Alioşa ” File de Jurnal ”

11/03/2012

REMEMBER MAREȘALUL ION ANTONESCU !!!

Filed under: amintiri — Aliosa @ 11:04 am

   „ AM DORIT ȘI AM VISAT,AM ÎNDURAT ȘI AM LUPTAT, am fost bârfit şi am fost lovit, fiindcă am vrut să pun în mâinile tale  vânjoase   CEA MAI BUNĂ  armă; în sufletul tău cinstit, cea mai  înflăcărată credinţă; în inima ta curată, cel mai viforos avânt; corpul tău trudit, cea mai simplă dar nepătată haină; în credinţa ta nelimitată în destinele neamului, cele mai înflăcărate aripi; în privirea ta scrutătoare şi caldă, cea mai vie dintre icoane: PATRIA ” .   ION ANTONESCU

  Pentru mai tinerii mei cititori, câteva date biografice despre ex-MAREȘALUL  ION ANTONESCU:

b_300_472_16777215_0___images_stories_istorie_Casa-Poporului-Maresalul-Antonescu

ION ANTONESCU  s-a născut la 2 iunie 1882 , la PITEȘTI. În perioada 4.09.1940- 23.08.1944 a deținut funcția de PRIM MINISTRU al ROMÂNIEI și CONDUCĂTOR al STATULUI  investit cu puteri deplinie. Ca ȘEF al STATULUI, a hotărât intrarea ROMÂNIEI în al Doilea Război Mondial de partea puterilor AXEI ( GERMANIA, ITALIA, JAPONIA ) pe baza PROMISIUNILOR lui HITLER că toate PROVINCIILE ROMÂNEȘTI luate cu japca ca urmare a Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov , vor fi RETROCEDATE ROMÂNIEI sub presiunile GERMANIEI .Acesta a fost scopul real al intrării ROMÂNIEI în cea mai mare conflagrație mondială : RECUPERAREA provinciilor românești și readucerea lor la trupul ROMÂNIEI MARI, așa cum era înainte de a fi CIOPÂRȚITĂ de vecinii lacomi dar și din cauza LAȘITĂȚII regelui CAROL al II -lea  care a refuzat LUPTA cu ARMA în mână pentru APĂRAREA FRUNTARIILOR ȚĂRII ! A fost demis de la conducerea STATULUI ROMÂN  de  regele MIHAI    prin Actul de la 23 august 1944, predat apoi de COMUNIȘTII loiali KREMLINULUI ( STALIN ) , readus în ȚARĂ și CONDAMNAT pe 17 mai 1946 la MOARTE pentru crime de război de către Tribunalul Poporului din BUCUREȘTI ( al comuniștilor români susținuți de MOSCOVA ) . La 1 IUNIE 1946 a fost EXECUTAT prin împușcare în incinta închisorii de la JILAVA de către un pluton de execuție pe care MAREȘALUL ION ANTONESCU l-a somat să ochească bine refuzând în același timp să fie legat la ochi înaintea dării ordinului FOC  . Ultimele sale cuvinte au fost : TRĂIASCĂ ROMÂNIA !!!

Dacă cineva se va întreba de ce am postat acum acest articol și nu în IUNIE când S-A NĂSCUT , a dat CELEBRUL ORDIN DE LUPTĂ TRUPELOR ROMÂNE aflate în dispozitiv de atac pe malul stâng al PRUTULUI  în 22 iunie 1941 și a fost EXECUTAT  ex-MAREȘALUL ION ANTONESCU, răspunsul îl veți afla dacă veți citi și următorul ARTICOL ce-l voi posta peste două zile !!!

„ OSTAȘI, VĂ ORDON, TRECEȚI PRUTUL ” !

Mareșal ION ANTONESCU   Maresalul ION ANTONESCU.22 iunie 1941, la ora 04.00 .

DOCUMENT DE ARHIVA!

FIECARE ARE LIBERTATEA DE A INTELEGE CE SI CUM DORESTE !

PLACE SAU NU, MESAJUL UNUI ROMAN, UCIS DE UNII SI DE ALTII, ESTE IZBITOR DE ACTUAL DESI  ESTE  SCRIS  IN  URMA CU  APROAPE  70 DE ANI ! 

Romania: problemele eterne, dar mai avem oamenii care sa-si puna viata chezas ?

Scrisoarea Mareşalului Ion Antonescu către capul politicienilor de-atunci, I.C. Brătianu.

În ciuda curgerii timpului, problemele noastre au rămas aceleaşi: nimeni n-a fost in stare să spună adevărul dintr-o poziţie de putere, precum cea a Mareşalului Antonescu atunci.

În zilele minciunii univesale, a spune adevărul e un act de dizidenţă.

Pentru a înţelege prezentul, e necesar să ne cunoaştem trecutul – să-l aflăm!

RESTITUIRI:

Ion Antonescu, “Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942)

Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba.

Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră.

Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri.

Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu.

Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni.

În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară , dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?!

Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia

de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari.

În mai puţin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un loc, aţi prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică.

Orice apărare încercaţi   şi orice diversiune faceţi dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această răspundere.

Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de  îndrumare a vieţii noastre politice, economice, morale şi spirituale,

exercitată direct şi indirect, de  pe băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940.

Staţi faţă în faţă cu conştiinţa dumneavoastră, depănaţi cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi întovărăşit şi v-aţi acuzat,

în faţa naţiei dezolate, scandalizate şi înmărmurite; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu ziarele jidoveşti pe care se sprijinea naţionalistul domn Maniu şi vă reamintiţi:

Cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum v-a calificat naţia; câte răspunsuri aveţi.

Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii, miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum „aţi profitat de ea”; risipa avutului public;

„concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastră

şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie – mari şi mici – făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului.

Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie – sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit  economiile, avutul şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi.

Totuşi, domnule Brătianu, cu toţii credeţi că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât  de bine cunoscută, vă aşezaţi cu cinism pe acest trecut şi – de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă – încercaţi să acuzaţi şi să sabotaţi, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare la care s-a antrenat toată naţia şi să tăiaţi elanul unui om care nu a avut, nu are şi nu va avea nici moşii, nici vii, nici pivniţi de desfacere, nici bani depuşi,  nici industrii, nici consilii de administraţie, nici safeuri, în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnaţii, nici nepoţii, nici prietenii, nici partizanii, niciadversarii.

Chiar dacă am greşit, greşesc sau voi greşi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră.

Fiţi încredinţaţi, sunteţi înfieraţi şi puşi chiar de generaţia actuală pe banca acuzaţilor.

Dacă va fi să fiu şi eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a slava un neam de la dezunire şi de la prăbuşire, dar şi pentru a-l întregi şi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare şi în muncă, atunci în nici un caz nu veţi fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră şi acuzat de aceleaşi greşeli ca dumneavoastră.

Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva faţă de ţară, dar pentru că ştiu ce au suferit, din antichitate şi  până azi, de la Socrate şi Demostene, până la Clemenceanu, atâţia nenumăraţi – mici şi mari – oameni care şi-au servit poporul cu credinţă, cu devotament şi cu folos şi, mai ales, pentru că nu au uitat că în Iaşi, în tragica primăvară din 1918, şi chiar la Bucureşti, după Unire, s-a cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui dumneavoastră, atât pentru că făcuse războiul, cât şi pentru dezmăţul creat de nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în luptă; care îl acuzaseră în 1914–1915 de lunga şi dezmăţata perioadă de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război şi care, ca o culme a cinismului lor, erau ei înşişi vinovaţi de modul cum fusese administrată şi ruinată ţara.

Eu şi mulţi alţii încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat.

Oricum ar fi însă eu nu voi  putea fi acuzat de dumneavoastră şi nici pus pe aceiaşi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul   meritelor predecesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi, care au ajuns la conducere prin „minciună”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic şi iudaic”, ci sunt omul adus de un trecut onest şi de voinţa unanimă a unei naţii care, pentru a se slava, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, şi nici la domnii care stau în jurul dumneavoastră şi cu care aţi făcut şi faceţi sistem.

Niciodată, pentru a fi salvată, naţiunea, armata şi corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârşit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-aţi strecurat şi v-aţi alăturat  acestei mulţimi, cu discreţia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveţi şi a dorinţei legitime de a vă salva şi nu aţi făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulţime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră şi când aclama un om nou, care eram eu.

Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică a politicienilor valoroşi nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra.

După ce am reluat Basarabia şi Bucovina , v-aţi  grăbit să-mi cereţi, şi dumneavoastră, şi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru.

V-am arătat consideraţiunile militare, politice, economice şi morale pentru care nu puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaţi conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acţiuni. Bineînţeles, aţi refuzat.

După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune, mi-aţi trimis memorii prin care îmi arătaţi situaţia şi-mi dădeaţi  noi sfaturi.

V-am oferit să luaţi conducerea şi să faceţi cum credeţi că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat. Luându-vă după câţiva ofiţeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale şi politice,  pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-aţi cerut să retrag  armata din Rusia şi m-aţi îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia şi cu America.

Ar fi o greşeală şi o felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump.

Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaţia are forţa de distrugere pe care ar trebui s-o cunoaşteţi. Retragerea forţelor din situaţia lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut ruşii în Moldova în 1917-1918.

Vă întrebaţi ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi  astăzi în caz de  părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu ruşii?

Vă daţi seama ce s-ar alege de armata  noastră de disciplina noastră, de soldaţii şi caii noştri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în  condiţiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? Situaţia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar denota uşurinţă totală nepricepere militară şi prostie.

Soluţia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi ţara, deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge în situaţia Serbiei şi Greciei.

Poftiţi, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului şi a guvernului. Retrageţi dumneavoastră armata şi „aranjaţi-vă” cu Anglia.

Numai că trebuie să întreb şi armata şi poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis şi categoric, dacă şi dumneavoastră sunteţi gata să vă luaţi răspunderea.

A mă fi „oprit la Nistru” şi a „retrage astăzi forţele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului,

acţiune în contra căreia nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura,

în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi a copiilor noştri; în sfârşit, însemnează, din cauza nestabilităţii şi a feloniei  pe care mă sfătuiţi să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale

şi ar putea să-i fie chiar fatală. Gestul pe care-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei,

ar începe instaurarea anarhiei în ţară. Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului.

Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare şi al unui om de stat, nu numai inconştient, dar nebun.

Conducătorul nefericit al Franţei – şi mai nefericite de azi – a declarat, într-o recentă chemare la realitatea a unui popor, care a căzut şi el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice şi masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa şi s-ar termina astfel cu independenţa şi patriotismul naţiunilor”.

Am avut şi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare.

Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, plecând  de la consideraţiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare şi de logica bunului-simţ, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputinţă să o facă cineva şi ar fi o greşeală ireparabilă pe care nu eu şi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump.

Mareşalul Petain, într-una din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situaţiunile grele lecţia care li se cuvenea şi care a fost aplaudată de toţi oamenii cu conştiinţă clară şi nepătată.

Răspunzând unor critici ale acţiunii sale, el a spus: „Când Franţa este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni şi himere”.

Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni şi himere” şi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face şi prostii.

V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar şi la cele anterioare.

Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns şi care este conştient de greutăţile şi pericolele ceasului de faţă, precum şi de  îndatoririle şi de răspunderile lui.

V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele.

Ca oamenii cei mai lipsiţi de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi,

pe care – împreună cu celelalte organizaţii politice, cu firmă naţionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică, cu care numai pe faţă eraţi în luptă – aţi exploatat-o, aţi minţit-o, aţi demoralizat-o, aţi exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă, aţi dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu – Urdăreanu – Lupeasca, la catastrofa din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndrăzniţi astăzi, când s-a pus regulă în ţară şi viaţa nimănui nu mai este în pericol, să ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de administraţie, ale industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza.

Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniştrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţul moral,

a iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii viitorului neamului şi a  catastrofei graniţelor, nu mai are  calitatea să vorbească şi în numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora

şi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie”.

ULTIMELE CUVINTE ALE MARESALULUI ION ANTONESCU :

SURSA:(Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. Antonescu,dos. 61/1940, f. 88-221).

DOAMNE, OCROTEȘTE-I PE ROMÂNI !!!

 

Alioșa , colonel în rezervă ,pensionar militar ce știe ce înseamnă JURĂMÂNTUL de CREDINȚĂ  dat PATRIEI și CUVÂNTUL dat  ALIATULUI înainte de a porni la război !

13 comentarii »

  1. @ Bmarinescu41,
    Mulțumesc pentru vizită și like !
    Fiindcă ai fost primul care ai vizitat noul meu post, îți spun în premieră un banc :

    Unii mă întreabă dacă nu regret ca n-am ”facut” Ștefan Gheorghiu,
    altii sunt curiosi sa afle de ce n-am mers după absolvirea liceului militar la MARINĂ,
    sau ce-ti poate aduce (folositor) patriotismul
    si ce venituri produc acum diplomele mele de absolvire ?

    Apropos, a mai aparut cineva care mă întreabă dacă
    mai am mult pâna cand ”ies la pensie”
    fiindcă , dacă nu mă grăbesc se cam epuizează fondurile…

    Am un cosmar, cred…
    …fiindcă o banuială începe să se confirme……..
    …dar nu vreau să dau crezare faptului că……..
    …această NAȚIE e aproape adormită……..
    deoarece…somnul NAȚIUNII ar putea naște MONȘTRI !!!
    Se va TREZI oare NAȚIA ROMÂNĂ până la începutul lunii IUNIE anul curent ???
    O seară de duminică frumoasă prietene !!!
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 11/03/2012 @ 5:45 pm | Răspunde

  2. @ ALL !!!

    Am primit acest scurt filmulet cu Bucurestiul anului 1938, pentru ca politistul are pe mâna stânga panglica neagra ; era anul doliului dupa Regina Maria….
    Vă îndemn și pe voi să-l vedeți că nu vă costă nimic iar la FILM n-ați mai fost de nici nu știți de când…..
    Intr-adevar, datarea din 1938 pare exacta…blocul Carlton nefiind înca construit…
    Vizionare plăcută !

    Ce zici, ți-a plăcut ?
    De ce crezi că l-am postat aici la REMEMBER MAREȘALUL ION ANTONESCU ?
    Dacă nu știi, întreabă-mă !
    Cu prietenie,
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 11/03/2012 @ 6:45 pm | Răspunde

  3. @ ALL !!!
    Iar ca stimatele cititoare și stimații cititori să afle cât mai multe despre ex-MAREȘALUL ION ANTONESCU,
    să plece complet edificate ( edificați ) de pe modestul meu blog dar dar și cu ISTORIA așa cum a fost ea
    ÎNFĂPTUITĂ și NU SCRISĂ de COZILE DE TOPOR trădătoare de NEAM și ȚARĂ,
    POSTEZ în cele ce urmează , un DOCUMENT pe care noi, cei de seama mea, nu l-am cunoscut ( CITIT )
    în ANII DE LICEU din cauza restricțiilor impuse de regimul de atunci :

    „ ÎNSEMNĂRI DIN CELULĂ
    semnat de ex-mareşalul ION ANTONESCU în seara de 23 august 1944,
    la câteva ore după lovitura de stat de la Palatul Regal din Bucureşti

    Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15,30
    pentru a-I face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii
    întreprinsă pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte.
    Timp de aproape 2 ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând ca de
    obicei o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă.
    La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.

    I-am arătat Regelui că de aproape 2 ani Dl Mihai Antonescu a căutat să
    obţină de la Anglo-Americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am
    afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere, şi aş fi
    putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi
    continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să
    ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului
    mondial, când Germania era tare.

    În continuare, i-am arătat conversaţia avută, imediat la întoarcerea
    mea de pe front, în noaptea de 22/23 [august 1944], cu Dnii Clodius şi
    Mihalache şi în dimineaţa zilei [de 23 august 1944] cu Dl G. Brătianu.

    D-lui Clodius i-am vorbit în faţa D-lui M. Ant[onescu] pe un ton
    răspicat şi i-am amintit că atât prin Dl M. Ant[onescu] de acum câteva
    luni, cât şi în februarie, la ultima întrevedere, am arătat Germaniei
    ca, dacă frontul nu se va menţine pe linia Tg. Neamţ-Nord Iaşi-Nord
    Chişinău-Nistru, România va căuta soluţia politică pentru terminarea
    războiului.

    I-am arătat D-lui Clodius că nici o ţară, şi nici chiar Germania, nu
    ar putea continua războiul în caz când jumătate din teritoriul ei ar
    fi ocupat şi ţara total la discreţia Ruşilor.

    I-am cerut ca şi Dl M. Ant[onescu] să arate acest lucru la Berlin, să
    roage să înţeleagă poziţia Ţării noastre în faţa cataclismului ce o
    ameninţă şi a mea în faţa Istoriei şi a Ţării şi să-mi dea dezlegarea
    a trata un armistiţiu, dorind să ieşim din această situaţie ca oameni
    de onoare şi nu prin acte care ar dezonora pentru vecie Ţara şi pe
    conducătorii ei.

    Dl Clodius a promis că va arăta exact dorinţa noastră; i-am arătat că
    noi trebuie să ne luăm libertatea de a ne apăra viaţa viitoare a
    neamului.
    Relativ la conversaţia cu Dl Mihalache, deşi ea a durat câteva
    ceasuri, totuşi i-ai arătat numai esenţialul.

    Dl Mihalache mi-a cerut să mă sacrific şi să fac eu pacea, oricât de
    grele ar fi condiţiile puse.
    I-am arătat că eu, fiind exponentul unei revoluţii care m-a adus, fără
    a [o] fi pus eu la cale sau să fi avut vreo legătură cu ea, la
    conducerea Statului, dându-mi mandatul să reconstituiesc graniţele
    Ţării, să restabilesc ordinea morală şi să pedepsesc aducându-i în
    faţa tribunalului poporului pe acei care …[2] catastrofa graniţelor şi
    prăbuşirea Dinastiei. Cum Ţara îmi impusese şi pe legionari şi mai
    târziu şi războiul, pentru a legifera actele mele, am cerut aprobarea
    Ţării pentru faptul că schimbasem din luptă regimul legionar pentru
    trădările sale şi pentru că intrasem în război în aclamaţiile şi, cu
    asentimentul întregii naţiuni, trecusem, forţat de operaţiuni, şi
    Nistrul.

    Ţara, prin câte 3 milioane de voturi, mi-a dat dezlegare şi a aprobat
    tot ce eu făcusem.
    În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:

    a. – a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei
    şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de
    la 1812 şi până la ultimatumul Molotov.

    I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde
    beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au
    angajat printre altele „să nu recunoască nici o modificare de
    frontieră, care nu a fost liber consimţită”.

    b. – să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de
    armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate,
    care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al
    plăţii lor, Ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui
    Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi
    deschise, care poate duce la robia neamului?

    c. – a treia clauză, şi cea mai gravă, e aceea de a întoarce
    armele în contra Germaniei.

    Cine, am arătat Dlui Mihalache …[3], poate să-şi ia răspunderea
    consecinţelor viitoare asupra neamului ale unui asemenea gest odios,
    când putem să ieşim din război oricând dorim.

    Am avea bazele viitoarei politici a Statului asigurate şi i-am afirmat
    că dacă …[4] de Dl Maniu, pe care l-am lăsat şi i-am înlesnit
    tratativele direct cu Anglo-Americanii sau de Dl Mihai Antonescu, care
    a tratat cu ştiinţa mea, eu nu m-aş da la o parte şi aş da, dacă mi
    s-ar cere concurs, pentru a scoate România din război, luându-mi
    curajul şi răspunderea să spun Führerului în faţă că România se
    retrage din război.

    d. – a patra condiţie cerută de Molotov şi de Anglo-Americani
    este să dau ordin soldaţilor să se predea Ruşilor şi să depună armele,
    care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu Ruşii, să
    alungăm pe Nemţi din Ţară.

    Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea
    soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce
    cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a Ruşilor şi
    Germanilor?

    Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică.

    Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice
    şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub
    jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist.

    Notez că, atunci [când] ni s-au propus acestea, situaţia militară a
    Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare.

    e. – În sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza
    care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul
    României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe Nemţi din Ţară.
    Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiunea Rusească cu toate
    consecinţele ei.

    Reamintind toate acestea Dlui Mihalache, D[umnealui] mi-a spus, ceea
    ce a constituit o surpriză pentru mine, că trebuie să mărturisească că
    D[umnea]lor, adică naţional-ţărăniştii, s-au înşelat; au crezut în
    sprijinul Anglo-Americanilor, însă şi-au făcut convingerea definitivă
    că aceştia sunt total nepregătiţi pentru a indispune pe Ruşi şi că
    suntem lăsaţi la totala lor discreţie, ca şi Polonia şi, poate, alte
    ţări. În consecinţă, trebuie să ne considerăm o generaţie sacrificată,
    să ne resemnăm şi să aşteptăm.

    I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de
    preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl
    aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur
    sentinţa de moarte.

    Dl Mihalache a insistat încă o dată să fac eu armistiţiul şi să semnez
    pacea, fiindcă condiţiile puse sunt condiţii de pace, nu de armistiţiu
    (este sublinierea D-sale). Bineînţeles, am declinat (refuzat) aceasta.

    În dimineaţa zilei de astăzi, pe când eram în Consiliul de Miniştri, a
    cerut să mă vadă Dl. Brătianu, care, spre deosebire de Dl Mihalache,
    mi-a declarat că vine de la o întrevedere dintre Dnii Maniu şi Dinu
    Brătianu şi că vine cu mandatul formal de la ambii că sunt de acord şi
    că îşi iau alături răspunderea, dacă accept, să fac eu tratative de
    pace.

    I-am răspuns că accept cu condiţia să mi se dea în scris acest
    angajament, să accepte ca el să fie publicat, pentru ca poporul să
    vadă că s-a înfăptuit unirea internă şi pentru ca străinătatea,
    aliaţii şi inamicii, să nu mai poată …[5], prin dezbinarea noastră.

    Dl Brătianu urma să-mi aducă adeziunea scrisă înainte de audienţa mea
    la Rege, fiindcă voiam să merg la această audienţă cu hotărârea luată,
    adică să-I pot afirma că, dat fiind faptul că s-a realizat unirea
    politică internă, îmi pot lua angajamentul să încep tratativele de
    pace. Generalul Sănătescu a intervenit în discuţii de două ori şi şi-a
    luat angajamentul, fără să i-l fi cerut, că-mi va aduce dânsul acest
    angajament, pentru care i-am mulţumit.

    Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai
    Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru
    a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu Ruşii.
    Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind
    despre România, că „această Ţară va fi curând la discreţia totală a
    Rusiei”, ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că
    vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu
    Ruşii.

    Acest „mai întâi”, legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe
    căi serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este
    o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe
    care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele.

    Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea
    Dlui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe.

    În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine,
    şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu
    afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi
    Titel Petrescu.

    Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea
    Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare
    un maior din garda Palatului cu 6-7 soldaţi cu pistoale în mână.

    Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a
    prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: „D-le
    Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat
    armistiţiu”.

    M-am uitat la soldatul care mă ţinea de braţe şi I-am spus ca să ia
    mâna de pe mine şi, adresându-mă generalului Sănătescu, în obrazul
    Regelui, care trecea în altă cameră cu mâinile la spate: „Să-ţi fie
    ruşine; acestea sunt acte care dezonorează un General”. M-am uitat fix
    în ochii lui şi I-am repetat de mai multe ori apostrofa.

    După aceea, bruscat, am fost scos din cameră pe culoar unde o bestie
    de subofiţer mi-a spus să scot mâna din buzunar, ceea ce am refuzat.
    După aceea, împreună cu Dl Mihai Antonescu, am fost băgat la ora 17
    într-o cameră „Safe” Fichet şi încuiaţi cu cheile.

    Camera nu are decât 3 m pe 2, este fără fereastră şi fără ventilaţie.

    După 2 ore s-a deschis uşa şi ni s-au oferit scaune aduse din afară.

    Nu s-a avut nici o dorinţă de a se da acestei camere-celulă cel puţin
    aspectul curat. Este plină de praf şi într-o dezordine organizată.

    Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru
    Ţara lui, care a salvat-o de 2-3 ori de la prăpastie, care a scăpat de
    la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul
    tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi
    din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de 4 ani, cu un
    devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe
    Regele ei.

    Istoria să judece.

    Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât
    mai necugetat cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. De mai
    multe ori am spus Regelui în[tre] patru ochi şi în prezenţa Dlui M.
    Antonescu că, dacă crede că este un alt om în Ţară capabil să o
    servească mai bine ca mine, eu îi cedez locul cu o singură condiţie:
    să prezinte garanţii şi să nu fie un ambiţios sau un aventurier.

    M[areşa]l Antonescu

    23.VIII.1944

    Scris în celulă ” .

    Tu, ce ai de adăugat la cele citite mai sus ?
    O săptămână cât mai frumoasă, cu realizări și sănătate că-i mai bună decât toate !
    Cu stimă și respect,
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 12/03/2012 @ 8:40 am | Răspunde

  4. Oare care va fi „adevarul istoric pentru maine”?
    Ce istorie vor invata copiii?
    Cand istoricii au scris, oare au fost analizate nepartinitor toate izvoarele reale?
    Multe variante…
    Am citit de exemplu asta…

    http://www.adevarul.ro/actualitate/Viata_lui_Ion_Antonescu-scrisa_de_un_evreu_0_583142233.html
    sau aici alta:
    http://www.gandaculdecolorado.com/dosar/6-dosar/2547-adevrul-istoric-procesul-maresalului-ion-antonescu
    Vor avea elevii un manual de istorie scris în adevăr și cu adevăr?
    sau doar invingatorii vor modifica mereu istoria?
    „Istoria va judeca”!…
    O saptamana buna!

    Comentariu de yousef59 — 12/03/2012 @ 11:18 am | Răspunde

  5. Yousef59,
    Bună ziua !
    Care va fi „ adevărul istoric pentru mâine ” ?
    După cum se mișcă treburile acum la noi, e simplu de ghicit :
    NU VA FI NICI UN ADEVĂR ci numai FALSURI și MINCIUNI produse de TRĂDĂTORII de NEAM și ȚARĂ
    care ,vremelnic și în cârdășie cu organizația antiromânească UDMR cooptată de PDL la guvernare
    ca să aibă MAJORITATEA PARLAMENTARĂ antidemocratică și antipopulară ca să-și treacă prin răspundere
    ministerială LEGILE lor antiromânești….., fac și desfac ISTORIA ROMÂNIEI după interesele lor meschine,
    de grup și clientelare .
    ISTORICII au scris ISTORIA în funcție de INDICAȚIILE IPOCRITE și MEGALOMANICE ale celor de la PUTERE !
    Copiii vor învăța o ISTORIE falsă, mincinoasă și de doi bani în care vor fi promovate NONVALORILE și
    neglijate VALORILE dar și falsificat ADEVĂRUL ISTORIC !
    Din păcate, ELEVII nu vor avea NICIODATĂ un manual de ISTORIE „ scris în ADEVĂR și CU ADEVĂR ” !!!
    De ce ? Simplu : din cauza trădătorilor de NEAM și ȚARĂ care , pentru a se menține
    CU ORICE PREȚ LA PUTERE
    https://aliosapopovici.wordpress.com/2010/05/27/
    au cooptat la GUVERNARE pentru a avea MAJORITATEA PARLAMENTARĂ, organizația antiromânească UDMR
    care, folosind sistematic ȘANTAJUL POLITIC și politica pașilor mărunți, obține FAVORURI după FAVORURI ,
    acum urmărind ca la UMF Târgu Mureș să se predea numai în MAGHIARĂ și ENGLEZĂ pe bani de la bugetul de stat
    de parcă eu ROMÂN ca să pot fi consultat de un absolvent de la UMF trebuie să învăț în ROMÂNIA
    maghiara și engleza sau să merg la consultație cu translator…..ca să nu mai reamintesc faptul că
    UDMR vrea AUTONOMIA TERITORIALĂ a ȚINUTULUI SECUIESC ca mâine -poimâne să se proclame independent
    ca și PROVINCIA KOSOVO din SERBIA….
    Da, ai spus bine : „ învingătorii ( chiar și prin fraudarea alegerilor, n.r. ) vor modifica mereu ISTORIA” dar, până să-i JUDECE ISTORIA,
    suferă OAMENII NEVINOVAȚI și MANIPULAȚI….
    Mulțumesc mult de tot pentru cele DOUĂ LINK-uri fără de care,
    ADEVĂRUL despre Mareșalul ION ANTONESCU ar fi fost „ sărăcăcios ” ( „ limitat ” )!
    CARTEA scriitorului TEȘU SOLOMOVICI ( de origine evreiască ) intitulată „ Mareșalul ION ANTONESCU -o biografie ” indicată prin primul link, AR TREBUI CITITĂ de TOȚI ROMÂNII și EVREII deopotrivă pentru a afla și unii și alții ADEVĂRUL despre Mareșalul ION ANTONESCU considerat de unii EROU al neamului iar de alții ( în special evreii și cozile lor de topor , ROMÂNII manipulați ).Ar fi multe de spus pe această temă dar , mă opresc aici. Și gândurile Mareșalului ION ANTONESCU exprimate într-o lungă scrisoare, „ ÎNSEMNĂRI DIN CELULĂ ” ar trebuie CITITE și de cei PRO dar și de cei CONTRA ca să se afle adevărul ca să nu mai vorbesc de al doilea link „ PROCESUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU” -Adevărul Istoric,care arată încă o dată în plus tăria de caracter a MAREȘALULUI ION ANTONESCU , faptul că acel proces a fost de fapt UN SIMULACRU de proces ( ca și în cazul soților CEAUȘESCU în dec.1989 !!!) , că SOARTA marelui patriot român era deja de mult hotărâtă de STALIN și cozile lui de topor puse să conducă ROMÂNIA și că ,pentru ROMÂNI urma o PERIOADĂ NEAGRĂ așa cum de fapt s-a și întâmplat până în 1989 și care, din păcate, CONTINUĂ și-n zilele noastre când alte COZI DE TOPOR , ALȚI TRĂDĂTORI DE NEAM ȘI ȚARĂ se comportă ca TRIBUNALUL POPORULUI din BUCUREȘTII anului 1946 VÂNZÂND ȚARA și FĂCÂNDU-LE maghiarilor din UDMR , concesii după concesii datorită ȘANTAJULUI permanent promovat în nultimii 22 de ani în schimbul VOTULUI în PARLAMENT ,fapt SESIZAT și PUBLICAT pe internet de mine încă din toamna lui 2009 :
    http://absolventi1969/wordpress.com/2009/9/5/
    Dar, CINE SĂ MĂ AUDĂ ???
    Prin caracterul său ferm și puternic, ION ANTONESCU s-a remarcat de-a lungul CARIEREI MILITARE ca un foarte bun STAT-MAJORIST și STRATEG. În vara anului 1919 când ARMATA ROMÂNĂ și-a început OFENSIVA spre UNGARIA bolșevică ajunsă în acea impostură datorită lui Lenin care nu vedea cu ochi buni o ROMÂNIE MARE la granița de vest a statului bolșevic rus, deși ALIAȚII OCCIDENTALI au cerut OPRIREA pe aliniamentul strategic TISA, ION ANTOINESCU șeful Marelui Cartier General al ARMATEI ROMÂNE a insistat pe continuarea OFENSIVEI păentru „ a le da ungurilotr o LECȚIE DE NEUITAT ” Și astfel, ARMATA ROMÂNĂ condusă de generalul GHEORGHE MĂRDĂRĂSCU și-a continuat OFENSIVA spulberând în calea ei trupele ungare conduse de bolșevicul Bela Kun iar în ziua de 3 august 1919, colonelul RUSESCU ( NU străbunicul fotbalistului RAUL RUSESCU de la STEAUA BUCUREȘTI care a marcat aseară la CLUJ golul cu care roș-albaștrrii au învins pe U CLUJ cu 1-0 ….la acel meci a asistat și băiatul meu DORU fan stelist pe care l-am dus pe GHENCEA în martie 1986 la meciul cu campioana FINLANDEI , K.LAHTI …când până la urmă STEAUA a câștigat pe 7 MAI 1986 CCE ,învingând în FINALĂ pe CF BARCELONA… )fără aprobarea eșalonului superior a intrat în BUDAPESTA în fruntea a 400 de cavaleriști, două tunuri și zece mitraliere iar a doua zi ( 4 august 1919 pe la orele 18.00 generalul Ghe.Mărdărăscu PRIMEA ONORUL DIVIZIEI de VÂNĂTORI în aplauzele ungurilor aflați la balcoanele locuințelor, unguri care nu vedeau cu ochi buni instaurarea BOLȘEVISMULUI în UNGARIA !!!
    Mulțumesc pentru că de fiecare dată aduci ( POSTEZI ) link-uri mai puțin cunoscute sau chiar necunoscute
    și care ÎNTREGESC eforturile mele în a prezenta cât mai pe larg subiectul dorit a fi cunoscut și dezvoltat !
    Mulțumesc că exiști și că mă vizitezi !
    Din toată inima și cu toată sinceritatea, îți mărturisesc că mă simt deosebit de onorat de fiecare dată de prezența și comentariile tale ce denotă gradul înalt de pregătire intelectuală și dorința de a cunoaște ISTORIA ROMÂNIEI și nu numai !!!!
    Să ai parte de o săptămână minunată alături de cei dragi ție !
    Cu aleasă stimă și deosebit respect,
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 12/03/2012 @ 6:10 pm | Răspunde

  6. @ Samsara,
    Bună seara și bine ai revenit pe meleagurile Pădurii Nebune ( ZAHARIA STANCU ) !
    Mulțumesc pentru vizită și like !
    POSTEZ în cele ce urmează TESTAMENTUL POLITIC al MAREȘALULUI ION ANTONESCU
    pentru ca să fie CUNOSCUT și de cei care poate, nici n-au auzit de el :

    „ România va fi un stat întemeiat pe
    primatul românesc în toate domeniile.
    În România trebuie să fie puşi în
    valoare mai întâi românii, ceilalţi, dacă
    rămân locuri libere, vin după ei.
    Singura politică pe care trebuie să o
    facem este aceea a iubirii de neam şi a
    apărării drepturilor lui sfinte, prin muncă,
    prin cinste, prin blândeţe, prin
    CONŞTIINŢĂ şi, mai ales, prin exemplul
    vostru în toate şi faţă de toţi”.
    Ion ANTONESCU

    LUMINII DIN NOI
    (Testamentul politic al Mareşalului Ion Antonescu, redactat cu înseşi cuvintele
    acestuia, prin asamblare logică de idei citate – pentru fluidizarea lecturii, fără
    ghilimele – din scrierile: «Îndemnuri româneşti» şi «Către români»)

    Români, fraţi dragi şi încercaţi,
    Cugete risipite, vetre stinse şi trădate,
    Români smulşi din glia sfinţită
    cu sudoarea muncii strămoşeşti,
    Vouă, vă închin toată durerea şi toată nădejdea mea.
    De două zeci de veacuri stăm înfipţi şi neclintiţi în stâncile
    Carpaţilor, după cum de două zeci de veacuri stă Traian înfipt şi
    neclintit în stânca Romei.
    Ca şi columna lui Traian suntem unde am fost şi rămânem
    unde suntem. Istoria noastră oferă un spectacol unic: am păstrat
    intacte trăsăturile caracteristice ale rasei latine. Acelaşi lucru se
    întâmplă şi cu graiul nostru, care este unul şi acelaşi din
    Maramureş şi până la Timoc…Şi veşnic am rămas hotar şi temelie
    de civilizaţie în contra tuturor dărâmătorilor şi a tuturor
    cotropitorilor.
    Aceasta a fost legea noastră. De aici vine mândria noastră
    tăcută, în faţa cotropirii ca şi în faţa prieteniei.
    N-am răspuns la sălbăticie cu violenţă. N-am urât
    niciodată. N-am privit cu trufie închipuită şi gălăgioasă în jurul
    nostru ca să ne ascundem slăbiciunile.
    Învingători, nu am lovit în învinşi. Viaţa, drepturile şi
    bunurile învinsului au fost de noi totdeauna respectate.
    Omul a fost pentru noi om, chiar când am suferit de ura şi de
    apăsarea lui.
    De aceea nu ne-am înnecat durerea în mândrie, iar din
    revoltă ne-am făcut noi temelii de viaţă.
    N-am atacat niciodată pe nimeni.
    Poporul românesc n-a lovit niciodată prin spate şi nu şi-a
    dezlănţuit niciodată cuvântul sau fapta fără măsură.
    Poporul românesc n-a cotropit niciodată un pământ străin şi
    n-a atins nici o brazdă fără drept şi fără luptă.
    Pentru el, cuvântul a fost totdeauna sfinţit. Şi el a ştiut
    răspunde de veacuri la prietenie, cu frăţietate şi la înţelegere, cu
    recunoştinţă.
    Din cauza influenţelor politicianismului, a ignorării
    pericolului şi a nepăsării care caracterizează naţia, minoritarii au
    pătruns în tot aparatul statului şi au reuşit să se infiltreze, în
    cantitate considerabilă, pe treptele cele mai înalte ale conducerii.
    De aici, fără să o arate şi lucrând ca nişte adevărate termite,
    cu metodă şi întotdeauna perfid, sapă necontenit la temelia
    statului.
    Este una dintre cele mai periculoase cauze, fiindcă este invizibilă şi
    nepipăibilă, a dezorganizării, a haosului şi a regimului în care ne sbatem.
    Fiindcă, de pildă, cum putem să ne explicăm faptul evident că instituţii ca
    Poşta, Căile Ferate, Finanţele, care înainte constituiau nu numai fala
    noastră, dar serveau de multe ori drept exemplu ţărilor cu alt trecut şi cu
    altă vechime, astăzi sunt în halul în care sunt.
    Au pierdut Românii, toţi Românii, dintr-o dată calităţile de care
    au dat dovadă când erau apreciaţi pe baza rezultatelor şi acţiunilor lor,
    ca buni organizatori, patrioţi, energici, cinstiţi, pricepuţi, devotaţi
    serviciului etc. etc.?
    Este cu putinţă aceasta?
    Desigur că nu.
    Cercetând însă structura organismului nostru de stat şi meditând
    profund asupra lui găsim deslegarea enigmei.
    Într-o documentată lucrare întocmită la Marele Stat Major, se
    poate vedea cât de mare este cangrena care roade organismul nostru în
    această privinţă. Sunt instituţii şi regiuni în care ne-am transformat, în ceea
    ce priveşte aparatul conducător, din majoritari în minoritari.
    Aşa se face că, în loc ca reformele sociale să însemne
    începutul unei ere a renaşterii naţionale, ele au fost folosite de
    guverne şi partide numai pentru a crea o pătură superioară
    artificială.
    Patriotul, omul elitei şi al cinstei, a fost înlocuit în viaţa
    publică prin demagogi superficiali şi înşelători.
    Ne-am frânt puterea, ne-am slăbit cugetul şi ne-am sleit minţile în
    lupte fratricide pentru ideologii, în desbinări stupide, în bârfeli
    odioase, în vrajbe dureroase şi în apucături neomenoase.
    De aceea, ştiu că tu, sătean trudit n-ai plug şi n-ai haine; că
    fierul plugului e scump pentru punga ta goală şi bumbacul nu-ţi
    ajunge ca să-ţi îmbraci copiii, că pământul ţi-a rodit puţin şi
    gurile casei tale sunt multe.
    Ştiu că tu meşteşugar chinuit nu-ţi poţi îndestula nevoile cu
    greul muncii tale; că râvneşti să nu-ţi mai vezi copiii ofiliţi şi săţi
    vezi fruntea despovărată de griji şi sărăcie.
    Ştiu că tu, bogatule, eşti turburat fiindcă ai voi pace şi
    linişte, pentru ca să ai siguranţa bunurilor tale şi mulţumirea
    averii pentru urmaşii tăi1.
    Şi tu, cărturarule, care ai tăcut ieri şi taci şi astăzi, ştiu că
    aştepţi ceasul când Ţara să-ţi cinstească mintea, Neamul să-ţi
    Este cea mai bună armă pe care am dat-o pentru Geneva în mâna
    Ungurilor, fiindcă am făcut noi înşine dovada sau că nu suntem majoritari
    sau că nu suntem, sub raportul culturii şi pregătirii, în măsură să
    administrăm ceea ce am pretins că ni se cuvine.
    Căci, să ştii bogatule că averea ta ne e scumpă – dacă este curată – fiindcă
    e a ţării; că lucrurile casei tale, pe care alţii nu le au, ne încredinţează că din
    propria ta conştiinţă şi înţelegere ne vei ajuta să facem din bucuria ta,
    bucuria altora să preţuiască sufletul şi Statul să-şi întemeieze soarta pe rostul tău
    de cârmaci al cugetelor şi să nu te umilească izgonindu-te de la
    luptă sau trudindu-ţi vieaţa în umilirea sărăciei.
    Greutăţile în care se sbate neamul sunt mari şi încurcate.
    Neamul Românesc – popor de muncă şi nu parazitar – vrea
    înnoire, vrea libertate şi vrea să-şi trăiască adevăratul
    Naţionalism, prăvălind pe toţi cei care – conştient sau inconştient
    – îi împiedică drumul viitorului.
    Puterea unui Neam faţă de el însuşi şi prezenţa unui Neam
    în lume şi în Istorie se dovedeşte prin unitatea cu care, în ceasurile
    de încercare ştie să-şi afirme cugetul şi voinţa nestrămutată.
    În România trebuie să trăiască şi să fie puşi în valoare mai
    întâi Românii; ceilalţi, dacă rămân locuri libere, vin după ei.
    Împotriva tuturor piedicilor şi intrigilor duşmane, a
    clevetirilor şi ameninţărilor nemernice, trebuie să ducem Ţara în
    matca viitorului, în val de veac, ca să-i asigurăm drepturile
    nepieritoare.
    Revoluţiile naţionale nu sunt acte de violenţă, revolte, ci
    idei în marş.
    Toate adevăratele revoluţii naţionale s-au întemeiat prin zidiri şi
    nu prin prăbuşiri. Ele au folosit toate rezervele naţiunii şi au
    întrebuinţat toate generaţiile, respectând instituţiile
    fundamentale ale vieţii şi ale scopurilor omului.
    De aceea, vă chem pe toţi, din toate generaţiile şi din toate
    clasele, ca să înfăptuim marea chemare a istoriei noastre.
    Chem pe toţi Românii fără nici o deosebire de profesiune, pentru
    că expresia voinţei naţionale nu se poate opri în faţa hainei sau
    rostului profesional de vieaţă.
    Daţi Patriei tot ce este mai bun în voi. Fiindcă azi se toarce sub
    ochii voştri soarta de veacuri a lumii. Şi la împlinirea ei fiecare
    trebuie să vă simţiţi chemarea.
    Ne trebuie împăcarea generaţiilor, respectul trecutului,
    cinstirea a tot ce e bun şi nepătat în Neamul Românesc, pentru ca
    să ne merităm moştenirea strămoşilor şi slava urmaşilor.
    Ne trebuie respectul vieţii şi al averii, temeliile Neamurilor
    şi ale Civilizaţiilor, nu pentru a le lăsa să trăiască desfrânat şi în
    afară de interesul naţional şi social, ci pentru a le supune toate –
    din libera lor pornire – marilor comandamente naţionale.
    Un neam nu poate să-şi ţină în mâini lanţul eternităţii
    naţionale, decât dacă ştie să cinstească, verigă cu verigă, tot ce e
    al lui.
    România pe care voim să o făurim va fi un Stat întemeiat pe
    primatul românesc în toate domeniile şi se va întemeia pe
    structura noastră agrară şi ţărănească. Naţionalul şi Socialul vor
    fi pietrele de temelie.
    La temelia Statului vor sta întotdeauna muncitorul agricol de la
    ţară şi muncitorul de la oraşe – funcţionarul şi lucrătorul.
    Acesta este drumul viitorului, la care chem tot ce e curat,
    întreg, nepătat, neobosit, pe întregul cuprins al Ţării.
    Pentru a ajunge la această înfăptuire viitoare, se cer acum:
    ordine, disciplină şi muncă.
    Pe plan social, la temelia Statului stă familia1. Pe plan
    spiritual credinţa .Familia românească, cheia de boltă a rezistenţei şi a prosperităţii neamului
    nostru.
    Iar la temelia familiei, vă cer să fiţi voi femei române de
    pretutindeni. Căci numai în familie puteţi cuprinde taina adâncă a vieţii; şi
    numai prin familie puteţi fi înconjurate de adevărata dragoste şi respectul ce
    vi se cuvine.
    Cel mai preţios dar pe care Dumnezeu îl aduce Neamului este
    copilul. Darurile Cerului, trebuie cinstite cu mare îngrijire. Oricum va fi:
    bogat sau sărac, frumos sau urât, îngrijit sau părăsit, dotat sau nedotat,
    paşii lui trebui îndreptaţi pe acelaşi drum – lupta continuă către cinste.
    Să fie cinstit în toate.
    Din cinste se naşte: munca, bunacuviinţă, dragostea, cumpătarea,
    voioşia, seninătatea, bunătatea, jertfa şi chiar eroismul.
    Sufletul unui copil este cea mai plăpândă alcătuire, în care
    impresiile capătă ecouri uriaşe, ce se transformă în înclinări pentru o
    viaţă întreagă.
    Să-i deprindeţi să creadă în Dumnezeu şi Biserica Lui. Să se închine cu
    tăria cu care Biserica era iubită de strămoşii noştri. Să se deprindă să-şi
    apropie sufletul de Dumnezeu şi să-i feriţi de trufia deştertăciunilor. Să le
    spuneţi că Neamul Românesc, în înţelesul nesfârşit al generaţiilor, cuprinde
    toate sufletele morţilor şi mormintele strămoşilor. Că aceste morminte
    trebuie cinstite. Prin cultul morţilor vor avea totdeauna sprijinul sufletelor
    care s-au jertfit pentru neam.
    Tot prin cultul morţilor şi mormintelor strămoşilor îi veţi face să iubească
    pământul Ţării. Să le şoptiţi zilnic că prin ecoul şi îndemnul care vine din
    morminte, a trăit şi trăieşte neamul acesta.
    Cunoscând orice limbi străine să iubească un singur grai, acela al
    strămoşilor noştri. Adâncul firii româneşti nu poate fi cuprins decât prin
    graiul românesc. Să-l cinstească, să-l păstreze şi să-l lase moştenire
    nepătată.
    Statul viitor va fi un Stat de disciplină, de ordine şi de
    acţiune creatoare.
    Tineretul va fi educat în duhul de jertfă naţională şi de
    idealism creştin pentru care s-au trudit şi s-au jertfit, veac de
    veac, Voievozii, vitejii şi martirii noştri.
    Ţărănimea va fi îndrumată spre o viaţă nouă, Statul
    organizând producţia agricolă, dând unelte şi maşini ţăranului,
    creând o industrie alimentară şi transformând ordinea sanitară
    atât de înapoiată a satelor noastre.
    Muncitorimea va fi ridicată prin sporirea producţiei şi prin
    crearea de mari lucrări publice, căi de comunicaţie, canale şi
    irigaţii.
    Să-i creşteţi luptători, dar să-i deprindeţi să fie blânzi. Blândeţea
    este o podoabă unică a sufletului românesc. Blândeţea, oriunde vor găsi
    germeni de viaţă. Să le îndreptaţi zilnic mâna să ajute pe cel în nevoie.
    Să le răspundeţi totdeauna şi la toate întrebările. Să le cetiţi şi să
    cetească. Astfel îi veţi deprinde să aibă pasiunea de a se cultiva.
    Şi mai ales, învăţaţi-i să muncească. Munca să o iubească şi să o
    respecte, pentru că totdeauna înnobilează. Faceţi-i să înţeleagă cât de greu
    trece vieaţa fără muncă. E groaznic să te simţi trăind ceas cu ceas şi să nu
    foloseşti nimănui.
    Iar faţă de copii, căsătoria voastră să fie o taină. Să nu lăsaţi
    niciodată ca vălul să fie rupt de asprimea unor cuvinte sau fapte nesocotite.
    Certurile dintre părinţi aruncă nesfârşită uscăciune în sufletele lor crude.
    Neînţelegerile voastre, păstraţi-le şi feriţi-le de ochii şi urechile lor. În alt fel
    le pustiiţi sufletul pentru totdeauna.
    Gândiţi-vă şi înţelegeţi că nu puteţi fi înlocuite şi că nimeni nu ar
    putea face nimic din toate acestea în locul vostru.
    1 Nu există putere în lume care să poată opri biruinţa lui Dumnezeu şi a
    celor care au crezut şi cred în El.
    Funcţionarii vor fi întrebuinţaţi în această mare acţiune a
    Statului şi li se va deschide drumul spre întreprinderile private,
    pentru a asigura tuturor salarii demne de munca şi rolul fiecăruia.
    Cărturarii şi slujitorii Bisericii vor avea în acest Stat rolul
    care li se cuvine despicătorilor de drumuri şi ziditorilor de suflete.
    Singura politică pe care trebuie să o faceţi este aceea a iubirii
    de Neam şi a apărării drepturilor lui sfinte prin muncă, prin
    cinste, prin blândeţe, prin conştiinţă şi, mai ales, prin exemplul
    vostru în toate şi faţă de toţi.
    Am pornit de la icoane şi altare, să ne întoarcem la ele1.
    Fii om, fii drept, şi recunoaşte că deasupra ambiţiilor şi
    intrigilor şi urilor este Patria, este veşnicia Neamului; şi că acolo
    trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de
    fiecare dată.
    Să ne unim în muncă şi în frăţie, în gândire şi în simţire, în
    dreptate şi în lege, în disciplină şi în cumpătare, în ordine şi în
    credinţă, pentru ca prin muncă să ne întărim, să prosperăm şi să
    fim gata pentru orice ceas, fiindcă numai aşa vom spori stima
    prietenilor şi grija duşmanilor.
    Trebuie să redăm muncitorului puterea producţiei, ca să
    putem ajunge la ieftinătatea vieţii; trebuie să dăm ţăranului
    Biserica lui Cristos nu înseamnă numai ziduri, icoane, coruri, lumânări,
    clopote, slujbe.
    Ea este dragoste, jertfă, milostenie, trudă, curăţenie sufletească.
    Oriunde trăieşte un suflet curat, acolo este un altar al dumnezeirii.
    Liniştea ogorului, ca să poată munci; trebuie să dăm orăşeanului
    siguranţa vieţii şi a ordinei, cărturarului puterea gândului.
    Întreaga Ţară trebuie să păşească la muncă şi la ordine.
    Pe deasupra tuturor frământărilor şi peste toate
    neînţelegerile, avem datoria faţă de strămoşi şi faţă de urmaşi să
    ne pregătim Statul şi Neamul pentru apărarea drepturilor lui
    veşnice.
    Prindeţi voiniceşte de umeri pe toţi fraţii noştri de pe întreg
    cuprinsul românesc, scuturaţi conştiinţele de toate îndoielile şi de
    toate laşităţile trecutului, sfărâmaţi ambiţiile deşarte şi, sub
    imboldul vostru şi sub exemplul vostru, uniţi pe toţi1 într-un
    singur gând, într-o singură simţire, într-o singură voinţă, către un
    singur ţel: izbânda României.
    Astfel, legea credinţei, legea dreptăţii, legea disciplinei, legea
    muncii, legea educaţiei severe, legea tăcerii, legea solidarităţii
    naţionale şi a sprijinului reciproc şi legea onoarei, vor fi legile de
    temelie ale Statului de mâine.
    Trebuie cinste, trebuie dreptate şi justiţie.
    Române! Mulţumirea ta şi a familiei tale împovărate va
    veni prin înfrăţirea tuturor, prin munca noastră laolaltă, prin
    înţelegere şi ascultare şi nu pe căile urii sau ale prăbuşirii altuia.
    Fiindcă munca şi credinţa înalţă, pe când invidia şi ura surpă.
    Fiţi creştini, fiţi oameni, fiţi Români întregi.
    Luaţi aminte că aceea ce a prăbuşit pe alţii, a fost goana
    după bunuri şi interese prea pământeşti.
    toţi Românii hotărâţi, toţi Românii cinstiţi, toţi Românii sârguincioşi, toţi
    Românii întregi
    Nu uitaţi că aceea ce a dărâmat aşezări şi Tronuri, a fost
    mânuirea oarbă şi sângeroasă a trufiei, a răzbunării şi a violenţei.
    Dăltuiţi în cugetele voastre piatra de întemeiere nouă a
    Neamului.
    Nu vă risipiţi sbuciumul în fapte mărunte, în clocotiri
    învrăjbitoare şi în războiri sterpe. Acestea vă scoboară şi amuţesc
    poruncile morţilor voştri.
    Neamul acesta trebuie ridicat, întărit, îndreptat.
    N-avem nici un minut de pierdut în această privinţă.
    Un regim nou de viaţă curată, un regim de viaţă armonioasă
    şi frăţească între conducători şi conduşi1; un regim de viaţă plină
    În acest sens, orice şef trebuie să se poarte cu subalternii săi cu omenie.
    Acest sentiment nu poate şi nu trebuie să lipsească nici chiar în Armată,
    unde disciplina comportă oarecare rigiditate.
    Sentimentele sufleteşti de omenie faţă de subaltern aduc din partea
    acestuia dragoste de muncă, încredere în şefi, în vigoarea morală în toate
    acţiunile lui bune, mândria respectului ce i se dă, personalitate.
    De aceea, în serviciul zilnic, în discuţiunile ocazionale, în viaţa
    socială şi în greşelile ce eventual se fac, şeful este dator să-şi trateze
    subalternii în cadrul legilor, însă urban şi civilizat – nu se admit două
    atitudini: una de platitudini în sus şi alta de brutalitate în jos. Iar când e
    vorba de a cumpăni dreptatea, să aibă în vedere că aceasta se dă după
    legiuiri scrise, dar se dă şi după comandamente de ordin moral şi sufletesc şi
    că nu se poate admite ca cineva să aibe dreptate şi să nu i se dea.
    Altfel, subordonaţii nu vor voi să aibă iniţiativă, iar a avea
    iniţiativă înseamnă a avea curajul răspunderii şi încredere că riscurile vor fi
    dominate de rezultate.
    În cadrul legilor, iniţiativa cea mai largă trebuie să anime pe toţi cei câţi
    fac parte dintr-o instituţie civilă sau militară. Ceea ce trebuie însă să se ţină
    de ideal, de cuget curat şi de forţe creatoare: este o muncă grea,
    neînchipuit de grea, care cere gândire, organizare, metodă, ordine,
    disciplină, neslăbită voinţă şi dârzenie.
    Dacă o faceţi cinstit, dacă nu umblaţi după foloase
    personale sau de castă, dacă nu vă uitaţi cu ochi răzbunători în
    trecut, dacă întindem o mână frăţească tuturor cari sunt în stare
    să pună sufletul, priceperea, cinstea, munca şi patriotismul lor în
    slujba Patriei, dacă lăsăm ambiţiile şi păstrăm proporţiile, vom
    reuşi.
    Nu oricine e pregătit pentru această împlinire, ci numai acei
    care n-au mâinile pătate de sânge, de averea Statului sau de fapte
    murdare.
    Toţi pot însă s-o ajute, pentru că este Casa Neamului la care toţi
    au datoria să zidească.
    Familia, Şcoala, Biserica, Justiţia, bogăţiile pământului
    nostru şi toată aşezarea Statului, trebuie reîntemeiate,
    înrădăcinate de-a-pururi în duhul şi rostul nostru de viaţă
    românească.
    Săteanul aşteaptă ridicarea, muncitorul vrea mulţumire,
    ostaşul vrea onoare, orăşanul vrea siguranţă.
    Nu putem întemeia nimic dăinuitor dacă nu respectăm legile
    omeniei şi ale vieţii.
    Viaţa omului, cinstirea avutului, respectarea muncii şi casei
    altuia sunt valori pe care veacuri de civilizaţie le-au împietrit în
    în seamă în exercitarea iniţiativei este corectitudinea: corectitudine în
    interpretarea legilor, corectitudine în aplicarea lor.
    Fiinţa popoarelor, iar când acestea s-au dărâmat în datinile unui
    Neam, Neamul s-a stins.
    Un popor care nu respectă trecutul şi datina creştinească, un
    popor care îşi pierde credinţa, un popor care nu cultivă iubirea
    pentru morţii săi, este un popor condamnat1.
    Trebuie deci să reluăm firul întrerupt şi să călcăm pe drumul
    pe care au călcat strămoşii noştri.
    Crucea şi Stindardul, Ogorul şi Patria, Onoarea şi Virtutea,
    Înfrăţirea şi Iubirea, Legea şi Omenia să fie ţelul nostru de acum
    înainte, fiindcă el a fost, veac de veac, este şi va rămâne crezul
    adevăraţilor Români.
    De acum înainte seriozitatea va lua locul uşurinţei,
    vrednicul va da la o parte pe nevrednic, onestitatea va zdrobi
    tâlhăria, caracterul va înfrânge pe viclean şi-l va împiedica să mai
    străbată, prin intrigă şi linguşire, prin minciună şi perfidie,
    Căci, de la antici şi până astăzi, nu răzbat în veşnicie decât popoarele care
    au cultul eroilor şi al mormintelor.
    Eroii şi martirii sunt pentru un neam ceea ce sunt profeţii pentru
    religie şi sfinţii pentru Biserică. Ei sunt verigile prin care se leagă lanţul
    veşniciei naţionale…Ca magii, cărora singuri le-a dăruit Domnul taina
    drumurilor de lumină, aceşti despicători de poteci noi îşi duc harul pentru
    împliniri de taine.
    Cu cât un neam îşi poate împodobi mai mult istoria cu apariţiile
    acestea neobişnuite, cu atât el e mai glorios şi mai mare ; şi cu cât un neam
    este mai sterp în înţelegerea şi în crearea eroilor şi a martirilor, cu atât
    prezenţa lui în Istorie este mai măruntă şi mai trecătoare. De aceea,
    popoarele trebuie să aibă o adevărată religie închinată oamenilor
    predestinaţi, eroilor şi martirilor.
    Adică Neamul Românesc trebuie să se întoarcă la izvoarele lui ; fapta lui
    să oglindească toate virtuţile strămoşeşti.
    Înrudire şi prin ticăloşie, către vârfurile de comandă pe care au
    pus stăpânire acei care au dus Ţara şi instituţiile ei acolo unde
    ştim, simţim şi suferim că sunt.
    Trândăvia, interesul personal, intriga, necinstea, minciuna,
    trădarea, linguşirea, lipsa de merit şi de caracter, ameninţarea şi
    ura – acestea le urâţi cu toţii – o ştiu – şi eu le urăsc cel dintâiu.
    Munca, adevărul, dreptatea, cinstea, caracterul, onoarea,
    loialitatea, meritul şi ridicarea prin competenţă şi disciplină,
    respectul faţă de toate aceste temeiuri de viaţă, iată ce aţi voit,
    iată ce trebuie să întemeiem în noul Stat.
    Opera aceasta grea nu o vom duce la bun sfârşit decât dacă
    este o unire desăvârşită între noi, unire care să pornească din
    sufletele şi din minţile noastre şi care să se traducă în acţiune1.
    Numai procedând astfel vom putea să salvăm acest nenorocit atât
    de încercat Neam.
    Cu cât loviturile vor fi mai mari, cu atât dârzenia noastră
    va trebui să fie mai mare, munca noastră mai încordată şi voinţa
    noastră de a învinge mai fără de limită.
    Deschideţi înainte larg porţile casei voastre şi primiţi pe toţi
    acei care vin purtaţi de puterile lor, de trecutul lor nepătat, de
    dârzenia lor românească şi de voinţa lor de înfrăţire, de muncă şi
    de luptă.
    Nu duşmăniţi pe nimeni, nu îndepărtaţi pe nimeni, oricare
    le-ar fi fost judecata şi credinţa politică până azi. Neamul nu are
    Nu uitaţi că statul Naţional înseamnă topirea tuturor credinţelor şi a
    tuturor forţelor noastre într-un singur scop: rezidirea pentru veşnicie şi din
    temelie a Neamului nostru.
    Destule energii şi destule suflete câte ne trebuie pentru viitoarea şi
    marea lui înălţare, pentru ca vreuna să rămână în afară.
    Alte ţări au sfărâmat în ruine, au scăldat în sânge şi au
    plătit cu jertfe de fraţi actele reparatorii şi înnoirile din temelie
    ale alcătuirilor lor. Noi să le împlinim numai cu frământarea
    sufletelor noastre şi în liniştea faptelor noastre.
    Un Neam poate fi redeşteptat prin viforul entuziasmului,
    dar nu poate fi înălţat decât prin dogoarea muncii şi patima
    răspunderii.
    Adevărata educaţie nu este numai şcoala cărţii, ci şi şcoala
    Neamului.
    Ea zideşte nu numai cultura, dar înalţă şi întăreşte conştiinţa
    naţională, prin cultul credinţei în Dumnezeu şi în puterile
    Patriei.
    Învăţământul este şi şcoala vieţii şi şcoala luminii.
    Adevăratul profesor dăltuieşte sufletele şi caracterele, ca
    sculptorul în piatră.
    Să ascultăm porunca de dincolo de mormânt a strămoşilor şi
    martirilor noştri şi să nu uităm datoria sacră pe care o avem de a
    trece copiilor noştri o Ţară frumoasă, o Ţară puternică înlăuntru
    şi respectată în afară, în sfârşit, o Ţară la care am aspirat cu toţii
    şi pentru care am pătimit cu toţii.
    Şcoala românească trebuie să plece de la baza structurală
    românească, care este ţăranul.
    Prin cultură omul capătă conştiinţa adevărată a rostului
    său în viaţă şi în naţiune, află puterea muncii şi curajul
    răspunderii şi dobândeşte conştiinţa rostului naţional în mijlocul
    celorlalte popoare.
    Imitând o cultură străină, nu se poate întemeia o adevărată
    cultură naţională.
    Universităţile trebuie să fie pentru noi zidurile nevăzute ale
    veşniciei româneşti, iar pentru cei din afară, cetăţile adevărului,
    ale drepturilor şi ale mândriei noastre naţionale.
    Slujitorii Bisericii, mai mari şi mai mici, să fie pătrunşi,
    până în adâncul conştiinţei lor, de caracterul dumnezeesc al ei şi
    de răspunderea lor de trimişi ai lui Dumnezeu în mijlocul
    neamului nostru. Dacă gândul vostru nu este cu totul dăruit Creatorului, dacă inima
    voastră nu se frământă cu adevărat pentru păcatele oamenilor, atunci şi
    zidurile bisericilor sunt reci şi chipurile sfinţilor de pe icoane sunt crunte şi
    clopotele sună spart şi lumânările par stinse.
    Faceţi în aşa fel, încât oamenii să simtă nevoia să meargă la
    Biserică şi să dorească ceasul de rugăciune ca o mare liniştire sufletească.
    Evanghelia Mântuitorului este faptă. Ea nu a fost scrisă ca să fie,
    ci pentru că a fost trăită. Viaţa lui Cristos-Dumnezeu a fost supusă trudei
    legilor omeneşti, a acceptat pecetea pedepsei divine şi a luptat pentru
    răscumpărarea noastră. Aşa că din ea şi numai prin ea să tălmăciţi viaţa
    credincioşilor.
    Ascultaţi poverile lor şi arătaţi-le că toate au fost trăite şi înfruntate de
    Dumnezeu pentru biruinţa lor. Cel mai mic sbucium din viaţa oricăruia
    făceţi-l să intre, să se regăsească şi să se aline prin Evanghelie. Şi veţi vedea
    că rostul vieţii nu le va mai fi străin, că durerile le vor primi şi suferi cu
    credinţa că o fac întru biruinţa slavei cereşti.
    Tălmăciţi în fiecare zi de sărbătoare, pe înţelesul tuturor, prin
    predici scurte şi înţelepte, Evanghelia.
    Preotul, prin pregătirea lui, prin purtarea lui, prin
    deslegarea lui de cele pământeşti şi prin exemplul lui în toate, să
    readucă în faţa altarului şi în Biserică pe toţi aceia care s-au
    îndepărtat mai mult sau mai puţin de ea, din vina tuturor.
    Oşteni, tezaur de putere şi mândrie, stâncă de piatră
    nebiruită, nu uitaţi, de la mic la mare, că sunteţi ieşiţi dintr-o
    brazdă stăpânită şi păstrată prin sânge şi în sânge.
    Învăţaţi-i să asculte şi să folosească în faptele lor de fiecare clipă,
    tot ce această carte a suferinţei a înscris numai din dragoste de oameni.
    Numai astfel vor înţelege îndatoririle la care îi cheamă viaţa faţă de ei, faţă
    de familia lor, faţă de semenii lor.
    Învăţăturile Evangheliei să se desprindă din fapta voastră. De
    aceea, vă cer în viaţa de toate zilele:
    Să fiţi cei mai iubitori.
    Să fiţi cei mai buni.
    Să fiţi cei mai drepţi.
    Să fiţi cei mai cinstiţi.
    Să fiţi cei mai muncitori.
    Să fiţi cei mai gospodari.
    Să nu alergaţi niciodată după bani, fiindcă ei vă fac să alunecaţi pe
    panta patimilor omeneşti.
    Politica să o goniţi din jurul altarelor, aşa cum a gonit Mântuitorul
    pe mânuitorii de bani.
    Să o goniţi şi pentru voi şi pentru drept-credincioşii voştri.
    Ea a adus multă nenorocire în această Ţară. Ea v-a învrăjbit fiindcă,
    politica, la noi, a însemnat pândă. Să pândeşti un om, ca să-l dai la o parte;
    un loc ca să-l ocupi fără merit; un lucru ca să ţi-l însuşeşti cu orice preţ şi
    prin orice mijloc; o situaţie ca să ajungi cât mai repede şi să te îmbogăţeşti
    peste noapte.
    Împletiţi-vă şi înfrăţiţi-vă cu această brazdă, staţi înfipţi în ea şi
    pregătiţi-vă să muriţi cântând pentru ea.
    Vă mărturisesc însă că lealitatea aceasta dusă la limita firii v-o voi putea
    cere cu inima uşoară abia atunci când rândurile voastre vor fi alcătuite
    numai, sau cel puţin aproape numai, din etnici români.
    Am instruit, în ultimii ani, aproape 400.000 de minoritari. Prin
    acest sistem am făcut o armată inamicilor noştri.
    Informaţiuni certificate au stabilit că Ungurii contează, în
    carnetele de mobilizare ale unităţilor de la est de Tisa, pe Ungurii instruiţi
    de noi, pe care speră de sigur să-i primească şi înarmaţi.
    Este probabil că aceleaşi speranţe şi calcule le nutresc şi le fac atât Bulgarii
    cât şi Ruşii.
    Am executat cu o conştiinţă care este păcat că nu am generalizat-o
    în toată activitatea noastră publică, angajamentele internaţionale care leam
    luat, de a creea condiţiuni egale la drepturi şi îndatoriri tuturor acelora
    care trăiesc la noi…Astăzi, armata noastră are, şi mâine la războiu va
    avea, în medie, în rândurile ei, aproximativ 30% minoritari.
    În războiul trecut, şi numai unităţile de moldoveni au avut patru la
    sută evrei.
    Se ştie de toţi ce au păţit armata, administraţia şi teritoriile
    ocupate şi prizonierii români, de pe urma acestor oameni pe care i-am
    crescut, menajat, primit şi tratat de multe ori mai bine ca pe fraţii noştri de
    sânge. În spatele panicilor, trădărilor, predării unităţilor, alarmismului,
    defetismului, maltratării populaţiei şi a ofiţerilor noştri prizonieri erau
    totdeauna.
    S-au uitat toate acestea. Uităm uşor. Este o crimă că o facem,
    fiindcă o vom plăti foarte scump.
    Ce vom păţi mâine este uşor de prevăzut. Cine poate să-şi ia
    răspunderea să apere fruntariile ţării şi independenţa neamului cu o armată
    în a cărei compunere vor intra 30 la sută minoritari? Eu nu.
    Nici o altă ţară, din acelea care au aceleaşi angajamente, nu s-a
    ţinut de ele cu acelaşi zel ca noi.
    Aproape acelaşi procent de minoritari a răsturnat, când s-a
    prezentat momentul, o monarhie de care erau legaţi prin legături, tradiţie şi
    cultură de mai multe ori seculare.
    Cum putem să ne facem noi, care n-avem nici organizarea, nici
    prestigiul, nici administraţia Austro-Ungariei, iluzia că nu ne vor răsturna
    şi pe noi?
    Cum putem să pretindem Ungurilor de la noi să se bată în contra
    fraţilor lor?
    Măsura pe care am luat-o de a-i trimite atât în timp de pace, cât şi
    la începutul războiului, pe alte fronturi, este şi plină de consecinţe şi
    puerilă.
    – Este plină de consecinţe dezastruoase fiindcă a încurcat
    mobilizarea armatei, producând haosul. A creat spectacolul
    continuei vânturări de soldaţi, care circulă necontenit pe
    socoteala Statului, de la un cap la altul al Ţării. La
    mobilizare aceşti oameni, mergând la corpurile unde vor fi
    chemaţi, vor arunca pe toate căile sămânţa anarhiei, se vor
    deda la acte de sabotaj, vor răspândi panica, vor practica
    spionajul şi trădarea, iar cei care vor ajunge la unităţile lor,
    vor antrena la defetism, la predări şi la dezertări în masă;
    – Este puerilă fiindcă măsurile de repartizare iniţială a
    forţelor nu pot avea la război durată. Realităţile lui ne vor
    forţa să aducem, din prima săptămână, forţe de peste tot şi
    de oriunde, pentru a conjura pericolul.
    Iată atât adevărul cât şi perspectiva.
    Ce-i de făcut?
    Nu există putere în lume care să poată opri biruinţa lui
    Dumnezeu şi a celor ce au crezut şi cred în El.
    Nu este Răstignire fără Înviere.
    Dar trebuie să ne pregătim, să suferim , să o merităm.
    Munciţi, gândiţi, răbdaţi, tăceţi, încordaţi-vă, oţeliţi-vă şi
    aşteptaţi. Orice secundă pierdută în intrigă şi luptă poate să ne
    fie mortală.
    Cred şi mărturisesc Învierea lui Cristos.
    Cred în învierea Neamului Românesc!
    Cristos a înviat.
    Neamul Românesc va reînvia.
    Prin noi, prin jertfa şi mântuirea noastră.
    ROMÂNI,
    Sus inimile!
    Să încetăm a instrui minoritarii, cel puţin pe cei din categoria
    periculoşilor. Să-i scoatem din lucrările de mobilizare şi să-i întrebuinţăm în
    unităţi organizate, după o sumară şi de formă instrucţie, la lucrările de
    redresare a Statului; să-i folosim în serviciile secundare ” .
    Interesant TESTAMENTUL POLITIC al MAREȘALULUI ION ANTONESCU, nu-i așa ?
    Tu, ce spui ?
    Cu stimă și respect,
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 12/03/2012 @ 9:57 pm | Răspunde

  7. @ ALL !!!
    Soarta a făcut ca poporul român să trăiască într-o zonă geografică frumoasă, bogată și proporțional împărțită
    ca relief dar, din păcate,situată la intersecția drumurilor comerciale și intereselor politico-strategice ale
    unor state cu tendințe vădit acaparatoare de teritorii ce ne le-au aparținut așa cum le-au aparținut românilor
    încă de pe vremea DACILOR lui BUREBISTA și DECEBAL.
    Dar ,cea mai pe față tendință de acaparare prin forța armelor și împotriva tuturor actelor, normativelor și tratatelor internaționale în vigoare la vremea respectivă, a ținuturilor nostre strămoșești, s-a observat și consumat în anul
    fatidic 1940 când, ROMÂNIA MARE făurită de înaintași prin voința românilor de pretutindeni la 1 DECEMBRIE 1918 a fost văduvită de ARDEAL , nordul BUCOVINEI,BASARABIA și CADRILATER ( sudul DOBROGEI ).În realizarea scopurilor
    lor acaparatoare, dușmanii din jurul ROMÂNIE și-au dat de fiecare dată „ mâna ” acționând fățiș împotriva ROMÂNIEI cu fapta și cu vorba, uneltind pe „ la spate” după cum se va vedea din materialul postat mai jos :
    Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania)
    -Autor Larry V. Watts
    Ion Talpeș, despre cartea cu titlul de mai sus:
    “Iti taie respiratia!
    Prezentand o insiruire fascinanta de date si informatii din surse neexplorate inainte, Watts ne ofera ocazia de a intelege calea sinuoasa si contradictorie strabatuta de romani de la inceputurile epocii modern pana in 1978, nu din perspective declaratiilor publice oficiale sau a publicatiilor interesate, ci prin dezvaluirea proiectelor, planurilor si faptelor concepute in umbra, prin cuvintele celor care le-au conceput.”
    – Michael Herman, fondator Oxford Intelligence Group, Universitatea Oxford, fost ofiter britanic de informatii, fost secretar Joint Intelligence Committee: “Aceasta este o noua relatare despre rupture dintre Romania, pe de o parte, si Uniunea Sovietica si satelitii sai, pe de alta parte, si reverberatiile Est-Vest…Lucrarea revizuieste semnificativ aspect din istoria Razboiului Rece si a epocii urmatoare. O lectura obligatorie pentru intelegerea perioadei. “.

    Si acum:
    – pentru starnirea curiozitatii in a lectura aceasta carte , care poate fi si un model despre cum poate fi scrisa istoria;
    – pentru a crea un puternic curent in a-I trimite la scolarizare pe ai nostrii politicieni (si nu la Muzeul Holocaustului – sic!);
    – Va supun atentiei sperand ca va veti intari in convingerea:
    – MAREA POLITICA NATIONALA ROMANEASCA a fost incheiata in decembrie 1989;
    – tot ce a fost/este alianta POLITICA ce a vizat UDMR, nu este altceva decat ACT DE TRADARE NATIONALA, dar asta o stiati, nu?

    Cateva preluari:

    – Leon Trotki, august 1921: “Aceste fapte fac lumina asupra declaratiilor ciudate, deplasate si absolute monstruoase facute de unii…referitoare la faptul ca intre Romania, Rusia si Ucraina “relatiile de buna vecinatate” ar fi dominat mereu si peste toate timpurile. Daca dam o interpretare atat de larga expresiei “relatii de buna vecinatate”, atunci diferenta dintre razboi si pace ar disparea cu totul…”;
    – Friederich Engels, ianuarie 1848: “[Romanii sunt] un popor fara istorie…destinati sa piara in furtuna revolutiei mondiale…Disparitia [lor] de pe fata pamantului va fi un pas inainte.”;
    – Bela Kun catre Lenin, martie 1919: “Principiul fundamental al revolutiei proletare este impiedicarea imperialismului Antantei sa oblige Ungaria sa-si predea teritotiul, alimentele, industria si materiile prime oligarhiei romane.”;
    – Amiralul Miklos Horthy, octombrie 1919: “Pana cand va sosi momentul potrivit pentru atac, vor trebui mentinute relatii pasnice, insa trebuie folosita orice ocazie pentru a o izola diplomatic, iar in Transilvania trebuie sa-si mentina activitatea o organizatie iredentista activa.”;
    – Al cincilea congres mondial al Cominternului, iulie 1924: “Intensificarea activitatii comuniste in randul populatiei maghiare din teritoriile anexate la Cehoslovacia, Romania si Iugoslavia pentru autodeterminare si pana la secesiunea de statele care le-au anexat.”;
    – Ziarul Budapesta populara, aprilie 1932: “Daco-romanii trebuie sa dispara de pe acest teritoriu [al Transilvaniei].”;
    – Plan adoptat de guvernul maghiar, decembrie 1941: “Este limpede ca guvernul raspunzator nu poate angaja toate mijloacele necesare pentru a-si atinge scopul, din motive politice, […]activitatea impotriva romanilor din nordul Transilvaniei poate fi efectuata numai de patrioti maghiari fara functii oficiale, cu sprijinul secret al guvernului maghiar […] celor angajati in actiunile impotriva Romaniei trebuie sa li se asigure deplina imunitate.”;
    – Iosif Stalin, martie 1945: “Asta nu inseamna ca Transilvania e data definitiv Romaniei.”;
    – Guvernul maghiar, 1946: “Idealul comun nu poate fi realizat decat printr-o propaganda bine directionata […]. Elementele noastre de incredere trebuie sa se infiltreze in Partidul Comunist Roman, pe orice cale posibila, unde vor trebui sa actioneze intens si in maniera disciplinata pentru a castiga incredere si a obtine functii importante, si mai ales in administratia de stat.”;
    – Nikita Hrusciov, septembrie 1960: “In Romania, chiar si printer oficialii Partidului Comunist, se dezvolta o atitudine nesanatoasa, nationalista si antisovietica, care trebuie retezata de la radacina. […] Mamaliznikii nu sunt o natiune, ci o curva.”;
    – Gheorghe Gheorghiu Dej, august 1963: “Intr-un stat socialist, nu pastrezi retelele de informatii din interiorul partidului decat daca esti convins ca te afli pe o pozitie de suprematie, [iar] celalalt in pozitie de subordonat[…] nu reprezinta numai o incalcare a suveranitatii, ci dovedeste ceva mai greu de de definit, relatia dintre stapan si sclav. […] Noi am pus problema ca ei sa nu aiba retele de agenti in nici o tara socialista, iar acest lucru l-a determinat pe Hrusciov sa ne numeasca “nemernici”.”
    – Nikita Hrusciov, 1964: “Transilvania a fost intotdeauna maghiara […] limba si cultura maghiara sunt predominante acolo.”
    – Declaratia de independent a PCR, aprilie 1964: “Nu mai este adecvata o centrală internatională […] Nici unui partid nu ii este permis sa traca peste capetele conducatorilor dintr-o tara sau alta si cu atat mai putin sa lanseze apeluri pentru inlaturarea sau schimbarea conducerii partidului.”;
    – Leonid Brejnev, iulie 1967: “Ceausescu a rostit numeroase discursuri in care declara ca Romania, alaturi de celelalte tari din Blocul Socialist, va continua sa lupte impotriva agresiunii imperialiste. Aceasta este, cu siguranta, doar o fatada. Totul pare sa indice ca romanii intentioneaza sa rupa orice legatura cu tarile din cadrul Blocului. Nu putem exclude posibilitatea […] iesirii lor din tratatul de la Varsovia.”;
    – Todor Jivkov, martie 1968: “Care este linia urmata de conducerea Romaniei? Contrarevolutionara, antisovietica! In favoarea cui este o asemenea politica? Cine le permite conducatorilor romanieiu sa se joace cu soarta clasei muncitoare din Romania […]? Cine le-a permis asta, cine le-a dat un asemenea drept?”;
    – Todor Jivkov martie 1968: “Suntem obligati sa luam masuri pentru a introduce ordinea in Cehoslovacia, precum si in Romania. Dupa aceea, vom face ordine si in Iugoslavia.”;
    – Generalul Wojciech Jaruzelski, august 1968: “[Romania] trebuie sau sa respecte linia, sau sa respecte consecintele.”;
    – Lyndon B Johnson catre Aleksei Kosighin, august 1968: “De doua ori in viata dumneavoastra si a mea, razboaiele mondiale au venit peste noi, provocate de evenimentele din Europa de Est… As dori ca guvernul dumneavoastra sa se abtina in cazul in care este planificata vreo actiune militara impotriva Romaniei sau a oricarei alte tari din Europa de Est […].”;
    – Raport informativ romanesc, septembrie 1968: ?[Peste 100 de] ofiteri sovietici imbracati in haine civile au sosit sub acoperirea de turisti [pentru a prelua controlul asupra aeroportului]…Cu aproximativ zece zile inainte, ofiteri sovietici imbracati in haine civile au fost trimisi in Cehoslovacia ca “turisti” in operatiuni de recunoastere la cele mai importante obiective militare. In noaptea de 20 spre 21 august, si-au schimbat hainele civile cu uniformele militare si si-au dus la indeplinire misiunea.”;
    – Spionajul olandez, noiembrie 1968: “Saptamana trecuta au fost pregatite ordinele pentru invadarea Romaniei de catre trupele sovietice, poloneze si maghiare, pe 22 noiembrie la ora 4.00 […] ordinele se refera la o invazie, si nu la un exercitiu.”;
    – Ministrul de Externe britanic, noiembrie 1968: “Nu putem exclude posibilitatea ca rusii sa faca pregatiri pentru actiuni militare rapide impotriva Romaniei […] Credem ca este correct ca romanii sa fie informati despre aprecierile noastre. Acest lucru ar trebui facut la cel mai inalt nivel posibil si in stricta confidentialitate.”;
    – Raport Stasi, februarie 1969: “Romania refuza sa ia parte la masurile militare comune ale Pactului de la Varsovia si solicita restructurarea Comandamentului Unificat al fortelor Armate, ceea c ear insemna, de fapt, dezintegrarea fortelor armate si o reala slabire a puterii lor de atac.”;
    – Ion Gheorghe Maurer lui Zhou Enlai, septembrie 1969: “Desigur, noi nu incercam in nici un caz sa provocam un conflict. Noi incercam sa gasim un limbaj comun cu uniunea sivietica […] bazat pe un set de principia. Daca Uniunea Sovietica incearca sa faca in Romania ceea ce a facut in Cehoslovacia, vom riposte. Desigur, nu avem pretentia sa zdrobim armata sovietica, sa ajungem la Moscova sis a dictam Kremlinului pacea. Nu putem face asta, dar vom lupta in Romania in acelasi mod ca vietnamezii.”;
    – Leonid Brejnev, august 1971: “Ceausescu a mers prea departe. Conduce lupta impotriva noastra [si] constitue principalul obstacol in calea liniei noastre[…] Noi am avut rabdare in privinta comportamentului Romaniei. Trebuie sa incercam sa exercitam influenta asupra evolutiilor din interiorul tarii.”;
    – Ofiter DSS catre un ofiter KGB, primavara anului 1972: “Ceausescu e un tradator [care] nu da nici doi bani […] pe socialism sau pe prietenia cu Uniunea Sovietica. Noi, cei din organelle de securitate, incepem sa realizam ca va trebui indepartat.”;
    – Matyas Szuros, Departamentul I*nternational Maghiar, aprilie 1974: “[Romania ar vtrebui] sa renunte, pe viitor, sa mai faca demersuri care nu se situeaza pe linia pozitiilor noastre commune in problemele importante. Nu este un secret pentru nimeni ca propunerile Republicii Socialiste Romania […] sunt in accord cu intentiile statelor NATO.”;
    – Leonid Brejnev catre Erch Honeker, iulie 1978: “Beijingul si Washingtonul incearca sa realizeze apropierea pe o baza antisovietica si antisocialista [si] profita de deviationismul nationalist al lui Ceausescu. Este dificil sa spui ceva despre comportamentul lui. In esenta, el este un tradator. Dracu’ stie ce mai este in stare sa faca.
    – Maresalul Viktor Kulikov, octombrie 1978: “De la oficialitatile romane se scurg informatii catre Vest.”;

    Unele subiecte expuse seamana socant de bine cu ce traim noi acum, nu?
    Si, subiectele, dezvoltate în carte, obligă la unele investgatii de clarificare în raport cu ex-mareșalul Ion Antonescu si Nicolae Ceausescu:
    Care au fost motivele reale pentru care au ajuns in fata plutonului de executie ?
    Cine le-a hotarat soarta?
    Acum înțelegi de ce am postat aici acest material ?
    Tu, ce spui ?
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 12/03/2012 @ 10:54 pm | Răspunde

  8. @ ALL !!!
    Călăii Mareșalului ION ANTONESCU au dispărut odată cu scurgerea implacabilă a TIMPULUI dar,
    IDEILE lor de HEGEMONIE nu numai că au RĂMAS dar, se și aplică acum, în zilele noastre în PRACTICĂ !!!
    CITIȚI CELE POSTATE MAI JOS ȘI-APOI, dați click PE CELE DOUĂ LINK-URI și vă veți convinge !
    1.UE este o structură dictatorială care serveşte unor interese corporatiste globale care ameninţă – încă o dată – vieţile a sute de milioane de oameni din întreaga Europă. Mai mult, dacă cetăţenii Europei nu acţionează acum, această structură va rămâne pe loc timp de generaţii viitoare şi va subjuga întreaga lume sub controlul său.
    2.Din cauza concepţiei sale fundamental nedemocratice – cu Comisia UE deţinând întreaga putere executivă iar Parlamentul UE având doar rolul de frunză de smochin – structura UE nu este reformabilă. De aceea, ea trebuie să fie respinsă public de oameni, demontată şi eventual înlocuită de un sistem cu adevărat democratic de reprezentare: o Europă a oamenilor, de către oameni şi pentru oameni.
    3.Demontarea influenţei dictatoriale a intereselor corporatiste care guvernează peste UE – şi astfel peste popoarele Europei – este o precondiţie pentru eliminarea pe scară largă a celor mai răspândite boli ale zilelor noastre inclusiv bolile cardiovasculare şi cancerul. Prin obţinerea controlului asupra bolii, vom putea crea o lume mai sănătoasă- pentru copiii noştri şi generaţiile viitoare.

    Surse:

    http://www.relay-of-life.org/ro/index.html
    http://www.relay-of-life.org/ro/nazi-roots/further_reading.html

    Ce spui ?
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 14/03/2012 @ 10:21 am | Răspunde

  9. @ De la Cris Car50,
    Maresalul

    Maresalul Ion Antonescu a marcat o perioada tulbure in istoria noastra.
    Chiar daca,in ceea ce priveste faptele sale,
    parerile comentatorilor istoriei continua sa fie contradictorii,
    cred ca trebuie sa ni-l amintim ca pe o intruchipare
    a onoarei, demnitatii,patriotismului.

    Comentariu de Aliosa — 15/03/2012 @ 10:26 am | Răspunde

    • @ CrisCar50,
      Bună ziua !
      Mă bucur că ai citit și acest articol drag mie !
      Ai perfectă dreptate !
      Și tocmai pentru a ni-l reaminti „ ca pe o întruchipare a ONOAREI, DEMNITĂȚII , PARTRIOTISMULUI ”
      am postat acest SUBIECT mai ales că, în zilele noastre, au cam dispărut noțiunile sacre românilor de
      ONOARE, DEMNITATE , PATRIOTISM
      fiind înlocuite cu TRĂDARE, COMPROMIS , ȘANTAJ , IPOCRIZIE, OBEDIENȚĂ, AROGANȚĂ și ,
      toate cele rele ……
      Mulțumesc pentru like !
      O zi minunată !
      Cu prietenie,
      Alioșa.

      Comentariu de Aliosa — 15/03/2012 @ 10:33 am | Răspunde

  10. @ ALL !!!
    Din respect pentru http://dictaturajustitiei.wordpress.com/
    care a COMENTAT cele de mai jos la PAGINA
    „ ÎN MEMORIA MAREȘALULUI ION ANTONESCU ” ,
    am MUTAT tot ce era scris acolo, AICI !!!

    ÎN MEMORIA Mareșalului ION ANTONESCU !
    Însemnări din celulă[1]
    semnat de ex-mareşalul Ion Antonescu în seara de 23 august 1944, la câteva ore după lovitura de stat de la Palatul Regal din Bucureşti .
    Cele 12 pagini din document, in facsimil, la finalul textului Astăzi, 23 august 1944.
    Am venit în audienţă la Rege la ora 15,30 pentru a-I face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinsă pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de aproape 2 ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând ca de obicei o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu. I-am arătat Regelui că de aproape 2 ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la Anglo-Americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere, şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare. În continuare, i-am arătat conversaţia avută, imediat la întoarcerea mea de pe front, în noaptea de 22/23 [august 1944], cu Dnii Clodius şi Mihalache şi în dimineaţa zilei [de 23 august 1944] cu Dl G. Brătianu. D-lui Clodius i-am vorbit în faţa D-lui M. Ant[onescu] pe un ton răspicat şi i-am amintit că atât prin Dl M. Ant[onescu] de acum câteva luni, cât şi în februarie, la ultima întrevedere, am arătat Germaniei ca, dacă frontul nu se va menţine pe linia Tg. Neamţ-Nord Iaşi-Nord Chişinău-Nistru, România va căuta soluţia politică pentru terminarea războiului. I-am arătat D-lui Clodius că nici o ţară, şi nici chiar Germania, nu ar putea continua războiul în caz când jumătate din teritoriul ei ar fi ocupat şi ţara total la discreţia Ruşilor. I-am cerut ca şi Dl M. Ant[onescu] să arate acest lucru la Berlin, să roage să înţeleagă poziţia Ţării noastre în faţa cataclismului ce o ameninţă şi a mea în faţa Istoriei şi a Ţării şi să-mi dea dezlegarea a trata un armistiţiu, dorind să ieşim din această situaţie ca oameni de onoare şi nu prin acte care ar dezonora pentru vecie Ţara şi pe conducătorii ei. Dl Clodius a promis că va arăta exact dorinţa noastră; i-am arătat că noi trebuie să ne luăm libertatea de a ne apăra viaţa viitoare a neamului. Relativ la conversaţia cu Dl Mihalache, deşi ea a durat câteva ceasuri, totuşi i-ai arătat numai esenţialul. Dl Mihalache mi-a cerut să mă sacrific şi să fac eu pacea, oricât de grele ar fi condiţiile puse. I-am arătat că eu, fiind exponentul unei revoluţii care m-a adus, fără a [o] fi pus eu la cale sau să fi avut vreo legătură cu ea, la conducerea Statului, dându-mi mandatul să reconstituiesc graniţele Ţării, să restabilesc ordinea morală şi să pedepsesc aducându-i în faţa tribunalului poporului pe acei care …[2] catastrofa graniţelor şi prăbuşirea Dinastiei. Cum Ţara îmi impusese şi pe legionari şi mai târziu şi războiul, pentru a legifera actele mele, am cerut aprobarea Ţării pentru faptul că schimbasem din luptă regimul legionar pentru trădările sale şi pentru că intrasem în război în aclamaţiile şi, cu asentimentul întregii naţiuni, trecusem, forţat de operaţiuni, şi Nistrul. Ţara, prin câte 3 milioane de voturi, mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem. În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează: a. – a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov. I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat printre altele “să nu recunoască nici o modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită”. b. – să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, Ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului? c. – a treia clauză, şi cea mai gravă, e aceea de a întoarce armele în contra Germaniei. Cine, am arătat Dlui Mihalache …[3], poate să-şi ia răspunderea consecinţelor viitoare asupra neamului ale unui asemenea gest odios, când putem să ieşim din război oricând dorim. Am avea bazele viitoarei politici a Statului asigurate şi i-am afirmat că dacă …[4] de Dl Maniu, pe care l-am lăsat şi i-am înlesnit tratativele direct cu Anglo-Americanii sau de Dl Mihai Antonescu, care a tratat cu ştiinţa mea, eu nu m-aş da la o parte şi aş da, dacă mi s-ar cere concurs, pentru a scoate România din război, luându-mi curajul şi răspunderea să spun Führerului în faţă că România se retrage din război. d. – a patra condiţie cerută de Molotov şi de Anglo-Americani este să dau ordin soldaţilor să se predea Ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu Ruşii, să alungăm pe Nemţi din Ţară. Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a Ruşilor şi Germanilor? Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică. Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist. Notez că, atunci [când] ni s-au propus acestea, situaţia militară a Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare. e. – În sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe Nemţi din Ţară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiunea Rusească cu toate consecinţele ei. Reamintind toate acestea Dlui Mihalache, D[umnealui] mi-a spus, ceea ce a constituit o surpriză pentru mine, că trebuie să mărturisească că D[umnea]lor, adică naţional-ţărăniştii, s-au înşelat; au crezut în sprijinul Anglo-Americanilor, însă şi-au făcut convingerea definitivă că aceştia sunt total nepregătiţi pentru a indispune pe Ruşi şi că suntem lăsaţi la totala lor discreţie, ca şi Polonia şi, poate, alte ţări. În consecinţă, trebuie să ne considerăm o generaţie sacrificată, să ne resemnăm şi să aşteptăm. I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de moarte. Dl Mihalache a insistat încă o dată să fac eu armistiţiul şi să semnez pacea, fiindcă condiţiile puse sunt condiţii de pace, nu de armistiţiu (este sublinierea D-sale). Bineînţeles, am declinat (refuzat) aceasta. În dimineaţa zilei de astăzi, pe când eram în Consiliul de Miniştri, a cerut să mă vadă Dl. Brătianu, care, spre deosebire de Dl Mihalache, mi-a declarat că vine de la o întrevedere dintre Dnii Maniu şi Dinu Brătianu şi că vine cu mandatul formal de la ambii că sunt de acord şi că îşi iau alături răspunderea, dacă accept, să fac eu tratative de pace. I-am răspuns că accept cu condiţia să mi se dea în scris acest angajament, să accepte ca el să fie publicat, pentru ca poporul să vadă că s-a înfăptuit unirea internă şi pentru ca străinătatea, aliaţii şi inamicii, să nu mai poată …[5], prin dezbinarea noastră. Dl Brătianu urma să-mi aducă adeziunea scrisă înainte de audienţa mea la Rege, fiindcă voiam să merg la această audienţă cu hotărârea luată, adică să-I pot afirma că, dat fiind faptul că s-a realizat unirea politică internă, îmi pot lua angajamentul să încep tratativele de pace. Generalul Sănătescu a intervenit în discuţii de două ori şi şi-a luat angajamentul, fără să i-l fi cerut, că-mi va aduce dânsul acest angajament, pentru care i-am mulţumit. Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu Ruşii. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că “această Ţară va fi curând la discreţia totală a Rusiei”, ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu Ruşii. Acest “mai întâi”, legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele. Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara şi Cairopentru a duce tratative directe. În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu. Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu 6-7 soldaţi cu pistoale în mână. Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: “D-le Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu”. M-am uitat la soldatul care mă ţinea de braţe şi I-am spus ca să ia mâna de pe mine şi, adresându-mă generalului Sănătescu, în obrazul Regelui, care trecea în altă cameră cu mâinile la spate: “Să-ţi fie ruşine; acestea sunt acte care dezonorează un General”. M-am uitat fix în ochii lui şi I-am repetat de mai multe ori apostrofa. După aceea, bruscat, am fost scos din cameră pe culoar unde o bestie de subofiţer mi-a spus să scot mâna din buzunar, ceea ce am refuzat. După aceea, împreună cu Dl Mihai Antonescu, am fost băgat la ora 17 într-o cameră “Safe” Fichet şi încuiaţi cu cheile. Camera nu are decât 3 m pe 2, este fără fereastră şi fără ventilaţie. După 2 ore s-a deschis uşa şi ni s-au oferit scaune aduse din afară. Nu s-a avut nici o dorinţă de a se da acestei camere-celulă cel puţin aspectul curat. Este plină de praf şi într-o dezordine organizată. Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Ţara lui, care a salvat-o de 2-3 ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de 4 ani, cu un devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei. Istoria să judece. Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. De mai multe ori am spus Regelui în[tre] patru ochi şi în prezenţa Dlui M. Antonescu că, dacă crede că este un alt om în Ţară capabil să o servească mai bine ca mine, eu îi cedez locul cu o singură condiţie: să prezinte garanţii şi să nu fie un ambiţios sau un aventurier. M[areşa]l Antonescu 23.VIII.1944 Scris în celula închisorii.
    Comentarii (4)
    4 comentarii »

    Bună dimineața !
    Alioșa, va mai exista și o vreme liniștită în care ne vom putea povesti liniștiți despre copii și nepoți ? După ce va trece nebunia cu alegerile ? Să fim inteligenți, hoții din toate partidele colaborează iar noi ne supărăm fără să avem ce câștiga decât suferințe în plus față de cele pe care ni le fac ei.

    Sper să nu ne găsească evreii și să ceară condamnarea noastră pentru că-l iubim pe unul dintre eroii țării, Mareșalul Ion Antonescu.
    Cu același respect,
    Carmen

    Comentariu prin dictaturajustitiei — 20/04/2012 @ 8:36 am | Modifică | Răspunde

    @ Carmen,
    Bună ziua !
    NEBUNIA CU ALEGERILE în ROMÂNIA , NU VA TRECE NICIODATĂ !!!!!!!!!!!!!!!!!!
    De ce ???
    Simplu : pentru că de fiecare dată, sau mai bine zis din 4 în 4 ani,
    POPORUL E MINȚIT CU TELEVIZORUL de politicienii IPOCRIȚI iar
    ALEGĂTORII ONEȘTI ca NOI, se ceartă pentru niște IMPOSTORI, PARVENIȚI, OPORTUNIȘTI, FRIPTURIȘTI
    care, nu-și urmăresc decât INTERESELE lor meschine ( personale, familiale, de grup și clanuri mafiote ) !!!
    VREMEA LINIȘTITĂ ne-o putem FACE NOI chiar acum
    în plină campanie electorală MINCINOASĂ din partea tuturor partidelor !!!
    Dacă AȘTEPTĂM VREMEA LINIȘTITĂ, cu părere de rău s-ar putea SĂ NUO MAI APUCĂM !!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    Legat de Mareșalul ION ANTONESCU, nimeni și nimic NU-MI VA SCHIMBA VREODATĂ PĂREREA MEA despre
    cel considerat de mine și mulți ROMÂNI PATRIOȚI,
    un EROU NAȚIONAL !!!
    Mulțumesc pentru vizită și comentariu !
    Mulțumesc că nu te lași doborâtă de prejudecăți și nici
    influențată de bloggeri răutăcioși ce vor să „ ne asmută ”
    unul împotriva altuia din cauza unor diferențe de păreri despre unul sau altul din
    partide sau oameni politici !
    Noi suntem UN ADEVĂRAT EXEMPLU de DIALOG VIRTUAL CIVILIZAT
    pentru mulți INTERNAUȚI chiar dacă avem uneori PĂRERI DIFERITE
    despre evenimentele și oamenii politici de la noi!
    Cu același nedisimulat RESPECT,
    Alioșa.

    Comentariu prin Aliosa — 20/04/2012 @ 9:25 am | Modifică | Răspunde

    Unde se dă like ? N-am văzut.

    Comentariu prin dictaturajustitiei — 20/04/2012 @ 8:36 am | Modifică | Răspunde

    @ Carmen,
    Bună ziua !
    LIKE se află la sfârșitul ARTICOLULUI dar ca să ajungi la EL ,
    trebuie să dai CLICK pe COMENTARII și-apoi, apare LIKE ce se activează
    cu un simplu CLICK !!!
    Mulțumesc pentru interesul manifestat !
    Să dea DUMNEZEU numai sănătate și înțelegere căci, sincer,
    NOI NU AVEM NIMIC DE CÂȘTIGAT de pe urma politicienilor fățarnici și ipocriți !!!
    Weekend plăcut !!!
    Cum azi este sărbătoare, IZVORUL TĂMĂDUIRII,
    îți doresc O ZI MINUNATĂ !
    Cu același respect,
    Alioșa.

    Comentariu prin Aliosa — 20/04/2012 @ 9:39 am | Modifică | Răspunde

    Comentariu de Aliosa — 20/04/2012 @ 5:49 pm | Răspunde

  11. @ ALL !!!
    Bună dimineața !
    Vrei SĂ AFLI TOTUL despre Mareșalul ION ANTONESCU ?
    E simplu dar trebuie sĂ AI RĂBDARE !!!
    a ) Dând CLICK pe linkul de mai jos va apare în fața ochilor o pagină ce are în partea din mijloc videoclipul cu CRIN ANTONESCU ( revoluția bunului simț ) și în partea dreaptă
    mai multe VIDEOCLIPURI
    b ) Dă click pe videoclipul E ÎN PUTEREA NOASTRĂ SĂ SCHIMBĂM PUTEREA LOR și va apărea o altă pagină ce va AVEA și videoclipul ION ANTONESCU ( MAREȘALUL );
    c ) Dă click pe acel videoclip și-n fața ta va apărea o pagină cu mai multe videoclipuri
    din care vei afla întreaga ISTORIE a vieții și faptelor MAREȘALULUI !!!
    Indiferent de vârstă ce o ai de vei urma PAȘII indicați vei afla multe din ce nu ai știut despre ISTORIA ROMÂNIEI din anii 1940-1947 !!!

    Ei, ce zici ?
    O duminică frumoasă !
    Alioșa.

    Comentariu de Aliosa — 01/07/2012 @ 6:28 am | Răspunde

  12. @ ALL !
    Scrisoarea Maresalului ION ANTONESCU catre seful evreilor…..

    „DOMNULE FILDERMAN ****

    În două petiţii succesive îmi scriţi de „tragedia zguduitoare” şi mă „imploraţi” în cuvinte impresionante, reamintind de „conştiinţă” şi de „omenie” şi subliniind că sunteţi „dator” să apelaţi „la mine” şi „numai” la mine, pentru evreii din România, care sunt trecuţi în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug.
    **** Pentru a amesteca tragicul în intervenţia Dvs., subliniaţi că această măsură „este moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă altă vină, decât aceea de a fi evrei”.
    **** Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferinţele celor umili şi fără apărare. Înţelegem durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia să înţelegeţi şi Dvs., toţi la timp, durerea mea, care era aceea a unui neam întreg.
    **** Vă gândiţi, v-aţi gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei şi ce se petrece astăzi, când zi de zi şi ceas de ceas plătim cu mărinimie şi sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere şi ne-au tratat de la Nistru până la Odessa şi pe meleagurile Mării de Azov? **** Dar potrivit unei tradiţii, voiţi să vă transformaţi şi de astă dată din acuzaţi în acuzatori, făcându-vă că uitaţi pricinele care au determinat situaţiile pe care le plângeţi. Să-mi daţi voie să vă întreb şi prin Dvs. să-i întreb pe toţi coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atât mai frenetic cu cât suferinţele şi loviturile primite de noi erau mai mari.
    **** Ce-aţi făcut Dvs., anul trecut, când aţi auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia şi Bucovina, au scuipat ofiţerii noştri, le-au smuls epoleţii, le-au rupt uniformele şi când au putut au omorît mişeleşte soldaţii cu bâte.
    *Avem dovezi.* (s.n.)
    **** Aceiaşi ticăloşi au întâmpinat venirea trupelor sovietice cu flori şi au sărbătorit cu exces de bucurie.
    *Avem fotografii doveditoare.*
    **** În timpul ocupaţiei bolşevice, aceia pentru care vă înduioşaţi astăzi au trădat pe bunii români, i-au denunţat urgiei comuniste şi au adus doliul în multe familii româneşti.
    **** Din pivniţele Chişinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor noştri, care au fost astfel răsplătiţi fiindcă 20 de ani au întins o mână prietenească acestor fiare ingrate.
    **** Sunt fapte ce se cunosc, pe care le cunoaşteţi desigur şi Dvs. şi pe care le puteţi afla în amănunt.
    **** V-aţi întrebat Dvs. de ce şi-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? Vă puteţi explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?
    **** V-aţi întrebat câţi din ai noştri au căzut omorîţi mişeleşte de coreligionarii Dvs., câţi din ei au fost îngropaţi înainte de a fi morţi? *Voiţi şi în această privinţă dovezi, le veţi avea.*
    **** Sunt acte de ură, împinsă până la nebunie, pe care evreii Dvs. au afişat-o împotriva poporului nostru tolerant şi ospitalier, dar astăzi demn şi conştient de drepturile lui.
    **** Drept răspuns la mărinimia cu care au fost primiţi în mijlocul nostru şi trataţi, evreii Dvs., ajunşi comisari sovietici, împing trupele sovietice în regiunea Odessei printr-o teroare fără seamăn, mărturisită de prizonierii ruşi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca nouă pierderi.
    **** În regiunea Mării de Azov, trupele noastre
    retrăgându-se temporar şi-au lăsat câţiva ofiţeri şi soldaţi răniţi pe loc. Când au reluat înaintarea şi-au regăsit răniţii mutilaţi îngrozitor. **** Oamenii care puteau fi salvaţi şi-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice.
    **** Li s-au scos ochii, li s-au tăiat limba, nasul şi urechile.
    **** Îţi dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?
    **** Te îngrozeşti? Te înduioşezi?
    **** Te întrebi, de ce atâta ură, din partea unor evrei ruşi cu care nu am avut niciodată nimic de împărţit.
    **** Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.
    **** Nu vă înduioşaţi, dacă aveţi cu adevărat suflete, de cei ce nu merită, înduioşaţi-vă de cei ce merită.
    **** Plângeţi cu mamele care şi-au pierdut în astfel de chinuri copiii sau cu aceia care şi-au făcut şi lor şi vă fac şi Dvs atâta rău. ****

    MAREŞAL ANTONESCU

    19.X.1941

    P.S. Un soldat rănit din P. Neamţ a fost îngropat de viu din ordinul şi sub ochii comisarilor sovietici jidani, deşi nenorocitul implora să nu-l îngroape, arătându-le că are 4 copii.**** ********* *

    Comentariu*: Textul de mai sus este răspunsul prin care generalul Ion Antonescu îl pune la punct pe Wilhelm Filderman, autorul unui memoriu încărcat de invenţii şi exagerări cu privire la evreii deportaţi în Transnistria „fără altă vină decât aceea de a fi evrei”. O formulă prezentă în mai toate textele despre Holocaust, despre suferinţele evreilor de pretutindeni. S-o fi potrivind în alte părţi, dar pentru evreii din România nu are nicio acoperire în fapte. În România nu a existat vina de a fi evreu, dovadă fiind faptul că majoritatea copleşitoare a evreilor nu au fost afectaţi de legile aşa zis anti-semite, ceea ce a declanşat un veritabil exod al evreilor din toată Europa ocupată de Hitler către România. Nu i-a speriat pe acei evrei perspectiva de a fi supuşi unui regim de izolare în Transnistria, unde au ajuns toţi evreii apatrizi, care nu aveau cetăţenie română şi despre care nu se putea şti cu ce intenţii, în vreme de război, se refugiau la noi. Alături de aceşti evrei care nu aveau actele în regulă, în Transnistria au fost deportaţi câteva sute de evrei comunişti sau ştiuţi a fi agenţi anglo-americani (spioni).**** În principal, evreii duşi în Transnistria erau cei mai mulţi sub învinuirea colectivă de a fi săvârşit crime împotriva românilor, în perioada iunie 1940 – iunie 1941, pe teritoriile ocupate de Armata Roşie. În măsura în care starea de război nu permitea derularea unor anchete juridice care să stabilească persoana vinovată de o crimă sau alta, iar tot ce se ştia era faptul că acele crime fuseseră săvârşite de nişte evrei, măsura minimă care se impunea era o pedeapsa colectivă: izolarea tuturor evreilor din Basarabia şi Bucovina în condiţii care să nu le permită reluarea activităţilor ostile faţă de români, faţă de armata română. Era *o măsură juridic şi moral justificată* de faptul că evreii nevinovaţi nu colaborau cu autorităţile pentru identificarea criminalilor.**** Fireşte, probabil că cei mai mulţi evrei nu se făcuseră vinovaţi de crime sau activităţi anti-româneşti, iar cei mai mulţi dintre evreii vinovaţi fugiseră deja în Uniunea Sovietică. De aceea, evreii nu au fost încarceraţi, ca nişte criminali, aşa cum mulţi dintre ei ar fi meritat, ci, pentru că printre ei se aflau şi oameni nevinovaţi, au fost numai strămutaţi cu familia şi izolaţi, în localităţi şi locuinţe din care populaţia civilă se refugiase în interiorul Uniunii Sovietice. Asemenea procedeu este acceptat de legile internaţionale ale războiului.**** Evreii duşi în Transnistria au fost cazaţi în locuinţe omeneşti, au avut o largă libertate de mişcare. Interdicţia impusă era să nu se intre în acele localităţi fără permis special! Era o măsură care îi proteja pe evrei de localnicii ucrainieni dornici să se răzbune pentru crimele evreilor care au „gestionat” înfometarea Ucrainei şi uciderea prin inaniţie a milioane de ţărani din Ucraina în anii 30. Se aud şi azi voci în Ucraina care le reproşează autorităţilor româneşti din Transnistria că i-au apărat şi protejat pe evrei în urmă cu 70 de ani! Inclusiv pe evreii autohtoni din Transnistria!**** Li s-au oferit evreilor din Transnistria locuri de muncă plătite. Ideea a fost că statul român nu se simte obligat să le poarte de grijă unor persoane care nu sunt loiale faţă de România, faţă de români!**** Evreii au fost lăsaţi să se descurce singuri, au avut dreptul să primească orice bunuri ca ajutoare, inclusiv bani, de oriunde, de la oricine! Din păcate, peste ani, acest regim de izolare, de minimă izolare, în condiţii relativ acceptabile, civilizate, a căpătat numele de exterminare, iar românii au fost acuzaţi de genocid anti-evreiesc, de holocaust!**** Este nu numai o minciună şi un fals, cel mai grosolan fals de care am avut parte noi, românii, vreodată, în istorie! **** Dar mai presus de orice este o nedreptate care se face comportamentului românesc, prostesc de generos, de omenos! Dacă avem ceva să ne reproşăm pentru acei ani este faptul că ne-am arătat oameni cu nişte ne-oameni, care nu meritau generozitatea noastră.**** Sunt aşa de puţine vocile evreieşti care au spus adevărul!. Una dintre aceste voci a fost a lui Marius Mircu, publicist evreu care a sintetizat toată povestea din Transnistria prin formula „exerciţiu de auto-guvernare”, formulă pe care o considerăm a fi cea mai potrivită cu realitatea: obligându-i pe evreii deportaţi (strămutaţi) în Transnistria să se descurce singuri, Antonescu i-a obligat la un exerciţiu de auto-guvernare care le-a fost extrem de util apoi, în Palestina.**** Evreii din România având, cum bine se ştie, un rol important în constituirea şi succesul Israelului. La vremea respectivă, printre românii ai căror feciori mureau pe front, circula vorba că *Antonescu le-a făcut evreilor ţară în Transnistria!***** Se pare că Ion Antonescu a ştiut cu cine are de-a face. În scrisoarea reprodusă mai sus, Ion Antonescu vorbeşte de mai multe ori despre *dovezile*pe care le are cu privire la crimele şi fărădelegile săvărşite de evrei împotriva românilor. Implicit *dovezile* privind regimul aplicat evreilor în România. Citind scrisoarea Mareşalului te alegi cu o întrebare: *unde sunt dovezile de care vorbeşte Antonescu? ***** Suntem în măsură azi să le oferim cititorilor noştri următoarea informaţie:* *** Cu gândul la discuţiile ce se vor purta la sfârşitul războiului, la tratativele şi negocierile ce vor urma luptelor de pe front, mareşalul Ion Antonescu a avut grijă să adune o bogată documentaţie privind *”problema evreiască”*. Sub acest titlu s-a adunat un vast şi explicit material documentar pe acest subiect. Documente care conţineau dovada corectitudinii guvernului Ion Antonescu şi a omeniei românilor. Documente care vorbeau despre lipsa de loialitate a evreilor.**** Aceste documente – mă gândesc eu, puteau să argumenteze capitolul probabil cel mai cuprinzător şi mai convingător din ISTORIA OMENIEI ROMÂNEŞTI. O istorie încă nescrisă de istoriografii noştri, deşi ar avea cu prisosinţă material din care s-o întocmească, chiar şi fără documentele adunate de Ion Antonescu.**** Căci, din păcate, acele documente nu le mai avem. Una dintre consecinţele trădării de la 23 august 1944 a fost şi jaful la care ocupantul sovietic s-a dedat în arhivele României. Un jaf metodic, bine organizat, care nu a ocolit principalele arhive româneşti, inclusiv cele privitoare la soarta evreilor sub Antonescu. Aceste arhive au ajuns la Moscova, furate (nu am alt termen mai potrivit!) imediat după „eliberarea” din august 1944. Repet, printre documentele sustrase samavolnic s-au numărat şi documentele privitoare la evrei, şase lăzi dedicate „problemei evreieşti”. Chiar aşa erau înregistrate cele şase lăzi cu documente: Problema evreiască.**** Asta s-a întâmplat după 23 august 1944, în primele luni. După aproape cincizeci de ani, în 1991, pe fondul „demontării comunismului” de către urmaşii celor care îl montaseră în 1917, o delegaţie de specialişti din Israel , specialişti în Holocaust probabil, a mers la Moscova şi a tratat cu autorităţile soarta celor şase lăzi de documente. Probabil pe ideea că acele documente, deoarece priveau problema evreiască, era drept să fie date pe mâna evreilor, ca un capitol important de istorie evreiască. La acest argument s-a adăugat o sumă frumoasă, cu care s-au acoperit, probabil, cheltuielile de conservare şi depozitare, başca eventualele remuşcări sovietice ori scrupule.**** Lăsăm pentru alt prilej comentariul dedicat acestei mârşăvii. Deocamdată ne mărginim la a ne declara neputinţa de a stabili cu obiectivitate a cui a fost abjecţia acestui gest mai mare: a ruşilor sau a evreilor?**** Probabil că nu vom şti niciodată detaliile acestei tranzacţii. Cunoaştem bine rezultatul: imediat după 1991-92, au început să apară în presă acuzaţiile de genocid şi Holocaust, încununate cu recunoaşterea oficială a acestui Holocaust de către guvernul aşa zis românesc! Dacă mai ţinem cont şi de prăpădul făcut în Arhivele româneşti după 1990, prăpăd organizat sub directa oblăduire a lui Petre Roman şi alţi demnitari vânzători de ţară, ne dăm seama care a fost strategia acestei mascarade. Ea s-a bazat în principal pe sustragerea sau/şi distrugerea tuturor documentelor care puteau dovedi adevărul în „problema evreiască”.**** Minciuna nu are picioare lungi. Chiar şi fără aceste documente, care puteau dovedi nevinovăţia lui Ion Antonescu şi a românilor săi, Holocaustul rămâne o minciună neruşinată uşor de dovedit ca minciună. Căci – ca să luăm un singur exemplu, uciderea a sute de mii de oameni nu se poate invoca fără a face proba cadavrelor rezultate dintr-un asemenea carnagiu! Nemţii au „finalizat” 6 milioane de destine evreieşti. Ce au făcut cu 6 milioane de cadavre, se ştie: au făcut săpun şi abajururi, iar cele mai multe au fost crematorizate. Căci au avut cu ce!**** Dar românii, în Transnistria, nu aveau nici urmă de crematoriu. Deci, ce au făcut românii cu 200 000 de cadavre de evrei? Unde sunt cadavrele?**** Din surse evreieşti autorizate primim răspunsul: o parte dintre aceste cadavre de evrei au fost mâncate de ceilalţi evrei, înfometaţi de regimul Antonescu până la stadiul de canibalism (apud Matatias Carp, *Cartea Neagră*, vol. III), iar alţi evrei ucişi de români, teoretic peste 100 000 (o sută de mii), au fost mâncaţi de câini, de câinii comunitari. De maidanezii de peste Nistru! (Conform istoricilor evrei din Chişinău şi împrejurimi, istorici care jură pe acest amestec canin în istoria evreimii!)**** Da! În principal suntem acuzaţi fără documente, dar acuzaţiile sunt considerate valabile, dovedite, prin faptul că nu prea putem proba noi, românii, că acele crime nu s-au săvârşit! Aceasta este logica Holocaustului din România, ca problemă şi capitol din istoria noastră. Dacă mă acuză cineva că eu l-am ucis pe John Kennedy şi-mi cere un document prin care să probez că nu eu l-am ucis, eu nu prea am de unde să scot acel act.**** Aşadar, documentele pe care le invoca Ion Antonescu în corespondenţa sa cu liderul evreilor din România au existat, adunate cu grijă de români, de autorităţile naţionale. Documente cu valoare probatorie definitivă, probabil.**** Alte autorităţi, anti-naţionale, au permis sustragerea acestor documente şi transferarea lor la Moscova. Sub ce titlu, majestate? Conform cărei înţelegeri la care aţi ajuns cu inamicul neamului românesc?!**** Aceeaşi întrebare pentru guvernanţii de la Jerusalim: cu ce drept v-aţi însuşit documente din Arhiva Naţională a României? Simplul fapt că aţi ajuns la o înţelegere cu nişte devalizatori, nişte infractori, că aţi avut cu ce bani să plătiţi nişte funcţionari uşor de cumpărat cu un port-bagaj de vodcă, vă dă drept de a ascunde fapte şi evenimente din Istoria României? Dreptul de a vă însuşi şi ascunde, de a distruge chiar, documente extrem de importante pentru onoarea şi demnitatea poporului român?!**** Până când în arhivele Israelului să mai zacă tăinuite nenumărate dovezi ale nevinovăţiei românilor, dovezi ale netemeiniciei acuzaţiilor de Holocaust în România. Aceste arhive sunt inaccesibile românilor. Până când?**** ***** Ne adresăm cititorilor acestui site pentru a le cere părerea: cum am putea ca noi, societatea românească, să intervenim pentru a normaliza situaţia măcar a acestor două depozite: *Memoriile* lui Wilhelm Filderman şi cele *şase lăzi* „târguite” de evrei la Moscova în 1991. Normalizarea, în acest caz, înseamnă readucerea în ţară a acestor documente şi publicarea lor neîntârziată!**** *Unde sunt dovezile? *Dovezile au fost sustrase după 1990 şi dosite în Israel !) ”
    Sursa: Internetul.
    Aliosa.

    Comentariu de Aliosa — 07/12/2012 @ 9:08 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Mulțumesc WordPress.com/

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: