Alioşa

21/02/2014

Amintiri din Al Doilea Razboi Balcanic (1913 )

Filed under: amintiri — Aliosa @ 6:13 pm

Motto:
” ISTORIA este versiunea evenimentelor trecute
asupra carora oamenii s-au pus de acord ”
NAPOLEON BONAPARTE.

La data de 27 iunie 1913,
A.S. Regele Carol I,
( al ROMANIEI )
Carol I
trecea Dunărea pentru a inspecta trupele române care intraseră în Bulgaria,
odată cu începerea celui de-al doilea război balcanic.
De asemenea, Marele Cartier General al armatei române
se muta la Turnu Măgurele,
Centrul orasului Turnu Magurele ( 1908 )
cu ocazia trecerii trupelor române la sud de Dunăre.
,, În anul 1913, cînd cu Războiul Balcanic,
regele și-a exprimat dorința să viziteze Cartierul General din Turnu Măgurele,
podul de vase
Portul Turnu Magurele ( 1908 )

spre Nicopole și satul Samovit,
cap de linie ferată, ce duce spre Plevna și trece prin apropiere de renumita redută Grivița,
unde, în funcția de comandant al armatelor româno-ruse,
în anul 1877 – 1878,
DSCN6218

condusese bătăliile împotriva turcilor,
avînd Cartier Regal și locuință la modesta casă din Poradim.”

( Din viața Regelui Carol I al României, mărturii și amintiri inedite,
volumul XXI, editura ErcPress, București, pag. 69 ).

În timpul mobilizării generale, decretată la data de 22 iunie 1913,
mitropolitul Pimen Georgescu iniţia şi el o mobilizare a clerului din Moldova,
astfel că mulţi dintre preoţi şi călugări vor sluji
sub auspiciile Crucii Roşii Române ca infirmieri sau brancardieri
în Spitalul Turnu Măgurele, îngrijind soldaţii bolnavi de holeră, evacuați de pe linia întîi.
De asemenea, colonelul dr. Alexandru Obreja, de la spitalul Turnu Măgurele,
avea să laude „zelul şi priceperea” călugărilor care au reuşit să salveze
aproape 90% din populaţia afectată de molimă.

( Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2 ( 18 ) / 2010, pag. 149 ).

Portul Turnu Măgurele
a devenit în timpul acestui conflict, unul dintre punctele principale
de aprovizionare a armatei române cu logistica necesară.
Astfel, căpitanul Constantin C. Tomescu,
comandantul navei Cetatea nota în jurnalul navei –

,, 2 august 1913. Am ajuns la Turnu Măgurele
și am primit ordine de la Divizia de Transport Naval,
să ducem cîteva materiale de la Turnu Măgurele la Bechet.
Ploaia ne-a împiedicat toată noaptea să ajungem.
3 august 1913. Am încărcat pe barje un număr mare de materiale pentru pod.
Plecăm în amonte. O furtună puternică ne-a ținut pe loc, dar seara am ajuns la Bechet.’’
În data de 15 august 1913,
cu ocazia Sfintei Maria și a zilei Marinei,
Eustațiu Sebastian, comandantul Cartierului General al Marinei Militare,
care era cantonat la Turnu Măgurele felicita pe marinarii militari români,
prin Ordinul de zi nr. 81.
Anul acesta, sărbătorim patronul Marinei,
înșirați pe tot cursul Dunării, pe care suntem stăpîni.
În campania de Operațiuni care s-a sfîrșit, ați arătat cu toții multă voință și energie.
Comandantul Marinei Militare, șeful vostru direct v-a văzut la lucru și v-a apreciat.
Ați fost văzuți de asemenea de toți aceia care țin în mînă destinele
și conducerea acestei țări, și toți și-au dat seama de însemnătatea acestei armate pe apă.
Am speranța că nu va mai trece mult timp și Țara va avea Marina cerută de nevoile ei pe Mare și pe Dunăre.
Primul nostru gînd și în această zi mare pentru noi
să-l avem îndrepta către Țară, căreia îi datorăm iubire și devotament.
Iată cum era zugrăvit orașul Turnu Măgurele
de către un participant la acele zile încordate:
,,Ne deșteptarăm la viață zărind luminele becurilor electrice din Turnu.
Veselia se redeștepta și ea, cîntarea începea aibă un ritm din ce în ce mai săltăreț și mai războinic.
În oraș inundația era complectă. Ca adevărați oșteni, care nu se tem de nimic,
pășeau soldații, prin apa pînă sub genunchi.
În miezul plin al nopții ne făceam intrarea în Turnu.
Ploaia însă cădea mereu ca o pînză de ape.
Pretutindeni soldați, gemea orașul de oștire.
Toate gangurile, toate cafenelele, hanurile, ogrăzile, toate erau pline de căruțe, cai și soldați.
Mergeam înainte prin mijlocul orașului.
Becurile electrice aruncau lumini albe pe băltoacele de pe strade.
Ne oprirăm la statuia din mijlocul orașului, unde ne așteptau celelalte două batalioane și comandantul.
Ploile rupsesera podul peste Olt, așa că nu mai puteam înainta spre Izlaz.
Ordinul suna ca trupele noastre, pînă la ziuă,
să se aciueze care pe unde va putea…
Pe unde vom putea însemna acolo în stradă.
Toate bune, dar dinspre Dunăre sufla un vînt care aducea în ciolanele ude, un tremur de friguri.
Cu mare trudă găsii un gang, prin întîmplare, neocupat.
Îmi așezai întreg plotonul acolo, îndemînd pe soldați,
cum vor putea să se schimbe de rufaria udă.
Eram însumi ud, așa ca niciodată în viață.
Simțeam ca dacă stau așa, sunt pierdut.
O idee îmi licări în minte. Iau doi ofițeri camarazi și le zic :
– Haideți, mă, cu mine….” Haide…”
Alergăm pe-o stradă, cotim la dreapta, apucăm pe-o uliță și ne oprim la o… brutărie.
Intrăm. Stăpînul dela primele vorbe îi trădeaza origina: Grec. Eram bine cu Grecii.
Îi aratăm că suntem uzi pînă la piele.
Grecul nu pricepe, camarazii de asemeni.
Zic: E curată podina cuptorului ?
Drept răspuns: dela grec o pereche de ochi holbați, dela prieteni două bufnituri de rîs.
Bine mă, asta ți-i ideea ?”
Rezultat final: după un ceas ieșeam din brutăria Grecului, uscați,
bine dispuși gata să plecăm în orice parte a universului, înfruntînd orice.
Ne salvase cuptorul Grecului.
Întorcandu-ne în oraș, intrarăm într’un local încăpător și plin de veselie.
Era o larmă și o veselie care te cuprindeau ca într’o baie de abur.
Ultima veste era, telegrama regelui Ferdinand ( al Bulgarie, n.r. ) către al nostru.
Primea toate condițiile noastre. Eram veseli.
Afară ploaia contenise, dar vîntul sufla îndaratnic.
Oamenii ședeau uzi prin ganguri întunecoase, pe strade, pe sub corturile de pînză ale prăvăliilor, prin cafenele, dormind pe jos, pe mese, pe sobe, pe scaune, pe biliarde, în picioare…
Era, o priveliște care te făcea să rîzi.
Într-o cafenea, în centru, zării pe comandantul nostru dormind cu capul pe mîmă, într’un colț.
Lîngă el, trîntiți jos pe dușumeaua murdară soldați de-ai lui,
sforăiau sgomotos, alții, mai încolo, citeau cu glas tare și tărăgănat veștile dintr’un jurnal zdrențuit,
iar peste tot domnea un miros greu de fum de țigară și de suflare omenească.
Afară cerul se inseninase, iar luna domina mizeria de jos, cu ochiul ei rece și nepăsător.
De pretutindeni se ridica ca o respirare umedă în care răsbea din cînd în cînd,
vre-un oftat chinuit sau vre-un hohotit de tuse seacă, plin de rele prevestiri.
Spre zituă aproape dormind pe stradă, găsii gazdă la un d. Cristescu, funcționar la prefectură.
Era și vremea, într’altfel cădeam în stradă.”

( ALEXANDRU LASCAROV-MOLDOVANU
– ZILE DE CAMPANIE IUNIE – AUGUST 1913, Impresii, Observații, Caracterizări.
BUCUREȘTI, DEPOZITUL GENERAL: LIBRĂRIA STĂNCIULESCU – Bulevardul Elisabeta, 5, 1915, pag. 75 – 77, cf. http://www.dacoromanica.ro )

În urma terminării campaniei din Bulgaria,
o parte din trupele române se întorcea în țară pe la Turnu Măgurele,
fiind întîmpinați de membrii Casei Regale Române,
așa cum reiese din Memoriile caporalui Iacob Dumitru din Regimentul 12 „Cantemir”, Compania a 7-a:
După cîteva zile am primit ordinul de retragere.
Într-o duminică pe la 12 am plecat din Koinari pe o căldură nemaipomenită.
Din cauza zăpuşelii soldaţii cădeau pe capete.
Am mers aşa pînă la 9 când ne-am oprit pe un cîmp fără umbră şi fără nici-un strop de apă,
staţionînd aici pînă la 16 când am primit ordin să reluăm marşul.
Deşi eram însetaţi şi obosiţi, ne motiva ideea că ne întoarcem în ţara noastră.
Am trecut prin satul Mahala şi am ajuns în alt sat Trestinica,
unde pe un deal ne-am întins corturile şi am campat peste noapte.
Următorul popas l-am făcut la Breslaniţa,
pe o coastă de deal de simţeai că oricând poţi să o iei la vale cu tot cu cort.
De aici se putea vedea foarte bine Plevna, oraş mare şi frumos, înconjurat de dealuri înalte.
L-am observat cu binoclul şi ne gîndeam cu tristeţe la cei care luptaseră acolo la 1877 şi la greutăţile întîmpinate. Unde erau ei să ne vadă pe urmaşi pe urmele lor,
care după 36 de ani după ei am ajuns în aceleaşi locuri.
Cît am stat acolo am privit numai în direcţia aceea.
Sentimentul de tristeţe s-a repetat a doua zi când am trecut prin Valea Plîngerii.
Mă gîndeam la măcelul de acolo şi la vitejia soldaţilor noştri,
şi că oasele lor poate se aflau sub picioarele noastre.
Drumul a continuat printr-o succesiune de văi înguste
pînă la Moise Lila ( 8 august )unde am stat cîteva zile.
Zona era înconjurată de dealuri cu rîpi mari şi stînci din care curgeau pîrîiaşe cu o apă foarte rece,
bună de băut pe căldura aceea.
Pe un vîrf de deal era o livadă de salcîmi, unde stăteau seara ofiţerii la masă şi se auzea muzică.
Noi profitam şi jucam, pentru că muzica era frumoasă, era seară şi răcoare.
Spre răsărit de acesta era satul Volojnii.
După două zile am pornit din nou la drum pe malulul rîului Vid spre România noastră.
Era ziua de 9 august cînd am plecat, devreme dimineaţa, astfel că pe la ora 8 ajunsesem deja
la Nicopole-oraş bulgar pe malul Dunării.
Pînă acolo am mers pe malul Dunării, iar în dreapta erau munţi de piatră şi înalţi.
De ce ne apropiam de graniţă părea că aerul devine mai răcoros şi eram din ce în ce mai veseli.
Regimentul a trecut prin Nicopole şi am traversat podul.
La Turnu-Măgurele am ajuns în dimineaţa zilei de 9 august,
după o lună de staţionare în Bulgaria,adică de la 8 iulie 1913.
Ajunşi aici ni se părea că am şi ajuns acasă.
Ne-am mai uitat odată la cîmpiile pustiite şi dealurile Bulgariei
şi am dat să mergem mai departe, dar ne-am oprit curînd îngroziţi.
Dădusem peste lagărele de bolnavi de holeră.
Priveliştea era îngrozitoare şi se auzeau gemetele acestora.
În faţă era o linie dublă de santinele care oprea accesul, ca nimeni să nu treacă la ei.
Am staţionat acolo perioadă după care am primit ordin să înaintăm
şi ne-am îmbarcat pe şlepuri ( în număr de 6 ), stînd destul de înghesuiţi.
Alături se afla vaporul ŞTEFAN cel MARE
Yahtul -Stefan cel Mare

Pe punte se afla familia regală:
Domnitorul Carol, Principele Ferdinand, Principesa Maria şi Principesa Elisabeta.
Ne urau suveranii sănătate şi bun venit, muzica intona ,,Imnul Regal”.
La rîndul nostru împreună cu ofiţerii strigam Ura! de răsuna vaporul.
Principele Ferdinand om înalt şi roşcovan,
Principele Carol norit ( autorul memoriilor vrea să spună că avea părul alb n. ns.)
şi subţire, fuma ţigări, amîndoi în haine verzi.
Iar Principesa MARIA părea că este o zînă cu haine albe şi cu flori roşii la pălărie.
Nu se mai oprea dînd din mînă în care ţinea o năframă albă, ne ura bun venit şi bine ne-am întors sănătoşi.
Pe lîngă dînşii mai erau o mulţime de ofiţeri şi aghiotanţi.
( Marcel Proca – Societatea românescă şi Bârladul în ani de război. Consideraţii: politice, militare şi cotidiene, Implicarea României în cel de-al doilea război balcanic – 1913 Editura Sfera, Bîrlad, 2013).
Cu stima, respect si recunostinta vesnica pentru OSTASII TARII si CONDUCATORII lor de atunci,
Aliosa.

Anunțuri

17 comentarii »

  1. O minunata lectie de istorie, presarata cu insemnari de jurnal de armata.
    O seara minunata, domnule Aliosa!

    Comentariu de OrhiKamyDeea — 21/02/2014 @ 7:03 pm | Răspunde

    • Buna dimineata ” OrhiKamyDeea ” !
      Multumesc frumos pentru apreciere si urari !
      Si eu am gasit in ultimul tau post o minunata descriere a evadarii in spatiul cosmic 🙂
      dar si o melodie indragita de mine, melodie pe care o postez aici
      s-o reaud de fiecare data cand voi mai raspunde cuiva…….. 🙂 🙂 🙂

      Weekend placut !
      Cu stima si respect,
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 22/02/2014 @ 8:25 am | Răspunde

  2. Recunoștință pentru amintirile istorice pe care trebuie să ni le împrospătăm mereu.
    Un material util și binevenit pentru fiecare dintre noi, românii.
    Să ai o dimineață frumoasă și o zi pe măsură, Alioșa! 🙂

    Comentariu de racoltapetru6 — 22/02/2014 @ 8:08 am | Răspunde

    • Istoricul Nicolae Iorga a spus legat de ISTORIE :
      ” Cine uita, nu merita ” ! 🙂
      Din pacate, unii romani UITA prea repede faptele de eriosm ale inaintasilor,
      altii foarte multi la numar nici n-au auzit de RAZBOAIELE BALCANICE,
      iar cei mai multi invata cum sa se prostituieze, fure,
      talhareasca, minta, insele ,si sa manipuleze prostimea etc etc .
      Multumesc pentru vizita , comentariu si urari !!! 🙂 🙂 🙂
      Weekend placut !
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 22/02/2014 @ 10:50 am | Răspunde

  3. Buon weekend caro…. con amicizia Rebecca

    Comentariu de Rebecca Antolini — 22/02/2014 @ 9:09 am | Răspunde

    • Buon giorno !
      Grazie per visita e commento ! 🙂
      Buon weekend !! 🙂 🙂
      Con amicizia,
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 22/02/2014 @ 10:55 am | Răspunde

      • 😉

        Comentariu de Rebecca Antolini — 22/02/2014 @ 10:56 am

      • 🙂 🙂 🙂

        Comentariu de Aliosa — 22/02/2014 @ 5:17 pm

  4. Un passaggio per un saluto, a te che pubblichi post interessanti.

    Comentariu de newwhitebear — 22/02/2014 @ 10:26 pm | Răspunde

    • Buon giorno !
      La vostra visita il mio modesto blog mi piace e le valutazioni effettuate mi onora.
      E ho trovato interessanti articoli sul tuo blog.
      Ma soprattutto sono contento che non solo danno una simile,
      ma sanno di cosa si tratta in questo articolo che ho letto e poi, e lasciare un commento! 🙂
      Vorrei sottolineare che io non parlo italiano anche se so che mi piacerebbe,
      e risponde a voi come normale, rivolgersi a Google Translate! 🙂 🙂
      Ho fatto questa confessione perché
      e un altro intendevi traduzione di Google! 🙂 🙂 🙂
      Vi auguro tutto il meglio e attenderò con entusiasmo e rispetto ogni volta che i vostri commenti!
      A presto!
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 23/02/2014 @ 8:52 am | Răspunde

      • Come tu non parli italiano, io non riesco a leggere il rumeno. Quindi cerco di comprendere dai traduttori on line il contenuto dei post. Immagino l’analoga difficoltà a comprtendere i miei commenti.
        Però è bello e interessante questo dialogo tra due mondi diversi per cultura e linguaggio.
        Un caro saluto

        Comentariu de newwhitebear — 23/02/2014 @ 4:35 pm

      • Buongiorno !
        Ho letto la tua risposta a la prima volta bevendo il mio caffè e amaro freddo e la sensazione era molto piacevole ! 🙂
        Per me , Google translate abbastanza bene : voglio dire , capisco meglio il significato di quello che mi dici ! 🙂 🙂
        Mi piace il dialogo , anche se nessuno di noi conosce la lingua dell’altro ! 🙂 🙂 🙂
        Ho grande rispetto per il popolo italiano , lingua, cultura e costumi .
        Sono stato in Italia diverse volte durante i quali
        Ho visitato Venezia, Firenze , Roma , Città del Vaticano e molte altre località con grandi tradizioni storiche.
        In Italia abbiamo partecipato a molte attività sociali, come matrimoni ,
        battesimi , vacanze mare visite guidate ( Marina di Bibona ) Voltera , Torre di Pisa , carnevale a Venezia …………
        Mi sentivo molto bene ovunque sono stato e quindi rispettare il popolo italiano .
        Io sono forte sostenitore della squadra di calcio nazionale italiana ! 🙂 🙂 🙂
        Per ora .
        Avere una settimana meravigliosa ! 🙂
        Saluti !
        Aliosa.

        Comentariu de Aliosa — 24/02/2014 @ 8:14 am

  5. Ne-ai predat lectia ca un bun pedagog, Aliosa! Eu am stat cuminte in banca de la geam si-am ascultat-o, fiindca imi place foarte mult istora!
    Si pentru ca randul de la geam a fost preferatul meu la stat in banca, dedicatia e tot din radul patru, banca de la geam, bineinteles! 🙂
    O saptamana inflorita si” dragobita” iti doresc!

    Comentariu de geladumi — 23/02/2014 @ 8:40 pm | Răspunde

    • Buna dimineata GelaDumi !
      Cu toata sinceritatea iti marturisesc ca eu , in liceul militar am stat in ” randul patru, banca de la geam ”
      iar videoclipul postat s-a potrivit de minune si pentru asta iti multumesc mult ! 🙂
      Ma bucur ca ti-a placut ” lectia de istorie ” prezentata in articolul de fata .
      Din pacate, in ziua de azi , sunt din ce in ce mai putine persoane carora sa le mai placa ISTORIA ROMANIEI .
      Dar asta este alta problema ……………
      Cum azi de DRAGOBETELE , chiar daca nu ne-am intalnit decat VIRTUAL,
      da-mi voie sa-ti urez o zi minunata, plina de dragoste si iubire din partea celor dragi !! 🙂 🙂

      Cu stima si respect,
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 24/02/2014 @ 8:33 am | Răspunde

  6. @ ALL !!!
    Pentru doamnele, domnisoarele si domnii care mi-au trecut pragul casei virtuale
    de la lansarea blogului meu in blogosfera ( 2009 )
    azi, de DRAGOBETE,
    un sincer LA MULTI ANI si …..

    Aliosa.

    Comentariu de Aliosa — 24/02/2014 @ 9:33 am | Răspunde

  7. Frumoasă lecţie de istorie,mulţumiri!

    Comentariu de yousef59 — 24/02/2014 @ 10:48 am | Răspunde

    • Si eu iti multumesc ca ai participat la ” frumoasa lectie de istorie ” !!! 🙂 🙂 🙂
      O saptamana minunata iti doresc !
      Cu stima si respect,
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 24/02/2014 @ 1:06 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: