa blonda si bengoasa, s-a transformat intr-un morman de cenusa spulberata la prima adiere de vant. Posibil ca si ei sa fi uitat un lucru esential „omul nu este altceva decat un graunte de nisip in bataia vantului” „Vanare de vant Bob Dylan”.
ApreciazăApreciază
Comentariu de MITRU — 11/06/2011 @ 4:33 pm |
@ MITRU,
Bine ai revenit prietene pe blogul meu !
Chiar mă intrebam ce s-a intâmplat de nu mai dădeai nici un semn de viată . Acum c-ai revenit m-am linistit chiar dacă amândoi suntem in aceeasi oală . Despre pensie ce să mai spun ? Am intrat si eu ca toată lumea curioasă pe site-ul MApN să văd inainte de a primi DECIZIA care-i situatia si nu mică mi-a fost mirarea când am constatat că vorba aceea din popor „ RĂMÂNE CA LA INCEPUT” si-a găsit materializarea si in cazul meu ! Adică , INCREDIBIL dar ADEVĂRAT ! Desi a fost CALCULATĂ după legi diferite ( L.164/2004 si L.119/2010 ), după NORME METODOLOGICE DE APLICARE DIFERITE, afurisita mea de PENSIE a RĂMAS ACEEASI !?!?!? la nivel de leu, nici mai mult , nici mai putin ! Oare e posibil asa ceva ? Sau CALCULATORUL a fost programat pe TREI VARIANTE : pensii crescute,pensii scăzute si pensii la fel ? Sincer, nu inteleg cum de a rămas aceeasi sumă si după RECALCULARE ! Nu spun că ar fi trebuit musai să crească dar, putea foarte bine să scadă , sau una, sau alta, cu un leu-doi dar, nu să RĂMÂNĂ LA FEL ! Si cum nu am primit incă DECIZIA, nu pot intreprinde nici un demers asa că, tot vorba aceea românească mă va scoate din impas : „ timpul le rezolvă pe toate ” sau, „ toate la timpul lor ” .
Sincer, din discutiile purtate cu pontonierii din orasul de pe malul DUNĂRII bătrâne, atât ofiteri, maistri militari cât si subofiteri, la TOTI ( si nu-s putini deloc ) le-a CRESCUT PENSIA ! Numai mie mi-a rămas la fel ca inainte de recalcularea de anul trecut.Până atunci ( la venirea DECIZIE in baza căreia putem face CONTESTATIE ) boier MITRU să ne bucurăm de VIATĂ că , dacă e să ne luăm după EI si METODELE LOR, se strânge latul si se măreste cheagul de sânge din zona inimii sau a creierului si , nu-i bine deloc mai ales că ne-am propus să ne REVEDEM si la a 45-a ANIVERSARE ( in 2014 ) a ABSOLVIRII L.M.
Multă sănătate frate !
Alioșa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 12/06/2011 @ 1:17 pm |
.Aliosa,
Ne-ai trezit si noua dor,
De ulita copilariei
De colbul fin, sub soare arzator
Prin care parca ne pierdeam in ceata
In crunt razboi,
Cu un Cyclop razbunator,
Venit, napasta, de pe mare
Sa ne aduca Tara-n Jale.
Mi-e dor si de taranii pasnici
De bucuria lor de viata
Sfios, imi amintesc satenii
Cu suflet pur, de dupa Denii.
Pe-atuncea, nu aveam a banui,
Ce vremi haine vor veni
Cand demoni, asa-zisi portocalii
Viata, ne-o vor pradui,
Chiar in preajma de Rusalii.
Madi si Onu
.
ApreciazăApreciază
Comentariu de World of Solitaire — 11/06/2011 @ 8:45 pm |
@ Madi si Onu,
Bună ziua prieteni !
Chiar de RUSALII vă răspund
Dar MUZA mea e moartă
Căci nu mai am in al meu gând
Decât o mare poartă
Prin care demonii să ii alung
Pentru o nouă soartă !
In inima mea nu-i sărbătoare
Iar de RUSALII eu trăiesc
Clipe de cosmar si intristare
Când văd demonii ce tot mărsăluiesc
Cu alte steguri decât tricolore
Pe pământul nostru strămosesc !
Poftă bună prieteni căci pofta mea s-a dus de ce-am văzut si auzit ieri la televizor si la radio.
Alioșa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 12/06/2011 @ 1:37 pm |
O fi oare adevarata toata afacerea asta in jurul lui DSK? Dar cred ca pe undeva sunt si ceva adevaruri!!!
Ipoteza de domeniul fantasticului – sau de ce DSK risca ani grei de puscarie.
Articol de Arina Ciocîldău
Un raport emis către prim-ministrul Rusiei, Vladimir Putin, de către Serviciul Federal de Securitate (FSB), susţine că fostul şef al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, a fost acuzat şi arestat în SUA pentru agresiune sexuală după ce acesta a descoperit că tot aurul depozitat în US Bullion Depository, sau Fort Knox, „lipseşte sau/şi nu a fost inventariat”.
De asemenea, în mod cel puţin ciudat, şi un apropiat al acestuia, un bancher egiptean, căruia DSK îi împărtăşise această descoperire, a fost reţinut pentru aceleaşi acuzaţii ca şi şeful FMI.
Potrivit acestui raport secret al FSB, Strauss-Kahn a devenit „din ce în ce mai îngrijorat”, la începutul acestei luni, după ce Statele Unite au început „să tragă de timp” în legătură cu promisiunea de a livra către FMI 191,3 tone de aur (acord din Al Doilea Amendament semnat de către Comitetul executiv în aprilie 1978) care urmau să fie vândute pentru a finanţa ceea ce se numeşte DST (drepturi speciale de tragere), conceput ca înlocuitor al standardului aurului, potrivit The European Union Times.
Potrivit raportului FSB, Strauss-Kahn şi-a exprimat la acea vreme îngrijorările faţă de oficialii guvernamentali americani apropiaţi de preşedintele Obama. Se pare că surse din CIA (Central Intelligence Agency) i-ar fi furnizat şefului FMI dovezi certe că tot aurul deţinut de SUA „a dispărut”.
După ce a primit aceste informaţii din partea CIA, DSK a făcut imediat aranjamente să părăsească SUA, cu destinaţia Paris, însă a fost anunţat de către agenţii care lucrează pentru Direcţia Generală pentru Securitate Externă din Franţa (DGSE) că autorităţile americane vor să îl captureze, aşa că a fugit la aeroportul JFK din New York. Fostul şef FMI a urmat sfaturile agenţii de la DGSE de a-şi lăsa telefonul mobil la hotel, pentru ca poliţia SUA să nu-i poată afla locaţia exactă.
Ajuns în siguranţă în avionul Air France cu destinaţia Paris, Strauss-Kahn a făcut greşeala fatală de a suna la hotel şi de a le cere angajaţilor să îi trimită telefonul mobil, pe care îl lăsase în cameră, la reşedinţa sa din Franţa. Astfel, agenţii americani i-au dat de urmă şi l-au putut aresta.
Cu două săptămâni înainte de arestarea sa, Strauss-Kahn i-a împărtăşit bunului său prieten, un bancher egiptean, Mahmoud Abdel Salam Omar, dovezile pe care le are de la CIA privind aurul din SUA.
Omar, asemenea prietenului său, a fost arestat în 30 mai 2011, aducându-i-se acuzaţia de agresiune sexuală împotriva unei angajate a unui hotel de lux, o acuzaţie clasificată de FSB drept „dincolo de imaginaţie”, având în vedere faptul că Omar are vârsta de 74 ani şi este un musulman foarte credincios.
După ce Putin a citit acest raport al FSB, a ordonat ca acesta să fie postat pe site-ul Kremlin-ului devenind astfel primul lider mondial care susţine faptul că şeful FMI este o victimă a conspiraţiei Statelor Unite.
„Este dificil pentru mine să evaluez motivele politice ascunse dar nu cred că situaţia iniţială prezentată este cea adevărată. Ceva nu sună bine”, a declarat Vladimir Putin, potrivit New York Post.
Interesant de remarcat cu privire la toate aceste evenimente este faptul că unul dintre primii membri ai Congresului Statelor Unite, candidat prezidenţial în 2012, Ron Paul şi-a exprimat cu mult timp în urmă convingerea că guvernul american a minţit cu privire la rezervele sale de aur depozitate la Fort Knox.
Parlamentarul Ron devenise atât de îngrijorat de faptul că Rezerva Federală şi Guvernul SUA ascund adevărul despre rezervele de aur, încât a prezentat un proiect de lege la sfârşitul anului 2010, pentru a forţa întocmirea unui bilanţ, însă a fost ulterior învins de către forţele regimului Obama.
Când a fost întrebat de reporteri dacă este de părere că nu a existat niciodată aur în Fort Knox sau în Rezerva Federală, congresmanul Paul a dat o replică incredibilă: „cred că acesta este o posibilitate”.
O altă informaţie interesantă este cererea lui Ron Paul, cu trei zile înainte de arestarea lui Strauss-Kahn, către SUA de a vinde toate rezervele de aur, declarând: „Având în vedere preţul mare care e acum, şi problema datoriilor colosale de acum, în toate sensurile, vindeţi tot”.
„În octombrie 2009, China a primit un transport de lingouri de aur. Aurul este în mod regulat schimbat între ţări pentru a plăti datoriile şi a stabili echilibrul comerţului. Mare parte a aurului este stocate în tezaur sub supravegherea unei organizaţii speciale cu sediul în Londra, London Bullion Market Association (sau LMBA). După ce s-a efectuat tranzacţia, China a cerut să se facă nişte teste speciale pentru a demonstra puritatea aurului şi greutatea lingourilor.
Funcţionarii au fost şocaţi să afle, după efectuarea analizelor, că lingourile erau false. Ele conţineau tungsten şi doar un strat de aur adevărat. Mai mult de atât, aceste lingouri de aur, care conţin numere de serie pentru urmărire, proveneau din SUA şi au fost stocate în Fort Knox ani de zile. A fost raportată existenţa a 5.600 – 5.700 de lingouri, a câte 11,34 kilograme”, scria publicaţia ViewZone.Com în 2009.
Din ultimele informaţii din SUA reiese că Strauss-Kahn nu are de gând să renunţe la acest „război” şi şi-a angajat o echipă formată din foşti spioni ai CIA, detectivi particulari şi consilieri mass-media pentru a-l proteja.
ApreciazăApreciază
Comentariu de KP — 12/06/2011 @ 8:58 am |
@ KP ,
Nu stiu cât de adevărată poate fi această pretioasă informatie legata de fostul sef al FMI ,Dominique Strauss- Kahn vs. de tezaurul american dar, CERTAMENTE stiu ( daca tot veni vorba despre LINGOURI DE AUR ) ca, TEZAURUL ROMANIEI , 93,4 tone de aur dintre care 91 de tone de monede istorice apartinand bancilor romanesti particulare , firmelor si persoanelor private si 2,4 tone LINGOURI DE AUR apartinans BNR ,transferat pe calea ferata in timpul Primului Razboi Mondial in RUSIA tarista de teama de a nu cadea in mainile Puterilor Centrale care ocupasera deja o buna parte din teritotiul national amenintand cu ocuparea totala , nu a mai fost RESTITUIT nici pana acum ! Initial, LENIN si bolsevicii lui au confiscat pur si simplu tot tezaurul si abia in 1935 au restituit o mica parte , mai mult documente de valoare, carti, picturi , harti etc etc .Ca sa respect adevarul istoric s-a restituit doar o mica parte in 1935, 1956 si 2008 mai mult din interes si imagine decat din necesitate, respect si omenie .
Cat despre postarea de fata care se refera tot la AUR si DIPLOMATIE numai ca in alte circumstante, las la latitudinea distinsilor mei vizitatori placerea de a comenta si rascomenta aceasta pretioasa informatie nu inainte de a-i multumi lui KP pentru inspiratul sau comentariu care poate genera multe comentarii.
O zi buna KP !
Cu respect, Aliosa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 12/06/2011 @ 2:32 pm |
Alioșa,
Dacă n-ai văzut una dintre cele mai frumoase mânăstiri ale sudului țării, fă-ți timp s-o vezi!
Vei avea mari bucurii!
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/06/mit-si-legenda.html
ApreciazăApreciază
Comentariu de incertitudini — 13/06/2011 @ 5:09 pm |
@ Gina,
Bună seara !
După cum ai prezentat Mănăstirea CURTEA DE ARGES cu misterele povestii Mesterului Manole si frumusetile ei inegalabile, ti-as acorda cu toată responsabilitatea LICENTA DE GHID AUTORIZAT si titlul de „ Maică Staretă ” ! Cum insă nu am nici o prerogativă in acest sens, mă multumesc să te felicit pentru documentata prezentare. Spre regretul dar si rusinea mea, desi am trecut prin CURTEA DE ARGES intr-o vizită de documentare pe timpul studiilor la Academia Militară ( 1985-1987 ) , nu am vizitat frumoasa MĂNĂSTIRE din cauza timpului scurt avut la dispozitie .Apoi, au apărut alte obligatii si itinerarii de deplasare care m-au dus chiar până-n CETATEA ETERNĂ si CETATEA VATICAN dar nu si pe la Curtea de Arges . Cum insă am tot timpul in fată, este posibil ca intr-un viitor apropiat să vizitez si cea mai frumoasă mănăstire din sudul tării că pe cele din nordul ei le-am văzut .
Multumesc pentru inteleptul sfat dat !
O noapte linistită !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 13/06/2011 @ 9:30 pm |
E imposibil citind versurile … sa nu te apuce un dor de dor !
ApreciazăApreciază
Comentariu de Samsara — 13/06/2011 @ 9:00 pm |
@ SAMSARA ,
Bine ai venit pe modestul meu blog !
Ti-am intors imediat vizita si nu mică mi-a fost mirarea când am constatat că-ti plac drumetiile si postezi superbe imagini din natura frumoasei MOLDOVE vatra povestilor lui CREANGĂ .
Sper din toată inima ca trecerea ta să nu fie una meteoritică ci, dimpotrivă , de lungă si binefăcătoare durată spre a ne impărtăsi opinii si idei despre tot ce-i frumos din natură că din viata si politica dâmboviteană nu stiu ce-am putea găsi .
M-a bucurat enorm remarca : „ e imposibil citind versurile……să nu te apuce un dor de dor ” !
Multumesc pentru vizită si, sper să ne mai citim !
Toate cele bune !
Alioșa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 13/06/2011 @ 9:38 pm |
Aloișa,
Credincioasă sunt, dar maică stareță nu mă văd nici în visele cele mai de pe urmă!
Îmi place viața asta a noastră așa cum este- bună/rea/ gravă /frumoasă/ zbuciumată..
O seară bună!
ApreciazăApreciază
Comentariu de incertitudini — 14/06/2011 @ 7:37 pm |
@ Gina,
Certamente m-am lăsat impresionat de frumusetea prezentării in imagini si fraze mestesugit alese a legendei Mănăstirii CURTEA DE ARGES intr-un stil original dar incărcat de emotie si piosenie si , grăbit mereu ca-ntodeauna ( https://aliosapopovici.wordpress.com/ MEREU-GRĂBIT …. articol scris la PAGINI ( dreapta , pagina principală,jos, sub ARHIVE ), când am folosit cuvântul titlul de „ MAICA STARETĂ ” m-am gândit la functia supremă dintr-o mănăstire care , se cuvine numai celei mai inteligente , profesioniste si credincioase STARETE si nu la a te despărti de VIATA ta „ asa cum este , bună-rea, gravă-frumoasă, zbuciumată ….. A fost asa, o recompensă si nicidecum ce s-a lăsat de inteles. Imi cer iertare dacă , vorba proverbului si-a limbii noastre românesti, „ una spui si alta iese” m-a pus in acestă jenantă postură.
Iti multumesc pentru curajul si sinceritatea gândurilor tale care mi-au oferit sansa să mă explic si-n acelasi timp să-ti arăt că nu am vrut in nici un fel să te supăr sau, ferească SFÂNTUL, să te jignesc.
Convins fiind că am dezamorsat micul conflict de exprimare neintentionat provocat de legenda Mănăstirii CURTEA DE ARGES, inchei dorindu-ti din toată inima să rămâi aceeasi fidelă si pertinentă comentatoare pe modestul meu blog.
Sărut mâna, GINA !
Cu respect deosebit, Alioșa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 15/06/2011 @ 8:20 am |
@ Oanaclara,
Discret , cu pasii mici ca de felină, cu ochii sinceri dar si curiosi, cu gând curat si inima deschisă, văzând usa-ntredeschisă si fereastra luminată , ai intrat in casa-mi virtuală , tiptil aproape de frică poate să nu mă trezesti din somnul meu adânc cu vise despre ingerasi ce spun uneori si lucruri „ trăsnite” dar inteligente si pline de substrat uman adolescentin si, vorba strămosilor nostri , „ VENI, VIDI, VINCI ” !
Când insă m-am trezit din somnul meu adânc, am simtit parcă o adiere a unei pale de vânt căldut de vară ce-a umplut cu mirosul florilor de salcâm, iasomie si tei, camera in care tu intrase-si tiptil să-ti marchezi prin „ like ” prezenta pe acest modest post : „ MI-E TARE DOR ” !…….
Da, MI-E TARE DOR de toate si de toti si chiar si de dialogurile tale nemaipomenite cu copilasul tău DĂNUT si nu in ultimul rând de pingback-urile si comentariile tale .
Te astept cu respect oricând !
Alioșa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 15/06/2011 @ 8:34 am |
@Alioșa,
Acum că lucrurile sunt limpezi, declarăm incidentul stins.
O seară bună!
ApreciazăApreciază
Comentariu de incertitudini — 15/06/2011 @ 9:06 pm |
@ Gina,
Mă bucur că lucrurile s-au limpezit si am redevenit cei ce-am fost mai inainte. Nici o clipă nu mi-am pus problema că nu ne vom lămuri . A fost doar o chestiune de timp si o mai atentă aplecare spre intelesul celor scrise intr-un moment de inăltătoare recunostintă a modului excelent in care ai prezentat in imagini si cuvinte istoricul si frumusetile Mănăstirii Curtea de Arges. Nu intotdeauna , chiar dacă vrem, reusim să ne exprimăm gândurile in asa fel ca mesajul nostru sincer să fie inteles si perceput ca atare. In fond, se poate intâmpla oricui si tocmai de aceea mă bucur incă odată in plus că lucrurile s-au limpezit.
O seară bună si eu iti doresc chiar dacă acum e vorba de o altă seară !
Apropo !
Ieri seară a fost ECLIPSA de LUNĂ ! Cum ti s-a părut fenomenul spre deosebire de alte dăti ?
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 16/06/2011 @ 5:58 pm |
[…] la parter. În faţa geamurilor este o parcare. Astăzi, în jurul prânzului, eram în dreptul geamului de la apartamentul […]
ApreciazăApreciază
Pingback de Cine îi dă apă la moară lui Băsescu când spune:”Şcoala românească scoate tâmpiţi” « Popateapa's Blog — 16/06/2011 @ 9:16 pm |
@ Popateapa,
Ai perfectă dreptate in legătură cu afirmatia din chiar titlul articolului nou postat si adus si mie la cunostintă prin pingback-ul trimis ! Lui Băsescu ii dă apă la moară vis-a-vis de afirmatia sa la furie si necaz pe dascălii neamului, precum că „ Scoala românească scoate tâmpiti” , chiar cei care se fac vinovati de needucarea cum trebuie a tinerilor, „ din cauza uscăturilor din rândul profesorilor ” ! dar, nu te supăra, cine sunt acele „ uscături” ? Nu sunt cumva chiar cei iesti profesori pe bandă rulantă pe cunostinte, relatii, pile, spagă, mită, favoruri materiale nemaiinchipuite, functii si demnităti doar pentru faptul că aveau sau au semnat o adeziune de primire intr-un partid sau altul dar, MUSAI aflat la PUTERE pe timpul când progenitura urma asa zisul proces de invătământ ? Nu cumva acele uscături sunt chiar odraslele ,rudele sau cunostintele celor aflati intâmplător la conducerea TĂRII si a INVĂTĂMÂNTULUI românesc ? Dacă NU, atunci cum se explică că un incapabil ce nu si-a luat BAC-ul imediat după terminarea liceului cum era normal, si-a primit diploma de absolvire după 6-8 ani când deja era băgat in politica slugarnică până-n gât ? Ăstia dau APĂ LA MOARĂ lui Băsescu si din cauza lor, multi tineri din ziua de azi pun mâna pe DIPLOMA de absolvire a liceului si nici nu stiu scrie si citi ortografic si morfologic ca să nu mai spun de stiintele exacte . Vorba unui INTERLOP : „ eu n u stiu carte dar, fac bani ” si lista ar putea continua ……„ eu nu stiu carte dar sunt EUROPARLAMENTAR ……..
Nu trebuie căzut insă in patima exagerărilor si generalizărilor ! Majoritatea PROFESORILOR sunt bine si foarte bine pregătiti moral si profesional si-si fac meseria cu constiinciozitate . Cum chiar tu ai spus : „ pădure fără uscături nu se poate ” asa si CORPUL PROFESORILOR nu poate coexista fără „ uscături” care dau APĂ LA MOARĂ lui Băsescu.Iar exemple ca duduia care a spus : „ să isi ia casă la curte dacă vrea fără fum ” vei mai avea ocazia să mai intâlnesti atâta timp cât POLITICUL dirijează si manipulează tot ce miscă-n tara asta iar cei ajunsi la PUTERE fac legea după chipul, asemănarea si interesul lor , vorba unei FEMEI pedeliste care i-a răspuns unei femei pesediste intr-un schimb de opinii : „ CIOCU” MIC, ACUM SUNTEM NOI LA PUTERE ” !
Asta-i ROMÂNIA postdecembristă si trebuie să trăim in ea !
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 17/06/2011 @ 11:01 am |
Alioșa,
Nimeni nu este deținătorul adevărului absolut, asta o știm toți!
Mă intrigă ceva în lumea asta a noastră, fie ea cea reală, fie aici, în blogosferă. Fiecare crede că poate să spună orice despre orice.
Ești un om de bună credință, categoric, chiar simt când pui punctul pe „i„ și nu-i lași pe musafiri să se abată.
Știu foarte puține lucruri despre viața voastră de militari, de aceea mă abțin când vine vorba despre salarii/pensiii etc.
Ce mă revoltă este felul în care mulți vorbesc despre învățământ, fără a cunoaște adevăratele lui probleme.
Și mai există teme despre care unii vorbesc cu dispreț, uitând că școala i-a făcut oameni.
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Comentariu de incertitudini — 20/06/2011 @ 4:53 pm |
@ Gina,
Cu sigurantă, „ nimeni nu este detinătorul adevărului absolut ” si asta o stim cu totii dar nu toti vor să recunoască. Ai mare dreptate : in ziua de astăzi , in ROMÂNIA postdecembristă când „ mama prostilor este mereu gravidă ” fiecare crede că poate să spună orice despre orice, chiar dacă nu stie ce spune. Si cum vorba din BIBLIE „ Iartă-i DOAMNE că nu stiu ce spun ” nu mai este valabilă in tara-n care hotii strigă hotii si corupti intre corupti bârfesc coruptii, impostorii, profitorii , lingusitorii si oportunistii, apăruti ca ciupercile după ploaie mai ales in ultimii sase-sapte ani, isi dau cu părerea despre PROFESORI, ARMATĂ, MEDICI, si despre toti cei onesti, tunând si fulgerând impotriva lor , a salariilor si pensiilor lor uitând nesimtitii de PROFESORII care i-au invătat si educat , de OFITERII care i-au instruit si pregătit pentru a depăsi mai usor greutătile apărute in calea vietii lor , de MEDICII care i-au tratat când au fost bolnavi salvându-le de multe ori viata pusă in primejdie chiar de propriile lor necugetări si fapte nechibzuite samd. In răspunsul dat lui POPATEAPA, am specificat foarte clar că MAREA MAJORITATE a profesorilor este bine pregătită dar, vezi, mai există intotdeauna un DAR: dar mai sunt si „ uscături ” ! Cum sotia mea a fost PROFESOARĂ aproape 30 de ani am cunoscut foarte bine categoria profesorilor iar ca să nu mai lungesc vorba, repet ce i-am spus si lui POPATEAPA: după 1990, s-a făcut altfel de CARTE iar „ democratia postdecembristă ”prost inteleasă si aplicată după vorbele si măsurile celor de la putere , a scos pe bandă rulantă SI PROFESORI slab pregătiti care si-au luat DIPLOMELE de LICENTĂ, MASTERATELE si DOCTORATELE nu pe MERITE ci pe SPAGĂ ( MITĂ ) ! REPET : NU toti absolventii de facultăti CI DOAR UNII care, prin oportunismul lor au ajuns in FUNCTII de mare răspundere si, dacă nu-s temeinice cunostinte de specialitate dar numiri pe criterii politice, tot ce produc asemenea specimene, nu poate fi decât dăunător societătii. Iti dai seama că nu pot da exemple concrete că impricinatii sunt in stare să apeleze la justitia care-i de partea lor si as iesi sifonat rău de tot dar tu stii destule exemple iar eu imi aduc aminte cum cineva ajuns ministru pe criterii politice nu era in stare să scoată două vorbe fără să-i sufle secretara de parcă eram pe vremea teatrelor cu sufleuri ! Ai tot dreptul ca profesoară să fii revoltată ( si eu sunt )despre felul in care multi vorbesc despre INVĂTĂMÂNT ( ca si despre ARMATĂ de altfel ), fără a cunoaste adevăratele lor probleme ! Dar, atâta timp cât nu se respectă principiul : „ OMUL potrivit la LOCUL potrivit ” iar NUMIRILE in functii de conducere in stat vor avea la baza lor criteriul POLITIC, al carnetului de partid aflat la putere si NU CRITERIUL performantei si al pregătirii de specialitate , LUCRURILE VOR EVOLUA din rău in mai rău ! Din păcate, astăzi, mai mult ca altădată, SE UITĂ că SCOALA a fost MOTORUL ce a impins societatea inainte iar cei care au ajuns oameni cu functii de decizie in stat au uitat de scoală si de dascălii de altădată.
Iti multumesc pentru vizită, comentariu si pentru faptul că mi-ai dat posibilitatea de a face lămuririle necesare vis-a-vis de problema INVĂTĂMÂNTULUI si a PROFESORILOR !
Cu respect , Aliosa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 20/06/2011 @ 5:57 pm |
CUI NU-I E DOR DE :
” de casa strămosească,
De grija părintească
de iarna cea geroasă
Cu nămeti până-n tavan
De vara lungă, călduroasă
Când fotbal jucam pe maidan.
Mi-e dor de pădurea inverzită
De florile ce le-adunam
De apa curgătoare limpezită
De pomii cu fructe pârguite
Ce nespălate le mâncam.
Mi-e dor de scoala-n care-am invătat
Mi-e dor de-a mea copilărie
Când descult eu alergam
De zilele cu prea mult soare
Mi-e dor de clipa-nflăcărată
Ce-o da jocul de-a vardistii
De mingea mică, desumflată
Ce-o chinuiam noi pustii.
ȘI EU
De PASTE marea sărbătoare
Când ouă rosii eu ciocneam.
De ziua sfântă de CRĂCIUN
Când toti la masă ne-adunam.
MI-E TARE DOR de toate ce-am făcut
In nevinovata mea copilărie
Mi-e dor de cei ce m-au crescut
Cu dragoste si bucurie .”
NU ÎMI ESTE PRIETEN.
Și, pentru că sunt convinsă că vă animă aceleași sentimente , ca în versurile de mai sus care în modul cel mai sincer exprimă dorul de tot ceea ce a fost pur în viața noastră, vă invit să vă exprimați părerea și în privința următoarei postări :
Să scriu, să socotesc si să citesc
De dascălii ce m-au format
Cum pentru viată să mă pregătesc.
Mi-e dor de fostii mei colegi
Din scoala generală
ApreciazăApreciază
Comentariu de dictaturajustitiei — 20/06/2011 @ 6:51 pm |
@ Carmen,
„ Cui nu-i e dor de ……….(… „ .MI-E TARE DOR.”..)…..nu imi este prieten !
Colosală remarcă !
Adevărat cugetare si inteleaptă frază !
Mai pot adăuga eu aici, la mine, ceva in plus ? Nu ! Ce-am avut de spus am spus chiar acolo la tine pe : http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/06/20/coborati-din-olimpul-vostru-poporul-este-satul-sa-plateasca-in-urma-raptului-savarsit-de-voi/
Iti multumesc pentru excelentul si plinul de invătăminte COMENTARIU !
Să ne citim cu sănătate si postărie viitoare căci mai important decât toate este RESPECTUL reciproc si DIALOGUL sincer, fără patima politicului dâmbovitean plin de dedesubturi si situatii neprevăzute chiar si de protagonistii ce se cred mai presus de toti si de toate .
O seară linistită !
Cu respect, Aliosa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 22/06/2011 @ 8:06 pm |
@Alioșa,
Nu ne rămâne decât să fim înțelepți și într-adevăr,, Să ne citim cu sănătate si postărie viitoare căci mai important decât toate este RESPECTUL reciproc si DIALOGUL sincer, fără patima politicului dâmbovitean plin de dedesubturi si situatii neprevăzute chiar si de protagonistii ce se cred mai presus de toti si de toate ” cum bine ai scris .
Cu același respect,
Carmen
ApreciazăApreciază
Comentariu de dictaturajustitiei — 22/06/2011 @ 9:06 pm |
@ Carmen,
Bună dimineata !
La mine-i cald si soare
Vântul nici nu bate
As vrea măcar o boare
Să fac-un pic răcoare.
Temperatura s-a ridicat
La peste 28 de grade
Desi la meteo s-a indicat
Cifre clare nu sarade.
La ora nouă o să plec
Pe malul DUNĂRII bătrâne
Si-acolo eu o să petrec
Cum stiu mai bine.
Plaja-i bună, nisip fin
Apa-i limpede si caldă
O să iau prosop de in
Si-apă rece o grămadă.
Pe la 12 o să plec
De pe malul DUNĂRII bătrâne
Si acas-o să petrec
Cu-o cafea si cu alune.
Să ne citim cu sănătate
Ce postăm si comentăm
Ca mai bună dintre toate
Este viata nu ce votăm !
@
Cu respect deosebit si aleasă consideratie, Aliosa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 23/06/2011 @ 7:43 am |
[…] Partea muzicală […]
ApreciazăApreciază
Pingback de Fragmente din marele dicționar BAZAKONION « Diverse diversificate — 23/06/2011 @ 7:50 pm |
@ Oanaclara,
Mi-a plăcut si „ partea muzicală” si „ partea genială” !
Felicitări pentru articol ! Decât gogomăniile ce se discută zilnic pe posturile de televiziune, mai bine „ fragmente din marele dictionar BAZAKONION ” !
Cu respect, Aliosa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 24/06/2011 @ 6:11 pm |
Astăzi- un fir de drăgaică!
ApreciazăApreciază
Comentariu de incertitudini — 24/06/2011 @ 12:02 pm |
@ Gina,
Nemultumitorului i se ia darul ! Tocmai de aceea, eu mă multumesc si cu „ un fir de drăgaică ” !
Asatăzi este mare sărbătoare : „ Nasterea Sfântului IOAN BOTEZĂTORUL ” ( SÂNZIENELE- DRĂGAICA ) ! Dar oare, bietul ROMÂN cu capul răvăsit de ultimele TEME puse in DEZBATERE PUBLICĂ ; revizuirea CONSTITUTIEI, reorganizarea suspect de grabnică a teritoriului ROMÂNIEI si acuzatia de TRĂDARE adusă Regelui MIHAI, si-a mai REAMINTIT ca altădată de SÂNZIENE – DRĂGAICĂ ?
Certamente NU ! Si-a amintit insă de oferta promotională a unui supermarket care, vrând să scape cât mai repede de o serie de produse agro-alimentare cu termen de valabilitate spre final, s-a sculat ( BIETUL ROMÂN ) cu noaptea-n cap asezându-se ca pe vremuri DAR PERFECT CONSTIENT si din proprie initiativă , la coada imensă a umilintei , PENTRU A CUMPĂRA CU BANI MAI PUTINI ZAHĂR SI ULEI MAI MULT . Nu m-as mira prea mult dacă peste câtva timp se va spune in presa scrisă sau vorbită că OFERTA PROMOTIONALĂ a fost de fapt o OFERTĂ ELECTORALĂ MASCATĂ cum s-a intâmplat si altă dată. Rămâne insă GUSTUL AMAR al UMILINTEI la care a fost supus din nou ROMÂNUL chiar in zi de SÂNZIENE -DRĂGAICA si ne nastere a Sfântului IOAN BOTEZĂTORUL !
Multumesc pentru „ firul de drăgaică ” !
Cu acelasi respect, Aliosa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 24/06/2011 @ 6:04 pm |
Tare emotionante versurile tale. Si mie mi-e dor de multe dintre „secventele”, persoanele, intamplarile la care faci tu referire. Si e normal sa fie asa, sa ne fie dor de cea mai frumoasa perioada a vietii, copilaria.
P.S. – Nu te ocolesc, dar dupa cum ai vazut si tu am avut o perioada foarte incarcata, aproape m-am ocolit pe mine. Sper sa reusesc sa ma mai detensionez si sa reiau blogareala. Mai vorbim!
ApreciazăApreciază
Comentariu de Cati Lupaşcu — 26/06/2011 @ 1:40 pm |
@ Cati,
Multumesc pentru vizită si aprecieri. Eram atât de nerăbdător să-ti aud părerea despre modestele mele versuri incât, ca un copil te-am intrebat de ce mă ocolesti făcând chiar si o glumă vis-a-vis de reabilitarea străzii pe care locuiesti. Acum că am inteles motivul tăcerii tale, m-am linistit si-ti doresc din inimă să te descătusezi din ghearele gândurilor prea stresante uneori si să iti reiei „ blogăreala ” care nu de putine ori m-a descătusat si pe mine din ghearele stresului provocat de cacealmalele date de cel mai tare si mai tare dintre pământenii de pe plaiurile politicii dâmbovitene .
Chiar acest comentariu al tău m-a desctusat destul ca să mă las in voia muzei si a timpului de afară si să incerc să reliefez in versuri simple atmosfera de cod galben ce in unele momente a fost chiar portocaliu desi harta meteo nu lăsa să se intrevadă asa ceva :
POTOPUL !
Nimic nou pe strada-mi pustie
Doar câinii mai latră uneori.
Bate vântul si-aduce miros de iasomie
Iar dinspre nord, o mare de nori .
Vijelia porneste si-ncepe POTOPUL
Ferestrele clăntăne si sună strident
Păsările fug adăpostinduse-n plopul
Ce singur se luptă cu-n mare torent.
Norii cei negri ajung la pământ
Văzduhul rău s-a-ntunecat
Afară e noapte ca si-ntr-un mormânt
Mă uit spre cer si intru-n păcat.
Nimic nu-mi convine,nimic nu-mi surâde
Sunt tot mai nervos si mai supărat
Tot ce mă-nconjoară imi pare că râde
De mine , bătrânul bărbat.
Fulgerele scapă unul după altul
Iar tunetul sperie tot ce -i in jur
Atmosfera e rece ca si cobaltul
Totu-i pustiu,nimic imprejur.
Doar strada pustie se-nviorează
Căci apele curg si vin tot mereu
Norii se crapă si-apoi se-nseninează
Si la orizont apare-un magnific curcubeu.
Ploaia-ncetat si POTOPUL s-a oprit
Dinspre -apus, apare o rază de SOARE
Din teiul singuratic s-aude-un slab ciripit
Ce-aduce parfumul de tei ca o boare.
Strada cea mare s-a-nviorat
De mici mogâldete-n picioarele goale
Câini-au stat si ei din lătrat
Iar pe mine nici capul nu mă mai doare .
Aliosa .
@ ALL !
Dedic această poezie, doamnei CATI LUPASCU, jurnalist la cotidianul săptămânal OBIECTIV „ VOCEA BRĂILEI” alături de inalta mea consideratie pentru tot ceea ce scrie pe blogul domniei sale si la jurnalul unde lucrează .
Cu respect deosebit pentru toti cititorii ,Aliosa.
NOTĂ !
Pentru navigatorii pe net culegători de„ folclor ”, ii atentionez politicos că, nu permit , publicarea pe blogurile lor cu „ copy-paste” a acestor modeste versuri care imi apartin in exclusivitate , decât după ce le dau acordul ! Vă multumesc pentru intelegere .
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Comentariu de Aliosa — 26/06/2011 @ 3:06 pm |