Alioşa ” File de Jurnal ”

25/04/2012

JUSTIȚIA ROMÂNĂ, ÎNCOTRO ???

Filed under: generale — Aliosa @ 7:48 pm

Pentru cei care încă mai cred în JUSTIȚIA  de la noi !

   Derivat din termenul latinesc „JUS” care inseamna „DREPT”, conceptul de  JUSTIȚIE cunoaste în prezent în țara noastră valențe nebănuite și absolut incredibile pentru păriții sai fondatori .La origine, JUSTIȚIA era menită să echilibreze nedreptățile existente în societate, dintr-un motiv sau altul, de aici și reprezentările sale sub forma unei femei ținînd in mână balanța, dar legată la ochi – semn ca ” JUSTIȚIA E OARBĂ „, adică, nu ține cont de emoții, sentimente, opinii sau legături de rudenie, deci  se APLICĂ în mod EGAL tuturor . Iată că în ROMÂNIA postdecembristă, JUSTIȚIA NU E OARBĂ cum spune latinescul dicton !!!

„ Fără precedent: într-o Scrisoare Deschisă, fosta adjunctă a procurorului general al Romaniei, Gabriela Ghiţă, inculpată in Dosarul �Examen la INM�, face dezvăluiri ample despre Justiţia murdară din spatele uşilor inchise. Aceasta acuză DNA de pseudo-anchete, abuzuri şi atrocităţi, iar pe magistraţii din ICCJ de servilism!

O perioadă de timp a avut încredere în actul de Justiţie, pentru că provenea dintr-un sistem în care a considerat că adevărul nu are cum să nu iasă la iveală, că a fi magistrat înseamnă, înainte de toate, corectitudine faţă de lege şi imparţialitate, independenţă şi discernămînt. Acum însă nu mai poate să tacă, motivînd că ultimele apariţii în mass-media, în care a devenit cap de afiş în tematica eliminării pensiilor de serviciu la magistraţii acuzaţi de corupţie, este picătura care a umplut paharul. Aşa că fostul adjunct al procurorului general al României, Gabriela Ghiţă,

 a transmis presei, în ziua de 22 aprilie 2012, o Scrisoare Deschisă.

 O scrisoare dură, în care dezvăluie adevăratele motive pentru care a ajuns să fie inculpată în dosarul „Examen fraudat la INM”, dezvăluie jocuri murdare ale procurorilor şi magistraţilor care ocupă poziţii-cheie în aşa-zisa luptă împotriva corupţiei.

Şi, ce este cel mai grav, oferă informaţii despre anumite atentate eşuate la adresa familiei sale, dar şi a altor magistraţi, care au fost eliminaţi din sistem pentru că au avut tangenţă cu dosare extrem de importante, peste care s-a pus capac,

invocînd în acest sens celebrul Dosar „Flota”.

 Ţinînd cont de aceste dezvăluiri fără precedent, Lumeajustiţiei.ro a decis să publice integral această scrisoare, în speranţa că sistemul judiciar mai poate fi readus la normalitate .

SCRISOARE DESCHISĂ:

Subsemnata GHIŢĂ GEORGETA GABRIELA, fost adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în perioada 2002–2006, adresez opiniei publice, tuturor organizaţiilor naţionale şi internaţionale care mă cunosc şi tuturor persoanelor prezenta Scrisoare Deschisă. Recent, numele şi imaginea mea au fost vehiculate în mass-media în legătură cu o propunere referitoare la eliminarea pensiilor de serviciu pentru magistraţii condamnaţi pentru fapte de corupţie. Este regretabil că, şi de această dată, mass-media s-a lăsat manipulată de aparatul de propagandă portocaliu, inclusiv cu privire la procesul penal în care am fost şi sînt implicată. De aceea, mă văd nevoită să prezint adevărul aşa cum este, pentru a nu lăsa şi pe mai departe lucrurile în clar-obscurul creat de DNA şi accesoriile sale din Justiţie. Pentru a nu lăsa loc speculaţiilor, fac precizarea că nu am nimic de ascuns – chiar dimpotrivă – şi invit întreaga mass-media şi orice persoană de bună-credinţă să ia cunoştinţă de acuzaţiile vădit mincinoase, pseudo-probele şi actele dosarului penal, inclusiv excesele, abuzurile şi atrocităţile comise de „magistraţii” care au instrumentat dosarul, inclusiv de judecătorii instanţei supreme. Precizez (de fapt, repet) că procesul penal în care am fost inculpată este o înscenare comandată personal de preşedintele în funcţie – „preacinstitul” Traian Băsescu – şi pusă în opera de Laura Codruţa Kövesi, Daniel Marius Morar, Mircea Zarie şi ceilalţi, prin metode de corupţie şi terorism de stat, pentru un motiv foare simplu: „îngroparea” definitivă a Dosarului „Flota” şi eliminarea probelor din dosar. Lucruri care nu puteau fi duse la bun sfîrşit decît prin „dispariţia” (inclusiv fizică) a celor care au avut legătură cu acest dosar şi au cunoştinţă de probele care au existat.

 Problema esenţială şi adevărată este că preşedintele în funcţie ştie cel mai bine că a treia expertiză, realizată de Daniel Morar contrar legii (de altfel, la instigarea publică a aceluiaşi Traian Băsescu) şi care ar fi constatat inexistenţa unui prejudiciu, nu este nici pe departe o probă corectă,

 fie şi numai dacă ne amintim declaraţia fostului preşedinte Emil Constantinescu, care s-a opus, în anul 2000 (deci, înaintea Guvernului Năstase),

 ca Traian Băsescu să fie tîrît prin faţa camerelor de vederi cu cătuşe la mîini pentru frauda de sute de milioane de dolari din Dosarul „Flota”.

Faptul că ex-preşedintele Constantinescu avea dreptate este demonstrat, pur şi simplu, de rapoartele Curţii de Conturi, ale Corpului de Control al Guvernului şi de prima expertiză judiciară, documente – toate – anterioare anului 2000.

 Şi ce caut eu în această ecuaţie? E foarte simplu: în calitatea de adjunct al procurorului general, am soluţionat, ca procuror desemnat, cererea inculpatului Traian Băsescu de recuzare a procurorului general al PNA, Ioan Amarie, şi a procurorilor Ioan Oţel şi Vasile Drăghici (procurorii de caz şi, ulterior, autorii rechizitoriului). Pentru a soluţiona cererea de recuzare am avut pe masă, timp de cca. două săptămîni, întregul dosar şi astfel am avut acces la piesele cauzei. Profesional vorbind, pot afirma că procurorii de caz au dat dovadă chiar de prea multă indulgenţă faţă de inculpatul Traian Băsescu (avînd în vedere gravitatea faptelor). Şi aici cred că a fost vorba de intervenţia politicului de la acea dată, de a fi menajat inculpatul principal şi nicidecum de a fi acuzat pe nedrept.

Revenind la înscenarea în care am fost implicată,

 cred că opinia publică ar trebui să cunoască şi o altă „execuţie” comandată în legătura cu Dosarul „Flota”, aceea a Angelei Ciurea, fost procuror de şedinţăla PNA, penultima persoană din sistem care a avut contact cu acest dosar.

 Cît priveşte afirmaţia de corupţie şi terorism de stat, arăt că subsemnata şi membrii familiei mele am fost victimele a două atentate efectiv criminale, realizate sub aparenţa unor accidente de circulaţie. Aceste lucruri nu ar trebui să fie de mirare. Asemenea atentate au fost raportate şi în cazul procurorului Vasile Drăghici (autor al rechizitoriului din Dosarul „Flota”), împotriva judecătoarei Mona Pivniceru (care a protestat public împotriva preşedintelui Traian Băsescu pentru modificarea fundalului stemei ţării din albastru în violet – certă încălcare a Constituţiei, aptă de a conduce la suspendarea preşedintelui), ca şi impotriva Irinei Jianu. Aceasta a fost trimisă în judecată împreună cu fostul prim-ministru Adrian Năstase.

În ceea ce priveşte dosarul penal propriu-zis, în care am fost implicată, repet invitaţia adresată întregii mass-media şi tuturor organizaţiilor, instituţiilor şi persoanelor de a avea acces la absolut toate piesele dosarului şi a face propria evaluare a cazului. Cu titlu de exemplu, menţionez o foarte mică parte din falsurile şi abuzurile procurorilor şi magistratilor chemaţi să „facă dreptate” în dosarul meu: procuroarea Elena Botezan, după ce a fost demascată a fi utilizat în interes propriu o cauză penală, a fost adusă dela Serviciul TeritorialCluj la sediul central al DNA, fără îndeplinirea nici unei forme legale, special pentru acest dosar. Că a fost vorba de o provocare/instigare comandată rezultă din simplul fapt că procuroarea Botezan a fost adusă la sediul central al DNA cu o lună înainte de desemnarea comisiei de examen, iar după finalizarea dosarului a fost avansată şefă a Serviciului Teritorial Cluj al DNA; procurorul R.C. a fost „atras” în colaborarea cu DNA în condiţiile în care DNA avea deschis pe numele acestuia Dosarul Penal nr. 13/P/2005, despre soluţionarea căruia nu se mai cunoaşte nimic, iar instanţa („supremă”) a refuzat cererea de cunoaştere a acestui dosar. Cînd, în instanţă, martorul a încercat să declare adevărul, a fost întrerupt de preşedinta completului de judecată cu întrebarea: „Ce faceţi, îmi stricaţi dosarul?”;autorizaţiile de interceptare în dosar au fost date de judecătoarele M.M.D. şi Rodica Aida Popa, care nu îndeplineau condiţia cerută de lege, de a fi judecători desemnaţi (şi, din punct de vedere legal, nu aveau dreptul de a autoriza interceptările, iar, în consecinţă, faptele lor „de arme” reprezintă chiar infracţiuni); ulterior, Rodica Aida Popa a fost avansată vicepreşedintă a instanţei supreme, poziţie din care, împreună cu judecătorul Ionuţ Matei, a făcut opinie separată în „Dosarul Miron Mitrea” – opinie separată motivată absolut nejuridic şi prin invocarea unui „context actual al dosarului”. Această opinie a judecătorilor Rodica Aida Popa şi Ionuţ Matei a fost identică opiniei făcute publice, anterior, de preşedintele Traian Băsescu; declaraţia martorei M.F. a fost în totalitate şi vulgar falsificată, nici una dintre semnăturile acesteia neaparţinîndu-i; 4 (patru) dintre semnăturile atribuite acesteia sînt, în realitate, imitaţii ale semnăturii mele! martora B.E. a declarat în instanţă că la urmărirea penală i-au fost atribuite afirmaţii care nu i-au aparţinut, iar ulterior a fost chemată de procurorul general Laura Codruţa Kövesi şi constrînsă să-şi schimbe declaraţia. Desi această ultimă afirmaţie a fost făcută în faţa instanţei şi martora a cerut să fie consemnată, instanţa (instanţa supremă!) a refuzat să consemneze susţinerile martorei; acuzarea s-a fundamentat pe o insinuare (prezentată în rechizitoriu) că eu m-aş fi întîlnit în ziua de 23.11.2007 cu unul dintre inculpaţi (C.E.) şi aşa ar fi avut loc transmiterea subiectelor de examen. Într-adevăr, C.E. s-a întîlnit în acea zi cu o persoană, dar nu cu mine, iar în dosar existau două fotografii (color) ale acestei persoane, din care rezultă cu evidenţă că aceasta era altcineva, dar astfel s-a construit acuzaţia împotriva mea; ca probe materiale ale acuzării au fost invocate mai multe înregistrari telefonice şi ambientale (nici una originală sau autentică). Două dintre acestea, care se doreau esenţiale în acuzare, au fost grosolan falsificate, celei telefonice lipsindu-i, în urma prelucrării, 1.200 secunde, iar cea ambientală avînd consemnate, în porţiunea „esenţială”, date aberante (data: 30.12.2035, durata: 79 milioane de minute etc.), rezultat al prelucrării înregistrării cu programe de editare audio-video; dosarul cauzei nu a fost repartizat aleatoriu, conform legii, ci a fost „dirijat controlat” către un coplet format din judecători reputaţi pentru „faptele de arme” anterioare şi ulterioare: Livia Luminiţa Zglimbea (preşedinta completului) a determinat arestarea nejustificată, direct în recurs, a lui Reman Gheorghe Domocoş, cauză pentru care Statul Român a fost obligat la plata de daune de 48.700 euro.

 Nu atît eroarea judiciară ar fi importantă, ci motivarea cu care a fost justificată, motivare absolut nejuridică, aberantă şi contradictorie (motivul arestării era recunoaşterea de către instanţa de recurs a contradicţiilor dintre probele în acuzare). Ulterior, Reman Domocoş a fost achitat de două instanţe şi apoi scos de sub urmărirea penală exact pentru inexistenţa probelor, astfel cum constatase prima instanţă, care respinsese cererea de arestare.

Ioana Surdescu este cunoscută pentru soluţia şi motivarea din Dosarul

„Casa părinţilor ministrului Justiţiei, MonicaMacovei”, argumentul cinic al instanţei fiind că părţile îndreptăţite se pot adresa pentru despăgubirila Curtea Europeanăa Drepturilor Omului;

Ionuţ Matei este cunoscut ca „judecătorul binefăcător al Cămătarilor”, pentru opinia separată din Dosarul „Miron Mitrea” (alături de vicepreşedinta ICCJ, Rodica Aida Popa),

 opinie separată identică aceleia a preşedintelui Traian Băsescu,

motivată prin „contextul actual al dosarului”, condamnarea cu executare a ex-primului-ministru A. Năstase

 (coincidenţă, după ce T. Băsescu îşi arătase nemulţumirea că, în Dosarul „Mătuşa Tamara”, procurorul ceruse condamnarea cu suspendare);

 şi, în fine, prin arestarea preventivă a judecătoarei Georgeta Buliga, în urma unei degradante înscenări în care era vizată de fapt judecătoarea Mona Pivniceru („vinovată” de dezvăluirea modificării stemei ţării). Contribuţia judecătorului Ionuţ Matei a fost esenţială, deoarece, prin arestarea preventivă, ceilalţi judecători au fost constrînşi să pronunţe condamnarea judecătoarei Georgeta Buliga, a cărei unică vină ar fi putut fi o abatere disciplinară. Important pentru înţelegerea „contextului” este însă altceva: pentru reuşita arestării judecătoarei Georgeta Buliga a fost modificată, prin lege, chiar competenţa instanţelor de judecată, dovada fiind că primul act material imputat acesteia a avut loc chiar în ziua în care a intrat în vigoare „Legea micii reforme” şi prin care competenţa de arestare în prima instanţă a „coborît” de la instanţa supremăla Curteade Apel. Motivaţia reală a fost evitarea competenţei completului de 9 judecători dela ICCJ, care era privit ca nesigur pentru reuşita operaţiunii. Că „Legea micii reforme” a urmărit un scop precis este dovedit – cu asupra de măsură – de faptul că noul Cod de Procedură Penală prevede vechea competenţă legală; deci modificarea competenţei instanţelor a fost una ad-hoc, necesară pe moment şi, evident, intuitu personae. la rîndul său, completul de judecată a făcut eforturi în eludarea chiar şi a celor mai elementare şi necontestate norme legale, fără a mai vorbi de refuzul de a accepta măcar existenţa Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a jurisprudenţei CEDO; este remarcabilă conduita acestui complet, care a respins cererea referitoare la inexistenţa oricărei sesizări a organului de urmărire penală prin pervertirea făţişă a normei legale, iar pentru a nu fi chiar atît de evidentă „licenţa” judiciară, nu s-a sfiit nici să sustragă acte din dosar, sustragere demonstrată în şedinţă publică; un ultim exemplu – deşi nu cel de pe urmă – al conduitei remarcabile a magistraţilor în această cauză:

 procurorul Guli Sterian (candidat la examen) a fost trimis în judecată şi ulterior condamnat (de „instanţa supremă”) cu suspendare pentru instigare la folosirea de informaţii nedestinate publicităţii, constînd în îndemnarea unui alt inculpat (C.E.) de a obţine subiectele de examen.Or, din moment ce nimeni nu a fost măcar trimis în judecată pentru  folosirea de informaţii nedestinate publicităţii (subiectele de examen), înseamnă că nici Guli Sterian (şi nimeni altcineva) nu a avut acces la  subiecte!

Dar dacă nici Guli Sterian şi nici nimeni altcineva nu a avut acces şi nu a folosit subiecte de examen (obţinute fraudulos – se presupune), ce  am transmis eu? Şi dacă nici Guli Sterian şi nici nimeni altcineva nu a  avut acces şi nu a folosit subiecte obţinute înaintea examenului, cum a mai fost fraudate ?

Acestea sînt motivele pentru care invit şi rog toate organizaţiile interne şi internaţionale şi orice persoană să ia cunoştinţă de unul din cazurile de abuzuri incredibile şi inadmisibile într-o societate normală, realizat la comandă de Direcţia Naţională Anticorupţie, de care s-ar ruşina şi Lavrenti Beria, dacă ar mai trăi.

  SURSA :„Lumea Justiţiei” .

Tu , stimată cititoare și stimate cititor, ce spui ?

 EU spun că ar fi bine să citești ( recitești ) cele postate de mine pe  : „ La noi ca la nimeni ” ( https://aliosapopovici.wordpress.com/2009/4/21/….„ La noi totul este politizat ” ( https://aliosapopovici.wordpress.com/2010/1/15/ , și „ Justiția  de la noi ” ( https://aliosapopovici.wordpress.com/2012/04/03/

Cu aleasă simă și respect deosebit,

 Alioșa.

Reclame

Blog la WordPress.com.