Alioşa ” File de Jurnal ”

27/11/2011

Cascada „ Valul miresei ”și tiroliana !

Filed under: amintiri — Aliosa @ 3:16 pm
Cascada  „ Valul miresei ” după legendă, Răchițele după denumirea oficială, este situată în partea nordică a Munților APUSENI, la poalele Munților VLĂDEASA, la aproximativ 30 de km. sud-vest de orașul HUEDIN de mergi cu mașina pe DJ 108 pe itinerariul Huedin-Sâncraiu, stânga- Calata-Mărgău-Scrind Frăsinet-Răchițele -dreapta la ieșirea din sat- valea Stanciului pe drum  forestier cu satul de vacanță Poiana Stanciului pe dreapta  și-apoi ,tot înainte încă vreo patru km.până într-o bifurcație unde de-o iei la dreapta, te oprești în fața unui indicator de circulație și a două panouri  ce-ți arată c-ai ajuns deja. Cascada „Vălul miresei”……. ,   înaltă de vreo 50 de metri,în două trepte,  formate de-a lungul timpului prin căderea de apă a râului STANCIU,   ce-și duce apele la vale,  oferă ochiului o grandioasă și sălbatică priveliște,  ce-ți  transmite emoții de neuitat. Numele îi vine de la povestea transmisă din tată-n fiu ,  care spune că în chiar ziua nunții sale, o  tânără  MIREASĂ,    ce trecea pe-acolo cu alaiul  ei,   a alunecat pe stâncile colțuroase.  Doar VOALUL  a rămas   agățat.  Tănăra a fost   înghițită de apele repezi și spumoase,  iar nuntașii au plâns-o atât de mult,  încât lacrimile lor au format  acea splendidă și unică cascadă din acea zonă a Apusenilor. Aflând legenda, localizând cascada în prealabil și dornici de aventură și adrenalină la maxim, am vizitat-o într-o frumoasă zi de dumnică de august. Sub privirile zecilor de turiști, adunați în fața peșterii, am executat  TIROLIANA  adică, trecerea  prin fața cascadei pe un CABLU SUSPENDAT  la 50 de metri înălțime  din partea stângă în partea dreaptă a cascadei late de 60  de metri  .  Mă întreb ce gâduri aveau acei oameni.. Poate că se gândeau   ce s-ar fi  întâmplat cu temerarul ce și-a încredințat VIAȚA unei echipe formate din doi bărbați și două fete, ce manipulau  scripetele,  agățat de cablul acela de oțel,  ce te ducea dintr-o parte în alta,  dacă, din nefericire, ghinion sau destin, acesta s-ar fi rupt.  Sau dacă ceva s-ar fi defectat. . Răspunsul era simplu : temararul s-ar fi zdrobit complet de stâncile colțuroase și alunecoase,  iar trupul lipsit de viață  ar fi  fost dus de valurile albe, spumoase dar repezi, în hăul de unde nici scafandrii nu l-ar mai fi găsit. Cum noi am gândit pozitiv, am trecut chiar de mai multe ori,  iar imaginile postate în slideshow-ul ce însoțește articolul de față stau mărturie,  iar domniile voastre puteți trage ce concluzii doriți. După încheierea operațiunii TIROLIANA , pe un drum pietruit,  dar prăfuit, pe riscul nostru,  privind eventualele pagube  directe și colaterale sistemului de transmisie a mașinii ,am vizitat PIETRELE ALBE, în fond niște stânci calcaroase, ascuțite,  aflate la vreo cinci km. depărtare de cascadă, stânci  a căror culoare albă ( de unde și denumirea PIETRELE ALBE ) iese și mai mult în evidență datorită pădurii de conifere  din jurul lor,de culoare verde-închis . După masa de prânz  a acelei frumoase zile de duminică,  am fost la pescuit la Lacul FÂNTÂNELE ( BELIȘ ). Pește nu am prins , căci se plimbau unii cu bărci cu motor pe lac, speriind peștii spre adâncuri. Și tot într-o frumoasă zi de duminică de sfârșit de noiembrie  de data asta,am postat acest micuț articol din dragoste pentru iubitul meu nepoțel EMANUEL  cu care timp de două săptămâni  am petrecut  în Munții APUSENI  cele mai frumoase clipe din anul ce stă să se ducă, departe de gura spurcată a delatorilor mei și  nu în ultimul rând și din respect pentru toți distinșii vizitatori care l-au cunoscut de pe alte posturi din blogul meu.

Din inimă tuturor vizitatorilor și comentatorilor acestui   post, o duminică frumoasă !

Cu stimă și respect,

Alioșa.

Această prezentare necesită JavaScript.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.