Alioşa ” File de Jurnal ”

27/09/2011

PEȘTERA URȘILOR .

Filed under: jurnal — Aliosa @ 1:03 pm

Situată la marginea satului CHIȘCĂU, comuna PIETROASA, județul BIHOR, la poalele munților BIHORULUI, in Depresiunea BEIUȘULUI, intre ȘTEI ( fostul Dr.PETRU GROZA ) și NUCET, la o altitudine de 482 de metri, 
PEȘTERA URȘILOR
are o frumusețe aparte și o istorie interesantă.
La inceputul anului 1966 era doar o carieră  modestă de marmoră a cărei exploatare s-a intețit pe măsura nevoilor tot mai mari ale economiei țării din acea perioadă .
In anul 1970 alături de alți locuitori din satul CHIȘCĂU s-a angajat ca miner și  TRAIAN CURTA un om simplu și vânjos  dar parcă stabilit de soartă să devină cunoscut lumii intregi puțin mai târziu de la prima lui intrare in cariera ce avea și ea să devină cunoscută peste hotare și-n intreaga lume.
 Din spusele localnicilor din CHIȘCĂU  cu care am discutat in 19 august când am vizitat pentru prima dată peștera, din cele văzute in interiorul ei ( placa comemorativă care se va vedea și-n slideshow-ul ce-l voi posta )și din relatările pensionarului miner TRAIAN CURTA , așternute pe o scrisoare recomandată expediată din BEIUȘ in 12/09/2011 către subsemnatul,
in ziua de 17 septembrie  1975 aproape de prânz, la ultima  dinamitare (  impușcătură după vorbele sale ) la cariera de marmoră , s-a format o mare spărtură ( gaură ) in frontul de lucru la treapta a III-a , mult mai mare ca de obicei  chiar dacă cantitatea de dinamită folosită fusese aceeași ca și-n zilele anterioare.
Verificând rezultatele dinamitării minerul TRAIAN CURTA ,
asigurat de un coleg de muncă a coborât in acea spărtură și nu mică i-a fost mirarea când a constatat că pe fundul ei se aflau mai multe cranii și oase cu mărimi mult mai mari decât scheletele omenești,
fapt ce i-a mărit curiozitatea și l-a  determinat să meargă mai departe in acea spărtură ce parcă nu se mai termina și care ii scoteau in față tot mai multe ciudățenii după spusele sale ca niște lumânări ce ieșeau din pământ și din tavanul acele gropi imense ( mai târziu, speologii  vor  dovedi că acele bizare formațiuni glaciare nu erau altceva decât STALACTITELE și STALAGMITELE   formate de-a lungul miilor de ani ) .
După mai bine de o oră de umblat prin imensa spărtură,
TRAIAN CURTA a ieșit la suprafață ajutat de un coleg ce i-a tras frânghia cu care coborâse inuițial și le-a povestit colegilor săi ce-a văzut acolo jos iar la terminarea programului au acoperit acea spărtură și anunțat șefii .
In anul 1976 au inceput lucrările de amenajare și consolidare a peșterii, inclusiv electrificarea și construirea unei căi de acces cu balustradă  pe unde urmau să circule speologii, specialiștii in turism și turiștii.
In 14 iulie 1980 peștera a fost deschisă publicului larg spre vizitare iar ca  o recunoaștere a faptului că TRAIAN CURTA a fost primul miner ce a descoperit-o și văzut-o, a primit postul de PAZNIC pe care l-a schimbat după doi ani cu cel de CONTROLOR DE BILETE  ca mai apoi să fie avansat in postul de GHID unde a activat până in 1999 când,
a ieșit la PENSIE ,cu  791 lei cât are acum ,
după o vechime de 46 de ani,din care 19 ani și 5 luni in gr.I de muncă,6 ani in gr.a-II-a de muncă iar restul in gr.a-III-a de muncă .
Tot ca un respect pentru că el a descoperit PEȘTERA URȘILOR,
a fost angajat după ieșirea la pensie ( 1999 ) cu contract de colaborare pe funcția de VERIFICATOR al stării peșterii cu un salariu de doar  50 de lei pe lună  ( mai mare rușinea ….) dar,
din motive neștiute de el
dar stiute de toti si nespuse de nimeni,
după 5 luni  i s-a spus să  nu mai vină la serviciu că nu mai au nevoie de cineva care să verifice zilnic starea peșterii. 
În ziua de 19 august la ieșirea din Sala LUMÂNĂRILOR a PEȘTERII URȘILOR ,
eu, fiind ultimul din grupul de 50 de vizitatori de la aceea oră,
am întâlnit un bărbat trecut de mult de a doua tinerețe, cu chip dârz,
hotărât dar demn, ce m-a intâmpinat cu fața deschisă și zâmbitoare invitându-mă politicos să văd frumoasa colecție de pliante și DVD-uri legate de peștera ce tocmai o vizitasem și de care fusesem pur și simplu entuziasmat mai ales că o vedeam pentru prima dată.
Am cumpărat 4 pliante cu cele mai semnificative locații din peșteră și, care, decupate  cu grijă,  devin adevărate cărți poștale bune de trimis către cei dragi ce n-au avut posibilitatea să viziteze interesanta peșteră ,și 4 DVD-uri originale și făcute de chiar echipa sa iar ca recunoștință pentru cele cumpărate,
mi-a dat cu mâna-i bătrână, tremurândă, un autograf  cu carioca groasă albastră, pe pliantul PEȘTERA URȘILOR de la CHIȘCĂU pe care a scris simplu , TRAIAN CURTA  ! 
Timp de câteva minute , rămas doar eu cu el ,
am ascultat POVESTEA VIEȚII lui iar eu i-am sugerat că n-ar fi rău ca s-o aștearnă pe-o hârtie și să mi-o trimită cu scrisoare recomandată că 
o voi  POSTA pe blogul personal,
ca să afle și prietenii mei bloggerii de pretutindeni și numai,
 că DESCOPERITORUL PEȘTERII URȘILOR,
minerul pensionar TRAIAN CURTA din satul CHIȘCĂU,
trăiește cu o pensie de doar 791 de lei pe lună
in timp ce frații MICLEA care au primit nu știu pe ce criterii CUSTODIA și EXPOLATAREA peșterii,  au avut in anul 2010 incasări de pe urma turiștilor in valoare  zeci de  milioane de lei( după spusele descoperitorului peșterii ) !!!

Ca să nu plictisesc pe distinșii mei vizitatori și comentatori,
voi vorbi foarte pe scurt despre PEȘTERA URȘILOR
lăsând mai mult imaginile să vorbească de la sine.
 Peștera are o lungime de 1,5 km. din care  aprox.700 m ,
la nivelul inferior, au fost declarați rezervație științifică iar restul deschis vizitării publicului.
După ce turistul iși cumpără biletul de intrare in peșteră ( 15 lei/adult, 10 lei/copil, 15 lei/aparat de fotografiat  pentru cei care vor să facă fotografii) așteaptă ca grupul să se facă de 50 de persoane , apoi, la invitația ghidului se incolonează ca la armată și intră in peșteră , urmat de un insoțitor discret care urmărește ca nimeni din grup să nu se abată de la itinerar sau să rămână in urma sa, pentru  a face ferească Dumnezeu vreo tâmpenie ce ar pune in pericol siguranța peșterii și a celor ce o vizitează in acel moment.
 Din cauza ghidului care vorbea prea strident și prea pițigăiat in românește ,
am rămas in coada grupului ca să nu-l aud ce spunea și așa am făcut până la ieșirea din peșteră știind incă de la inceput,
de la un alt vizitator de la un alt grup dinainte că,
la ieșirea din peșteră se va găsi DESCOPERITORUL ei,minerul pensionar
TRAIAN CURTA,
ce are de vânzare DVD-uri originale cu peștera ,
pe care le pot asculta in liniște acasă la o cafea sau la un pahar de must din struguri cu gust de tămâioasă.
Am trecut parcă ca la armată in marș forțat  impus de ghidul prea grăbit  ( ca să viziteze cât mai multe grupuri pe zi , spun eu  ) prin cele TREI GALERII , respectiv :
– Galeria OASELOR ( numită așa pentru oasele URSULUI brun  de cavernă dispărut acum 15.000 de ani și care-și lăsese oasele acolo ),
– Galeria „ EMIL RACOVIȚĂ” după numele renumitului speolog român,
– Galeria LUMÂNĂRILOR ( după stalactitele și stalagmitele formate de-a lungul anilor ) ,
respectiv prin cele patru săli:
– Sala Oaselor,
– Sala Emil Racoviță,
– Sala Spaghetelor
– și Sala Lumânărilor ,
făcând in limita LUMINII  becurilor de putere joasă din interiorul peșterii , FOTOGRAFII cu cele mai semnificative locații, unele din ele opera mea iar cele in care apar doar eu, opera fiicei mele CRISTINA rămasă și ea aproape de mine, la coada grupului de turiști .
Când  eram in Sala Lumânărilor  spre ieșirea din peșteră,
in Galeria Oaselor ( la intrarea in peșteră ), 
era  deja alt grup de 50 de  turiști  iar dacă stau să mă gândesc bine,
zilnic, vizitau peștera  cam  8-10 grupuri   și asta nu-i puțin deloc mai ales in actualele condiții de criză și cu prețurile destul de mari ! 
După despărțirea de domnul CURTA TRAIAN, 
descoperitorul peșterii,coborând agale spre satul CHIȘCĂU,
spre locul de parcare al mașinii,  de-o parte și de alta a drumului era un adevărat TÂRG  cu de toate , in care localnicii și nu numai ,
pe mese lungi cu patru picioare  lucrate manual,
așezate intr-o ordine plăcută ochiului și care-ți provocau pofte nebănuite,
 iți ofereau cu insistența produsă de nevoia de bani,
tot felul  de produse de patiserie  ( gogoși umplute cu tot felul de gemuri, ștrudele cu mere dulci, plăcinte cu brânză dulce de vacă bihoreană,
cozonaci cu nuci, stafide, cacao și rahat, covrigi de toate mărimile aranjați câte zece pe câte o sfoară, ș.a. ) ,
provocator mirositoare, produse lactate , brânzeturi de tot felul,
obiecte din artizanat meșteșugit lucrate, ștergare făcute manual,
siropuri , dulcețuri , compoturi și gemuri de fructe de pădure
și fructe de pomi fructiferi, obiecte din lemn, ceramică, marmură și porțelan, jucării de la tancuri la rachete și avioane,
brățări, salbe de mărgele, țuică de fructe și PĂLINCĂ de BIHOR tare și naturală și, destul de ieftină față de spirtoasele contrafăcute din birturile de pe tot cuprinsul țării.
N-o să spun ce-am cumpărat dar, sincer vă spun că am cumpărat  foarte multe, bune, frumoase  și necesare .
Că pentru mine ziua de 19 august 2011 a rămas ca o zi minunată,
nu mai are rost să spun.
Imaginile din micul slideshow vă vor edifica poate mai bine cu rugămintea să nu criticați  fotograful amator că nu are nici o vină
mai ales că iluminatul  din PEȘTERA URȘILOR
pe care v-o sugerez s-o vizitați ,
era ca in timp de criză .
Lectură și vizionare plăcută tuturor !

Cu respect deosebit și aleasă considerațiune pentru distinșii mei vizitatori cunoscuți și necunoscuți ,

ALIOȘA.

Această prezentare necesită JavaScript.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.