Alioşa ” File de Jurnal ”

31/10/2011

EMINESCU, RĂSUCINDU-SE-N MORMÂNT !

Filed under: generale — Aliosa @ 10:17 am
Am primit prin mail mesajul cu versurile de mai jos, o adevărată RADIOGRAFIE a societății românești postdecembriste , prin adaptarea la poezia  LUCEAFĂRUL, emanația gândirii și inspirației marelui, inegalabilului și nemuritorului poet național,  MIHAI EMINESCU . 
Nu știu cine-i autorul acestor versuri că nu s-a semnat, probabil de teama de a nu păți ceva sau de a cădea în dizgrația mai marilor zilei.
În schimb eu , neafiliat niciunui partid politic sau formațiune nonguvernamentală, mișcat de durerosul adevăr  ce reiese  din versurile ce urmează, m-am hotărât să le aduc la cunoștința distinșilor mei vizitatori și comentatori, cunoscuți sau necunoscuți ,cu speranța că le voi face o bucurie iar eu voi scăpa de critici, injurii și calomnii ca în cazul postului anterior și, nu numai.
Cu ochii triști și mâna tremurândă,
Voi tasta  vers după vers
Și-aș vrea ,sincer, ca inima-mi plăpândă,
Să scape  de perfidul stres.
Lectură plăcută stimați vizitatori și comentatori iar MUZA să vă inspire și frazele să curgă  tumultos ca versurilr marelui poet  EMINESCU !
 Cu stimă și respect, 
Alioșa.                               
       @
A fost odată ca-n povesti,
A fost , de-ar mai fi iară ,
Din neamuri tracice , regeşti,
O prea frumoasă
ţară.
Şi era una pe pământ
Şi mândră-n toate cele
Cum e icoana unui sfânt
Şi Luna între stele.
Mă doare-n suflet când privesc
La tot ce se întamplă ,
Şi in mormant mă răsucesc
Şi cuie-mi intră-n tâmplă .
Eu nu mai simt miros de tei
În viata mea postumă ,
Nu văd nici vajnici pui de lei ,
Doar mucegai şi humă .
Luceferi nu mai strălucesc
Cand ţara e o rană ,
Copiii mamele-şi bocesc,
Că n-au în blide hrană.

Cântat-am graiul românesc ,
Această dulce limbă .
Dar astăzi , cei ce-o mai vorbesc
Prin alte ţări o schimbă .
Degeaba le-am lăsat cu dor
O „Doină”, să tresară !
Trecutul nu e viitor
Şi viaţa li-i amară .
Nici harta nu-i ca-n alte dăţi ,
Din Nistru până-n Tisa .
Moldova-i astăzi jumătăţi .
Cât rău făcutu-ni-s-a !
Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie ,
Şi m-am rugat de-atâtea ori
Mai bine să vă fie .
Avut-am piatră la hotar
Şi-n ţara noastră singuri
Cules-am holde din brăzdar .
Acum n-aveţi nici linguri …
O , biet popor român sărac
Cu-o ţară prea bogată !
Tu vino-i răului de hac
Să nu ţi-o vândă toată !
Şi dă-i afară pe străini
Cu toţi îmburgheziţii ,
Să nu-ţi mai fie-n alte mâini
Guverne şi poliţii !
Cu trupe de comedianți
Numindu-le partide,
Sunteți românii emigranți,
Din Rai, în țări aride.
Pierdut-aţi banii ţării-n vânt
Şi-i goală visteria .
Mai daţi şi ape şi pământ
Şi vindeţi România .
Mihai Viteazu v-a lăsat
O ţară mai rotundă .
Voi azi aţi scos-o la mezat,
Străinii vă inundă .
Aveţi întinsul Bărăgan ,
Şi nu aveţi o pâine .
Aveţi şi turme şi ciobani ,
Dar duceţi vieţi de câine .
Aveţi bogaţii munţi Carpaţi
Şi dulcea Mioriţă ,
Păduri de brazi ce vă sunt fraţi ,
Şi flori în poieniţă .
Aveţi o deltă ca-n poveşti ,
Vedeţi să nu v-o fure ,
Atâtea ape , atâţia peşti
Şi nu mâncaţi nici mure …
Nici vii pe deal nu mai zăresti ,
Livezile se-uscară ,
Când mărul Ţarii Româneşti
Se-aduce de afară .
Nu vine Mircea cel Batrân ,
Nici Ştefan de la Putna ,
Să vi-l alunge pe păgân
Cand voi lăsat-aţi lupta !
Albastrul cerului senin
Se-ntunecă mai tare
De-atâţia nouri de venin ,
De-atâta delăsare .
Nu voi a vă-nvăţa de rău
Ci-ncerc a vă-nţelege .
De ani şi ani cădeţi în hău ,
Nimic nu vă mai merge .
Ruşine să vă fie-n veac
Că v-aţi trădat străbunii
De parcă n-aţi fi pui de dac
Ci rude-aţi fi cu hunii !
Lasaţi pe-ai voştri guvernanţi
Să vă înece-n smoală ,
Să fiţi doar simpli figuranţi
În ţara voastră goală ..

Sursa, Yahoo ! Mail.

O săptămână minunată,
Plină doar de bucurii ,
Realizări de lungă durată,
Și-o  toamnă lungă cu pomi  aurii ,
Cu pastramă și vin tulburel,
Ca-n scrierile  lui Păstorel !
Cu respect,
Alioșa.

Reclame

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.