Alioşa

10/02/2012

EVREII ȘI PARTIDUL COMUNIST DIN ROMÂNIA !

Filed under: generale — Aliosa @ 6:57 pm
P.C.R. nu are nimic românesc şi  nu are nici un trecut istoric semnificativ în România.
Legenda spune că a fost creat în mai 1921. Înainte au existat câțiva marxişti, intelectuali, fără nici o influenţă în afacerile publice din România. Ei erau influenţați de două figuri foarte active în viaţa societăţii româneşti: evreul ucrainian Constantin Dobrogeanu-Gherea (născut Solomon Katz) şi bulgarul Cristian Rakovsky (născut Krăstio Gheorghev Stancev) amic al lui Lenin şi Troțki. Partidul din România a fost creat din iniţiativa şi sub controlul direct al partidului bolşevic sovietic.
Încă de la creare, a luat poziţii extrem de impopulare, de exemplu dezmembrarea României Mari, abia creată, care ar fi dus la înghiţirea Basarabiei de către Rusia Sovietică. (ceace s-a întâmplat mai târziu)
Partidul comunist dovedea prin astfel de poziţii că nu caută un succes electoral ci preluarea puterii numai prin forţă. Pentru astfel de poziţii el a fost scos în afară legii în 6 aprilie 1924.
Şi înainte şi după această dată el a fost condus de la Moscova unde se numeau secretarii partidului. Mulţi dintre ei nu cunoşteau limba română.
Secretari ai PCR (Partidul Comunist Român)
Intre 1948 si 1965 s-a numit Partidul Muncitoresc Român
Gheorghe Cristescu Plăpumarul (1921 – 1924)
Elek Köblös (1924 – 1927)
Vitaly Holostenko (1927 – 1931)
Alexandr Ştefanski Gorn (Danieluk) (1931 – 1936)
Boris Ştefanov Mateiev (1936 – 1940)
Fóriş István (1940 – 1944)
Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945 – 1954)
Gheorghe Apostol (Aaron Gershwin) (1954 – 1955)
Gheorghe Gheorghiu Dej (1955 – 1965)
Nicolae Ceauşescu (1965 – 1989)
Cei din lista de mai sus, care erau etnici români, erau nişte frustraţi; Gheorghiu-Dej, deşi o figură marginală a grevei Grivita 1933, a petrecut 11 ani în închisori sau internare în lagăre, în care timp a fost părăsit de nevastă. De o indiscutabilă carismă, ceea ce i-a permis să ia conducerea comuniştilor în închisori,  el  nu avea studii şi se simţea umilit în faţa unor intelectuali ca Lucreţiu Pătrăşcanu sau Ana Pauker.
Aceştia, şi în special Pătrăşcanu, au plătit scump frustrarea lui Dej.
Pătrăşcanu a fost un alt exemplu de frustrat, cu o origine nu tocmai potrivită partidului comunist; tatăl său a fost istoricul şi prozatorul D. D. Pătrăşcanu (1872-1937), iar mama sa provenea dintr-o familie boierească.
În timpul ocupaţiei Bucureştiului de către armatele germane, ungare şi bulgare (1916 – 1918), tatăl său, D. D. Pătrăşcanu, a avut o atitudine considerată  antipatriotică şi a fost închis pentru scurt timp după reinstaurarea administraţiei româneşti. În aceeaşi situaţie au fost Constantin Stere, Tudor Arghezi, Marta Bibescu, Tzigara-Samurcaş şi alţii.
Întreagă familie a căzut în oprobiu în perioada interbelică şi Lucreţiu Pătrăşcanu a suferit de ostracizarea societăţii bucureştene. Ca  reacţie, el s-a lansat trup şi suflet în mişcarea comunistă.
Frustrările lui Nicolae Ceauşescu aveau să răbufnească cu vârf şi îndesat prin anii 80. El era o făptură primitivă (chiar şi printre comunişti !), coleric şi semi-analfabet.
A avut nevoie de spectacole groteşti în care împăraţi romani, regi daci şi voevozi români îi «dau raportul» lui, neisprărvitului de la Scorniceşti.
A avut nevoie de recunoaştere, a publicat zeci de mii de pagini traduse în sute de limbi pe care nu prea le-a citit nimeni, nici măcar el !
Datorită lui Nicolae Ceauşescu, in ultimii ani ai existenţei acestuia, comunismul din Romania a fost o formă de despotism asiatic ridicol.
Sistemul comunist imaginat de Lenin permite ca o societate sa fie condusă după frustrările si bunul plac al unor lideri ca Stalin, Gehorghiu-Dej, Mathias Rakosi, Walter Ulbricht, Fidel Castro, Bolesław Bierut, Mao Tse Dung, Klement Gottwald sau N. Ceauşescu.
Ceea ce frapează când privim numele comuniştilor români din perioada aservirii absolute Moscovei, adică de la început, în 1921, şi până prin 1957, este prezenţa majoritară a unor element alogene.
 S-a văzut clar că în perioada cea mai neagră a comunismului din România în posturi de conducere, de represiune, în direcţiiile ideologică şi culturală se găseau în special evrei (adică proveniţi din familii evreieşti).  Aceştia au pus umărul cu sârg şi entuziasm să ducă România pe calea cea dezastroasă.
Judecaţi şi dvs.:
Ana Pauker născută Hannah Rabinsohn
Teohari Georgescu născut Burach Teskovich
Gheorghe Apostol născut Aaron Gershwin
Lothar Rădăceanu, născut Lothar Wuertzel
Iosif Kişinevsky născut Ioska Roitman
Liouba Kişinevschi
Leonte Rautu născut Lev Oigenstein
Petre Borilă născut Iordan Dragan Russev
Vasile Luca născut Lukacs Laszlo
Alexandru Moghioroş născut Balogh Joszef
Silviu Brucan născut Saul Brukner
Emil Botnăraş născut Emilian Botnarenko
Walter Roman născut Ernő Neuländer
Miron Constantinescu născut Mehr Kohn
Alexandru Bîrladeanu născut Saşa Goldenberg
Leontin Sălăjan  născut Szilágyi Leon
Gheorghe Gaston Marin născut Ghiuri Grossmann
Leonid Tismăneanu născut Leon Moiseevici Tismeneţki,
Avram Bunaciu născut Abraham Gutman
Gheorghe Stoica născut Moscu Kohn
Maxim Berghianu născut Maximilian Bergmann
Gheorghe Pintilie născut Pantelei Bodnarenco zis Pantiuşa
Dumitru Coliu născut Dimităr Kolev
Ion Vinţe născut Vincze János
Alexandru Nicolschi născut Boris Grünberg
Mihai Dulgheru născut Mişa Dulbergh
Mihai Florescu născut Misha Iakobi
Ana Toma născută Ana Grossman
Alexandru Sencovici născut Szenkovits SàndorŞtrul Mauriciu
Moises Haupt
Ştefan Coller (Koller)
Feller Moritz
Domeniul cultural
Aurel Baranga născut Ariel Leibovich
Marcel Breslaşu născut Mark Breslau
Jules Perahim născut Iulis Blumenfeld
Nina Cassian născută Renée Annie Cassian
Veronica Porumbacu născută Veronika Schwefelberg
Alexandru Graur născut Alter Brauer
Alexandru Toma născut Solomon Moscovici
Ion Călugăru născut Ștrul Leiba Croitoru
Maria Banuş fata lui Max Banush de la banca Marmorosch Blank
A.E. Bakonsky născut Anatol Eftimievici Baconsky
Ovid S. Crohmălniceanu născut Moise Cohn
Alexandru Jar născut Alexander Avram
Mihail Davidoglu născut Moise Davidson
Ion Vitner născut Iţic Wittner
Alexandru Mirodan născut Alexander Zissu Saltman
Vechi ilegalisti:
Iosif Ardeleanu născut Dôme Adler
Haia Lifschitz
Ştefan Voicu născut Aurel Rotenberg
Zina Brâncu născută Haia Grinberg
Bela Breiner
Petru Năvodaru născut Petr Fischer
Barbu Zaharescu născut Bercu Zukerman
Belu Zilber născut Herbert Zilber
Vanda Nicolschi născută Sheiva Averbuch
Mircea Bălănescu născut Eugen Bendel
Remus Koffler
Basil Spiru născut Enrich Kutschnecker
Ştrul Zigelboïm
Petre Lupu născut Wolf Pressman
Leon Lichtblau
E adevărat că în România interbelică, curentul antisemit era foarte puternic şi a dus la multe orori comise de anumiţi români.
Evreii nu aveau nici motiv să iubească societatea românească.  Poate asta explică aderarea lor în număr atât de mare la minusculul partid communist şi entuziasmul cu totul deplasat manifestat la ocuparea Basarabiei de către sovietici în iunie 1940.
Toate astea au dus, ca reacţie, la pogromuri şi atrocităţi îndreptate, ca de obicei, contra unor nevinovaţi.  Bineînţeles, barbaria unora nu justifică alte barbarii.
Dar dacă unii români s-au comportat odios înainte de război, mulţi evrei nu s-au comportat oare la fel de odios după război?
E adevărat că ei nu au acţionat în calitate de evrei, ci de comunişti, nefiind majoritari printre evrei. Uneori chiar alţi evrei au avut de suferit în urma acţiunilor acestor evrei comunişti.
De ce oare faptele unor evrei din anii ‘50 nu dau oare de gândit evreilor de azi?
Responsibilitatea, fie ea numai morală, n-ar trebuii oare recunoscută şi asumată?
Germanii din noile generaţii îşi recunosc o responsabilitate morală şi materială faţă de evrei.  Au plătit şi continuă să plătească compensaţii colective statului Israel, dar şi individuale supravieţuitorilor.
Pe mulţi dintre evreii de azi nu-i mai interesează decât Auschwitz-ul  şi nu vor să ştie absolut nimic de Sighet, Aiud, Piteşti, Canal, etc.
E normal să-i preocupe trista soartă a multor evrei în timpul celui de al II lea Război Mondial, dar n-au avut oare timp să remarce nici o crimă sau persecuţie contra românilor?
Când comunismul anilor  ‘60 a căpătat o tentă oarecum antisemită, mulţi dintre ei au plecat în Israel lăsând românilor “minunata” invenţie a lui Marx şi Engels. Acolo, unii foşti membri în aparatul represiv, s-au dat chiar drept victime ale comunismului!!!
Un exemplu este cel al lui Coler sau Koller, fost commandant al închisorii de la Aiud şi torţionar celebru. El susţinea că şi-a pierdut postul din cauza “antisemitismului românesc”!
Altul este cel al lui Jules Perahim (Iulis Blumenfeld) care în anii 50 și 60 tăia, spânzura și demasca alături de Leonte Răutu (Lev Oigenstein) iar mai apoi, la Paris, a devenit un mare dizident anticomunist.
Şi totuşi, nu cred că evreilor de astăzi li se cere mult; să recunoască doar şi să-şi amintească şi de suferinţele provocate românilor de către unii dintre co-religionari de ai lor.
E mult?  E greu?
În 1984, câteva calugăriţe carmelite poloneze au înfiinţat o mică mânăstire în incinta fostului lagăr Auschwitz-Birkenau, actualmente muzeu, considerat simbol al crimelor în masă comise de nazişti şi, în particular, al uciderii evreilor. Ele voiau să se roage în acest loc simbolic pentru mântuirea tuturor. Comunitatea evreiască din întreaga lume a început o puternică şi violentă campanie de presă contra prezenţei acestei mânăstiri în acel loc, considerat de evrei ca unul aparţinând exclusiv memoriei  «Soluţiei finale». Campania a fost extrem de intensă şi a durat 9 (nouă) ani. În cele din urmă, la intervenţia Papei Ioan Paul al II lea, mănăstirea s-a mutat din fostul lagăr în 1993.
Prin analogie cu cele de mai sus, ce ar spune comunitatea evreiască dacă, de exemplu, fiul lui Heinrich Himmler ar fi numit preşedinte al unui « Institut de Investigare a Crimelor celui de al III lea Reich»?  De altfel, el ar şti multe, din familie!
Bineînţeles, într-o societate normală nimeni nu e responsabil de faptele părinţilor săi.
Revenind în România, ce pot gândi oare victimele represiunii comuniste şi urmaşii acestora despre numirea lui V. Tismăneanu (Volodea Leonidovici Tismeneţki) în fruntea «Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc»?
Dar despre desemnarea aceleeaşi persoane ca raportor al «Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza dictaturii comuniste din România»?
Bineînţeles, într-o societate normală nimeni nu e responsabil de faptele părinţilor săi.
Dar … totuşi…
Sursa : Yahoo ! Mail.( SCMD ).
Tu, ce părere ai ?
Cu stimă și respect,
Alioșa.
Reclame

48 comentarii »

  1. @ ALL !!!
    E un TITLU prea tendențios ?
    Nu vă speriați, nu vă oblig să vă împărtășiți gândurile și opiniile despre
    protagoniștii TITLULUI !
    Și EU am fost membru al PCR !!!
    Dar, SINCER, nu știam prea multe despre cum a apărut Partidul Comunist
    în ROMÂNIA !!!
    De ce ?
    Simplu : PCR era FORȚA CONDUCĂTOARE a societății românești și, de SPUNEAI măcar un BANC
    la adresa conducătorilor iubiți, erai terminat !!!
    Ca și acum de fapt :
    ORI EȘTI CU PDL și ai de toate, ORI EȘTI ÎMPOTRIVA PDL și MORI ÎNGHEȚAT în CASA ÎNZĂPEZITĂ !!!
    Legat de BANCURILE de pe timpul lui nea NICU , vă împărtășesc pățania mea
    din ANUL TREI de ȘCOALĂ MILITARĂ DE OFIȚERI ACTIVI.
    Într-o seară, în dormitorul plutonului meu, am spus un banc cu CEAUȘESCU , CAP-iștii și Ziua de muncă .
    Vă mai amintiți ( cei de seama mea bineânțeles ) că, după fiecare cuvântare, Ceaușescu saluta mulțimea ( ca Băsescu în 2004 și 2009 pe timpul campaniei electorale ) ducând ambele mâini deasupra capului, împreunându-le ( semnificând faptul de ÎMPREUNĂ ) apoi desfăcându-le ca să miște stânga-dreapta mîna dreaptă semnul de la revedere ….
    Conform acestor gesturi , eu am întrebat colegii CE ÎNSEAMNĂ ELE la care, nedând nimeni răspunsu dorit de mine, le-am răspuns eu triumfător :
    – „ Când nea Nicu făcea cu mâinile așa, însemna că transmitea la despărțire mulțimii de CAP-iști ce-l ascultase cu gura căscată ( ca mulțimea ….. pe Băsescu … ) mesajul :
    O MÂNĂ DE PORUMB ȘI CINCI LEI LA ZIUA DE MUNCĂ ” !!!
    A doua zi TURNĂTORII din dormitor M-AU TURNAT și,
    deși aveam dosarul de a fi primit în PCR deja aprobat,
    AM FOST AMÂNAT ……până după terminarea Școlii Militare de Ofițeri…..
    De ce v-am spus toate astea ?
    Ghiciți și domniile voastre !
    Pentru ALMANAHE și BMARINESCU41 care m-au onorat cu un LIKE ,
    din toată inima, MUZICĂ POPULARĂ cât cuprinde :
    http://www.trilulilu.ro/muzica-populara/cele-mai-indragite-cantece-populare-romanesti-vol
    Cu respect,
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 11/02/2012 @ 10:06 am | Răspunde

  2. @ Almanahe,
    Bună ziua !
    Mulțumesc pentru like !
    Cu respect,
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 11/02/2012 @ 10:35 am | Răspunde

  3. @ Bmarinescu41,
    Bună ziua !
    Mulțumesc pentru like !
    Cu prietenie,
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 11/02/2012 @ 10:36 am | Răspunde

  4. Pe vremuri nu ne temeam numai sa spunem bancuri,ci de orice cuvant cu dublu inteles…
    Imi amintesc cum era de 23 August…si bancul de atunci
    -Toata lumea sa strige URA!
    -Ati inteles?
    -Tu,de ce nu strigi?
    -Ma tem,eu o tin in mine…

    Comentariu de yousef59 — 11/02/2012 @ 5:18 pm | Răspunde

    • @ Magda,
      Bună seara !
      Așa este !
      Îți era și frică să spui un banc cu „ dedicație ” căci TURNĂTORII și INFORMATORII erau peste tot și te trezeai urgent cu securitatea pe cap ….!
      ( De parcă acum nu-i tot așa …… ) Mă refer la TURNĂTORI, INFORMATORI, LINGUȘITORI, OPORTUNIȘTI și,
      MAI NOU, o nouă categorie socio-profesională, EMANAȚIA POLITRUCILOR băsesciano-securisto-udristo-pedelisto… ,
      numită POSTACIII !!!
      Adică cum ?
      Adică niște JAVRE ORDINARE ( tip unul „ marin preda” care m-a calomniat și pe mine cu ceva timp în urmă )
      PLĂTITE de activiștii portocalii ca să COMBATĂ pe internet și în mass-media scrisă, SUB MASCA IDENTITĂȚII FALSE ,
      pe TOȚI BLOGGERII și JURNALIȘTII care DEMASCĂ FĂRĂDELEGILE și AFACERILE MURDARE ale celor de la putere…
      Singura diferență de-atunci față de-acum este că ATUNCI se spuneau bancurile pe ascuns
      iar ACUM se spun și strigă în gura mare chiar și în Piața Universității !!!
      Mulțumesc pentru BANC !
      O noapte cu vise frumoase !
      Cu respect,
      Alioșa.

      Comentariu de Aliosa — 11/02/2012 @ 10:05 pm

  5. @ ALL !!!
    Iaqr ca tacâmul să fie complet, iată și :
    Lista celor mai importanti “venerabili” MASONI din Bucuresti cu tot cu Lojele de care apartin si afacerile sau functiile lor in institutii publice – asa-numita “Lista a lui Roncea”
    1. Alexandru Dăescu (Loja Concordia) – director în cadrul Institutului Ana Aslan
    2. Pierre de Hillerin (Loja Delta Dunării) – director al Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport
    3. Vlademir Georgescu (Loja Nicolae Bălcescu) – profesor universitar
    4. Nicu Alifantis (Loja Nomine Mircea Sion) – artist
    5. Mihai Oancea (Loja Ieroboam) – afaceri imobiliare
    6. Bogdan Pârvanu (Loja Bucureşti) – arhitect şef al Primăriei sector 2 Bucureşti
    7. Adrian Bălan (Loja Meşterul Manole) – afaceri imobiliare
    8. Andrei Toma (Loja România Unită – preşedinte de regiune la Asociaţia Naţională a Cluburilor Lions
    9. Ştefan Chiocinaru (Loja I.C. Brătianu) – profesor de ştiinţe politice, jurnalist, doctor în drept internaţional
    10. Mircea Neacşa (Loja Carol Davila) – director în cadrul Televiziunii Române
    11. Victor Teodor Iovici (Loja Scara lui Iavov) – viceprimar al Municipiului Bucureşti, membru în conducerea PRM
    12. Bogdan-Dimitrie Niculae (Loja Cavalerii Sf. Raphael) – medic specialist dermatolog, preşedinte Asociaţia Română Anti-Aging Lasermed
    13. Cornel Hagiescu (Loja Echerul de Aur) – manager casa de producţie IMAGINA
    14. Mircea Perpelea (Loja William Preston) – director în cadrul Băncii Naţionale a României, fost prefect al judeţului Vâlcea
    15. Octavian-Mircea Grozea (Loja Romana) – om de afaceri, MTG MANAGEMENT SOLUTIONS, PRICE JOY şi LCT OPTICAL COMMUNICATION
    16. Liviu Poenaru (Loja Lumina) – avocat
    17. Ionel-Cristinel I. Deaconescu (Loja Etica) – consilier PDL în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, om de afaceri
    18. Adrian Dimitriu (Loja Memphis) – om de afaceri, RCS INTERNATIONAL FORWARDING
    19. Nicolae Efimov (Loja Gheorghe Comănescu) – director Spitalul CFR 2, doctor în ştiinţe medicale (ortopedie)
    20. Florin Stoenescu (Loja Calea Inimii) – secretarul Comisiei de Istorie a Centrului Academic de Studii Hermeneutice
    21. Dinu Albu (Loja Albert Pike) – medic primar obstetrică-ginecologie, Spitalul Clinic Panait Sârbu
    22. Cristian Piedone Popescu (Loja Lumină şi Adevăr) – primar al sectorului 4 Bucureşti
    23. Dan Dumitru (Loja Templul Umanităţii) – reprezentant al firmei americane ENRON în Romania, fost ofiţer SIE, fost şef al Oficiului pentru Gestionarea Relaţiilor cu Republica Moldova din Guvernul României
    24. Leonard Lucian Bădică (Loja Lux et Veritas) – om de afaceri, BIP TELECOM, fost ofiţer M.Ap.N.
    25. Liviu Ionescu (Loja Excelsior) – om de afaceri, Creativit Biz şi imobiliare
    26. Aurel Teodorescu (Loja Solomon) – director al Direcţiei Migraţie din Oficiul Român pentru Imigrări din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (detaşat din funcţia de consilier în cadrul M.A.I. în subordinea secretarului de stat pe Relaţia cu Parlamentul şi Afaceri Europene), soţul Danielei Nicoleta Andreescu (Secretar General al Guvernului), fost ofiţer de securitate înainte de 1989, fost director de departament în Primăria Municipiului Bucureşti (demis urmare unui scandal cu spaţii comerciale), fost comisar în Garda Financiară (demis urmare unui dosar penal de contrabandă cu cetăţeni arabi), fost director adjunct la Direcţia de Supraveghere şi Control Financiar din Direcţia Generală a Vămilor (demis urmare faptului că a fost cercetat penal în dosare cu Omar Hayssam şi implicării ca cercetat penal în Dosarul Ţigareta II), fost director al Direcţiei de Audit din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (demis în 2003 şi anchetat de Parchetul Naţional Anticorupţie împreună cu Preşedintele CNAS Eugen Ţurlea), fost director adjunct şi director al Oficiului pentru Migraţia Forţei de Munca în perioada 2003 – 2006 (implicat în scandalul contractelor de muncă cu străinătatea şi în cel al adeverinţelor medicale de la CARITAS), fost membru PD (a demisionat urmare faptului că CNSAS a emis decizie de fost ofiţer de securitate)
    27. Jenică Poenaru (Loja Demnitate şi Frăţie) – om de afaceri, Atlas Airlines şi preşedinte al Confederaţiei Patronatului Român, fost director al Aeroportului Băneasa în 1989, fost director general al Autorităţii Aeronautice Civile Române
    28. Constantin Mincu (Loja Luceafărul Libertăţii) – avocat
    29. Narcis Copcă (Loja Novus Ordo) – Managerul Spitalului “Sf. Maria” din Bucureşti, prof. univ. dr. în ştiinţe medicale
    30. Constantin Onişor (Loja Grifin) – general de brigadă (în rezervă), fost comandant al Şcolii Militare de Aplicaţii pentru Tancuri „Mihai Viteazu”, fost comandant al Garnizoanei Piteşti (destituit urmare unui scandal de hărţuire sexuală)
    31. Marius Chervase (Loja Logos) – ofiţer de poliţie, conf.univ.dr. la Academia de Poliţie, vicepreşedinte al Corpului Naţional al Poliţiştilor – Departamentul Academia de Poliţie
    32. Corvin Nedelcu (Loja Izvorul Înţelepciunii) – secretar general al Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret, fost ofiţer M.Ap.N., fost ofiţer S.P.P., fost jurist al UPETROM Ploieşti (utilaj petrolier – fost 1 MAI Ploieşti), fost vicepreşedinte al ROVIT S.A. Valea Călugărească (vinuri), fost consilier şi secretar general adjunct la Ministerul Dezvoltării Regionale
    33. Mihnea Paul Popescu (Loja Iris) – om de afaceri, preşedinte CASINO LIFE & BUSINESS MAGAZINE
    34. Marc Huot (Loja Memento Mori) – preşedinte Wirquin Romania (parte a holdingului Wirquin Plastiques din Franţa care a cumpărat Urbis Sanitare)
    35. Ioan Grigore Popa (Loja Enoch) – consilier PDL la Consiliul General al Municipiului Bucureşti, fost viceprimar al Municipiului Bucureşti, fost director al O.P.S.P.I., fost proprietar al Rasco Traffic (vândut grupului UTI, actual UTI Rasco, firmă care gestionează semaforizarea Capitalei)
    36. Mihai Butucaru (Loja Morphosis) – Arhitect, Preşedintele Fedraţiei Române de Yachting
    37. Dacian Cerneştean (Loja Heliopolis) – om de afaceri, societatea de brokeraj în asigurări Eos Risq Romania
    38. Enache Jiru (Loja Adrian Dohotaru) – om de afaceri, membru în Consiliul de Administraţie la CEC, fost secretar de Stat în Ministerul Finanţelor Publice, fost preşedinte al CEC, fost preşedinte al MKB Romexttera Fond de Pensii, fost preşedinte al comisiei de selecţie a administratorului pentru Fondul Proprietatea
    39. Dumitru-Stoica Şeicaru (Loja Edmond Nicolau) – om de afaceri, Constyle Company
    40. Şerban Savu (Loja Lumina Lex) – artist
    41. Adrian Oghină (Loja Costin Mihăescu) – om de afaceri imobiliare, fost viceprimar al Primăriei sector 1 Bucureşti, membru PNL
    42. Ion Pârgaru (Loja Nat Granstein) – om de afaceri, fost preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industie, fost deputat PDSR, fost director general în Ministerul Economiei, actual membru PNL Gorj
    43. Dan Medeanu (Loja Atlantida) – scriitor şi ziarist
    44. Ionel Dumitru (Loja Hermes Trimegistus) – om de afaceri (papetărie şi birotică), Dumitru Business House
    45. Ion Biriş (Loja Noua Românie) – om de afaceri, Clubul Office
    46. Daniel Goşea (Loja Philadelphia) – director în Ministerul Afacerilor Externe
    47. Viorel Ţigănescu (Loja Cezar Bolliac) – profesor, fost inspector adjunct al Inspectoratului General al Municipiului Bucureşti
    48. Dan Docan (Loja Legenda lui Hiram) – om de afaceri, cafeneaua Otro Cafe, agenţie plasare dansatoare şi femei pentru escort în străinătate printr-o firmă din Braşov împreună cu un patron de hotel local, fost informator al Securităţii, fost director general Imprimeria Naţională, fost secretar la Primăria Sector 3 şi la Primaria Sector 5 din Bucureşti, fost judecător
    49. Herve Madramany (Les 3 Lys) – om de afaceri, arbitru internaţional de tenis
    50. Petre Terzi (Loja Academica) – profesor universitar
    51. Stelian-Alexandru Panescu (Loja Benjamin Franklin) – om de afaceri, Smart Sigma
    52. Daniel Mihail Tudor (Loja Luca Pacioli) – Director Executiv Adjunct pentru Activitatea de Inspecţie Fiscală la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiul Bucureşti
    53. Alexandru Vitălaru (Loja Constantin Mavrocordat) – medic veterinar, profesor Facultatea de Medicină Veterinară
    54. Ion-Bogdan Teodor Georgescu (Loja Cantacuzino) – doctor în ştiinţe medicale, şef disciplină la Facultatea Titu Maiorescu, medic primar stomatolog
    55. Dan Brebeanu (Loja Sothis) – om de afaceri, Ghmc-Mineral Grup
    56. Eugen Matzota (Loja Lanţul Masonic) – om de afaceri, MATZOTA Group
    57. Mihai Neicu (Loja Veritas) – om de afaceri, Nei Guard, membru PDL, membru în Consiliile de Administraţie la RATB şi REBU
    58. Constantin Dinulescu (Loja Magistri Lapidum) – artist
    59. Adrian Petre Pascu (Loja Osiris) – om de afaceri, Geotop 2001 (implicată în scandalul cu cadastrarea judeţului Constanţa, legat de Miron Mitrea şi Nicuşor Constantinescu)
    60. Nicuşor Dedu (Loja Ulpia Traina) – om de afaceri, Deltarom (implicată în scandalul incineratorului de la Bod, Braşov)
    61. Mihail Vicenţiu Ivan (Loja Noua Europă) – profesor universitar
    62. Florian Pinţă (Loja Giuseppe Garibaldi) – general-locotenet în rezervă, fost şef de stat major al Armatei 1 (1998-2000), fost şef al Corpului 1 Armată Teritorial – noua denumire a Armatei 1 (2000-2001), fost comandant al Brigăzii 282 Mecanizate (2001-2003), fost director al Statului Major al Forţelor Terestre (2003-2004) şi locţiitor al şefului Statului Major General (2004-2006), fost comandant al Comandamentului 2 Operaţional Întrunit “Mareşal Alexandru Averescu” (fosta Armată a II-a), dislocată în Buzău (2006 – 2008)
    63. Eugen Gheorghe (Loja Călugăreni) – fost director în Direcţia Generală a Vămilor, consilier PDL la Consiliul Local Sector 6
    64. Virgil Nadolu (Loja Agora) – vicepreşedinte Uniunea Practicienilor de Protecţia Mediului din România
    65. Alberto Matei (Loja Tatra) – om de afaceri, A&E Audit Financial Consulting
    66. Dinu Săraru (Loja Luceafărul) – romancier, publicist şi dramaturg, fost redactor la “Radiodifuziunea Română”, fost secretar general de redacţie la Revista Secolul 20, fost jurnalist, la ziarul “Scânteia Tineretului”, fost secretar general de redacţie la revista Luceafărul, fost şef al “Publicaţiilor Televiziunii Române”, fost redactor-şef adjunct si apoi redactor şef al “Redacţiei Culturale a TVR”, fost director al “Teatrului Mic” şi “Teatrului foarte Mic” anii (1977-1990), fost director al “Teatrului Naţional “Ion Luca Caragiale” din Bucureşti (2001 – 2004)
    67. Vasile Condoiu (Loja Anderson 1723) – şef birou la Oficiul Român pentru Imigrări din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, fost director interimar al Oficiului
    68. Mihai George Staicu (Loja Opera Magna) – om de afaceri, LUNA COMMUNICATIONS
    69. Aurel Curdov (Loja Cavalerii Sf. Andrei) – secretarul general al sindicatului de la Tarom
    70. Dan Anghel (Loja Constantin Bărbulescu) – bioterapeut
    71. Ioan Lixandru (Loja Cavalerii României) – vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România, fost director general al Tarom
    72. Relu Leonid Manguta (Loja Tracia) – om de afaceri, Maneuro
    73. Gabriel Mihalache (Loja Lâna de Aur) – director al Sucursalei de Transport Bucureştii Noi a Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”
    74. Andrei Sluşărencu (Loja Hiram) – om de afaceri, ROBINSON TURISM
    75. Cornel Purcărea (Loja Constantin Brâncuşi) – om de afaceri cereale, fost director executiv al societăţii Romagro, fost ofiţer M.Ap.N.
    76. Gabriel Giurgiu (Loja Sf. Ioan) – jurnalist
    77. Gheorghe Gogescu (Loja Les Sages d’Heliopolis) – artist decorator
    78. Raymond Marin (Loja Millenium) – vicepreşedinte Vodafone
    79. Emil Săndulescu (Loja Toleranţă şi Fraternitate – fizician, membru al Academiei Române, fost deputat PNŢCD
    80. Lucian Diaconescu (Loja Columna) – medic chirurg ortoped la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan” din Bucureşti
    81. Eduard Matei (Loja Gaudeamus) – om de afaceri, fost preşedinte la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
    82. Mircea Gheordunescu (Loja Server Frenţiu) – fizician, fost adjunct al directorului Serviciului Român de Informaşii (1997-2001), fost consul general al României la Milano (2002-2007)
    83. Gheorghe Vâlceanu (Loja Humanitas) – avocat
    84. Florin Ghiulbenghian (Loja Sfinx) – om de afaceri, casele de schimb valutar şi consignaţiile Edmond, revoluţionar
    85. Paul Popovici (Loja Titu Maiorescu) – profesor universitar
    86. Valentin Lolea (Loja Dreptate şi Frăţie) – om de afaceri, Loreto Exim (Tatra Romania)
    87. Nicu Rădulescu (Steaua Polară) – om de afaceri turism, preşedinte la Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România
    88. Mircea Vasile Popescu (Loja România Modernă) – vicepreşdinte Curtea de Conturi
    89. Traian Popescu (Loja Demnitatea Românească) – om de afaceri, ARBOmedia
    90. Nicolae Rădulescu-Botică (Loja Egalitatea) – avocat
    91. Daniel Gruia (Loja Steaua României) – Director General Adjunct al Direcţiei Generale de Tehnologia Informaţiei din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
    92. Adrian Panaghianu (Loja Lumina Masonică) – director Apa Nova
    93. Doru Dragomir (Loja Fiii României) – om de afaceri, Innerlook
    94. Constantin Berevoianu (Loja Prometeu) – director Apa Nova
    95. Mircea Chelaru (Zamolxis) – general de corp de armată cu patru stele în rezervă, fost Şef al Marelui Stat Major, fost comandat al Corpului 10 Armată “Ştefan cel Mare” din Iaşi, fost preşedinte ale PUNR, fost vicepreşedinte al Partidului Conservator
    96. Mugurel Dragoş Jianu (Loja Horus) – avocat
    97. Mustafa Oral (Loja Isik) – om de afaceri în domeniul consultanţă, acuzat în dosarul spionilor economici (Stamen Stancev, Vadim Benyatov)
    98. Iuliu Stocklosa (Loja C.A. Rosetti) – om de afaceri, East Electric
    99. Cristian Turculeasa (Loja Cavalerii Templului) – om de afaceri, ALCRIS TRANSCOMEXIM
    100. Victor Racolţa (Loja Balcani) – om de afaceri, ENEAS
    101. Adrian Motomancea (Loja Kogaion) – profesor universitar
    102. Ştefan Blaj (Loja Hermes) – general de brigadă medic, şef de secţie la Spitalul Militar Central, conferenţiar universitar doctor la UMF “Carol Davila” din Bucureşti, specialitatea boli interne şi gastroenterologie
    103. Marian Nasty Vlădoiu (Loja Tăcerea) – avocat, preşedintele Camerei de Comerţ România – Israel, preşedinte Asociaţia Română de Luptă Antiterorism; s-a lansat în masonerie ca ginere al lui Dorin Voinea, fost Pro-Mare Maestru al MLNR în perioada Bebe Comănescu; după ce Dorin Voinea a pierdut funcţia, a divorţat deşi avea 2 copii gemeni; în prezent Dorin Voinea este membru al Tribunalului Masonic;
    104. Ion Smeeianu (Loja I.G. Duca) – om de afaceri IT&C şi telecom, fost secretar de stat la Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, fost preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii
    Parvenita din surse
    Sursa: Victor Roncea

    Și-atunci,ne mai întrebăm de ce guvernul și președinția ROMÂNIEI fac ce spun cei din GUVERNUL MONDIAL ( FMI, BM,BERD,
    și UE ) ???
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 11/02/2012 @ 5:30 pm | Răspunde

    • @ ALL !!!
      Și dacă tot am vorbit despre românii de origine evreiască din ROMÂNIA,
      câteva date și despre evreul american de origine maghiară care,
      are „ oarece interese ” legate de Proiectul ROȘIA MONTANĂ :
      „ George Soros, personalitate extrem de puternică a mediului de afaceri internaţional (cu o avere de 15 miliarde de dolari), este, paradoxal, omul care şi-a lichidat în masă acţiunile din alte domenii pentru a investi în cel minier şi, în acelaşi timp, omul care susţine financiar organizaţiile „ecologiste” ale „societăţii civile” în ceea ce priveşte cazul Roşia Montană.

      Începând din martie 2011, miliardarul american de origine maghiară (!) a început o serie de modificări în planurile sale de afaceri. Astfel, îşi vinde toate acţiunile deţinute la Newmont Mining Corp (compania care deţine acum 20% din Gabriel Resources, principalul actionar la Rosia Montana Gold Corporation), precum şi pe cele de la Caterpillar Inc. (producătoare de echipament pentru industria minieră), pentru ca, 3 luni mai târziu, în luna iunie 2011, să rascumpere acţiuni la aceleaşi companii şi, în plus, la alte 20 de companii cu profil minier (Gold Fields Ltd., Allied Nevada Gold, Ivanhoe Mines Ltd, New Gold Inc., IAMGOLD Corp., Goldcorp Inc., Barrick Gold Corp., Eldorado Gold Corp., Randgold Resources Ltd., Silver Standard Resources Inc., Seabridge Gold, Golden Star Resources, Hecla Mining Co., Pan American Silver Corp., Nevsun Resources, Jaguar Mining Inc., Aurizon Mines Ltd., Golden Minerals Co., Compania de Minas Buenaventura S.A. ADS, Cameco Corp., Minefinders Corp. Ltd.).
      Deşi incompatibil cu interesele unui investitor preocupat de activităţile extractive la o asemenea anvergură, portretul public al lui Soros se completează cu acela de mecena al ecologiei: imaginea unui speculant de renume care se opune, din motive nobile, unui proiect la care însuşi este/va fi acţionar e aproape contrariantă. Însă, pentru o persoană care a intrat în istorie prin felul în care a reuşit, pariind la bursă, să „spargă” Banca Angliei mizând corect pe devalorizarea lirei sterline („noroc” ce i-a adus un profit de 1.8 miliarde de dolari), nimic nu e întâmplător. De aceea, dincolo de ideea unei „conspiraţii maghiare” care ar fi încercat să saboteze proiectul Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) pentru ca o firmă din Ungaria să-i poată lua locul în Apuseni, implicaţiile militantismului ecologic al lui Soros au fost mult mai practice: campania ecologistă desfăşurată cu ecou a scăzut acţiunile Gabriel Resources de la circa 6 dolari la sub 2 dolari/ acţiune. Ce nou „noroc” pentru interesaţi!

      Şi ca să nu curmăm prezentarea aici, merită adăugat şi faptul că interesele lui Soros în statele din Estul Europei sunt foarte largi. Implicarea sa (financiară, înainte de toate, dar cu bătaie politică) în Polonia (unde a susţinut mişcarea disidentă), în Cehoslovacia (idem), în Ungaria (unde a fondat Institutul pentru o Societate Deschisă), în Iugoslavia (unde a finanţat opoziţia anti-Miloşevici), în Ucraina şi Georgia, este specifică unei strategii foarte inteligente de „ajutor” acordat statelor comuniste pentru trecerea la o „societate deschisă”, adică la tipul perfect de societate din care se vor hrăni ulterior afacerile binefăcătorului. În ceea ce priveşte România, numele lui Soros pare a fi legat aici de tendinţe agitatorice (posibile, ca şi în cazul altor ţări, prin infiltrarea soros-iştilor în mecanismele de stat, v. foşti ONG-işti deveniţi guvernanţi), în special de încurajarea mişcărilor de obţinere a autonomiei pe criterii etnice precum în Kosovo. Persistă, de asemenea, în legătură cu persoana sa, ideea unei nostalgii a Transilvaniei pierdute de catre Ungaria.

      Iar pentru că a venit vorba de Kosovo, poate că e nevoie şi de acest ultim exemplu pentru ca aceia care încă mai au impresia că proiectul Roşia Montană e unul naiv şi pur, să se mai gândească o dată. După ce s-a estimat oficial că provincia Kosovo deţine 17 miliarde de tone rezerve de cărbune alături de mari cantităţi de aur, argint, plumb, cadmiu, uraniu, nichel sau petrol – George Soros a şi fost vehiculat ca principal interesat în a cumpăra complexul minier Trepca, de la Kosovska – Mitrovica. Evaluarea acestor resurse? 300 de miliarde de euro! Nici aici faţa de masă nu rămâne curată: preşedintele Agenţiei de Privatizare din Kosovo e fostul reprezentant al Kosovo Liberation Army în Statele Unite şi, totodată, un fost beneficiar al Fundaţiei Soros. Desigur că nici conflictul din Kosovo nu a fost întâmplător, el având mai degrabă rolul de a acoperi derularea afacerilor locale de extragere a zacamintelor prin intermediul complexului minier Kosovska-Mitrovica controlat de George Soros ” .
      Sursa : Yahoo ! Mail.
      Alioșa.

      Comentariu de Aliosa — 13/02/2012 @ 3:15 pm

  6. De la un „ anonim” acum la ceas de seară, am primit urări de sănătate ,
    posturi cât mai multe,tăria de a trece peste „ răutățile unor detractori puși în sluja portocaliilor ,și,
    urarea de LA MULȚI ANI !
    @ ANONIME,
    Bună seara !
    Da, mâine voi împlini 62 de ani de viață iar în luna august a.c.
    40 de ani de la absolvirea Școlii Militare de Ofițeri Activi „ NICOLAE BĂLCESCU ” din SIBIU !
    Mă rog la DUMNEZEU să mă țină sănătos ca să pot merge la a 40-a aniversare a absolvirii școlii militare
    și înaintării în gradul de locotenent !!!
    Ce repede au mai trecut anii
    Și cât de multe s-au scchimbat
    Sunt tot mai triști azi veteranii
    Căci parcă însăși ȚARA i-a uitat !
    Mulțumesc din inimă pentru urările făcute și pentru
    LA MULȚI ANI !
    Din toată inima multă sănătate și toate cele bune!
    Cu respect și prietenie,
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 11/02/2012 @ 9:51 pm | Răspunde

    • SANDU, de ziua ta iti doresc multa SANATATE, FERICIRE, si LA AMULTI ANI!

      Comentariu de Nicu — 12/02/2012 @ 2:08 pm

  7. @ ALL !!!
    Ce legătură are articolul de fond cu materialul postat la COMENTARIUL nr 5 ?
    Are una foarte mare și cu implicații catastrofale asupra destinelor ROMÂNILOR !
    Urmașii lui CEAUȘESCU ,comuniștii – nomenclaturiști din eșalonul doi și trei
    împreună cu cei din serviciile secrete și cei de la securitatea statului și cu
    cei din comentariul nr.5 au condus în ultimii 22 de ani ROMÂNIA iar progeniturile lor
    pline doar de TUPEU,AROGANȚĂ,IPOCRIZIE,FALSITATE,NESIMȚIRE,INCULTURĂ și OBEDIENȚĂ,
    încep să conducă acum spre dezastru total ROMÂNIA !
    Dar, uite și părerea altora :

    Posted by Popateapa pe 12 februarie 2012
    http://popateapa.wordpress.com/2012/02/12/

    TOVARĂȘUL PREMIER MR UNGUREANU – FANUL TOVARĂȘEI ANA PAUKER !!!

    Citiţi români! Citiţi şi vă cruciţi! Întâi am crezut că este o răutate gratuită. O făcătură. În politica dâmboviţeană loviturile murdare sunt un lucru obişnuit. Sub titlul “Ana Pauker pe peretele lui Ungureanu”, Ziua din 28 iunie 2oo6 publica o ştire din care reieşea că actualul premier Mihai Răzvan Ungureanu, pe atunci ministru de externe, refuza să dea curs solicitărilor unui ONG de eliminare din sediul ministerului a tabloului Anei Pauker din galeria foştilor miniştri de …

    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 11/02/2012 @ 10:18 pm | Răspunde

  8. Ceausescu viziteaza o ferma de porci, fiind, bineinteles, fotografiat.

    Sedinta la redactia Scanteia pe tema : cum sa intitulam poza?

    Sugestii de titluri:
    „Tov. Ceausescu printre porci”,
    „Tov. Ceausescu la ferma”,
    „Porcii in jurul tov. Ceausescu”.

    Pana la urma, se alege varianta „Al treilea din stanga-Tov. Ceausescu!”

    Comentariu de oanaclara — 12/02/2012 @ 1:14 am | Răspunde

    • @ Oana,
      Bună dimineața !
      Tare BANCUL !!!
      Nu trebuie decât să înlocuim numele celui deja mort cu numele unuia viu
      din zilele noastre și, iese BANCUL ZILEI !!!
      Nu-l știam !
      Mulțumesc pentru vizită, banc și like !
      O duminică frumoasă cu copilașii pe derdeluș la săniuș !
      Cu stimă și respect,
      Alioșa.

      Comentariu de Aliosa — 12/02/2012 @ 8:53 am

  9. @ De la CRISCAR50,
    via e-mail:

    LA MULTI ANI!
    Prietene Aliosa,cu ocazia zilei de nastere,te rugam sa primesti din partea noastra(a mea si a sotiei) toate gandurile bune!
    Iti dorim multa sanatate si bucurii alaturi de toti cei dragi!
    Sa-ti dea Domnul zile, ca sa ajungi sa-ti poti vedea nepoteii urcand spre lumina unei lumi mai bune,in care visele,sperantele sa poata deveni realitati,impliniri!
    La multi ani si buni!
    Cu drag,
    Crisan

    Comentariu de Aliosa — 12/02/2012 @ 8:58 am | Răspunde

    • @ Crișan,
      Mulțumesc pentru frumoasele gânduri și urări de ziua mea de naștere!
      Am fost felicitat încă de ieri de prietenul nostru comun ADRIAN ,
      iar astăzi, chiar de ziua mea, înainte de a începe sărbătoarea, am deschis laptopul
      și , spre marea mea nedumerire dar și durere, am găsit doar mesajul tău de felicitare .
      Din păcate, mulți prieteni nu au încă BLOG ( ca și tine de fapt) iar cei care au ( și sunt destui
      mai ales dintre foștii colegi de LM, Șc.Mil.,Academie Militară ) probabil că au uitat că azi e ziua mea de naștere sau,
      poate au lucruri mai bune de făcut ( cum ar fi să dea cu lopățica zăpada din jurul mașinii
      căci la sinistrații din Vrancea și Buzău nu se gîndesc ).
      Cu siguranță că ,dacă ar fi CITIT postul de pe
      https://aliosapopovici.wordpress.com/2011/02/12/
      12-februarie-2011-o-zi-de-neuitat,
      și-ar fi amintit iar INBOX-ul ar fi fost ARHIPLIN !!!
      Este mai simplu să dai un TELEFON cu o durată de câteva secunde decât să pierzi o groază
      de timp până pornești calculatorul ca să trimiți câteva cuvinte .
      Dar, asta nu-i problema ta ci a mea .
      Te rog să primești și din partea mea aceleași frumoase gânduri și cuvinte pentru întreaga familie!
      Cu prietenie și respect,
      Alioșa.

      Comentariu de Aliosa — 12/02/2012 @ 9:13 am

  10. @ De la un bun prieten ,alături de
    LA MULȚI ANI am primit și următorul mesaj :

    „ Dimineata aduce Speranta
    Dupa amiaza aduce Credinta..
    Seara aduce Iubirea….
    si
    Noaptea aduce Odihna…
    Îți doresc sa le gasești pe toate mereu!
    Daca va fi sa-ti doresti sa fii fericit doreste-ti in fiecare zi
    Sa descoperi frumusetea si… magia…in fiecare clipa, in tot ce te inconjoara,
    sa te bucuri din plin de tot ce viata îți poate oferi mai bun!
    Da sansa fiecarei zile sa fie cea mai frumoasa
    Bucura-te de viata ta! si, nu uita:
    „Ceea ce nu imbratisezi nu poti vindeca”
    Sf. Grigorie Teologul
    Vine un moment in viata cand realizezi:
    Cine conteaza,
    Cine nu a contat niciodata,
    Cine nu va mai conta….
    Si cine va conta intotdeauna.. ”
    Tu, ce zici ?
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 12/02/2012 @ 10:33 am | Răspunde

    • @ Costi,
      Multumesc prietene !
      Da-mi voie ca POSTAREA ta sa o dedic TUTUROR dominsoarelor, doamnelor si domnilor
      care mi-au fost alaturi de ziua mea cu gandul si cuvantul !!!
      Cu toata consideratiunea,
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 13/02/2012 @ 10:40 am

  11. […] by Popateapa pe 12 februarie 2012 “Nu ştiu cît ar putea să fie de bine şi faptul că moldovenii noştri s-au dovedit a fi mai şmecheri […]

    Pingback de Similitudini « Popateapa's Blog — 12/02/2012 @ 11:26 am | Răspunde

    • @ Popica,
      Avand in vedere faptul ca MOLDOVENII NOSTRI sunt de fapt ai nostri ROMANI despartiti de noi de PRUT si de un malefic DICTATOR ( STALIN ) ,trebuie, daca nu suntem de acord cu ei,macar sa tacem din gura !
      Mersi pentru pingback !
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 13/02/2012 @ 10:44 am

  12. La multi ani cu sanatate,bucurie si liniste alaturi de cei dragi!
    Pentru o clipa sa uitam de politica …si de iarna grea…

    Comentariu de yousef59 — 12/02/2012 @ 11:52 am | Răspunde

    • @ Magda,
      Buna ziua !
      Te asigur ca ieri 12 FEBRUARIE 2012 am uitat de POLITICA iar cei care m-au sunat sau felicitat pe BLOG de ziua mea,
      m-au determinat sa consum bucate bune , bauturi alese si, nu OTRAVA data de POLITICA ROMANEASCA !!!
      CADOUL tau m-a facut de doua ori fericit :
      mi-a adus aminte de anii tineretii mele cand, cantecul FELICITA interpretat de ROMINA si ALBANO
      era fredonat chiar si atunci cand imi era cel mai greu ca elev de Scoala Militara de Ofiteri Activi, pe campul de instructie
      iarna pe ger,lapovita, viscol sau ninsoare si vara pe vant cu nori de praf galben-auriu , vijelii, ploi sau canicula si,in al doilea rand,
      mi-a dat inca o dovada a sensibilitatii si generozitatii sufletului tau de romanca pura !
      Iti multumesc din inima pentru minunatul CADOU facut de ZIUA MEA !
      De fapt , am primit doar doua asemenea CADOURI VIRTUALE MINUNATE :
      unul de la surioara mea mai mica , ZELA.RO/ ( vezi te rog mai sus … )si cel de la tine !!!
      O saptamana numai cu bucurii si frumoase realizari !
      Sarut mana ,
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 13/02/2012 @ 10:58 am

  13. De la
    http://incertitudini2008.blogspot.com/

    MULTĂ FERICIRE ÎȚI DORESC !!!
    LA MULȚI ANI, ALIOȘA!!
    Să-ți dea Dumnezeu sănătate, bucurii, împliniri din partea copiilor
    și acel strop de fericire, după care alergăm toți!
    Cu mult drag, Gina

    Comentariu de Aliosa — 12/02/2012 @ 7:03 pm | Răspunde

    • @ GINA,
      Buna ziua !
      Multumesc pentru urari !
      Aceleasi frumoase ganduri si de la mine pentru tine !
      Sarut mana ,
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 13/02/2012 @ 11:00 am

  14. De la
    http://bmarinescu41.wordpress.com/

    „ LA MULŢI ANI !!!
    SĂNĂTATE (că-i mai bună decât toate),DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEGERE,BUCURII ŞI ÎMPLINIRI!!!
    Să dea Dumnezeu cel Sfânt
    S-auzim numai de bine
    Pe-acest românesc pământ!
    Cu prietenie cât cuprinde,
    Bogdan ” .

    Comentariu de Aliosa — 12/02/2012 @ 7:15 pm | Răspunde

    • @ Bogdan,
      Buna ziua !
      Multumesc prietene !
      SANATATE si tie caci, SANATATEA-i mai buna decat toate !!!
      Cu prietenie neconditionata,
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 13/02/2012 @ 11:02 am

  15. De la
    Zela.ro/

    „ LA MULȚI ANI !
    Sandu îți urez de ziua ta sănatate, bucurii și tot ce îtț dorește sufletul!
    Daca tu nu știai, afla ca de multe ori pe când erai copil și mama nu te găsea acasă,
    se lua dupa urmele de pe drum urmărind desenul clar lasat de talpa ta mică,
    deseori sarutându-l, atât de drag îi erai !
    Am crezut-o fiindca și eu sunt mamă și știu câta iubire poartă în suflet o mamă.
    Dumnezeu să te ocroteasca și bucură-te de tot ce ai minunat.
    Cu toată dragostea,
    Zela.

    Comentariu de Aliosa — 12/02/2012 @ 7:36 pm | Răspunde

    • @ ZELA,
      Acum, când musafirii au plecat
      Și noaptea stă să vină
      Cu drag de frate-am ascultat
      Urarea ta senină .
      Mi-ai amintit fără să vrei
      De buna noastră MAMĂ
      De neliniștea și teama ei
      Când nu-i eram prin preajmă.
      Atunci, cu grijă mare-n suflet,
      Mă căuta săraca peste tot
      Mergând dup-al meu umblet
      Prin colbul pân” la cot .
      Când mă găsea eu îi vedeam
      Ochii sinceri strlucind
      Iar eu în brațe îi săream
      Râzând dar și bocind .
      Videoclipul trimis de ziua mea, este cel mai frumos cadou pe care l-am primit !
      Îți mulțumesc din inimă surioară pentru frumoasele cuvinte și urările făcute !
      Cu dragoste și drag,
      Sandu .

      Comentariu de Aliosa — 12/02/2012 @ 9:04 pm

  16. @ ALL !!!
    Pentru cei care se vor întreba retoric ce m-a determinat să public acest nou articol
    EVREII ȘI PARTIDUL COMUNIST DIN ROMÂNIA ,
    pentru cei care n-au citit sau au citit COMENTARIILIE ( ADĂUGIRILE ) de la nr. crt. 1 , 5 și 7 ,
    le mai aduc o justificare a publicării acestui nou post pentru care,
    chiar azi de ziua mea de naștere am fost ÎNJURAT , LUAT LA ÎNTREBĂRI și AMENINȚAT
    de probabil chiar cei care se regăsesc printre cei enumerați mai sus sau,
    de „ postacii lor plătiți cu arginți furați …. ) bineînțeles sub identități false
    ( ID de morți …. ), îi rog să vizioneze videoclipul postat mai jos:

    și-apoi, să tragă orice fel de concluzii….
    Vizionare plăcută !
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 12/02/2012 @ 8:06 pm | Răspunde

  17. @ De la Criscar50 :

    Draga Aliosa,
    Azi am avut bucuria ca prin intermediul Tv. sa „vizitez” Catedrala Independentei din Turnu Magurele.
    Netrecand niciodata prin orasul dunarean n-o mai vazusem si am avut parte de o surpriza extraordinara!
    Arhitectul D. Maimarolu a imaginat o adevarata bijuterie comparabila poate doar cu Bis. Episcopala din Curtea de Arges!
    In plus hramul Sf. Haralambie m-a facut sa ma gandesc la tatal meu nascut in febr.1917 si botezat astfel,dupa tatal lui cazut in luptele din oct. 1916!
    Sper ca noul val de viscol sa nu va izoleze de restul lumii si sa ne putem intalni in 16 febr. cu ocazia jocului Stelei,daca se va putea tine!
    Inca o data :
    La multi ani si toate cele bune!
    Cu drag,
    Crisan

    Comentariu de Aliosa — 12/02/2012 @ 9:09 pm | Răspunde

    • @ Criscar50,
      Buna ziua prietene !
      Multumesc pentru urari !
      Cat despre Caterdala Sfantul HARALAMBIE din Turnu Magurele, numai cuvinte frumoase !
      Ma bucur ca ai prins acel moment de la tv prin care ai vizitat catedrala !
      Poate da DUMNEZEU sa vii odata cu doamna s-o vedeti pe viu….
      Multumesc din inima pentru urari !
      Cu prietenie,
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 13/02/2012 @ 11:07 am

  18. @ De la Criscar50:

    Draga Aliosa,am uitat sa multumesc pt.montajul cu Jean Constantin,sa-l odihneasca Domnul in pace!
    Marturia lui despre tara atator contraste te face sa gandesti ca poti fi patriot indiferent ce fel de sange-ti curge prin vine si ca dincolo de a evidentia ceea ce este frumos ,a nu trece indiferent pe langa aspectele detestabile,nu inseamna un act de tradare,ci dimpotriva!
    Sa traiesti multi ani si sa-ti pastrezi taria de a spune lucrurilor pe nume!
    Cu drag,
    Crișan

    Comentariu de Aliosa — 12/02/2012 @ 9:12 pm | Răspunde

    • @ Crisan,
      Ma bucur ca ti-a placut montajul cu JEAN CONSTANTIN !!!
      A fost ACTORUL tuciuriu pe care l-am iubit din toata inima !!!
      Cat despre 16 februarie , meciul echipei STEAUA cu TWENTE, sincer, imi este teama sa ma gandesc
      ca blestematul de COD PORTOCALIU ce se va institui de maine si in TELEORMAN,
      mi-ar putea face figura !!!
      Sper sa ajung la meci !
      Te voi suna dar, nu stiu exact cand !
      Multumesc si eu pentru mesaje si comentarii !
      Cu respect,
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 13/02/2012 @ 11:14 am

  19. @ ALL !!!
    Mulțumesc din inimă doamnelor, domnișoarelor și domnilor care au comentat cele scrise în acest post
    și, nu în ultimul rînd celor care , de ziua mea de naștere mi-au urat direct pe BLOG, prin E-MAIL sau
    prin TELEFON
    LA MULȚI ANI !
    Bucuria aniversării zilei de naștere mi-a fost triplată de VOCI pe care nu le mai auzisem de foarte mult timp,
    de la absolvirea LM, Șc.Mil.de Ofițeri sau a Academiei Militare . Nu voi specifica numele întreg dar , NICU,MITRU și MITICĂ ( foști colegi de LM ),IONEL și IOSIF ( foști colegi de clasă LM ), GICU ,LUCICĂ și MITICĂ( foști colegi de Șc.Mil.), ANDREI și COSTACHE ( foști colegi de AM ) ,știu că despre ei este vorba iar
    despre COPII , NORĂ, GINERE ,NEPOȚEL, CUSCRI, FRAȚI, SURORI, și NEPOATĂ , n-are rost să le dau numele că le păstrez în inma mea iar numele bloggerilor sunt afișate mai sus….la comentarii.
    Din toată inima le întorc tuturor aceleași sincere și frumoase cuvinte ce mi-au fost adresate .
    Vă mulțumesc dragii mei că mi-ați fost alături la ceas aniversar !
    DUMNEZEU să vă ocrotească și să vă binecuvinteze !
    Cu aleasă stimă și deosebit respect,
    Alioșa pentru bloggeri,
    Sandu pentru rude ,
    TAE SANDU pentru năzdrăvanul meu de nepoțel , EMANUEL .

    Comentariu de Aliosa — 12/02/2012 @ 9:38 pm | Răspunde

  20. @ NICU,
    Multumesc prietene !
    Cu tot respectul,
    Aliosa.

    Comentariu de Aliosa — 13/02/2012 @ 10:36 am | Răspunde

  21. @ ALL !!!
    Să ne mai și RELAXĂM :
    Comparație ROMÂNIA – SUA !

    ROMÂNIA :
    circa 20 milioane de locuitori
    137 de senatori un senator la 160.000 locuitori
    332 de deputati un deputat la 70.000 locuitori
    469 parlamentari

    SUA :
    circa 300 milioane de locuitori
    100 senatori un senator la 3.000.000 locuitori
    435 reprezentanti un deputat la 560.000 locuitori
    535 parlamentari

    Daca SUA ar proceda ca Romania ar avea ;
    1.875 senatori
    4.286 reprezentanti

    Daca Romania ar proceda ca SUA ar avea ;
    7 senatori
    31 deputati

    Tu, ce zici ?
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 13/02/2012 @ 7:21 pm | Răspunde

  22. @ ALL !!!
    Cine credeți că O DUC BINE ASTĂZI ?
    Exact cei care AU DUS-O BINE și până în 1989 !!!
    Ia citiți și vă cruciți :
    Nomenclatura comunista – Gheorghe Predoiu

    In materialul care urmeaza va voi prezenta anumite fapte si evenimente la care protagonistul principal a fost Gheorghe Predoiu, tatal actualului Ministru al Justitiei, Catalin Predoiu.

    In anii de pana la revolutia din 1989, Gheorghe Predoiu a fost secretar de partid pe unitate la Fabrica de Geamuri Buzau, avand misiunea de a indoctrina toti muncitorii fabricii cu noile cuceriri si progrese facute de poporul roman pe calea comunismului si socialismului in lume, sub conducerea marelui conducator strateg Nicolae Ceausescu.

    Rapoartele amanuntit intocmite de Gheorghe Predoiu, care era un tip arogant si plin de el, cuprindeau date despre activitatea tuturor muncitorilor de la Fabrica de Geamuri Buzau, rapoarte care ajungeau la Securitate.

    Revolutia din 1989 il prinde pe Gheorghe Predoiu la Moscova, in Rusia sovietica, trimis la studii politice comuniste de P.C.R., acelasi partid care l-a trimis la studii si pe Ion Iliescu, fostul presedinte al Romaniei de dupa revolutie. Predoiu fiind nominalizat de regimul comunist ca viitor Secretar de Partid pe Judetul Buzau

    Dupa intoarcerea lui Predoiu in tara, dl. Dragan i-a dat o functie de consilier pe langa director, adica bagator de seama,- deoarece primise ordine de de la nomenclaturistii lui Iliescu sa nu il dea afara pe acesta. Asa ca Predoiu nu facea nimic in acea fabrica decat sa se plimbe de la o sectie la alta, de a discuta cu oamenii si de a intocmi rapoarte (apucaturi comuniste, adica ceea ce a fost invatat sa faca) despre activitatea muncitorilor, rapoarte pe care le prezenta directorului fabricii deoarece Securitatea lui Ceausescu se desfiintase.

    In rapoarte se specificau fel de fel de lucruri, inclusiv intime (aflate de la muncitori), despre fiecare angajat al fabricii. Acest Predoiu ajunsese sa cunoasca fiecare angajat in parte, reprosandu-le anumitor angajati activitatea desfasurata atat in fabrica cat si in familie. Directorul stia la orice ora ce se petrecea in fabrica. Angajatii de la Fabrica de Geamuri Buzau au luat decizia de a-l alunga pe acesta din fabrica iar in primavara anului 1994, acestia s-au postat la poarta fabricii si i-au interzis lui Predoiu sa mai intre pe poarta unitatii.

    In acea perioada a fost o revolta totala in fabrica iar directorul Dragan Constantin s-a rugat de muncitori sa il lase sa intre in fabrica deoarece avea ordine precise de a il mentine in functie pe Predoiu, ordinele venind de la apropriatii lui Ion Iliescu, fosti nomenclaturisti si informatori politici in perioada comunista.

    In cele din urma Gheorghe Predoiu a plecat din fabrica si a devenit patron la o fabrica de imbuteliat ape minerale. Predoiu nu avea stofa de patron fiind destul de arogant cu muncitorii incat acestia s-au hotarat sa il taxeze iar in cateva luni afacerea a ajuns in faliment.

    Acest faliment a avut un impact negativ asupra lui Predoiu iar acesta a facut un atac de panica, a paralizat si a fost internat la Spitalul Sapoca din Buzau.

    Fiul acestuia, Catalin Predoiu, a fost ajutat de oamenii lui Iliescu sa se infiltreze in lumea politica si sa se impuna prin diferite tertipuri politice ale fostilor nomenclaturisti. Alianta realizata cu familia Zamfirescu a avut un mare impact in cercurile juridice din Romania precum si printre oamenii politici. Astfel a fost infiintata Casa de avocatura Zamfirescu Racoti Predoiu. Asa se face ca, dintr-un biet avocat, acesta ajunge in cativa ani Ministru al Justitiei in Romania.

    Daca ai un proces care este din start pierdut, te poti adresa Casei de avocatura Zamfirescu Racoti Predoiu deoarece acestia nu au voie sa piarda nici un proces, nu pentru au avocati buni-, ci pentru ca se numeste PREDOIU.

    In declaratia de avere din 2011 a Ministrului Catalin Predoiu veti observa ca acesta a cumparat doua terenuri si loc de casa in anul 2007. In declaratia de avere din 2008 nu se mentioneaza aceste terenuri si nici locull de casa.

    Cu asemenea Ministru mincinos si ipocrit nu poti face justitie in Romania.

    Din pacate fostii nomenclaturisti precum si copii acestora au ajuns sa conduca si sa puna pe butuci Romania in tot acesti 22 de ani de la revolutie.

    Oamenii care manifesteaza in toata tara sunt nemultumiti de faptul ca in Romania nu se aplica legile, Romania nu este un stat de drept, Romania este condusa de niste iresponsabili care ne-au furat si ne-au vandut tara.

    Din pacate justitia nu este independenta ci este aservita politic. Daca tinerii magistrati incearca sa fie impartiali in deciziile cauzelor pe care le solutioneaza, procurorii sunt total aserviti politic precum si clanurilor politice locale, asa cum se intampla si in procuratura Buzau, aceasta fiind condusa de familia Vasii. In fiecare judet oamenii politici si cei cu functii importante au o conexiune stransa cu procuratura. Pe aceleasi principii au aparut si clanurile mafiote in fiecare localitate in parte.

    Romania mimeaza democratia. Sper ca aceste manifestatii din tara sa ii trezeasca la realitate atat pe guvernantii si parlamentarii nostri cat si pe magistrati, in asa fel incat sa putem sa construim o Romanie moderna pentru copiii nostri.

    Poze si film cu Gheorghe Predoiu

    In imaginile urmatoare ii puteti identifica pe unii activisti si propagandisti PCR care au facut cariera dupa Revolutia din 1989 sau au fost compromisi.

    Printre acestia :

    1. Gheorghe Predoiu – activist de partid si propagandist PCR

    2. Radu Beligan,
    3. Silviu Stanculescu– actori si mari activisti PCR (obligatia de partid ca toti actorii sa faca propaganda politica in tara si sa intocmeasca rapoarte la securitate).

    4. Victor Andreica – activist de partid si propagandist PCR, scriitor (spala creierii cetatatenilor prin publicarea de articole comuniste in Viata Buzaului, informator al securitatii comuniste)

    5. Florea George – activist de partid si propagandist PCR, fost viceprimar dupa revolutie.

    6. Mircea Costache – activist de partid si propagandist PCR, fost deputat PRM dupa revolutie, actualmente profesor.

    7. Mirica Gheorghe – activist de partid si propagandist PCR, fost consilier al Presedintelui Ion Iliescu dupa revolutie.

    Casa Fam. Predoiu BUZAU

    Film nomenclaturisti

    Declaratii de avere Catalin Predoiu 2008 – 2011

    2008
    http://www.mediafire.com/?44dtcw26vss8bfc
    2011
    http://www.mediafire.com/?n8fcch3crrkrl7b

    Andrew Adam
    incorruptibleman

    PS !!!
    Să mai zică cineva că am ceva cu EVREII și FOȘTII NOMENCLATUREIȘTI COMUNIȘTI !
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 17/02/2012 @ 4:01 pm | Răspunde

  23. @ ALL !!!
    Iar ca LISTA să fie și mai completă, vă invit să lecturați :

    „ Afacerile familiilor comuniste. Supravietuitorii.
    Fostii nomenclaturisti sau urmasii lor au strans averi profitand de ceea ce interziceau pe vremuri: afacerile.
    Condamnat ca „regim ilegal” de Comisia „Tismaneanu”, comunismul a consacrat egalitatea in saracie, insa nu si pentru nomenclaturisti. Din cenusa regimului s-au regrupat cateva mari familii comuniste pentru care prabusirea PCR a devenit o oportunitate de a face avere. Alti cativa fosti demnitari sau portavoci ale regimului o duc, dupa cum o marturisesc chiar ei, mai bine decat inainte de 1989.
    Ei au profitat tocmai de ceea ce interziceau pe vremuri: initiativa privata.
    Puterea lor a constat, ca si inainte, in relatii si in informatii.
    Unii si-au sporit influenta prin asocieri de afaceri cu oameni ai momentului, politicieni sau ministri.
    O poveste fara sfarsit.
    ___________________________ ____
    Dinca. Imperiul ginerilor
    Raposatul Ion Dinca, fosta mana de fier a regimului Ceausescu, a lucrat, in ultima parte a vietii, la o firma de IT. Era „consilier”, iar compania facea parte din imperiul de afaceri creat de ginerii lui, Nicolae Badea si Gabriel Popoviciu. La inceputul anilor ’90, in timp ce Dinca facea puscarie, fiind condamnat in lotul CPEX, ginerii lui puneau bazele lantului lor de companii care va ajunge sa valoreze sute de milioane de dolari. Potrivit unor apropiati, Popoviciu de-abia scapase de colegii lui de la service-ul auto unde lucra. In valtoarea Revolutiei, ei il cautau pentru a-l pedepsi pentru pacatele socrului. Pana a ajunge la service, Popoviciu, un personaj misterios, lucrase la un „shop” pe litoral, impreuna cu un anume Radu Dimofte. Pe la mijlocul anilor ’80, Dimofte a fugit in Statele Unite, unde a lucrat ca portar de hotel, apoi sef de tura. S-a intors in tara dupa Revolutie.
    Tandemul de la „shop” a intrat apoi impreuna in afaceri si, intamplator sau nu, au adus in Romania branduri „imperialiste” precum Pizza Hut sau KFC. Astazi, ei doi, impreuna cu Nicolae Badea, controleaza investitii majore in imobiliare, IT si comert alimentar, multe dintre ele inregistrate pe firme off-shore din Cipru sau din Insulele Virgine, parte a unui intreg paienjenis.
    In multe cazuri, titularii afacerilor, asa cum apar la Registrul Comertului, sunt parintii lor: Zerlin Dimofte, care are 82 de ani, si Ligia Popoviciu, in varsta de 77 de ani. Imperiul ginerilor lui Dinca s-a remarcat si prin diverse afaceri profitabile cu statul, iar cei doi sunt actionari in Clubul Vinului, alaturi de nume sonore, precum Calin Popescu-Tariceanu.
    ____________________________ ____
    Postelnicu. Nepotul „de aur”, asociatul lui Videanu.
    Tiberiu Bica Postelnicu are o avere de aproximativ 50 de milioane de dolari si este asociat in nu mai putin de 35 de companii din Romania. E nepotul ultimului ministru de interne, fost sef al Securitatii, Tudor Postelnicu. Detine opt la suta din Romanian International Bank, controlata de familia Roberts, proprietarul Merchant Bank of California.
    A fost asociat si cu magnatul Ioan Niculae, la Asirom, dar si-a vandut cota de zece la suta. Prieten cu Niculae, Postelnicu a detinut, prin Total Distribution Group SRL, activitatea de distributie a tigarilor produse de Societatea Nationala a Tutunului Romanesc. Mai e si distribuitor de bauturi alcoolice si, de asemenea, actionar in IATSA, firma desprinsa din Dacia Pitesti.
    Nepotul „de aur” este si partener al fostului primar al Capitalei, Adriean Videanu. Cei doi au cate un sfert din Equity Invest SA, care se ocupa de intermedieri financiare. In schema mai apare si multimilionarul Raul Doicescu (24 la suta), a carui firma, Bog’art, dezvolta controversatul proiect „Cathedral Plaza”.
    In Victoriei, Tudor Postelnicu traieste departe de ochii lumii. Devenit celebru prin propria sa sentinta – „Am fost un dobitoc”- rostita cand era judecat in lotul CPEX, Postelnicu locuieste intr-un apartament din „buricul targului”, intr-un bloc din Piata Victoriei, unde se gasesc foarte multe sedii de firma, iar o locuinta se vinde cu peste 100.000 de euro.

    _______________________________
    Mizil. Mondenii postcomunisti
    „Comunistul national” Paul Niculescu-Mizil, asa cum ii placea sa i se spuna, a fost si el inchis dupa Revolutie. Isi incepuse ascensiunea in anii ’50, cand era seful Sectiei de Propaganda si Agitatie. A fost apoi ministru, vicepremier, membru CPEx. Anul in care el a iesit din inchisoare, 1992, coincide cu cel in care familia lui s-a lansat in afaceri, infiintand grupul Getteco, apoi alte companii. O parte din ele s-au desfiintat ulterior. Mondenii Oana Niculescu-Mizil (nepoata) si Serghei Mizil (fiul) detin o parte din ele, in domenii diferite, de la restaurante la prelucrarea lemnului. In firme apare si sotul Oanei Mizil, libanezul Tohme Jamil. Cei doi au fost cununati de un membru al puternicei familii libaneze Hariri.
    ____________________________ ____

    Burtica. De la Propaganda la multinational
    Cornel Burtica, fostul nomenclaturist marginalizat de Ceausescu in 1982, face parte dintre cei care au dezvoltat afaceri de succes. Dupa cum a relatat EVZ, Burtica s-a asociat cu companii din Italia, carora le-a intermediat vanzarile. Fostul ministru al comertului exterior este cel care a iluminat zona Piata Unirii din Capitala, dar si metroul bucurestean. Cu o cifra de afaceri care se apropie de milionul de euro pe an, Burtica a recunoscut ca traieste mai bine in capitalism. El vinde acum grupuri electrogene produse in Italia. E un critic constant al fostilor ofiteri de securitate care fac afaceri pe picior mare.

    ____________________________ ____

    CONSTANTIN BOSTINA
    Secretarul lui Ceausescu, sef la Bursa.
    Constantin Bostina este presedintele Consiliului de Administratie de la Bursa Romana de Marfuri. S-a convertit in om de afaceri dupa ce-si trecuse in palmares functii precum cea de secretar personal al lui Nicolae Ceausescu sau adjunct la Ministerul Economiei si la Ministerul Industriei Usoare.
    La jumatatea anilor ’90, afacerile lui Bostina, doctor in stiinte economice, au fost scurtcircuitate de o ancheta privind cazul de contrabanda cu combustibili „Jimbolia”, cand a recunoscut ca firma sa, Sibco, a transportat produse petroliere in Iugoslavia in timpul embargoului. A colaborat cu anchetatorii, carora le-a povestit cum a decurs operatiunea. Firma lui, in care mai era asociat si fostul ofiter de Securitate Ilie Stanciu, primise un credit de sapte milioane de dolari de la Bancorex. Stanciu a si fost in arest preventiv. Bostina are o avere de peste 30 de milioane de dolari, facuta din industrie si consultanta.
    ____________________________ ____
    CAROL DINA – Din CC la banii Sidex
    Fost prim-secretar al PCR Galati, fost membru al CC al PCR, fost membru supleant al CPEx. Aceasta este biografia scurta de dinainte de 1989 a lui Carol Dina. Au urmat cateva luni de arest la Galati dupa Revolutie, dupa care… afaceri si politica. El este senator al PRM din 2000. De profesie ajustor mecanic, Dina are 80 la suta din firma Grup DIC din Galati, la care mai sunt asociati membri ai familiei sale. Compania a fost implicata, potrivit unui raport al Coalitiei pentru un Parlament Curat, in tranzactii paguboase pentru stat la Sidex, inainte de privatizarea combinatului.
    ___________________________ ____
    ION PATAN
    Fostul sef al lui Stolojan, pensionar asociat in firme
    Inainte de 1989, Ion Patan a fost vicepremier, ministru al comertului intern, ministru al comertului exterior, ministrul industriei usoare. In aprilie 1989 era numit ministru al finantelor. „Nu mai era membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central, ceea ce probabil l-a salvat de la puscarie”, spune un fost apropiat al sau.
    Consilierul lui Patan se numea Theodor Stolojan. „Dupa Revolutie l-am facut prim-adjunct al meu”, spune Patan, care fusese pastrat in functie.. In sase luni, Stolojan devenea ministru plin. „Sunt pensionar si nu ma mai ocup de afaceri”, spune Patan. Cu toate acestea, la varsta de 80 de ani, el apare ca asociat in mai multe companii, potrivit datelor de la Registrul Comertului. Are aproape doi la suta din Romimob SRL, o firma de constructii controlata de Romanoexport si de Petru Crisan, fost ministru al comertului dupa 1989.
    In zorii capitalismului romanesc, Crisan a fost studiu de caz pentru conflictul de interese: era asociat si administrator in cateva zeci de firme, dar, in acelasi timp, si ministru in guvernul Vacaroiu, acordand licente de import si export pe domeniile in care functionau inclusiv companiile lui.
    Patan a fost si administrator al firmei de asigurari Metropol, care a dat faliment. In structura companiei se intalnea un investitor din Camerun, Noupadja Joseph (cu peste 51 la suta), dar si Automobil Club Roman si Gelsorul lui Sorin Ovidiu Vintu, cu procente reduse. Patan mai e administrator si la Petking, o firma thailandeza care fabrica in Romania granule materiale plastice.
    ____________________________ _
    STEFAN ANDREI
    Consilierul lui Sorin Ovidiu Vintu Stefan Andrei a fost ministru de externe si ministru al comertului exterior in ultimii ani ai regimului Ceausescu. Andrei nu a aparut in nicio firma in 1989, dar a fost, in schimb, consilierul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vintu. Se intampla la sfarsitul anilor ’90, cand Vintu a ochit diverse oportunitati in Balcani.
    Ca atare, l-a angajat pe Andrei pentru a-i prezenta analize de geopolitica si de economie. Stefan Andrei nu a recunoscut ca ar fi avut vreo relatie de afaceri. In schimb, nepotul sau, Andrei Dan, a administrat Trawe, o firma a intreprinderii de comert exterior Terra, infiintata in Elvetia. Acum, Dan e implicat cu participatii sau ca administrator in mai multe firme de publicitate.
    Nepotul fostului ministru are si 1 la suta din Agentia de publicitate „Anunt de la A la Z”, firma in care trustul britanic Daily Mail detine jumatate din participatii, prin divizia sa din Ungaria, Lapcom.
    ____________________________ ____

    STUDIU DE CAZ
    Cum se intalnesc in afaceri ginerii lui Dinca, un apropiat al ginerelui lui Ion Ceausescu si omul lui Ion Tiriac. Sediu social: fosta casa a lui Pacepa, spionul fugit in SUA.
    Urmasii nomenclaturii au pus ban pe ban in cel mai mare secret. Ei au dezvoltat parteneriate de afaceri intre ei, dar si cu personaje mai mult sau mai putin cunoscute. Legaturile fine s-au cimentat in spatele usilor inchise, iar ceea ce i-a unit nu a mai fost victoria socialismului, ci profitul, scopul final in viziunea capitalista.

    ____________________________
    ___
    BUCURESTI , FOSTA CASA A LUI PACEPA.
    Intr-un cartier rezidential de top, vizavi de Ministerul de Externe, s-au pus bazele unei firme care se vrea de viitor. Mai multi tineri manageri se asociaza intr-o companie de consultanta, al carui nume nu face decat sa dea un indiciu subtil asupra localizarii: Corner AA 28 SRL, infiintata in 2003.
    Putini stiu ca in vila alba cu un etaj de pe colt e locul unde, la apartamentul numarul 1, a locuit cel mai celebru spion al Estului: Ion Mihai Pacepa. Astazi, casa fostului adjunct al Securitatii serveste drept sediu social pentru o companie in care se intalnesc, ca asociati, un partener de afaceri al supravietuitorilor clanului Ceausescu, un fost om de incredere al lui Ion Tiriac si o firma off-shore din Cipru asociata cu imperiul de afaceri al ginerilor lui Ion Dinca. Aceasta se numeste Tresela Investments Ltd., din Nicosia.

    In alta firma, casuta postala din Insula Afroditei se intersecteaza cu una din Caraibe (Insulele Turks si Caicos), International Business &Trading Corporation (IBTC), formand firma de imobiliare International Business Trading SRL, intr-un „paradis” de pe soseaua Kiseleff..
    Asociatii Tresela sunt firme din imperiul ginerilor. Asa cum se stie, IBTC apare in mai toate companiile detinute de ginerii lui Dinca: de la „boom”-ul Baneasa Investments, un proiect de 1 miliard de euro (constructii in nordul Capitalei), pana la electronicele de la „Alltrom”, o mai veche firma din reteaua Badea-Dinca. Mai mult, Tresela, off-shore-ul din casa lui Pacepa, are un procent la Grand Plaza, detinatorul Hotelului Howard Johnson, cunoscut drept afacerea ginerilor lui Dinca. Zilele trecute, lantul de casute postale si-a adaugat in salba de proprietati Hotelul Neptun de pe Litoral. Au fost singurii ofertanti la licitatia facuta de stat. Pe langa evitarea taxelor de pe Dambovita, off-shore-urile mai au un avantaj: pot ascunde identitatea
    proprietarilor.

    ____________________________
    ____
    Asociati cu fostul CEO al romanului din „Forbes”
    Corner AA 28 SRL mai dezvaluie un personaj. Valentin Radu, 34 de ani, e administratorul unic al firmei, si asociat (cu 6 la suta). El este, insa, mult mai cunoscut in lumea businessului drept director al grupului de firme Tiriac, postura pe care a ocupat-o, venind de la multinationala Roland Berger, timp de doi ani si jumatate.
    Potrivit unor surse din companie, Valentin Radu nu mai ocupa postul de CEO al Tiriac Holdings, insa, conform documentelor registrului comertului, el apare in continuare ca administrator al Tiriac Leasing si Autorom – firma controlata, de anul trecut, de Daimler-Chrysler.
    Fostul lui sef, Ion Tiriac, primul miliardar roman intrat in topul „Forbes” in urma cu numai doua zile, nu a ascuns niciodata ca a fost protejatul fostului demnitar comunist Ion-Gheorghe Maurer, un personaj care l-a initiat in tainele vanatorii pe fostul tenismen. Ulterior, Tiriac, impreuna cu Adrian Nastase, va duce acest sport sangeros pe prima pagina a ziarelor romanesti.
    ____________________________ __
    Tiriac, Badea si afacerea EADS
    Tiriac reprezenta Daimler-Chrysler in Romania in momentul in care se perfecta afacerea „Frontiera”. Concernul avea 37 la suta din EADS, care vana marele contract pentru securizarea granitelor. O componenta din programul IT (de cateva zeci de milioane de euro) ii revenea „ginerelui” Nicolae Badea, prin Computerland. Tiriac a fost acuzat de publicatia franceza „Le Point” ca a luat un comision de 20 de milioane de euro, dar a castigat procesul. El a sustinut ca nu a fost implicat in afacerea EADS. Astazi, fostul consilier de IT din Ministerul de Interne (institutie care a impartit banii publici in afacerea „Frontiera”), Petru Branzas, e asociatul off-shore-ului Uphall Trading (care apare, ca paravan, in afacerile lui Tiriac) in Editura Sincron din Cluj-Napoca..
    Dupa anul 2000, paza frontierelor devenise o conditie importanta pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Atunci au inceput sa curga banii din contracte publice, chiar si inainte de afacerea EADS.
    In anul 2003, intr-o polemica cu Mugur Ciuvica de la Actiunea Populara, Ministerul de Interne condus de Ioan Rus, apropiatul lui Tiriac, a admis ca furnizorul autospecialelor de supraveghere a granitelor (Volkswagen Transporter) a fost firma britanica BAE Systems, care nu era producator al vehiculelor, ci doar instalase echipamentele.

    ___________________________
    ____
    „FREGATELE”
    Asociatul ginerelui lui Ion Ceausescu, contracte cu Armata
    Intre timp, BAE a facut progrese in afacerile de pe Dambovita, castigand o afacere mult mai mare: livrarea a doua fregate vechi Marinei romane, la un pret astronomic. Tranzactia face obiectul investigatiilor in Marea Britanie si Romania, oficialii romani fiind suspectati de luare de mita. Marele tun a fost insotit de un contract de „offset” (compensare). Dupa cum a dezvaluit recent Jurnalul National, BAE a adus in Romania contracte de fabricare a unei „pilule” pentru marirea performantelor motoarelor si reducerea consumului de combustibil. Offsetul inseamna ca vanzatorul de arme se obliga sa aduca in tara care cumpara arme comenzi pentru diverse produse.
    Pilula e fabricata de australienii de la Firepower. Reprezentantul in Romania al Firepower se numea George Lucian Teleman.Teleman e asociat in Euro Trading 2000 cu sotia lui Marius Eduard-Tarlea – fostul ginere al lui Ion Ceausescu (fratele dictatorului) si partener de afaceri al ex-directorului SRI, Virgil Magureanu.

    Eurotrading 2000 e parte a unei suveici implicate in Eurocolumna si in rafinaria Petrolsub de la Suplacu de Barcau – unde a detinut actiuni si actualul ministru al internelor, Vasile Blaga. GeorgeTeleman e asociat, in Corner AA28, cu off-shore-ul din imperiul Dinca si cu omul de incredere al lui Ion Tiriac.
    ________________________________
    SEF LA MApN
    Omul cu fregatele, administrator la firmele din grupul Popoviciu-Dimofte Contractul de compensare aferent afacerii BAE Systems, in care Teleman, asociatul off-shore-urilor din grupul „Dinca”, a avut rolul sau, a fost girat, din partea autoritatilor romane, de mai multi oficiali. Intre ei, Gheorghe Matache, fost sef al Departamentului pentru Armamente din MapN. El a semnat mai multe documente legate de programul de achizitie a fregatelor. Matache a parasit ministerul in anul 2005, iar acum detine functia de administrator al firmei de imobiliare Metav SA, unde a lucrat si inainte de a fi numit secretar de stat. Compania este controlata, in acest moment, de Meteor SA, care detine majoritatea actiunilor.
    Prin doua off-shore-uri cipriote, Wellkept Properties Ltd si Weybridge Holdings Ltd, compania e legata tot de grupul ginerilor lui Dinca. Cele doua firme se regasesc in alte companii ale „imperiului”, iar unul dintre actionari in Meteor e Zerlin Dimofte, tatal lui Radu Dimofte-partenerul de nedespartit al lui Popoviciu.

    _______________________________
    GEORGE TELEMAN
    „N-am legaturi cu aceste grupuri”
    Intr-un mail adresat EVZ, George Teleman declara ca nu are niciun fel de legatura de afaceri cu Nicolae Badea si cu Gabriel Popoviciu, si nici cu grupul de afaceri al lui Ion Tiriac si ca firma e formata din tineri manageri de succes care dezvolta un proiect imobiliar. In cazul BAE Systems, el a spus ca nu mai are relatii de afaceri cu Firepower din decembrie 2004, desi apare ca asociat la Registrul Comertului. Valentin Radu nu a putut fi contactat.
    ________________________________
    CONEXIUNI
    Partenerul cumnatului lui Geoana.

    George Teleman, fost atasat comercial al Romaniei la Singapore, e partener al fondului de investitii Equest Partners Ltd, specializat pe investitii imobiliare in Europa de Est. In aceeasi afacere il intalnim pe Ionut Costea, cumnatul lui Mircea Geoana, presedintele Eximbank si fost adjunct la Ministerul Finantelor.Costea ocupa pozitia de director non-executiv in boardul Equest Balkan Partners. Aripa bulgara e reprezentata de fostul ministru de externe Solomon Passy si de magnatul Georgi Krumov. La vecinii din sud, compania si-a facut si firma de armament, Strategic Defence Systems.
    In Romania, fondul reprezentat de Teleman a cumparat sediul Delegatiei Comisiei Europene (iar UE plateste acum chirie), de la consortiul israelian Avivim-Gonen, controlat din umbra de fostul guvernator militar al Cisiordaniei, Shlomo Elia. Generalul israelian era unul dintre sefii romanului arestat anul trecut pentru spionaj in Nigeria, iar inainte, lucrase pentru partenerii urmaritului international Shimon Naor – suspectati de trafic cu arme in Africa. Teleman a mai lucrat si pentru controversatul Frank Timis, cel implicat in proiectul „Rosia Montana”.

    Sursa : Yahoo ! Mail.( un bun prieten……)
    Mulțumesc prietene !
    Mi-ai completat de minune postul de față !
    Cu respect,
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 19/02/2012 @ 7:10 pm | Răspunde

  24. Evreii si PCR
    De la Criscar50 :
    Nu se poate pretinde ca exista nationalitati omogene,deci nici evreii din lume,sau din Romania nu trebuie bagati toti in aceeasi oala…
    Am crescut avand prieteni de joaca si colegi de scoala din multe etnii,inclusiv evrei.
    N-am resimtit nici in copilarie,nici mai tarziu diferente.
    In lumea muzicala, din care fac parte,exista personalitati de exceptie,demni de toata admiratia, din randul evreilor, prin talent,cultura,perseverenta…
    Insa daca acea minoritate ,care a contribuit la instaurarea si „victoria” comunismului de tip stalinist a s u p r a poporului roman,va fi in continuare,in mod oficial „camuflata”,sunt sanse ca,intr-un alt contex istoric,lucrurile sa se repete!
    Crestineste e sa iertam,dar sa uitam ar fi …prosteste!
    Crișan.

    Comentariu de Aliosa — 19/02/2012 @ 7:16 pm | Răspunde

    • @ Crișan,
      Bună seara !
      De acord cu tine : indiferent de etnie sau naționalitate , de ce au făcut sau fac,„ nu trebuie băgați toți în aceeași oală ” !!!
      Nu-i nici corect, nici creștinește !
      Și eu am învățat , trăit , muncit și petrecut de-a lungul timpului încă de pe băncile liceului militar și până la trecerea în rezervă
      alături de evrei, maghiari, liopveni,țigani și toate etniile din ROMÂNIA mai ales că serviciul militar era obligatoriu șamd și știu ce înseamnă
      să-i bagi pe toți în aceeași oală .
      Nici nu am intenționat să fac acest lucru : eu mă refer doar la o mică parte , aceea a oportuniștilor și profitorilor….
      Eu am abordat acest delicat subiect doar pentru A NU UITA cum de fapt, nici EVREII nu vor să uite ( și găsesc normal asta )
      tot ce-au suferit pe timpul holocaustului …..
      Dacă ei nu uită, noi, de ce să uităm ???
      Mulțumesc pentru comentariu și interesantul material trimis !
      Cu prietenie,
      Alioșa.

      Comentariu de Aliosa — 19/02/2012 @ 7:29 pm

  25. @ ALL !!!
    DOAMNE ,OCROTEȘTE-I PE ROMÂNI !!!

    LOVITURA DE GRAŢIE DATĂ ROMÂNIEI :
    Vânzarea pe NIMIC a ultimelor Resurse Strategice.flv

    CEL MAI MARE SECRET A MASONILOR ILUMINAȚI !

    TREZIREA LA NIVEL GLOBAL A ÎNCEPUT !

    Tu, ce spui ?
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 20/02/2012 @ 6:25 pm | Răspunde

  26. @ ALL !!!
    Să mai spună scârba ce semnează pe internet sub numele de „ marin preda” că „ bat câmpii” sau „ de ce trâmbițez”
    asemenea ȘOCANTE INFORMAȚII, de fapt, nefăcând altceva decât să postez GÂNDIREA unor oameni iluștri și foarte bine documentați ,
    în scopul ca tot ROMÂNUL , inclusiv dobitocul de el , să PRICEAPĂ unde a fost adusă ROMÂNIA :

    ISRAEL 2 ÎN ROMÂNIA?

    Adevăruri cutremurătoare despre România!!!

    În ultimii 20 de ani, românul doritor să se simtă în largul său ca român se împiedică cel mai tare în ideea că părinţii săi au fost capabili de cea mai abjectă crimă: genocidul. Ca o confirmare a reinstalării cominterniştilor la guvernarea României în decembrie 1989, după 1990 s-a lansat şi apoi a fost oficial însuşită, inclusiv la nivelul manualelor şcolare, teza că din ordinul mareşalului Ion Antonescu şi în conformitate cu legile emanate de guvernarea acestuia, românii au ucis aproape 300.000 (trei sute de mii) de evrei. Ne angajăm întreaga noastră credibilitate afirmând că niciun document serios nu probează acuzaţia de genocid şi de holocaust adusă românilor. Nici măcar pentru un singur evreu nu se poate afirma că a fost ucis, conform legilor sau uzanţelor româneşti, pentru motivul că era evreu!

    Dimpotrivă, când avem documente credibile, acestea dovedesc limpede că în România nu a fost niciodată vreun genocid, împotriva evreilor sau a altor etnii. Nici „măcar” un pogrom, două… Documentele serioase, autentice, dovedesc mereu ceea ce ştiam cu toţii până în 1990, anume că în România regimul mareşalului Ion Antonescu i-a salvat pe evrei, evrei pentru care România acelor ani a reprezentat „o oază de linişte” (apud istoricul evreu Braham Randolph), un „colac de salvare” (rabinul Moshe Carmilly Weinberger). O spectaculoasă confirmare ne-a oferit-o recent însuşi preşedintele evreu Shimon Peres, care le-a mulţumit românilor că i-am protejat pe evrei în timpul celui de al Doilea Război Mondial, făcând astfel posibilă emigrarea a 400.000 de evrei, cu rol extrem de important în edificarea statului Israel. După cum se ştie, declaraţia lui Shimon Peres, atât de conformă adevărului, a stârnit reacţia unor oficiali ai minciunii despre Holocaustul din România… Ce să înţelegem din această neconcordanţă între preşedintele Israelului şi activiştii Holocaustului?

    După părerea mea, Shimon Peres a vorbit din partea evreilor, tot mai mulţi, care îşi dau seama că minciuna cu Holocaustul are zilele numărate şi că singura şansă a evreilor de a diminua consecinţele aflării adevărului este că ei înşişi, evreii, să dea tonul! Aşa cum au făcut-o dezvăluind lumii că vestitul săpun evreiesc nu are nici urmă de ADN uman în el! („Dar cine susţine că evreii ar fi fiinţe umane?!”, se zice că ar fi exclamat un evreu mai hâtru, comentând dezvăluirea oficializată de Yad Vashem…) Dacă în România s-a practicat vreodată genocidul, acela a fost un genocid antiromânesc! În propria lor ţară , adeseori românii, pentru că erau români, au fost persecutaţi, marginalizaţi ori chiar hăituiţi de către străini cotropitori şi de minoritari colaboraţionişti. Perioada cominternistă (1945-1960) a încercat să împingă antiromânismul spre genocid, dar nu a reuşit. Amintesc în acest sens unul din motivele pentru care Gheorghiu Dej a desfiinţat la vremea aceea vestita Regiune Autonomă Maghiară: deţinuţii politici proveniţi din această zonă a ţării erau numai etnici români. „Numai românii sunt duşmanii comunismului?” s-a mirat Gheorghiu-Dej. Pasămite, maghiarii aveau de-a face cu penitenciarele comuniste numai în calitate de gardieni, anchetatori, procurori etc…

    După 1990, discret şi cu scheme mult mai subtile, insesizabile pentru omul de rând, pentru omul normal, o dată cu revenirea cominterniştilor la guvernarea României s-a reluat genocidul antiromânesc… Aceste pagini sunt scrise cu amărăciunea şi revolta pe care mi le provoacă conştiinţa că avem de trăit într-o asemenea epocă, guvernaţi cu un astfel de program!… De ce? Cu ce am greşit şi în faţa cui?! Încerc de aproape 20 de ani să înţeleg motivele pentru care suntem acuzaţi pe nedrept de holocaust, o crimă atât de urâtă, incalificabilă între oameni normali, crimă pentru care nu există în limbajul omenesc termenul potrivit… Aşa cum mă aşteptam, cercetarea acestui subiect m-a dus departe de evenimentele şi faptele din care este alcătuită istoria noastră, a românilor. La vremea respectivă i-am şi avertizat pe cei ce ne acuzau de Holocaust: ne obligaţi să ne apărăm, să găsim argument în favoarea nevinovăţiei noastre. S-ar putea ca aceste argumente să sfârşească prin a vă incrimina pe voi, care ne acuzaţi într-o manieră atât de cinică şi de iresponsabilă.

    În principiu, istoria din ultimii 170 de ani a României nu poate fi analizată şi înţeleasă fără a introduce în relatarea noastră tot cortegiul de evenimente pe care l-a produs apariţia evreilor în număr mare pe meleagurile noastre. În prezentul rezumat al contenciosului româno-evreiesc, al confruntării dintre români şi evrei, al colaborării dintre noi şi evrei, vom orienta toată povestea în funcţie de o singură problemă, care i-a preocupat pe evrei dintotdeauna şi cu intensitatea cea mai mare: problema unei patrii, a unui Israel în care să-şi făurească râvnitul cămin naţional, evreiesc. Vechimea acestei aspiraţii, a acestui vis, se pierde în negura secolelor care s-au scurs de la risipirea evreilor în lume.

    Cert este că după Pacea de la Adrianopol, din 1829, se constată un interes tot mai mare al evreilor rătăcitori pentru ţinuturile româneşti, îndeosebi pentru Moldova şi Maramureş, unde vin să se aciueze într-un număr tot mai mare. Iar când spunem Moldova , în termeni mai expliciţi avem în vedere şi Basarabia, cu Bucovina toată. Identificăm, din această perspectivă, trei secvenţe, trei „momente”, trei etape istorice:

    Prima etapă avea loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, majoritatea oraşelor şi târgurilor moldoveneşti se transformă în localităţi cu populaţie mixtă, jumătate evreiască. Evreii se instalează şi în sate, ca arendaşi sau cârciumari. Prin tehnici comerciale oneroase şi acţionând în mod evident „în haită”, după un program insidios, bazat pe tehnici de înşelăciune ingenioase, nemaicunoscute pe meleagurile patriarhale ale Moldovei, evreii ajung curând să acapareze şi să monopolizeze importante ramuri economice, comerciale şi financiare. Destul de repede a devenit limpede pentru liderii politici şi spirituali din România care era ţinta acestei invazii. Nu era vorba de o întâmplare, de simpla goană după câştig nemuncit, ci totul avea o explicaţie, din păcate extrem de gravă: se derula astfel proiectul de a instaura un stat evreiesc în Europa, la marginea imperiului rus, pe un teritoriu ce ar fi cuprins Galiţia, Maramureş şi Moldova .

    Reacţia noastră de apărare, de legitimă apărare, nu a întârziat să apară, producând atitudini, idei, texte care vor deveni o bază teoretică a românismului. Puţini sunt intelectualii români de marcă şi politicienii cu suprafaţă care să nu fi luat atitudine critică faţă de invazia evreiască. Îi pomenim pe câţiva: Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Vasile Conta, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Nicolae Păulescu etc. Această reacţie ne-a atras însă ostilitatea presei internaţionale, atât de bine controlată de evrei. O ostilitate împinsă până la minciună, calomnie, denigrare, mistificare etc.

    Menţionăm un detaliu edificator: când s-au stabilit primele relaţii diplomatice dintre România şi Statele Unite, de peste ocean ne-a venit ca reprezentant al intereselor americane, ca şi consul, însuşi şeful comunităţii mondiale a evreilor, Franklin Benjamin Peixoto, promotorul cel mai asiduu al proiectului Israel în Estul României. Ce căuta un personaj politic atât de important într-o funcţie diplomatică atât de măruntă, de consul?! Nu funcţia era vizată, ci spaţiul unde avea să se exercite acea funcţie: România, programată să devină, în partea ei de Est, noul Israel ! Prezenţa lui Peixoto în România, funcţie mult sub pretenţiile unui lider mondial al vremii, este o dovadă în plus şi indubitabilă, imposibil de interpretat altfel, a insistenţei evreieşti, a unor lideri evrei bezmetici, pentru realizarea acestui proiect paranoic: Israel în România! Se impune o întrebare: în ce măsură evreii de rând din România cunoşteau acest proiect? Proiect care, ca să rămână secret şi neştiut de români, trebuia să rămână secret şi pentru majoritatea evreilor…

    Se cuvine de asemenea pornită cercetarea asupra contingentului mare de evrei care în mod deliberat şi deschis au sabotat în fapt proiectul sionist şi şi-au afirmat loialitatea faţă de români şi disponibilitatea de a duce o viaţă normală, statornicită în acest spaţiu, evrei sincer deschişi ideii de normalitate în relaţiile dintre oameni şi popoare. Aceşti evrei şi-au luat şi numele de evrei pământeni, au avut şi un partid care a trimis reprezentanţi în Parlament. Au dispărut din păcate chiar şi din… manualele de istorie, sub presiunea sionistă din secolul următor, al 20-lea. Nimeni nu-i mai pomeneşte. Şi doar dintre aceşti evrei s-au ridicat majoritatea evreilor care îşi merită recunoştinţa noastră şi numele de români. Un Tudor Vianu, un Nicolae Steinhardt, un Edgar Papu, un Alexandru Graur… Din păcate, printre aceşti evrei de treabă, oneşti şi loiali poporului român care le era gazdă, nu-i putem număra şi pe Lazăr Şăineanu şi Moses Gaster, pe care autorităţile româneşti i-au obligat să părăsească teritoriul Ţării. Fuseseră identificaţi că agenţi ai proiectului Israel în România… Agenţi cu misiuni discrete şi subtile, pe măsura înzestrării lor intelectuale deosebite… Mare păcat!

    Ce a rezultat din proiectul ISRAEL ÎN ROMÂNIA? A rezultat multă suferinţă pentru români, sub diverse forme. Multă energie consumată în van, de-o parte şi de alta! Multe resentimente adunate într-un secol şi ceva de confruntare între naţionalismul românesc şi paranoia sionistă! Istoricii români, prea grijulii să nu-şi compromită relaţiile sociale şi interesele personale, întârzie să facă un inventar riguros al suferinţelor noastre. Nu este timpul pierdut, dar deja s-a pierdut multă informaţie orală, deseori mai importantă decât toate arhivele. Au suferit şi evreii din pricina acestui proiect nesăbuit, ca şi din cauza terorii impuse de Cahal, de exclusivismul religios talmudic, atent să reprime orice tentativă de a se asimila a evreilor. În mod semnificativ, povestea junei Haia Sanis nu a scris-o un evreu, la fel cum nici piesa Take, Ianke şi Kadîr… Ca români, nu avem ce ne reproşa faţă de evrei. Dimpotrivă, avem a le cere socoteală pentru netrebnicul proiect. Cu atât mai mult cu cât, sub o formă nouă, vor unii să-l reia!!…

    O variantă a acestui proiect a constituit-o intenţia de a declara Basarabia ca republică socialistă sovietică evreiască… Încercarea s-a produs în anul primei ocupaţii sovietice: iulie 1940-iunie 1941. Se convocase congresul „reprezentanţilor” poporului din Basarabia, s-a şi întrunit acesta, sub preşedinţia evreului Lazăr Kaganovici, dar în ultima clipă acordul lui Stalin a fost retras… Păcat. Ar fi încheiat definitiv orice discuţie în contradictoriu, vădind pentru toată lumea esenţa tembelă şi criminală deopotrivă a proiectului (de tip) sionist! Cărei instanţe evreieşti îi putem cere socoteală azi pentru proiectul ISRAEL ÎN ROMÂNIA? Căci avem tot dreptul s-o facem, nu neapărat pentru a pretinde reparaţii materiale, cât mai ales pentru a cere ridicarea embargoului mediatic asupra acestui subiect, recunoaşterea publică a vinovăţiei, retragerea acuzaţiilor iresponsabile la adresa românilor, deschiderea arhivelor şi tot ce se mai cuvine a dobândi în numele Adevărului!

    Al doilea episod semnificativ al contenciosului româno-iudaic s-a consumat în timpul celui de al Doilea Război Mondial, şi include trei momente mereu invocate de evrei: (1) Pogromul de la Bucureşti, din ianuarie 1941, din timpul Rebeliunii Legionare, (2) Pogromul de la Iaşi, din iunie 1941 şi (3) Genocidul sau Holocaustul din Transnistria, din septembrie 1941-martie 1944. În discuţia noastră lămuritoare, trebuie introdus un reper nou şi extrem de important, decisiv pentru istoria lumii (sic!): hotărârea evreilor sionişti, luată la începutul secolului al XX-lea, de a-şi construi o ţară în Palestina, pe locul Israelului biblic. Trebuie spus şi subliniat că această decizie nu a tulburat cu nimic comunitatea internaţională. Dimpotrivă, e de remarcat, cu satisfacţie, faptul că întreaga comunitate internaţională a privit cu înţelegere şi spirit cooperant această doleanţă a evreilor, oferindu-le acestora, în completare şi alte teritorii: Madagascar, Uganda sau Rhodesia, în diverse variante, cea mai tentantă fiind aceea a unui stat-metropolă Israel în Palestina şi un alt teritoriu, cu rang de colonie a primului, în Africa, pentru a putea aduna la un loc un număr cât mai mare de evrei.

    Evident, acestea erau planuri pe „un petec de hârtie”. Când s-a trecut la realizarea Israelului, la colonizarea Palestinei cu evrei care să accepte voluntar să-şi părăsească casa şi ţara în care trăiseră până atunci, s-a constatat că evreii nu se prea înghesuiau. Reacţia lor la ciudatul proiect sionist nu a fost cea pe care au scontat sioniştii, era însă o reacţie cu totul normală: evreii au fost puşi să aleagă între viaţa pe care o duceau, uneori de câteva generaţii, într-un mediu social cunoscut, stabil, acceptat, resimţit ca propice pentru viitorul familiei şi strămutarea în necunoscut, într-un climat străin, mai degrabă ostil, cu o mulţime de necunoscute, plin de primejdii. Era de aşteptat ca majoritatea evreilor să ezite, să nu se grăbească să alerge spre misiunea sfântă, istorică, eroică bla-bla, bla-bla, la care erau invitaţi: refacerea Israelului… Pentru acest proiect evreii au fost gata să cotizeze şi au făcut-o cu generozitate, dar când a fost vorba să facă pasul, atât de şocant, de traumatizant, al emigrării, la care erau invitaţi, majoritatea au cerut timp de gândire şi de răzgândire… Se pare că primii care nu s-au grăbit să emigreze în Palestina au fost liderii sionişti, autorii proiectului!

    Acesta este un moment extrem de important pentru istoria lumii, MOMENTUL CÂND EVREII SIONIȘTI CONSTATĂ CĂ PROIECTUL RECONSTITUIRII ISRAELULUI NU SE POATE REALIZA DEOARECE NU SE OFEREAU EVREII, CÂTEVA MILIOANE, CARE SĂ POPULEZE PALESTINA… Consecinţele acestui refuz au fost catastrofale pentru istoria lumii, a Europei în primul rând! Ca şi pentru oricare dintre cititorii acestor pagini!… Și anume: Nebunia sionistă nu a acceptat această situaţie, care însemna abandonarea proiectului Israel . Un proiect despre care se putea spune, între oameni normali, că se născuse mort… Evreii sionişti nu s-au împăcat însă cu evidenţa faptului că, în afară de câteva sute de tineri entuziaşti şi săraci, alţi evrei nu erau tentaţi să facă pasul riscant al unei schimbări atât de radicale în viaţa lor. Decât cel mult, pentru evreii în vârstă, Palestina era un loc tentant în care să vii să mori şi să fii acolo îngropat, în pământul străbun… În rest, în mod evident Palestina nu oferea nicio posibilitate de viaţă după parametrii evreieşti tradiţionali, îndătinaţi… Ci numai din pur idealism cineva se putea lansa într-o asemenea aventură! Dar de unde atâta idealism, la milioane de persoane?!… Sioniştii nu au abandonat proiectul, ci au imaginat faza a doua a proiectului, soluţia de „avarie”: constrângerea evreilor de a-şi părăsi casa şi ţara pentru a se strămuta în Palestina, în Eretz Israel !

    Cum puteau fi obligaţi milioane de evrei să ia calea pribegiei spre ţinutul inospitalier al Palestinei? Cu ce îi puteau constrânge evreii sionişti pe ceilalţi evrei? Cu nimic! În niciun chip! Singurii care îi puteau constrânge pe evrei erau… neevreii, autorităţile din ţările unde trăiau mulţi evrei! Iar instrumentul care i-a şi constrâns pe evrei să plece au fost… două: holocaustul şi comunismul. Ce au în comun cele două mari hecatombe (omor în masă a multor fiinţe umane fără apărare)? Un singur lucru: rolul benefic, decisiv, pe care l-au jucat în apariţia şi consolidarea statului Israel . Suferinţele evreieşti îndurate în al doilea război mondial, mediatizate bine, chiar în exces şi cu exagerări fără precedent, au sensibilizat lumea întreagă, cu osebire pe cea anglo-saxonă, astfel că ideea de a se constitui un stat nou, ţară şi cămin pentru evreii atât de urgisiţi, s-a impus aproape de la sine publicului şi guvernelor, fără eforturi deosebite. Efectul cel mai important al persecuţiilor anti-evreieşti din Germania şi ţările satelit ale acesteia a fost că un mare număr de evrei au ales să emigreze totuşi în Palestina, în viitorul Israel . În plus, după constituirea sa, statul Israel a început să beneficieze de sume impresionante percepute ca reparaţii pentru suferinţele evreilor loviţi de Holocaust.

    Dar nici pe departe evreii astfel ajunşi în Palestina de teama naziştilor, deci până în 1945, nu erau suficient de mulţi pentru a asigura funcţionarea unui stat şi pentru a contrabalansa numărul relativ mare de palestinieni. Mai era nevoie de alţi evrei, mult mai mulţi. Aceştia au venit din ţările de curând intrate sub regim comunist. Evreii din aceste ţări au luat calea emigraţiei, în număr tot mai mare, pe măsură ce regimul comunist instalat se arăta tot mai nepotrivit cu starea de normalitate, mai abuziv, criminal propriu zis. În ţările obligate să treacă la comunism a crescut brusc numărul celor doritori să-şi părăsească ţara din cauza noului regim. S-a creat o adevărată psihoză a plecării, bine întreţinută de propagandă occidentală. Dar odată lăsată cortina de fier, s-a interzis dreptul de a-ţi alege ţara în care să trăieşti, dreptul de a părăsi ţara în care te afli. Binefacerile comunismului deveniseră obligatorii. Cu o singură excepţie: numai evreii puteau părăsi raiul comunist! Evreii inventaseră comunismul şi, ca beneficiari ai brevetului, aveau dreptul numai ei să se lepede de comunism…

    Paradoxul situaţiei se pretează la numeroase interpretări şi comentarii, inclusiv amuzante, sarcastice. Comentariul cel mai justificat însă este unul dramatic: aşadar, simplificând lucrurile, dar fără a le deforma propriu-zis, avem motive să credem că instaurarea comunismului de către evreii cominternişti în Europa de Est a avut drept scop să deterioreze condiţiile generale de viaţă, ale tuturor, în aşa măsură încât să-i determine pe evrei să emigreze în Palestina, în Israel. Spune multe detaliul că, practic, numai evreii puteau părăsi legal regimul comunist. Pentru ne-evrei nu a existat niciun mijloc legal. Mulţi ne-evrei, dorind să plece cu orice preţ din lagărul comunist, au plătit cu viaţa sau cu libertatea această încercare. Ne-evreilor care au rămas în lagărul comunist nu le-a fost uşor. Desproprietăriţi şi pauperizaţi, foarte mulţi marginalizaţi ca indezirabili sau inadaptabili ideologici, mulţi arestaţi şi condamnaţi pe nedrept, se poate spune că pentru majoritatea locuitorilor din aceste ţări viaţa s-a schimbat radical în rău, devenind insuportabilă în multe privinţe. Niciodată nu am primit un răspuns logic la întrebarea de ce, cui a folosit experimentul comunist, falimentar dinainte de a se naşte? Întrebăm acum: în ce măsură este corectă ipoteza că toate aceste nenorociri care au afectat jumătate din Europa s-au petrecut pentru a-i determina pe evrei să părăsească aceste ţări în care trăiau de câteva generaţii şi să emigreze în Israel?

    Nota bene: aceiaşi evrei, invitaţi să plece în Israel pe vremea când ţările respective nu erau încă comuniste, ci ţări „normale”, nu s-au arătat deloc dispuşi să le părăsească. Schimbarea de atitudine a evreilor faţă de ideea plecării în Israel a fost în mod clar cauzată de schimbarea regimului social-politic în ţara de baştină… În privinţa asta nu poate exista nici o îndoială! Cererea de plecare a evreilor din România a fost, sub comunişti, mult mai mare ca pe vremea lui Ion Antonescu… Comunismul a fost mai greu de suportat decât aşa-zisul regim de exterminare!

    Mi se pare evident că e mult adevăr în această ipoteză. Chiar dacă vom identifica şi alte cauze şi scopuri pentru experimentul comunist, ipoteza subordonării experimentului bolşevic la proiectul sionist de comasare în Israel a unui număr cât mai mare de evrei nu poate fi respinsă şi trebuie consacrată ca atare. Caz în care, în mod evident, avem datoria să ne întrebăm cine poartă răspunderea pentru imensele suferinţe pricinuite de instalarea comunismului în Europa de Est! Să nu ne sfiim să arătăm acuzator spre liderii sionismului! Nebunia sionistă a făcut şi face în continuare multe victime şi printre evrei! Cu atât mai mult avem dreptul să cerem liderilor şi organizaţiilor sioniste, înseşi ideii sioniste (sic!), să dea socoteală în faţa tuturor, evrei şi ne-evrei, pentru milioanele de vieţi distruse ori batjocorite! Zeci, sute de milioane de oameni care au suferit ca niciodată în istorie! O mai spun o dată: eu şi oricare dintre cititorii acestor rânduri am fi avut o viaţă mai uşoară, mai frumoasă, mai îndestulată dacă sioniştii nu ar fi conspirat şi acţionat pentru proiectul Israel în Palestina, prin care au stricat tihna şi normalitatea existenţei noastre ca români, ca europeni, ca oameni! În nebunia lor nu au avut niciun scrupul! Au recurs însă, cu viclenie, inclusiv la stratagema clasică a inversării rolurilor: noi, victimele, am devenit vinovaţi de crimele plănuite şi înfăptuite de ei, de sionişti şi de evreii cominternişti!… Acesta ar fi al treilea moment de tensiune – eufemistic vorbind, din istoria relaţiilor dintre români şi evrei. Momentul cel mai dureros…

    Românul se fereşte în ultima vreme să mai spună că „mai rău nu se poate”. A spus-o de atâtea ori înainte de 1990, pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, ca după aceea să constate, cu perplexitate şi amărăciune, că se poate, „se poate şi mai rău”!… Vorba asta se potriveşte şi pentru necazurile noastre cu evreii. Se pare că al treilea moment, cât va fi fost el de dureros, n-a fost totuşi cel mai! Căci a urmat şi al patrulea… moment, încă neîncheiat, în care trăim şi evoluăm noi, cei de azi!…


    Dacă în 1944, evreii comunişti, cominternişti, au ajuns să pună mâna pe guvernarea României şi să-şi facă de cap sub protecţia ocupantului sovietic, după 1990 România a ajuns din nou sub controlul unor structuri evreieşti (tot cominterniste?), fără ca acestea să se bucure de un sprijin extern brutal şi prea evident. În mod semnificativ, principalii actori ai evenimentelor din decembrie 1989, adică Ion Iliescu, Petre Roman şi Silviu Brucan, care au pretins a fi aduşi de „valul revoluţiei” (!!!) în fruntea evenimentelor, aparţin fostelor structuri cominterniste. Ion Iliescu şi Petre Roman ca urmaşii cuminţi ai unor cominternişti notorii, identificaţi sigur ca agenţi sovietici, iar al treilea, Silviu Brucan, ca supravieţuitor al valului cominternist abătut asupra României după august 1944. Petre Roman şi Silviu Brucan evrei cu acte în regulă, Ion Iliescu cu o naţionalitate ceva mai… complexă, amestec de bulgar, evreu şi, probabil, ceva român. Ion Iliescu nu a dat niciodată dovadă că ar simţi româneşte. De ceilalţi doi, ce să mai vorbim?!…

    Mai mult, nici ceilalţi doi preşedinţi, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, nu au o apartenenţă etnică cert românească şi s-au ferit s-o lămurească. După ştiinţa mea, mama lui Emil Constantinescu este evreică şi se trage dintr-o familie de evrei anarhişti, izgoniţi din Elveţia şi pripăşiţi în Rusia înainte de 1918, în Basarabia mai exact. Despre Traian Băsescu circulă două variante: tată evreu, plecat în Israel , unde ar mai fi şi azi în viaţă; mama evreică, tata evreu…

    Circulă, este un fel de a spune, căci subiectul este tabu pentru mass-media. În mod semnificativ, nici una dintre aceste biete femei nu a apărut public să-şi arate bucuria pentru ascensiunea fiului. Orice presă sau televiziune liberă, necontrolată din umbră, ar fi găsit interesant pentru noi, publicul, să ne facă cunoştinţă cu… muma lui Ştefan cel Mare a zilelor noastre. Am avut parte de trei preşedinţi efectiv anormali, care se ruşinează să spună cine le sunt părinţii!… Se ruşinează să apară în public cu propria lor mamă. Nici nu-şi pomenesc părinţii în CV-ul de pe internet! Ce au de ascuns? Recomand celor care citesc aceste pagini să caute pe internet biografia celor trei preşedinţi români de după 1990 şi s-o compare cu biografia, tot oficială, a lui Nicholas Sarkozy, preşedintele Franţei. Evreu, dar evreu normal, care nu unelteşte împotriva celor ce l-au ales, Sarkozy nu-şi ascunde ascendenţii. Nu există nicio legătură între originea sa evreiască şi politica pe care o duce ca preşedinte al Franţei în folosul Franţei, al francezilor!… Ceea ce nu putem spune şi noi, despre preşedinţii cu care ne-a pedepsit Dumnezeu după 1990. Nişte…

    Mă consider un om normal. Mă străduiesc să fiu, în orice caz. Nu resping nicicum ideea ca în fruntea statului sau guvernului român să ajungă un alogen (care se deosebeşte prin natură şi origine de mediul în care este). Am mai avut regi şi domnitori străini. Toate popoarele europene au cunoscut această situaţie şi nu o blamăm sau incriminăm în vreun fel. Dar în asemenea cazuri cred că starea de normalitate impune anumite restricţii, anumite condiţii, limite a căror depăşire nu poate fi trecută cu vederea în numele toleranţei şi al combaterii gesturilor de discriminare etnică. Iată, pe această temă, câteva considerente şi observaţii: Persoana în cauză, adică alogenul ajuns în funcţii publice înalte, se cuvine să nu-şi ascundă originea etnică, ci s-o asume cu seninătate şi ceva umor, dacă se poate. Exemplu de urmat, exemplu de normalitate, Varujan Vozganian, mândru de stirpea sa armenească. Frecvenţa cu care apar alogenii în asemenea funcţii trebuie să respecte oarecum „algoritmul” demografic. Regulă nu poate fi decât una: în mod obişnuit, în asemenea funcţii ajung cel mai des reprezentanţi ai etniei majoritare! A avea un preşedinte cu origine românească incertă nu este în regulă. A avea trei preşedinţi la rând numai pe jumătate români dă deja de gândit! Nu pare a fi o întâmplare! Iar când cealaltă jumătate este la toţi trei aceeaşi, adică evreiască (sau patagoneză!, ar fi fost totuna), suspiciunea că ni se ascunde ceva este şi mai îndreptăţită. Ce ni se ascunde?

    Dacă sub oblăduirea a trei preşedinţi numai pe jumătate români, iar pe cealaltă parte evrei, ţara ar fi prosperat, dacă am fi progresat sau măcar am fi avut o evoluţie obişnuită, în limitele normalităţii, atunci totul putea intra sub beneficiul coincidenţei întâmplătoare, al aleatorului. Am fi consemnat această coincidenţă la rubrica de curiozităţi. Împrejurarea însă că în această perioadă de douăzeci de ani România a cunoscut cea mai rapidă şi mai severă involuţie din istoria sa, o veritabilă prăbuşire!, ne obligă să căutăm o legătură între acest dezastru şi componenta alogenă a etniei celor vinovaţi de acest dezastru şi să ne întrebăm deschis: există vreun interes sau amestec evreiesc în decăderea României, în dezastrul din România?… Cu o asemenea întrebare nu facem propagandă antisemită, cum vor exclama imbecilii, ci facem un gest de autoapărare! Nimic mai mult!

    Faptul că în trecut, un trecut nu prea îndepărtat, în anii 1944-64, România a suferit de pe urma unor alogeni evrei, care au activat făţiş în slujba unor puteri străine şi vrăjmaşe, întăreşte motivele pentru care să ni se pară nefirească, chiar suspectă evreitatea atât de excesivă, de debordantă statistic vorbind, a conducătorilor noştri de azi, a clasei politice. Deja ştim că ni se ascunde un fenomen demografic extrem de îngrijorător: numărul mare de evrei care au primit cetăţenie română fără nicio problemă, sub acoperirea falsă că li se face un act de justiţie. Conform unei teze neruşinate (vezi şi raportul Tismăneanu), cum că românii i-au silit pe evrei să plece în Israel şi că pierderea cetăţeniei româneşti a fost un abuz al autorităţilor din România. În realitate, evreii care au plecat în Israel au făcut-o de bună voie, beneficiind de un privilegiu refuzat celorlalţi cetăţeni din România. Dacă evreii au fost în vreun fel obligaţi să plece din România şi să renunţe la cetăţenia română – şi au fost obligaţi!, presiunea a venit din partea evreiască, sionistă. În urmă cu vreo 10 ani, erau circa o jumătate de milion de evrei care căpătaseră cetăţenie română în mare secret, fără nici un semnal în presă. (E drept, în acest fel se mai dă o lovitură: cei în cauză căpătă astfel şi cetăţenie europeană…) Paralel cu acest „spor demografic” bine mascat de autorităţi, ni se vorbeşte mereu de o comunitate evreiască pe cale de a se stinge în România. Nu mai sunt decât vreo 5-6.000 de evrei! Să le plângi de milă!… (A se compara cu ritmul lent în care se acordă cetăţenie română pentru românii basarabeni, într-adevăr îndreptăţiţi s-o obţină!…)

    Alt secret de stat bine păzit este structura etnică a proprietăţii imobiliare. Prima grijă a lui Emil Constantinescu, ajuns preşedinte al României, a fost să legifereze dreptul străinilor de a deveni proprietari de terenuri de orice fel în România. Am motive să cred că şi lui Ion Iliescu i s-a cerut (de unde, de către cine?) să legifereze această prevedere criminală faţă de viitorul României. Ion Iliescu însă, inclusiv partidul pe care îl conducea, nu a insistat prea tare şi încercarea lor de a legifera acest proiect trădător de ţară a eşuat. Propunerea lui Ion Iliescu înaintată Parlamentului a fost mai mult de formă. (Le dau nepoţilor mei dreptul de a se lăuda că eu, bunicul şi unchiul lor, am declanşat în Parlament opoziţia la proiectul de a acorda străinilor dreptul de a deveni deţinători de terenuri în România.) Din păcate nu s-a mai putut face nimic atunci când la Cotroceni a venit Emil Constantinescu, preşedintele celor mai nenorocite privatizări, al celor mai păguboase tratate cu statele vecine. Individul a susţinut cu toată autoritatea funcţiei sale ca, în ciuda prevederilor constituţionale, să se legifereze posibilitatea pentru străini de a deveni proprietari funciari.

    În 2003, odată cu impunerea noii constituţii, s-a introdus şi în Constituţie dreptul străinilor de a deveni deţinători de terenuri în România. Nota bene: Am spus de mai multe ori, fără niciun ecou în mass-media: la alegerile din 1996, Emil Constantinescu nu a obţinut voturile necesare pentru a câştiga alegerile. Cu toate acestea a fost declarat câştigător şi, deci, preşedinte al României. Preşedinte fraudulos, care a debutat prin susţinerea unui proiect de lege care încălca Constituţia. Dar nici proiectul de modificare a Constituţiei nu a primit votul poporului român. Guvernul Adrian Năstase s-a pretat la ilegalităţile cele mai flagrante pentru a declara Constituţia votată. Printre altele, caz unic, când a văzut că rezultatul referendumului este de respingere a Constituţiei, a prelungit cu 24 de ore votarea. Dacă Dumnezeu ne va ajuta să avem un guvern de oameni normali, de patrioţi, trebuie declarate nule toate legile şi efectele produse prin modificările operate în actuala Constituţie: în fapt, Constituţia din 2003 este şi azi, nelegitimă. Mai grav este că întreaga clasă politică, mass-media şi autorităţile europene au acceptat fraudă şi abuzurile guvernului Năstase. Erau abuzuri prin care se uşura sarcina celor preocupaţi de distrugerea României…

    Pe parcursul discuţiilor purtate în societatea românească pe marginea legiferării vânzării de teren către străini, s-a auzit cuvântul palestinienilor, ca un avertisment că prin modificarea promovată de Emil Constantinescu se creează cadrul legal pentru desfăşurarea scenariului care în 1948 a adus Palestina, ţară a palestinienilor, la situaţia de a putea fi declarată Israel, stat al evreilor: evreii, prin cumpărarea de terenuri în Palestina, au devenit la un moment dat proprietari pe cea mai întinsă suprafaţă din Palestina. Argument decisiv în constituirea statului Israel , deşi nul în drept!… (În această ordine de idei apreciez că Ion Iliescu, faţă de Constantinescu şi Băsescu, a fost mai reţinut în a promova interesele Israelului în România. Poate că mă înşel…)

    O confirmare că aceste suspiciuni sunt pe deplin îndreptăţite ne-o aduce constatarea că în clasa politică numărul de evrei este disproporţionat de mare în raport cu numărul etnicilor evrei din România, din structura demografică a României. În primul Parlament al României, 1990-92, după un calcul pe care personal nu l-am putut verifica, dar mi-a fost oferit de un fost deputat FSN, etnicii români erau sub 50%. Evreii erau aşa de mulţi încât în 1992, când s-a ales al doilea Parlament post-decembrist, Comunitatea Evreiască, ştiind bine câţi sunt parlamentarii evrei intraţi pe listele de partid, s-a jenat să mai ceară un loc şi pentru un reprezentant al ei, aşa cum îi permitea noua Constituţie. Avea deja câteva zeci de reprezentanţi, pe puţin!… Un gest de bun simţ, pe care nu l-au mai repetat în 1996… Un gest care confirmă însă că în Parlament era un număr nefiresc de mare de evrei. Situaţia nu s-a schimbat… În toată această perioadă, de preşedinţie iudeo-românească, principalul proces socio-economic şi politic, petrecut în România democratică, a fost schimbarea radicală a regimului proprietăţii. Sub pretextul numit privatizare, care părea să însemne trecerea unor active din proprietatea de stat în proprietatea particulară a cetăţenilor români, s-a produs un jaf colosal, o înstrăinare a avuţiei naţionale, publice, în beneficiul mai ales al străinilor, al alogenilor, cu sau fără statut de cetăţeni români. Aşa-zişii investitori străini!… Atât cât s-a făcut o investigare juridică sau gazetărească a cazurilor de mare corupţie, s-a putut constata că etnia cea mai implicată în jaful şi distrugerile din România este etnia evreiască, reprezentată prin etnici evrei nu numai din România, ci şi din alte ţări: Israel, Rusia, SUA, Austria etc.

    Această coincidenţă, faptul de a întâlni evrei la nivelul funcţiei supreme din stat, la nivelul primului ministru, al miniştrilor, al parlamentarilor, dar şi la nivelul marilor corupţi, profitori de pe urma distrugerii şi înstrăinării economiei româneşti, ne obligă să tragem o singură concluzie: România este azi o ţară ocupată, iar majoritatea ocupanţilor sunt evrei! Suntem o ţară care şi-a pierdut independenţa şi suveranitatea. Aceste atribute mai există numai în Constituţie, ca vorbe goale. Suveranitatea şi independenţa românească sunt cuvinte fără nicio acoperire… A spus-o, într-un cadru mai intim şi Shimon Peres: România a fost cumpărată de evrei! De la cine au cumpărat-o? Cu ce drept? (Recomand în acest sens seria de documente şi comentarii publicate în cărţile excepţional de bine informate ale domnului Dan Cornel Nicolae, privind Ofensiva iudaismului împotriva României.) Lucrurile nu se opresc aici, la jaful din avuţia Țării. Conform programului după care a guvernat Petre Roman şi următorii prim miniştri şi împotriva oricărei raţiuni economice, inclusiv împotriva raţiunii profitului, industria românească chiar s-a transformat într-o grămadă de fier vechi, căci de cele mai multe ori noii proprietari au distrus utilajele şi agregatele de producţie, întreaga uzină sau fabrică a fost demontată şi vândută la fier vechi, inclusiv utilaje de ultimă generaţie. A fost astfel redus la jumătate potenţialul economic al României, producţia industrială şi agrară a României şi au dispărut câteva milioane de locuri de muncă în producţie, în cercetare, în domeniile economice care asigurau cândva exportul românesc. Plus alte ilegalităţi şi mârşăvii ale clasei politice, ale guvernanţilor, fără egal în istoria României.

    Rezultatul, despre care credem că este şi scopul urmărit de această politică economică aberantă: câteva milioane de români au luat calea emigrării, au plecat să muncească în alte ţări, obligaţi s-o facă! Mulţi dintre ei nu se vor mai întoarce. Iar cei mai mulţi dintre ei sunt oameni capabili, cu pregătire superioară, buni meseriaşi, a căror eficienţă profesională creează bunăstare naţională pe alte meridiane. S-a produs astfel cea mai gravă depopulare a ţării din toată istoria noastră. În mod evident această depopulare a ţării prin emigrare este provocată de guvernanţi prin politica economică promovată. La această emigrare se adaugă declinul demografic provocat de autorităţi prin propaganda contraceptivă efectuată îndeosebi la sate, prin măsurile care descurajează viaţa de familie, cu copii etc. La un loc, pentru tot ce ni s-a întâmplat după 1990, a apărut termenul, din nefericire întru totul exact, deromânizarea României… Toate nenorocirile de care avem parte după 1990, atât de absurde în sine, capătă imediat coerenţă şi logică dacă le raportăm la rezultat: deromânizarea României este un proces riguros controlat, plănuit de multă vreme, nicidecum spontan sau întâmplător. Iar acest proces este parte din programul transformării României într-un Israel de rezervă!

    Desfăşurarea acestui program ni se ascunde, ceea ce, din partea politicienilor trădători de ţară nu e de mirare. După 1990 cuvântul transparenţă a dispărut din vocabularul clasei politice. Funcţionarea democraţiei în România, a jocului de-a partidele politice, este riguros controlată. A fost din vreme pregătită în cele mai mici detalii. Nu e greu să-ţi dai seama. Din păcate, oamenii de rând sunt împiedicaţi să priceapă ceea ce se întâmplă cu ei, cu ţara . Presa, radioul şi mai ales televiziunea, cu zeci de posturi de emisie, unul mai nociv decât altul, mai mincinos, mai destrăbălat, manipulează în chip profesionist preocupările şi gândurile alegătorilor, oferindu-le zilnic ştiri de senzaţie, de scandal etc., care se succed într-un ritm zăpăcitor pentru percepţia omului cu o inteligenţă obişnuită. Apar în presă şi la televiziune numai comentatori agreaţi de establishment-ul instalat după 1990. Comentatori bine pregătiţi în arta minciunii, a ocolirii adevărului şi a problemelor importante, vitale. Din păcate, mulţi dintre aceştia sunt foarte tineri… Toţi au o singură preocupare: să nu vorbească nimic despre adevăratele probleme ale României, ale românilor.

    Cele de mai sus ne obligă să punem o întrebare, pe care să n-o lăsăm fără răspuns: de ce are nevoie evreimea mondială de un „ Israel de rezervă”? Îl rog pe cititorul acestor pagini să facă un exerciţiu de imaginaţie şi să se închipuie pentru câteva minute că ar trăi în Israel, ba chiar că ar fi un important lider sionist, eventual unul dintre cei şapte înţelepţi ai Sionului, preocupat profund de soarta evreilor, a Israelului. Cu minime cunoştinţe despre viaţa din Israel , îţi dai totuşi seama că acest stat nu are nici pe departe un viitor asigurat. Acest viitor este dependent aproape în totalitate de sprijinul SUA şi, oarecum, al Europei Occidentale. Acest sprijin, ca orice lucru omenesc, nu are asigurată perenitatea. E mult mai sigură, mai sigur… perenă, adversitatea plină de resentimente a lumii arabe. În confruntările armate de până acum, Israelul a ieşit biruitor, ceea ce nu a fost fatal ori catastrofal pentru niciun stat arab. Dar ziua când a 7-a sau a 70-a confruntare militară se va încheia cu înfrângerea Israelului de către arabi, acea zi va fi fatală pentru Israel ! Cu consecinţe, foarte probabil, ireparabile…

    Când am fost senator (1992-1996), în comisia de politică externă din care făceam parte s-a dat avizul pentru un acord între statul român şi statul israelit, prin care noi acceptam să găzduim, într-un caz de forţă majoră, circa 300.000 de evrei, bătrâni, femei şi copii. Ni s-a dat şi explicaţia: 300.000 este capacitatea de găzduire a hotelurilor de pe litoral sau din România. A fost primul pas. Nu a fost mediatizat acest acord, dar eu nu am făcut din asta un secret. Precizez: în comisie eu am fost de acord cu acest aranjament, menţionând că, de va fi cazul, aceeaşi să fie disponibilitatea noastră şi pentru ceilalţi beligeranţi. Azi, dacă aş mai participa la o astfel de dezbatere, aş pune o condiţie: statul evreu să-şi ceară mai întâi scuze pentru minciunile referitoare la aşa-zisul holocaust din România! Şi să aducă mulţumiri publice pentru politica lui Ion Antonescu faţă de evrei! După aceea, dar numai după aceea, mai vedem cum facem şi cu acordul respectiv…

    Aşadar, încă de pe atunci se luă în calcul un scenariu catastrofic pentru Israel . Nu este decât firesc pentru nişte guvernanţi dedicaţi funcţiei lor să ia în calcul orice eventualitate.

    Un alt motiv de îngrijorare pentru un viitor de bine al Israelului este, se pare, prognoza meteo – dacă o putem numi aşa, pe următoarele decenii, secole chiar. Pare a fi îngrijorătoare pentru toată planeta. Condiţiile climaterice de trai se vor deteriora grav, se vor reduce zonele în care, de bine, de rău, găseşti cele necesare vieţii. În Israel , în ciuda eforturilor, deşertul va câştiga bătălia cu inteligenţa şi abnegaţia oamenilor şi se va extinde. Se pare că România, deşi vă fi afectată şi ea, va rămâne totuşi una din puţinele zone în care se va putea trăi în condiţii dintre cele mai bune, privind îndestularea cu apă, cu ploi roditoare, cu o temperatură prielnică confortului etc. Prin politica de deromânizare a României este evident că se produce un vid demografic de care cineva de pe planetă va profita, mai devreme sau mai târziu. Cel mai logic este să profite de acest vid demografic cei care l-au creat… Adică evreii. Mai ales că nu ar fi prima dată când prezenţa masivă a evreilor în România se încearcă a fi explicată ca efect firesc al densităţii demografice din România, sub media mondială şi europeană…

    S-au produs alţi paşi mai departe, în aceeaşi direcţie şi în mare taină, printre care şi încetăţenirea a sute de mii de evrei. Aceştia, sute de mii de evrei, azi nu mai au nevoie de niciun acord bilateral ca să descindă în România şi nici de cazarea oferită de guvernul român. Guvernul român le-a oferit acestor evrei posibilitatea să-şi cumpere care un apartament, care o vilă , care mai multe… Unii zeci de hectare de teren, alţii sute sau chiar mii de hectare… Ei sunt acasă aici, în România, fără ca noi să ştim, fără să fim întrebaţi, fără să ni se ceară voie! Şi mai ales fără să ştim exact câţi evrei sunt în România! În nicio ţară numărul exact al evreilor nu este cunoscut. În România interbelică se vorbea de câteva sute de mii de evrei, dar se pare că erau două milioane, după aprecierea celui mai important evreu, Mihail Sebastian şi a românului cel mai important, Corneliu Zelea Codreanu. Din informaţiile mele, primite neoficial dintr-o sursă prezidenţială, într-o primă etapă vor fi un milion de evrei, încetăţeniţi în România şi Moldova . Iar dacă „facem ciocu’ mic”, drept răsplată vom fi lăsaţi să ne unim cu basarabenii şi cu toţii să le fim în eternitate recunoscători evreilor, autori ai unirii cu fraţii noştri de peste Prut … Ei, alde Petre Roman şi Ion Iliescu, au împiedicat Unirea noastră în 1990-92, tot ei, o vor patrona ca stăpâni ai celor două state fost româneşti!… Evident – vorbă lui Nikita Hruşciov, evreii nu vor veni în România ca să muncească în mină sau la strung! Am aflat de la un evreu din Canada că evreii care acceptă să se întoarcă în România primesc câteva sute de mii de euro ca primă de instalare… Vor veni cu bani mulţi ca să se poată face stăpâni!

    Desigur, acelor un milion de evrei le va fi mai uşor să controleze şi să domine viaţa din România dacă câteva milioane dintre cei mai activi români vor fi plecaţi din ţară pentru totdeauna! Şi dacă clasa politică, cumpărată şi şantajată, se va lăsa în continuare la remorca intereselor evreieşti. Interese fals evreieşti aş zice, cu gândul la eternitatea lumii, a neamurilor. Cum fals evreieşti s-au arătat şi interesele pentru care s-au comis atâtea nelegiuiri sioniste. Căci măsura în care evreii sionişti lucrează acum la proiectul România – stat rezervă pentru Israel este şi măsura în care (se tem sau constată că) eşuează proiectul Israel în Palestina. E timpul ca evreii normali să facă ce este de făcut! Şi în primul rând să denunţe nebunia şi minciunile sionismului! Să se dezică de schizofrenia acestora! Să se delimiteze de sionism! Şi să prezinte scuze întregii omeniri!

    Nu-mi dau seama care evrei, cei normali sau sioniştii, se află în spatele dezbaterilor din lumea evreiască pe tema diasporismului. Este o discuţie despre care nu se spune nimic în România, deşi ne priveşte în modul cel mai direct. Am aflat de ea dintr-un roman al lui Phillip Roth. Una peste alta, în ultimele trei-patru decenii lumea evreiască este preocupată de câteva întrebări care, la un loc, alcătuiesc o singură problemă. Se întreabă evreii ce este de făcut pentru a ajunge la un modus vivendi cu palestinienii. Situaţia actuală nu poate fi eternizată. Se pare că singura alternativă la dispariţia statului Israel este acceptarea retragerii în interiorul graniţelor din 1948… Şi mulţi evrei o consideră acceptabilă! Şi corectă, aş adăuga eu.

    În acest caz, un mare număr de evrei vor trebui să părăsească Israelul. Ipoteza diasporistă consideră că evreii cei mai apţi, mai potriviţi să rămână în Israel , sunt evreii proveniţi din ţările arabe, care cunosc mentalitatea arabă şi ştiu să se suporte unii pe alţii cu arabii! Ceilalţi evrei, veniţi cam toţi din Europa de Est, la loc comanda! Să facă stânga împrejur şi să se întoarcă de unde au venit ei sau părinţii lor!… Pe scurt, în lumea evreiască de ceva vreme se discută şi se fac planuri privitoare la revenirea evreilor în România, în Ungaria, în Polonia etc. Mari bogătaşi precum Estée Lauder îşi pun averea în slujba acestui proiect de… părăsire a Israelului. Sau – soluţie inedită, dar deja pusă în aplicare, un mare număr de evrei urmează să capete a doua cetăţenie în ţările din Europa de Est, de care să nu se folosească deocamdată prea mult. Până la noi ordine… Ale cui?

    E timpul să conştientizăm acest pericol: evreii plecaţi în Israel vor să se întoarcă… Liderii evreimii mondiale au declanşat deja acest proiect, devenit deja proces în plină desfăşurare. Totul se petrece însă cu mare discreţie, propriu-zis în secret, cu concursul trădător de ţară al autorităţilor, al clasei politice în frunte cu preşedinţii ţării de care am avut parte după 1990.

    Minciuna cu holocaustul din România se pare că îşi află locul strategic în această acţiune: culpabilizaţi pentru crimele părinţilor, românii se vor simţi fericiţi că evreilor le trece supărarea pe noi şi se întorc!… O mai spunem o dată: în România nu a fost nici urmă de holocaust sau de pogrom! Pentru cele întâmplate pe vremea guvernării mareşalului Ion Antonescu evreii au mari datorii de recunoştinţă faţă de români! Dacă nu şi le recunosc, treaba lor! Dar este de-a dreptul un gest ordinar, de oameni fără niciun Dumnezeu, să-i acuzi de crimă pe cei care te-au salvat de la moarte! Între oameni – repet: normali, aşa ceva este de neimaginat! De neconceput atâta lipsă de onoare!

    Aşadar, după 150 de ani de la declanşarea sa, planul ISRAEL ÎN ROMÂNIA este mai aproape ca oricând de realizare. Aproape că te umpli de admiraţie pentru abnegaţia, ingeniozitatea şi stăruinţa autorilor. Şi ştiu că se găsesc printre noi nătărăii capabili să privească lucrurile din acest unghi de vedere şi să se minuneze de inteligenţa şi perseverenţa sionistă… Nimeni nu a zis că Diavolul este lipsit de idei ori că ar fi un prostănac. Se pare că exact de aici vine nefericirea sa: are prea multe idei şi nu toate-s bune!…

    Or, dacă există, ca la toate popoarele, o componentă diabolică a evreimii, diferenţa faţă de alte popoare constă în faptul că evreii diabolici au reuşit să se organizeze ca nimeni alţii, transformând ideea de naţie în organizaţie! S-au impus faţă de evreii normali sau chiar angelici şi îi terorizează într-un mod greu de imaginat de noi, goimii! La niciun popor nu există o viaţă dublă atât de accentuată ca la evrei: una la vedere, pentru goimi, alta secretă, radical diferită de prima, organizată după reguli şi canoane necunoscute în lumea ne-evreilor. Reguli şi canoane care nici pe departe nu fac viaţa mai frumoasă şi nici nu-l apropie pe individ mai mult de Dumnezeu! Dimpotrivă…

    Fireşte, aceste pagini nu sunt scrise de grija evreilor. Nu insist în încercarea de a-i înţelege, deşi manifestarea lor ca adversari îndârjiţi ai intereselor noastre ne impune, ca reacţie de răspuns, să ne cunoaştem mai bine adversarul pentru a-i putea contracara acţiunile. Pentru mine e prea târziu să încerc să-i înţeleg printr-un efort susţinut şi bine organizat. Las celor mai tineri dintre naţionalişti să acopere acest punct din programul de salvare naţională: avem nevoie de o bună cunoaştere a lumii evreieşti, a sionismului, a dimensiunii secrete, oculte din modul lor de organizare, din mentalitatea autentic iudaică. Vom avea de învăţat de la evrei şi multe lucruri utile, plăcute şi sub aspect moral. Şi vom putea, probabil, contribui cât de cât la emanciparea evreilor. Repet: emanciparea evreilor faţă de structurile de putere şi coerciţie moştenite de evrei din negura vremurilor. Dacă există o problemă evreiască pentru lumea în care trăim şi există!, această problemă nu se va rezolva decât prin emanciparea evreilor faţă de structurile medievale evreieşti, de natură ocultă sau discretă, care îi ţin sub oarbă ascultare pe evrei.

    Evreii au fost pretutindeni în fruntea luptei pentru demolarea structurilor medievale „închistate”, a tradiţiilor, a valorilor patriarhale etc., în numele modernizării cu orice chip. Dar în ascuns, valorile tradiţiei iudaice le-au păstrat cu o grijă habotnică, fără să supună nici una din aceste valori unui examen critic, deşi sunt ca nimeni alţii de pricepuţi în a coborî orice şi pe oricine în derizoriu. Au implantat comunismul în zeci de ţări, dar s-au ferit s-o facă şi în ţara lor!

    Evreii au făcut mult bine omenirii, mai exact spus: unii evrei. Dar evreii au făcut şi mult rău omenirii. Mai exact spus: unii evrei! Şi vor mai face! Soluţia pentru ameliorarea acestui aport evreiesc la dulceaţa şi frumuseţea vieţii pe pământ este una singură: emanciparea evreilor normali, sprijin internaţional pentru transparenţă în lumea mozaismului, pentru abandonarea structurilor oculte, care practică tirania cea mai despotică, deseori paranoică, intimidând, descurajând şi pedepsind neiertător orice tentativă a evreilor normali de a intra în rândul lumii, de a abandona practica standardelor duble, atât de răvăşitoare pentru sănătatea sufletească.

    Pe termen scurt însă, putem lăsa deoparte grija pentru evrei. Situaţia noastră, a românilor, este mult mai critică, mai periclitată azi ca oricând. Suntem în pragul unui colaps naţional care, dacă se va produce, va fi fără nicio şansă de redresare, deoarece forţe impresionante ale Răului planetar lucrează de vreme îndelungată la distrugerea Neamului şi a ţării! Nu mai avem mult timp la dispoziţie pentru a găsi soluţia de redresare. Şi chiar dacă vom afla soluţia, vom avea puterea de a o pune în aplicare?

    Sursa: ioncoja.ro

    Tu, ce spui ?
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 01/03/2012 @ 8:54 pm | Răspunde

  27. @ ALL !!!

    „Evreii români, nemulţumiţi de discursul preşedintelui israelian Shimon Peres

    Reprezentanţii Centrului Simon Wiesenthal s-au declarat uimiţi şi dezamagiţi de discursul de joi al preşedintelui israelian Shimon Peres, la Bucureşti, când acesta a mulţumit României pentru salvarea a 400.000 de evrei la Holocaust, ignorând cei pe care regimul mareşalului Antonescu i-a ucis.
    Membrii centrului au precizat că regimul mareşalului Ion Antonescu a jucat un rol cheie în masacrul estimat la 280.000-380.000 de evrei români şi ucraineni, în timpul Holocaustului, se arată într-un comunicat de presă de vineri al Centrului Wiesenthal.
    Directorul centrului, istoricul Efraim Zuroff, citat în comunicatul de presă, a menţionat că discursul preşedintelui Peres a fost de neînţeles, în contextul în care o comisie istorică în frunte cu Elie Wiesel a descoperit, în 2004, că regimul din România a participat, în mod semnificativ, la uciderea unei părţi importante a comunităţii evreieşti, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
    Astfel, potrivit istoricilor, evreii erau deportaţi, mai ales din Basarabia, Bucovina şi ţinutul Dorohoi. Aceştia erau duşi în Transnistria, care avea rolul unui „gigantic câmp de ucidere a evreilor”.
    „Deşi preşedintele Peres a urmărit, în mod evident, să sublinieze un element pozitiv al istoriei evreimii româneşti şi unul care a avut un impact benefic asupra dezvoltării statului Israel, faptul că nu a condamnat crimele oribile ale regimului Antonescu împotriva evreilor va avea consecinţe nefaste, mai ales în România şi Europa de Est, unde există o tendinţă, în societăţile postcomuniste, de a nega sau minimiza rolul jucat de colaboratorii naziştilor în anihilarea evreilor”, precizează sursa citată.
    Reprezentanţii centrului Wiesenthal i-au cerut lui Peres să-şi corecteze şi clarifice „remarcile” de joi de la Bucureşti, pentru a nu întări opinia celor care vor să nege sau să modifice istoria Holocaustului, promovând o falsă echivalenţă între crimele naziştilor şi comuniştilor.
    Preşedintele israelian, Shimon Peres, a declarat, joi, la Bucureşti, că Israelul nu va uita niciodată că, în cele mai negre perioade ale istoriei, vremuri ale nazismului, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei, care au venit în Israel şi au ajutat la construirea acestui stat, dar şi-au păstrat şi identitatea şi cultura şi dragostea pentru România.
    Shimon Peres a adăugat că doreşte să mulţumească pentru aceasta poporului român.

    Tu, ce părere ai ?
    Cine are dreptate ?
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 06/03/2012 @ 10:26 am | Răspunde

  28. @ AL !!!

    Iata un sumar al semnalelor date romanilor neaosi, conform carora actualul
    teritoriu al Romaniei si al R. Moldova va constitui statul Israel!
    Actuala pozitionare este din ce in ce mai nesigura, caci conflictul cu lumea araba
    este perpetuu, ba chiar se manifesta escaladarea acestuia. Iar teritoriul lor nu ofera
    climatologia, diversitatea reliefului, bogatia solului si subsolului nostru.
    Realizarea acestui obiectiv este asumata de evrei cu „binecuvantarea” marilor
    puteri economice si financiare ale lumii si, anual, cca 500.000(peste mult!!!) israelieni colonizeaza
    teritoriul nostru national.
    Dar, pt a le face loc, tradatorii nemului aplica diferite metode de diminuare a populatiei
    prin asa-zisele reforme social-economice.
    Reforma in sanatate (lipsa si/sau scumpirea medicamentelor, terapii refuzate sau nule
    ca efecte) urmareste decimarea natiei romane; cea in invatamant a avut ca scop limitarea
    educationala pt a evita reactia celor instruiti; s-au diminuat efectivele de politisti pt a favoriza
    infractionalitatea si implicit emigrarea, pe cand forta represiva a jandarmeriei s-a multiplicat,
    caci ea beneficiaza inca de increderea „cotrocenistului”.
    Reforma salarizarii bugetarilor si cea in domeniul pensiilor au ca finalitate scaderea puterii
    de cumparare, ceea ce induce „iesirea naturala din sistem” pt cei de varsta a treia si la
    emigrare pt forta de munca matura si calificata.
    Prin vanzarea ultimilor active ale statului si, ulterior, prin radierea unora din ele, actuala
    forta de munca este directionata spre taramuri benefice ei; numai cei tineri vor fi avantajati,
    caci cineva trebuie sa efectueze munca fizica in locul si in folosul evreilor!
    Iar cei care se fac vinovati de subminarea economiei nationale si de genocidul populatiei, vor
    beneficia, dupa emigrare, de conturile bancare grase acumulate prin coruptie si de imunitatea
    garantata de viitoarele tari-gazda la presiunea sionista!
    Sursa : Yahoo.Mail .
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 01/04/2012 @ 11:54 am | Răspunde

  29. @ ALL !!!
    Iar că să ne mai relaxăm
    Ne trebuie saltea Relaxa
    Ca-ntins pe ea să ascultăm
    Reclamele din perioada aia:

    Vreti sa cuceriti femeia,
    Folositi sapunul Cheia.

    Moarte sigura cu cobra,
    Dar mai sigura cu Mobra.

    Motocicleta Carpati,
    Stati în fund si reparati.

    Ciocolata Pitic,
    Face scula de voinic.

    Nu mai fumati tigari Kent,
    Ca va lasa impotent.

    Vreti sa deveniti barbati,
    Fumati doar tigari Carpati.

    Sifilisul de Constanta,
    Face tenul ca faianta.

    Pâna si-mparatul Nero,
    Se spala la fund cu Dero.

    Opriti dricul,
    Mortul vrea sa bea un Cico,
    Un Cico dac-ar bea,
    Mortu’ poate-ar învia.

    Pasta de dinti Cristal,
    Face dintii ca de cal.

    Daca bei
    Tuica de pruna,
    Orice-baba-ti pare buna.

    Vrei sa-ti satisfaci nevasta,
    Cumpara-ti saltea Relaxa.
    Sursa: Internetul.
    Ai auzit de aceste reclame ?
    Dacă DA, spune-ne și nouă !
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 03/04/2012 @ 8:28 am | Răspunde

  30. […] // 4 Aprilie 2012 // General, Hegemonia Sovietica, Romania recenta Stema PCR Veţi înţelege de ce îmi este greu să-l numesc cu titulatura oficială de Partidul Comunist Român. P.C.R. nu are nimic românesc şi  nu are nici un trecut istoric semnificativ în România. Legenda spune că a fost creat în mai 1921. Înainte au existat câțiva marxişti, intelectuali, fără nici o influenţă în afacerile publice din România. Ei erau influenţați de două figuri foarte active în viaţa societăţii româneşti: evreul ucrainian Constantin Dobrogeanu-Gherea (născut Solomon Katz) şi bulgarul Cristian Rakovsky (născut Krăstio Gheorghev Stancev) amic al lui Lenin şi Troțki. Partidul din România a fost creat din iniţiativa şi sub controlul direct al partidului bolşevic sovietic. Încă de la creare, a luat poziţii extrem de impopulare, de exemplu dezmembrarea României Mari, abia creată, care ar fi dus la înghiţirea Basarabiei de către Rusia Sovietică. (ceace s-a întâmplat mai târziu) Partidul comunist dovedea prin astfel de poziţii că nu caută un succes electoral ci preluarea puterii numai prin forţă. Pentru astfel de poziţii el a fost scos în afară legii în 6 aprilie 1924. Şi înainte şi după această dată el a fost condus de la Moscova unde se numeau secretarii partidului. Mulţi dintre ei nu cunoşteau limba română. Secretari ai PCR (Partidul Comunist Român) Intre 1948 si 1965 s-a numit Partidul Muncitoresc Român Gheorghe Cristescu Plăpumarul (1921 – 1924) Elek Köblös (1924 – 1927) Vitaly Holostenko (1927 – 1931) Alexandr Ştefanski Gorn (Danieluk) (1931 – 1936) Boris Ştefanov Mateiev (1936 – 1940) Fóriş István (1940 – 1944) Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945 – 1954) Gheorghe Apostol (Aaron Gershwin) (1954 – 1955) Gheorghe Gheorghiu Dej (1955 – 1965) Nicolae Ceauşescu (1965 – 1989) Gheorghe Gheorghiu Dej Cei din lista de mai sus, care erau etnici români, erau nişte frustraţi; Gheorghiu-Dej, deşi o figură marginală a grevei Grivita 1933, a petrecut 11 ani în închisori sau internare în lagăre, în care timp a fost părăsit de nevastă. De o indiscutabilă carismă, ceea ce i-a permis să ia conducerea comuniştilor în închisori,  el  nu avea studii şi se simţea umilit în faţa unor intelectuali ca Lucreţiu Pătrăşcanu sau Ana Pauker. Aceştia, şi în special Pătrăşcanu, au plătit scump frustrarea lui Dej. Pătrăşcanu a fost un alt exemplu de frustrat, cu o origine nu tocmai potrivită partidului comunist; tatăl său a fost istoricul şi prozatorul D. D. Pătrăşcanu (1872-1937), iar mama sa provenea dintr-o familie boierească. În timpul ocupaţiei Bucureştiului de către armatele germane, ungare şi bulgare (1916 – 1918), tatăl său, D. D. Pătrăşcanu, a avut o atitudine considerată  antipatriotică şi a fost închis pentru scurt timp după reinstaurarea administraţiei româneşti. În aceeaşi situaţie au fost Constantin Stere, Tudor Arghezi, Marta Bibescu, Tzigara-Samurcaş şi alţii. Întreagă familie a căzut în oprobiu în perioada interbelică şi Lucreţiu Pătrăşcanu a suferit de ostracizarea societăţii bucureştene. Ca  reacţie, el s-a lansat trup şi suflet în mişcarea comunistă. Nicolae Ceausescu Frustrările lui Nicolae Ceauşescu aveau să răbufnească cu vârf şi îndesat prin anii 80. El era o făptură primitivă (chiar şi printre comunişti !), coleric şi semi-analfabet. A avut nevoie de spectacole groteşti în care împăraţi romani, regi daci şi voevozi români îi «dau raportul» lui, neisprărvitului de la Scorniceşti. A avut nevoie de recunoaştere, a publicat zeci de mii de pagini traduse în sute de limbi pe care nu prea le-a citit nimeni, nici măcar el ! Datorită lui Nicolae Ceauşescu, in ultimii ani ai existenţei acestuia, comunismul din Romania a fost o formă de despotism asiatic ridicol. Sistemul comunist imaginat de Lenin permite ca o societate sa fie condusă după frustrările si bunul plac al unor lideri ca Stalin, Gehorghiu-Dej, Mathias Rakosi, Walter Ulbricht, Fidel Castro, Bolesław Bierut, Mao Tse Dung, Klement Gottwald sau N. Ceauşescu. Ceea ce frapează când privim numele comuniştilor români din perioada aservirii absolute Moscovei, adică de la început, în 1921, şi până prin 1957, este prezenţa majoritară a unor element alogene. S-a văzut clar că în perioada cea mai neagră a comunismului din România în posturi de conducere, de represiune, în direcţiiile ideologică şi culturală se găseau în special evrei (adică proveniţi din familii evreieşti).  Aceştia au pus umărul cu sârg şi entuziasm să ducă România pe calea cea dezastroasă. Judecaţi şi dvs.: Ana Pauker născută Hannah Rabinsohn Teohari Georgescu născut Burach Teskovich Gheorghe Apostol născut Aaron Gershwin Lothar Rădăceanu, născut Lothar Wuertzel Iosif Kişinevsky născut Ioska Roitman Liuba Chișinevschi Leonte Rautu născut Lev Oigenstein Petre Borilă născut Iordan Dragan Russev Vasile Luca născut Lukacs Laszlo Alexandru Moghioroş născut Balogh Joszef Silviu Brucan născut Saul Brukner Emil Bodnăraş născut Emilian Botnarenko Walter Roman născut Ernő Neuländer Miron Constantinescu născut Mehr Kohn Alexandru Bîrladeanu născut Saşa Goldenberg Leontin Sălăjan  născut Szilágyi Leon Gheorghe Gaston Marin născut Ghiuri Grossmann Leonid Tismăneanu născut Leon Moiseevici Tismeneţki, Avram Bunaciu născut Abraham Gutman Gheorghe Stoica născut Moscu Kohn Maxim Berghianu născut Maximilian Bergmann Gheorghe Pintilie născut Pantelei Bodnarenco zis Pantiuşa Dumitru Coliu născut Dimităr Kolev Ion Vinţe născut Vincze János Alexandru Nicolschi născut Boris Grünberg Mihai Dulgheru născut Mişa Dulbergh Mihai Florescu născut Misha Iakobi Ana Toma născută Ana Grossman Alexandru Sencovici născut Szenkovits SàndorŞtrul Mauriciu Moises Haupt Ştefan Coller (Koller) Feller Moritz Domeniul cultural Aurel Baranga născut Ariel Leibovich Marcel Breslaşu născut Mark Breslau Jules Perahim născut Iulis Blumenfeld Nina Cassian născută Renée Annie Cassian Veronica Porumbacu născută Veronika Schwefelberg Alexandru Graur născut Alter Brauer Alexandru Toma născut Solomon Moscovici Ion Călugăru născut Ștrul Leiba Croitoru Maria Banuş fata lui Max Banush de la banca Marmorosch Blank A.E. Bakonsky născut Anatol Eftimievici Baconsky Ovid S. Crohmălniceanu născut Moise Cohn Alexandru Jar născut Alexander Avram Mihail Davidoglu născut Moise Davidson Ion Vitner născut Iţic Wittner Alexandru Mirodan născut Alexander Zissu Saltman Vechi ilegalisti: Iosif Ardeleanu născut Dôme Adler Haia Lifschitz Ştefan Voicu născut Aurel Rotenberg Zina Brâncu născută Haia Grinberg Bela Breiner Petru Năvodaru născut Petr Fischer Barbu Zaharescu născut Bercu Zukerman Belu Zilber născut Herbert Zilber Vanda Nicolschi născută Sheiva Averbuch Mircea Bălănescu născut Eugen Bendel Remus Koffler Basil Spiru născut Enrich Kutschnecker Ştrul Zigelboïm Petre Lupu născut Wolf Pressman Leon Lichtblau E adevărat că în România interbelică, curentul antisemit era foarte puternic şi a dus la multe orori comise de anumiţi români. Evreii nu aveau nici un motiv să iubească societatea românească.  Poate asta explică aderarea lor în număr atât de mare la minusculul partid communist şi entuziasmul cu totul deplasat manifestat la ocuparea Basarabiei de către sovietici în iunie 1940. Toate astea au dus, ca reacţie, la pogromuri şi atrocităţi îndreptate, ca de obicei, contra unor nevinovaţi.  Bineînţeles, barbaria unora nu justifică alte barbarii. Dar dacă unii români s-au comportat odios înainte de război, mulţi evrei nu s-au comportat oare la fel de odios după război? E adevărat că ei nu au acţionat în calitate de evrei, ci de comunişti, nefiind majoritari printre evrei. Uneori chiar alţi evrei au avut de suferit în urma acţiunilor acestor evrei comunişti. De ce oare faptele unor evrei din anii ‘50 nu dau oare de gândit evreilor de azi? Responsibilitatea, fie ea numai morală, n-ar trebuii oare recunoscută şi asumată? Germanii din noile generaţii îşi recunosc o responsabilitate morală şi materială faţă de evrei.  Au plătit şi continuă să plătească compensaţii colective statului Israel, dar şi individuale supravieţuitorilor. Pe mulţi dintre evreii de azi nu-i mai interesează decât Auschwitz-ul  şi nu vor să ştie absolut nimic de Sighet, Aiud, Piteşti, Canal, etc. E normal să-i preocupe trista soartă a multor evrei în timpul celui de al II lea Război Mondial, dar n-au avut oare timp să remarce nici o crimă sau persecuţie contra românilor? Când comunismul anilor  ‘60 a căpătat o tentă oarecum antisemită, mulţi dintre ei au plecat în Israel lăsând românilor “minunata” invenţie a lui Marx şi Engels. Acolo, unii foşti membri în aparatul represiv, s-au dat chiar drept victime ale comunismului!!! Un exemplu este cel al lui Coler sau Koller, fost commandant al închisorii de la Aiud şi torţionar celebru. El susţinea că şi-a pierdut postul din cauza “antisemitismului românesc”! Altul este cel al lui Jules Perahim (Iulis Blumenfeld) care în anii 50 și 60 tăia, spânzura și demasca alături de Leonte Răutu (Lev Oigenstein) iar mai apoi, la Paris, a devenit un mare dizident anticomunist. Şi totuşi, nu cred că evreilor de astăzi li se cere mult; să recunoască doar şi să-şi amintească şi de suferinţele provocate românilor de către unii dintre co-religionari de ai lor. E mult?  E greu? În 1984, câteva calugăriţe carmelite poloneze au înfiinţat o mică mânăstire în incinta fostului lagăr Auschwitz-Birkenau, actualmente muzeu, considerat simbol al crimelor în masă comise de nazişti şi, în particular, al uciderii evreilor. Ele voiau să se roage în acest loc simbolic pentru mântuirea tuturor. Comunitatea evreiască din întreaga lume a început o puternică şi violentă campanie de presă contra prezenţei acestei mânăstiri în acel loc, considerat de evrei ca unul aparţinând exclusiv memoriei  «Soluţiei finale». Campania a fost extrem de intensă şi a durat 9 (nouă) ani. În cele din urmă, la intervenţia Papei Ioan Paul al II lea, mănăstirea s-a mutat din fostul lagăr în 1993. Prin analogie cu cele de mai sus, ce ar spune comunitatea evreiască dacă, de exemplu, fiul lui Heinrich Himmler ar fi numit preşedinte al unui « Institut de Investigare a Crimelor celui de al III lea Reich»?  De altfel, el ar şti multe, din familie! Bineînţeles, într-o societate normală nimeni nu e responsabil de faptele părinţilor săi.

    Revenind în România,
    ce pot gândi oare victimele represiunii comuniste şi urmaşii acestora despre
    numirea lui V. Tismăneanu (Volodea Leonidovici Tismeneţki) în fruntea «Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc»?
    Dar despre desemnarea aceleeaşi persoane ca raportor al «Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza dictaturii comuniste din România»?

    Bineînţeles, într-o societate normală nimeni nu e responsabil de faptele părinţilor săi. Sursa: Blogosfera […]

    Pingback de Comunismul din România | Desteptati-va — 04/04/2012 @ 12:00 pm | Răspunde

  31. Credeam că am postat TOTUL despre „ EVREII și P.C.din ROMÂNIA ” dar, comentariul de mai sus
    mi-a dovedit contrariul !
    Mulțumesc sincer pentru COMPLETĂRILE aduse !
    REVENIND LA ROMÂNIA, cele două pertinente întrebări din finalul comentariului,
    merită toată atenția și câte un NOU POST pentru fiecare din ele dar nu am timp acum .
    Poate altă dată, după Sfintele PAȘTI …..
    Pot însă să încerc un răspuns scurt acum la amândouă deodată :
    „ Victimele represiunii comuniste și urmașii acestora ” nu pot CREDE ALTCEVA decât că
    numirea lui VLT în fruntea „IICCMER ” și ca raportor al „ CPADCR ”
    este o crasă bătaie de joc la adresa românilor din partea celui ( celor ) care l-au numit !!!
    Bineînțeles că într-o „ societate normală ” VLT nu ar fi fost numit în asemenea funcții !!!
    Dar, cum societatea noastră nu-i normală , s-a întâmplat și o asemenea numire….
    Cu stimă,
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 04/04/2012 @ 7:30 pm | Răspunde

  32. Evreii s/au întins din nou ca o plagă. Aș fi bucuros daca ai fi interesat sa iti trimit o carte scrisa de mine, pentru care am fost acuzat de antisemitism, în care faceam dora enumerarea unor documente apărute de la 1500 până azi cu evrei drept personaje, dar este vorba de ceva infim de mic.

    Comentariu de Popateapa — 30/01/2013 @ 7:06 pm | Răspunde

    • @ Salut Popica !
      Ma bucur ca ai ajuns si pe aici !
      DA, as fi interesat sa-ti cumpar CARTEA despre EVREI !
      O sa-ti trimit prin MAIL toate DETALIILE !
      Multumesc !
      Cu prietenie,
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 31/01/2013 @ 9:50 am

    • Ok astept detalii

      Comentariu de Popateapa — 31/01/2013 @ 9:52 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: