Alioşa ” File de Jurnal ”

30/01/2012

AȘA VĂ PLACE ISTORIA ?

Filed under: generale — Aliosa @ 4:35 pm
 Motto:  ”  Fara FOC, nu iese FUM” ( anonim)
Regele MIHAI I
al ROMÂNIEI, regele Mihaia fost urmărit încă din adolescență de GINIONUL ce se abate asupra tinerilor capete încoronate care IUBESC cu INIMA și nu cu MINTEA . Dovadă, idila  avută cu actrița Mariella Lotti  între 1939-1944 și, chiar mai înainte , pe la mijlocul anului 1938 cu moștenitoarea Imperului Malaxa, domnișoara Irina Malaxa  cum se va vedea în comentariul de mai jos… Iar ca tacâmul să fie complet, GHINIONUL l-a urmărit și în exercitarea prerogativelor de REGE al ROMÂNIEI după cum se va constata din documentul „ ABDICAREA REGELUI MIHAI I ” .

Regele Mihai a cunoscut-o pe Mariella Lotti în 1939, când ambii aveau 18 ani. Actrița se afla în România pentru a da o primă reprezentaţie de gală la teatrul regal din Bucureşti.La 64 de ani distanţă, Libertatea scoate la lumină o poveste cunoscută azi de foarte puţină lume, a unei iubiri ca în filme. La 18 aprilie 1948, jurnalul France Dimanche relata despre povestea de dragoste dintre Regele Mihai al României şi actriţa italiană, celebră în epocă, Mariella Lotti.Cei doi se cunoscuseră la Bucureşti, în 1939, şi, conform ziarului francez, Mariella a stat mai multe luni în Capitală, pentru a fi aproape de iubitul său. Nevoită să plece în Italia, pentru a onora mai multe contracte, Mariella i-a scris nenumărate scrisori de dragoste Regelui Mihai, care nu i-a răspuns cu aceeaşi afecţiune. Drept urmare, publicaţia France Dimanche îşi anunţa cititorii prin titlul de la prima pagină că “Abandonată de Mihai de România, actriţa Mariella Lotti se retrage la mănăstire”.
În aprilie 1948, când a apărut materialul în France Dimanche, Regele Mihai se afla de câteva luni în exil şi era logodit cu prinţesa Ana de Bourbon-Parma, cu care avea să se căsătorească în luna iunie a aceluiaşi an. În acest context, France Dimanche scotea la lumină o poveste de dragoste neştiută, care se consumase înaintea logodnei regelui.
Titlul era spectaculos, “Abandonată de Mihai de România, actriţa Mariella Lotti se retrage la mănăstire”, şi descria suferinţa prin care trecuse fosta iubită a regelui. “Actriţa italiană Mariella Lotti se va călugări, în câteva zile, la mănăstirea Llarri, din dragoste pentru Mihai de România. După ce a aflat că Mihai de România urma să se însoare cu Ana de Bourbon- Parma, Mariella nu şi-a putut domina durerea. Prea multe amintiri recente îi copleşeau mintea”, scria ziarul, care dezvăluia cum a vrut să se retragă la mănăstire.
Războiul a întrerupt idila dintre Mihai de România şi Mariella, iar femeia s-a întors la Roma. În ciuda faptului că actriţa i-a scris zilnic iubitului ei, acesta nu-i răspundea.
“Ea rămânea închisă în casă săptămâni întregi. În fiecare zi, îi scria lui Mihai. El, din contră, nu-i răspundea aproape niciodată. Producătorii caselor cinematografice i-au propus, în van, mai multe contracte. Ea ar fi trebuit, spre exemplu, să joace în «La Tosca», alături de Michel Simon”, scria France Dimanche, care mai dezvăluia că “în 1944, Mariella Lotti a reuşit să obţină un paşaport pentru România. Călătoria sa a fost însă dintre cele mai scurte. Prins de dificultăţile diplomatice şi militare, Mihai de România nu a putut-o primi decât în cadrul unor foarte scurte audienţe. Ea a revenit la Roma foarte dezamăgită”.
Au urmat clipe grele pentru actriţa italiană. “Mariella şi-a anunţat atunci sora şi prietenii despre dorinţa sa de a se călugări. Avertizat imediat, Mihai de România i-a scris Mariellei pentru a o sfătui să nu ia nici o decizie iremediabilă în acest sens, iar ea a consimţit să aştepte, până la abdicarea lui Mihai. Rămasă luni de zile fără veşti de la el, ea tocmai semnase două contracte şi turna în Sicilia un film folcloric, atunci când a aflat, din ziare, despre logodna lui Mihai cu Ana de Bourbon-Parma. Şi-a reziliat cel de-al doilea contract şi a întreprins demersurile necesare pentru a intra la mănăstire. Maica stareţă tocmai a anunţat-o că a fost admisă”, dezvăluia jurnalul francez.
A renunţat la filme la 31 de ani
Mariella Lotti, pe numele ei adevărat Anna Maria Pianotti, era de aceeaşi vârstă cu Regele Mihai, fiind născută în 1921. Mariella a devenit una dintre cele mai populare actriţe italiene ale anilor ’40. A debutat în film în 1938, în pelicula “Jeanne Dore”, apoi a făcut roluri memorabile în “Puntea suspinelor” (1940), “I mariti-Tempesta d’amore” (1941) sau “Fari nella nebbia” (1942). Mariella a renunţat la ideea călugăriei, astfel că şi-a continuat cariera de actriţă până în 1952, anul ultimului său film, “Nez de cuir”, o coproducţie franco-italiană în care a jucat alături de Jean Marais. În acel moment avea doar 31 de ani. Mariella a murit în 2006, la 85 de ani.
Mariella, parteneră în film cu Lucia Sturdza-Bulandra
În 1944, când a revenit la Bucureşti, pentru a se întâlni cu Regele Mihai, Mariella Lotti a jucat într-o coproducţie româno-italiană, “Escadrila albă”, un film de război despre activitatea escadrilelor sanitare pilotate de femei infirmiere în cel de-al Doilea Război Mondial. În pelicula regizată de Ion Sava, Mariella Lotti, care interpreta rolul Elenei Muşat, o elevă de la şcoala de pilotaj, a jucat alături de celebra Lucia Sturdza- Bulandra.
O lua cu maşina la plimbare
“Prima lor întâlnire a avut loc pe 19 octombrie 1939. Mariella Lotti, vedeta unei trupe italiene aflate în turneu în România, dădea o primă reprezentaţie de gală la teatrul regal din Bucureşti. Din loja sa, Mihai de România n-a slăbit-o din ochi. Săptămâna următoare, pe 25 octombrie, ziua în care împlinea 18 ani, Mihai a obţinut, favor special, autorizaţia de a-i prezenta pe Mariella Lotti şi pe tovarăşii săi Curţii Regale a României. A dansat toată seara cu ea”. Idila se afla abia la început. “Odată încheiate reprezentaţiile trupei în România, Mariella nu s-a întors la Roma. S-a instalat într-un luxos hotel al Capitalei şi a locuit acolo timp de două luni. În fiecare dimineaţă, Mihai de România o lua cu maşina în lungi plimbări”, scria France Dimanche.
Sursa : Internetul.
Tu, ce spui ?
Alioșa.

REMEMBER ION LUCA CARAGIALE .

Filed under: generale — Aliosa @ 11:28 am

În loc de motto :

„Voiești să cunoști lucrurile?Privește-le de aproape.

Voiești să-ți placă ?Privește-le de departe.”
I.L.Caragiale    ” .

La 160 de ani de la nașterea dramaturgului ION LUCA CARAGIALE, capodopera sa  „ O SCRISOARE PIERDUTĂ ”

este atât de actuală încât merită să ne-o REAMINTIM măcar într-un scurt rezumat :
CAPODOPERA  este o comedie în patru  acte și evocă viața publică și de familie de la sfârșitul secolului trecut. TEMA  ei este demascarea IPOCRIZIEI, prostiei umane si a imoralitatii publice si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in  capitala unui județ de provincie ,pe fundalul unei agitate campanii electorale. Intre avocatul Nae Catavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si grupul fruntas al conducerii locale ,Zaharia Trahanache si Stefan Tipatescu , izbucneste un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase sotiei lui Trahanache, Zoe.
Dornic de parvenire, Catavencu recurge la santaj al carui instrument este „scrisorica” pentru a obtine candidatura in locul lui Farfuridi.Dar, dupa ce Zoe ii convinge pe Tipatescu si Trahanache sa il aleaga pe adversar, pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut: Agamemnon Dandanache.
Interesele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a candidatului, dar solutia vine de la politaiul Pristanda care pune la cale un scandal menit sa-l anihileze pe Catavencu. In incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui Zoe. In final, toata lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar Dandanache este ales in „unanimitate”.
Piesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei.Tehnica este cea a amplificarii treptate a conflictului.  Dramaturgul creaza un conflict fundamental ,pierderea scrisorii, care da unitate operei; dar si altele secundare : cuplul Farfuridi-Branzovenescu se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor; aparitia lui Dandanache ș.a.
Complicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict.  Caragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana, personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. Ca urmare, ele se incadreaza intr-o tipologie comica, avand o dominanta de caracter; aceasta nu presupune o lipsa de interes pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psihice sau de limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic: prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, Zaharia Trahanache este un vanitos inselat, un inrait de o viclenie rudimentara .Posedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o expresie de genul „intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are”.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el expresie a sireteniei, este sugerat de ticul verbal „ai putintica rabdare”, dar si de numele care creaza impresia de zahariseala, de capacitate de a se modela usor .Este incadrat in seria incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor. Stefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fixat intr-un triunghi conjugal banal si tihnit, banuit de toti.El administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de stapan medieval: e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui Pristanda, pentru ca acesta ii foloseste.
Insa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie voluntara si se multumeste cu tihna burgheza pe care I-o asigura Zoe: „musia-I mosie, fonctia-fonctie, coana Joitica-coana Joitica: trai neneo, cu banii lui Trahanache”.Zoe Trahanache este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui Caragiale, reprezentand tipul cochetei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. Ea incheie triunghiul conjugal prin care Caragiale dezvaluie imoralitatea vremii.
Speriata de santaj si pentru a pastra aparentele Zoe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei feminine. Penduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet. Invins, Catavencu e consolat de d-na Trahanache cu perspectiva „altei camere”; comportamentul natural, fara ranchiuna este explicatia puterii de seductie pe care o exercita asupra tuturor celor din jur.
Nae Catavencu este un arivist, care umbla cu „machiavelacuri” si este constient de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui Machiavelli „scopul scuza mijloacele”, pe care insa o atribuie „nemuritorului Gambetta”. Motivatia actiunilor lui porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea ca le e superior celorlalti.

Dacă ne gândim la CIRCUL actual  din POLITICA DÂMBOVIȚEANĂ,dacă ne transpunem în acele vremuri meșteșugit ilustrate de marele dramaturg sau, transpunând  timpul de-atunci în zilele noastre și ÎNLOCUIND PERSOAJELE lui CARAGIALE din O SCRISOARE PIERDUTĂ  cu cele din politica  zilelor noastre, ajungem la același numitor comun :  IPOCRIZIA !!!

DOAMNE, cât de actuală este   „ O SCRISOARE PIERDUTĂ ” !!!

Tu, ce spui ?

Cu stimă și respect,

Alioșa.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.