Alioşa

05/10/2015

Un articol ce trebuie neaparat citit !!!

Filed under: generale — Aliosa @ 10:01 am

In loc de motto:
Nori negri se abat asupra LUMII
atat pe SOARE cat si pe clarul LUNII .
POLITICIENII de la noi
se cearta ca porcii-n papusoi
pe CIOLANUL cel lung si gros
ce a mai ramas de ros

in loc sa se preocupe de promovarea LEGILOR privind

SECURITATEA NATIONALA a 0-0-ROMANIADrapelul TARII mele, ROMANIA !ROMANIEI !

” Aia HOTI, astia HOTI,  mama lor la TOTI” !

„Securitatea europeană între certitudini, dileme și interese diverse

Autor: Dr. Nicolae DOLGHIN

Cu doar un sfert de secol în urmă oamenii politici europeni declarau ritos că prin căderea Zidului Berlinului a câştigat toată Europa, că era o victorie a tuturor. A fost o euforie generală. Unii dintre ei mai au şi acum câte ceva de spus în politică, dar nicidecum ceea ce afirmau atunci. Oricum ei au fost artizanii unui sistem de securitate fundamentat nu pe o nouă filosofie, ci pe instituţiile supravieţuitoare ale Războiului Rece, care treptat au început să pretindă drepturile învingătorului, chiar dacă pe continent a reapărut violenţa armată, dichisită cu un nou look. Într-o perioadă istorică relativ scurtă, aproximativ egală cu pauza dintre cele două războaie mondiale, Europa îşi supune unui test sistemul de securitate pe care ea însăşi l-a creat.

U.S. President Barack Obama, right, speaks as Russia's President Vladimir Putin, left, listens to him at the G-20 Summit in Los Cabos, Mexico, Monday, June 18, 2012.President Barack Obama and Russian President Vladimir Putin huddle on the sidelines of the G-20 meeting in Mexico, in what officials say will be a candid, get-down-to-business meeting about their mutual interests and disagreements. It's their first meeting since Putin returned to Russia's top job. (AP Photo/RIA-Novosti, Alexei Nikolsky, Presidential Press Service)

Niciodată în istoria ei Rusia nu a fost atât de aproape de un conflict deschis cu Occidentul ca în ultimele luni. Nici chiar în timpul Războiului Rece. Existau pe atunci şi altă configuraţie geopolitică a lumii, şi altă geografie politică a emisferei nordice care au menţinut pacea. În ciuda propagandei generalizate şi opiniei publice dominante, un conflict militar între Vest şi Est era mai puţin probabil atunci decât astăzi, poate şi pentru că balanţa puterii era lesne descifrabilă. Astăzi, după aproape un sfert de secol, propagandistic, pare că emisfera nordică se află în război sau mai are un pas până acolo. Este o situaţie lipsită de logică între actori care până ieri erau parteneri şi, probabil, cândva vor fi la fel. Dar nu se va întâmpla curând şi nici nu va mai fi ceea ce a fost. Istoria nu cunoaşte momente grave de criză soluţionate prin revenirea pe linia de start, ca în atletism, după o plecare greşită. Secvenţele de război economic între partenerii de ieri sugerează că înfruntarea va fi îndelungată, iar securitatea globală tot mai ameninţată. Să ne reamintim că toate războaiele lumii, toate episoadele de folosire a violenţei armate în relaţiile internaţionale la care am fost martori, indiferent cum au fost ele denumite, au avut motivaţii economice în esenţă, tot aşa cum deseori violenţa armată a fost mijlocul prin care s-a încercat ieşirea din crize economice, iar pentru unii actori politici războiul a fost o mare afacere.

2390572 03/02/2014 An attack of marines supported by combat vehicles during an exercise held by the Baltic Fleet coastal defense troops at the Pavenkovo training ground in the Kaliningrad region. Igor Zarembo/RIA Novosti

O realitate oarecum nouă, mai puţin întâlnită în practicile ultimelor două decenii o constituie exerciţiile şi aplicaţiile militare frecvente ce se desfăşoară de o parte şi de alta chiar și în aceste momente. Desigur, scenariile lor nu sunt publice. Dar nu sunt total ascunse şi, probabil nici nu se doreşte aşa ceva, natura efectivelor folosite, categoriile de armament şi tehnică militară, caracteristicile terenului şi acţiunilor, distanţele parcurse de forţele participante, modalităţile de proiecţie a forţei etc. Toate acestea permit să se întrezărească o modificare majoră. Armatele nu se mai joacă de-a menţinerea păcii pentru a se pregăti, ci repetă lecţiile de bază ale războaielor adevărate.

Pentru că ar fi încălcat dreptul internaţional în Ucraina, Rusia este supusă vizibil practicilor de consacrare a ei în percepţia publică drept imagine a inamicului. Se foloseşte în acest scop cea mai elementară schemă a propagandei de război, surdă la argumentele celuilalt: tot ce face el este rău, este suspect, nu prezintă încredere, tot ceea ce fac eu este bine, este legal, este singura soluţie în susţinerea intereselor naţionale. Monofonia mediei occidentale de astăzi în susţinerea confruntării este izbitoare prin raportare la cea din perioada bipolarităţii. Atunci era mult mai complexă, polifonică şi probabil de aceea şi-a atins şi obiectivul, cel al destinderii. Nici presa rusă în spaţiul său mediatic nu face excepţie, este la fel de monofonică, numai că nu prezintă întregul Occident ca imagine a inamicului, îşi are favoriţii săi şi face o distincţie clară între Europa şi SUA. Se înţelege că abundă descrierile de situaţii în care Occidentul a încălcat norme ale dreptului internaţional în ultimele decenii, inclusiv în zilele noastre; în Siria, de pildă, se motivează distrugerea infrastructurii acestui stat prin lupta împotriva Statului Islamic.

Russian President Vladimir Putin speaks during his visit to the Crimean port of Sevastopol on May 9, 2014. Putin's visit to Crimea, which was annexed by Moscow in March, is a

Ce se întâmplă astăzi în Ucraina este cea mai mare tragedie pe care o poate trăi o ţară, dar a analiza situaţia dihotomic, în paradigma bine-rău, nu înseamnă altceva decât a ignora complexitatea spaţiului ex-sovietic, a societăţii ucrainene şi problemelor ei de securitate, istoria statului şi realităţile cotidiene. De asemenea, înseamnă a menţine discursul politic doar pe terenul convenabil. Folosind însă acest model de analiză, responsabilităţile pentru situaţia actuală au putut fi deturnate exclusiv către ţinta vizată, Moscova. Viziune care ar fi trebuit să fie o teză avantajoasă pentru atitudinea politică occidentală, suspect de unitară. A urmat însă Crimeea, Doneţk, Lugansk şi această viziune s-a dovedit lipsită de perspectivă, pentru că occidentali nu vor avea motivaţia să ducă lucrurile până la capăt, iar Rusia îşi va apăra un interes pe care Statele Unite ale Americii, când este vorba despre ele, obişnuiesc să-l considere vital. De aceea se vorbeşte atât de puţin despre faptul că deteriorarea relaţiilor geopolitice şi geostrategice dintre Rusia şi Occident a început cu mult înaintea Maidanului, cam din momentul în care a apărut tema scutului antirachetă european, iar despre participarea liderilor politici occidentali la răsturnarea prin forţă a unui preşedinte – prorus, e adevărat, dar ales democratic – vorbeşte doar media rusă. Printre altele, preşedintele alungat declară că nici măcar nu s-a opus dorinţei de asociere cu UE, ci a cerut o amânare pentru studierea documentelor, ceea ce intra în prerogativele sale. Se mai ocoleşte cu perseverenţă responsabilitatea clasei politice a Ucrainei – s-ar putea spune elită politică, dar nu cred că este cazul –, care în decursul unei singure generaţii a reuşit performanţa de a-şi face ostil un vecin cu care avea relaţii atât de complexe şi cu care, îi place sau nu, va trebui până la urmă să discute direct, fără intermediari. Totodată, singurul vecin care în mod real putea să-i garanteze securitatea, realitate pe care o clasă politică responsabilă nu trebuia să o ignore. Să ne reamintim şi să explicăm performanţa.

Ukraine-growth

Mihail Gorbaciov, ultimul preşedinte al URSS, a propus organizarea la 17 martie 1991 a unui referendum în republicile componente asupra viitorului stat sovietic. Nu toate l-au organizat, printre cele care l-au refuzat a fost şi Moldova, de pildă. Ucraina a făcut-o şi din 37.732.178 de alegători, câţi erau pe liste, la referendum au participat 31.554.244 (83,5%), iar 22.110.899 ucraineni (70,2% dintre participanţi) au votat în favoarea menţinerii statului ucrainean suveran, într-o federaţie reorganizată, alături de ruşi. Nu-i deranjau relaţiile apropiate. Cu această imagine a opiniei societăţii al cărei lider politic era, preşedintele ucrainean s-a îndreptat câteva luni mai târziu către Belovejsk, unde împreună cu cel rus şi cu preşedintele parlamentului din Belarus au semnat la 9 decembrie 1991 acordul care a însemnat dispariţia URSS, adică lichidarea formulei pentru care electoratul său optase. La începutul lunii mai 2014, deci după aproape o generaţie, o mulţime indignată de ucraineni din Odessa (ca o ironie a sorţii, nu ucrainenii au înfiinţat acest oraş) a dat foc într-o clădire publică altei mulţimi indignate. Au ars de vii, după cifrele oficiale (dar sunt şi astăzi unii care consideră că ele au fost mult diminuate, iar la ONU se consideră că cea mai mare parte a probelor a fost distrusă), cam 50 de femei şi bărbaţi, vinovaţi nu atât că manifestaseră împotriva conducerii de la Kiev, ci că erau ruşi. Nu a contat că erau cetăţeni ai Ucrainei. Dacă această performanţă reprezintă imaginea reală a societăţii ucrainene, ea nu va aduce nimic bun securităţii continentului şi relaţiilor dintre cele două state vecine ce au atâtea în comun, dar un intolerant discurs politic. Par de domeniul absurdului momentele când oameni politici ucraineni de etnie rusă îi acuză pe ruşi de toate păcatele, şi la fel cetăţenii ruşi de etnie ucraineană pe ucraineni. Cât este de adevărată şi profundă performanţa despre care aminteam mai sus sau cât este ea doar un puseu trecător de eliberare a unor energii negative nu oamenii politici din Ucraina, Rusia şi de aiurea ar trebui s-o spună, ci societatea atât de brutal afectată. În rest, este geopolitică, adică politică internaţională în mişcare, cu toate conexiunile ei publice şi tainice, cu certitudini şi riscuri, succese şi eşecuri, învingători şi învinşi. După cum, tot geopolitică este faptul că Moscovei trebuia să i se dea de lucru la graniţa ei, pentru a o deturna de la alte zone.

Anti-government protesters gather in Independence Square in central Kiev February 19, 2014. Ukrainian President Viktor Yanukovich accused pro-European opposition leaders on Wednesday of trying to seize power by force after at least 26 people died in the worst violence since the former Soviet republic gained independence. REUTERS/Vasily Fedosenko (UKRAINE - Tags: POLITICS CIVIL UNREST)

Rusia acuză Occidentul că a provocat situaţia din Ucraina, cea din urmă, la rându-i, afişează cât poate sprijinul occidental, deşi este evident că ea contează tot mai puţin în acest joc ce devine pe zi ce trece global, cu actori care-i depăşesc cu mult potenţialul. Acordul de la Belovejsk a mai stabilit ceva: transformarea liniilor administrative dintre fostele republici sovietice în frontiere între noile state independente. Ceva asemănător trasării graniţelor în fostele imperii coloniale. În bucuria generală provocată de destrămarea imperiului sovietic, Occidentul s-a făcut că nu observă apariţia în geografia politică a emisferei nordice a 12 noi subiecţi internaţionali care n-au existat niciodată în graniţele moştenite, mai mult ori mai puţin, de la Stalin. Cei 12 nu aveau exerciţiul graniţelor naţionale ale Europei statelor suverane, iar oricare dintre ei, Rusia nu face excepţie, este din punct de vedere etnic un mini-URSS, adică are o diversitate etnică în care etnii minoritare într-o ţară sunt majoritare la vecini şi de aceea vor fi tentate să privească într-acolo. Toate acestea exact în perioada în care Europa se distanţa de realitatea graniţelor impenetrabile care i-a adus atâtea necazuri şi se îndrepta mai curând spre cea a graniţelor permeabile, dacă nu se vor generaliza gardurile de la frontiere, specifice spaţiului ex-sovietic de atunci.

minsk-summit_650x400_51423732421

Ucraina este unul dintre moştenitorii privilegiaţi ai acestei distribuiri de teritorii, la fel cum este unul dintre câştigătorii Pactului Molotov- Ribbentrop, dar Occidentul a preferat să observe doar realitatea conflictelor îngheţate. Interesant că în momentul episodului Crimeea, pe teritoriul peninsulei se aflau câteva mii de militari ucraineni. N-a tras unul un foc de armă pentru apărarea patriei, iar insurgenţii din Doneţk şi Lugansk au fost declaraţi terorişti în aplauzele generale abia după ce militarii ucraineni din Crimeea au fost retraşi în zonele continentale ale ţării. Iată un posibil tip de problemă multiplicată de securitate europeană pe care Occidentul ar putea fi nevoit să-l gestioneze până undeva spre graniţele Chinei, în condiţiile unei Rusii posibil ostile. Eliminarea motivelor conflictuale de natură teritorială în inima Europei a fost generatoarea proceselor de integrare pe continent. Occidentul nu este departe de momentul în care va trebui să se hotărască dacă le va continua împreună cu Rusia sau împotriva ei.

Niciodată Occidentul nu a folosit motivul pericolului rus şi rusofobia – cum o face sub ochii noştri – ca suport pentru susţinerea unităţii de decizie în domeniile majore ale politicilor membrilor săi. Chiar dacă, de data aceasta, unele efective şi infrastructura NATO au ajuns la graniţa Rusiei – şi nu rachetele ruseşti în Cuba ori în centrul Europei –, iar agenda politică reală a Occidentului începe să fie dominată de probleme mult mai importante pentru prosperitatea şi securitatea sa, cum este cea a refugiaţilor. Deocamdată. Nu întâmplător cazul Ucrainei începe să treacă în plan secund sau chiar să irite mediul politic. Nu par a fi întâmplătoare unele nuanţe din declaraţiile recente ale preşedintelui Poroşenko unde se sugerează că cea mai mare problemă a societăţii ucrainene nu mai este acea Rusie ce aşteaptă să înghită Ucraina şi întreaga lume democratică, ci corupţia şi oligarhii – adică cei din rândurile cărora s-au ridicat ca oameni politici şi el şi fostul preşedinte –, finanţatori ai schimbării brutale a puterii. Or, Maidanul a cerut, cu atât de puţin succes până acum, eliminarea din politică tocmai a acestor oligarhi. Dacă asemenea nuanţe sunt conjuncturale sau exprimă ceva mai mult vom vedea probabil în viitorul apropiat.

mihail-gorbaciov-apel_48061300

Rusofobia şi pericolul rus nu au reuşit să păstreze unitatea Occidentului în faţa refugiaţilor, problemă mult mai uşor de gestionat în realitate decât un eventual conflict cu Rusia. Se dovedeşte că unitatea şi solidaritatea continentală sunt motivate mai curând de perspectivele prosperităţii şi calităţii vieţii decât de suporturi mult mai profunde, cum ar fi interesele, resursele, istoria, politicile statale etc. Cele din urmă reflectă realităţi specifice de la ţară la ţară şi generează atitudini mult mai nuanţate când este vorba de Rusia decât cele exprimate în discursurile instituţionale corecte politic. Sună cinic, dar se pare că salvarea unităţii Occidentului, sau cel puţin a iluziei de unitate, este tot la mâna Moscovei. Ar fi nevoie de un gest al acesteia care să dea frisoane pentru a reînnoi discursul politic european despre unitate. Pentru un Occident cu resursele sale şi cu sute de milioane de locuitori este ridicolă teama de câteva zeci de mii de refugiaţi care-i bat la poartă pentru a se salva de război. Libanul, o ţară minusculă în raport cu Occidentul, găzduieşte deja mai mulţi refugiaţi decât se estimează că vor ajunge în Europa, iar până nu demult sirienii, care dau atâta bătaie de cap liderilor noştri europeni, erau consideraţi europenii Orientului Apropiat, deci diferenţele de civilizaţie nu ar fi chiar atât de mari. Oricât s-ar dezvolta tema refugiaţilor, tot nu se va putea ascunde faptul că responsabilitatea principală în problema care afectează unitatea europeană aparţine tot Occidentului care a provocat haosul în spaţiul generator de refugiaţi, deci el are datoria morală de a găsi soluţia, aflată tot în acel spaţiu.

Deturnarea accentelor discursului public occidental către refugiaţii din Siria, ca şi cum numai ei există, permite readucerea expresă în realitatea cotidiană a confruntării Occident-Rusia, de data asta lărgită cu dimensiunea Orientului Mijlociu. Rusia nu a negat niciodată sprijinul pentru guvernul sirian legitim, pe care Occidentul nu-l mai place de vreo câţiva ani, relaţiile vechi şi speciale cu statul sirian membru al ONU, oficializate în tratate şi acorduri interstatale ce reglementează prezenţa rusă,inclusiv cea militară, şi nu ignoră nici faptul că intervenţiile din ultimele două decenii ale Occidentului în Orientul Mijlociu nu au rezolvat probemele. S-au încălcat norme ale dreptului internaţional, s-au distrus echilibre sensibile într-un mediu delicat, s-au obţinut victorii militare, dar nu s-au găsit şi soluţiile politice potrivite. De aceea afirmă peste tot, pe unde poate fi auzită, că singura soluţie pentru situaţia din Siria este politică, ceea ce susţine şi preşedintele SUA, dar cam aici se opresc punctele comune. Oricum este evident că Moscova îşi urmează propria strategie în zonă, că este sprijinită de Iran – căştigătorul real al tuturor răsturnărilor din Orientul Mijlociu – şi de instituţiile statului sirian. Probabil că nu-i prea departe momentul în care va găsi o soluţie negociind cu Occidentul, zdruncinat atât de serios de refugiaţi. Pentru că se mai întâmplă ceva curios. Cu toate presiunile la care este supusă înainte şi după patru ani de război, cu toată izolarea sa internaţională şi cu toate pierderile de teritorii, conducerea siriană ori regimul Assad, pentru a respecta corectitudinea politică, continuă să fie sprijinită de instituţiile statului, guvern, parlament, structuri economice, de opinia publică şi, ceva neobişnuit pentru zonă, de armată şi servicii speciale, care n-au trădat-o.

infographic-usa-europe-anti-missile-defense-system-742432

Rareori s-a aflat Occidentul într-un avantaj strategic formal atât de copleşitor faţă de Rusia. Ostilitatea propagandei antiruseşti, sancţiunile economice, excluderea din unele instituţii internaţionale şi ameninţările cu izolarea, ba chiar şi cu represalii de natură militară, lipsa oricărui dialog politic, cu excepţia Grupului de la Minsk, diminuarea rolului mecanismelor de cooperare NATO – Rusia, desfiinţarea unora dintre ele şi demonstraţiile de forţă fără un efect real sugerează că nu tragedia ucraineană este cauza crizei. Crimeea este desigur o modificare strategică majoră pentru sud-estul Europei, dar rămâne una locală, care nu justică înfruntarea cu manifestări globale. Rusia a comis ceva mult mai profund, a contestat acest avantaj strategic exact când Occidentul se aştepta mai puţin, a ignorat raporturile de forţe instituite treptat în emisfera nordică după căderea Zidului Berlinului şi, ceea ce este mai ofensator, le-a sfidat demonstrativ, iar Occidentul nu a avut cum să-i răspundă. Mai exact, Rusia a vrut să arate că regele e gol. Logica ne împinge să credem că de acum înainte totul se va schimba. Dacă în bine sau în rău, depinde de lideri politici viitori. Cei actuali, inclusiv preşedintele Vladimir Putin, nu au alte opţiuni, nu vor putea face paşi înapoi, fără ca aceştia să nu fie consideraţi dovadă de slăbiciune. Ei pot doar agrava situaţia, oricum extrem de tensionată.

voennye-korabli-ssha-more

De peste un sfert de secol cheltuielile militare ale Occidentului le depăşesc de zeci de ori pe cele ale Rusiei. Chiar şi după ce Moscova a început să-şi mărească bugetul militar. Ar fi fost de presupus ca toate acumulările evidente şi presupuse determinate de această realitate să neutralizeze definitiv Moscova ca actor politic şi militar major şi ca ea să nu fi reacţionat la evenimentele de anul trecut din Ucraina aşa cum a făcut-o. Cu eforturi minime, şi-a maximizat poziţia. NATO, alianţa militară unică în istoria lumii din punctul de vedere al puterii, beneficiară a tuturor avantajelor oferite de resursele investite, s-a aflat în faţa unui nou Kosovo ca sfidare, dar nu a mai putut face decât gesturi nesemnificative în raport cu amploarea confruntării. Într-un anumit fel, lumea se află în una dintre rarele situaţii în care ştiinţa războiului se confruntă cu arta războiului, certitudinile oferite de avantajele tehnologiei şi rigoarea principiilor strategiei sunt temperate de ceea ce Clausewitz a denumit ceaţa războiului, care de atâtea ori în istorie a răsturnat superiorităţi evidente.

F_15E_Desert_Storm_Wide

A bombarda Rusia cum s-a întâmplat cu Iugoslavia ar fi însemnat reînvăţarea lecţiei războiului total generalizat, de tipul ultimului război mondial. Disproporţia abisală dintre posibila pierdere a unor poziţii, acumulate timp de secole cu mari sacrificii, şi probabilitatea câştigarii unei efemere confruntări militare este ceea ce descurajează ambii actori să păşească spre escaladare. Desigur, această situaţie nu poate dura la nesfârşit, pentru că în ea se investesc resurse care, totuşi, nu sunt nelimitate, iar certitudinile, dacă se va ajunge la ele, vor determina dezvoltări spre pace sau război. Este inevitabil şi momentul când se vor cere explicaţii pentru utilitatea şi destinaţia acelor cheltuieli militare, care n-au descurajat Rusia. Putem spera doar că viitoarele decizii vor fi argumentate nu de concluziile trase în camerele obscure ale statelor majore, ci de soluţiile oferite de dialogurile politice responsabile.

russia-ukraine-gas-crisis-

În sfârşit, o ultimă dilemă. Prin atitudinea sa faţă de Rusia, prin atragerea în cercul punitiv a unor state precum Japonia ori Australia, s-ar părea că Occidentul intensifică presiunile internaţionale asupra acestei ţări şi probabil că într-o bună măsură aşa şi este pe termen apropiat. Dar tot ceea ce se întâmplă a obligat Rusia să-şi amintească mai curând decât s-ar fi dorit că este un actor major la Oceanul Pacific şi ca urmare că trebuie să investească şi să atragă investitori în teritoriile sale extrem estice bogate în resurse şi să se concentreze pe energiile interne. De aceea a adoptat strategii şi politici corespunzătoare şi încet-încet se apdaptează la sancţiuni. Este de presupus că în câţiva ani va începe să culeagă dividendele şi să elimine efectele sancţiunilor. Nu este greu de dedus că-şi va dezvolta într-un fel sau altul infrastructura şi prezenţa militară la Pacific. Toate acestea într-o perioadă în care SUA şi-au anunţat propriile strategii de contracarare a Chinei în marele ocean la care îşi mobilizează şi aliaţii, sau poate tocmai de aceea. Ar fi o naivitate să presupunem că în Rusia nu au fost observate viitoarele oportunităţi. Fără să vrei te gândeşti dacă nu cumva asistăm, dincolo de agresivitatea războiului informaţional, la geneza unei Rusii, viitoare puteri globale, cu contribuţia masivă a Occidentului şi fără eforturi ruinătoare din partea ei. Avem exemple concrete. După episodul Tiananmen, China a fost şi ea supusă unor sancţiuni care n-au făcut decât să-i stimuleze energiile. Astăzi este a doua putere economică a lumii şi o putere militară care nu mai poat fi ignorată. Iranul, după ce a fost supusă timp de decenii sancţiunilor, după ce i-au fost blocate zeci de miliarde prin băncile occidentale, revine ca învingător în marele Orient Mijlociu. Poate fi o temă care ne provoacă imaginaţia.”
Sursa :

http://aesgs.ro/page.php?id=13&s1=46&s2=263

Lecturare placuta, analiza profunda si comentarii pe masura ! clappinghat

Aliosa.

Anunțuri

18 comentarii »

  1. Ciao Aliosa, abbi una buona settimana 😉

    Comentariu de Rebecca Antolini — 05/10/2015 @ 10:38 am | Răspunde

    • Ciao Rebecca !
      Abbi una buona settimana anche a te ! 🙂
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 06/10/2015 @ 9:40 am | Răspunde

      • grazie…

        Comentariu de Rebecca Antolini — 06/10/2015 @ 11:25 am

      • 🙂 🙂 🙂

        Comentariu de Aliosa — 06/10/2015 @ 6:35 pm

  2. Un material interesant și bine elaborat. Sunt probleme grave, ale căror soluții nu le deține nimeni dintre cei competenți sau nu sunt interesați s-o facă. Cam pe aceeași temă, îți trimit și eu un articol pe care tocmai l-am citit. Să ai o săptămână frumoasă, Sandule! 🙂
    .
    Scurt si la obiect;

    in acest moment, din siria sint ready de plecare ” subito” 4 milioane de asa zisi emigranti din asia si nu numai din siria
    si asta dupa anvargarda de 609.000 arabi musulmani…only( care sosesc in ritmul de 8000 de oameni /zilnic

    *––––––––––––––––––––––-*

    *Un cetăţean român întreabă:*
    CINE ÎI MANIPULEAZĂ PE ĂŞTIA?

    *După părerea mea trebuie întrebat radio Erevan!*
    *––––––––––––––––––––––-*
    De câteva zile toate posturile de ştiri prezintă, din oră-n oră, situaţia dramatică de la frontierele unor ţări, drama miilor şi a zecilor de mii de refugiaţi. Peste tot şedinţe de guvern, celule de criza, trenuri speciale, voluntari cu ghiozdanele pline de sticle cu apă minerală, spaţii de cazare şi mulţi jandarmi cu mănuşi de unica folosinţă.

    Toate bune, asta e lumea acestui secol. Dar ceva, ceva nu se îmbucă, prea pare dirijat, prea seamănă a se desfăşura oarecum la comanda cuiva.

    În Siria se împuşca unii pe alţii de vreo 3–4 ani. În Egipt şi Libia la fel. De Afganistan sau Irak ce să mai vorbim… Viaţa grea, mii de morţi, foamete, boli, vai de mămicuţa lor! Dar au rezistat, poate au sperat în ceva …

    Deodată însă, în vara asta plină de caniculă, se hotărăsc oamenii ăştia, zeci şi sute de mii, că ajunge! S-au decis să-şi ia nevasta/nevestele, copiii şi, după caz, soacrele şi să plece spre Germania! Aşa, brusc şi dintr-odată! Dar de ce? De ce toţi la un semnal?

    Când au zis ăştia de la TV că destinaţiile principale sunt Germania şi Olanda m-am liniştit! Bine că nu s-au decis pentru Segarcea sau Izvoru–Crişului! Dar, după aceea, a început mintea mea în gândul ei să-şi pună întrebări.

    Cu ce bani? Spunea o jurnalistă informată că, în medie, costă cam 2000 de dolari/persoană această aventură… drum, călăuze, etc. La o familie de-a lor, cu 4–5 copii, măcar un 8.000 de dolari, dacă nu chiar 10.000… să aibă şi de buzunar, o apă, un pachet de ţigări pe drum, tot trebuie. De unde face rost un necăjit care n-are nici măcar după ce bea apa de banii ăştia?
    Dar 25.000 de necăjiţi deodată!? Cică şi-au vândut toată agoniseala… Care agoniseala!? Şi-au vândut şi maşinile şi casele de vacanţa? Dacă vindea unul poate găsea un şmecher cu bani şi interes să i-o cumpere dar când vând deodată 15 –20.000 cine cumpăra!? De unde are ăla şmecheru’ atâta amar de dolari!? Şi cu atâtea sute şi mii de „agoniseli” ce va face? Că doar nu le-a cumpărat doar aşa, din dorinţa de a ajuta pe unu’ amărât!

    Am încercat o glumă cu un prieten. Şi-a vândut cămila. OK! Hai să vedem care a fost şeptelu’ de cămile la începutul lui 2015!

    Dar cetăţenii din statele europene, de tranzit sau ca destinaţie finală, ce vină au? Analiştii „lu’ peşte” zic că aşa e bine, din solidaritate umană, aşa e în democraţie, „human rights”, credinţa în Dumnezeu… OK!

    În primul rând m-a pus pe făcut nişte calcule o ştire… oficialităţile din Germania ar fi estimat că, până la sfârşitul anului, în aceasta ţara vor ajunge aproape 800.000 de imigranţi. Aoleu! Adică cetăţeanul neamţ trebuie să cumpere şi să pună la bătaie ZILNIC 800.000 de franzele, 800.000 de sticle de apă, tot atâtea borcane de iaurt şi la fel cutii de pateu (numai de pasăre că de porc…)? Da’ pentru ce? Şi pe banii cui?

    Să zicem că au greşit ăia de la statistică… vor ajunge doar jumătate… şi tot e ceva! Vai de fundul lor!

    Spunea un oficial de-al nostru astăzi, la TV, când prezenta un centru de primire pregătit la Giurgiu, că fiecare refugiat primeşte, după legea în vigoare în patria noastră, 595 lei/luna. Bun! Dar pentru un român de rând care este, tot după lege, venitul minim garantat? Întrebai şi eu…

    Distracţia va fi mai încolo, eu aşa cred. Adică mai prin octombrie, noiembrie, după ce începe anul şcolar în Europa. Atunci să vezi câteva zeci de mii de refugiaţi care vor ocupa pieţele marilor oraşe din diferite ţări cum încep să se agite, să bată cu petu-n asfalt şi să ceară… „vrem şcoli în limba arabă pentru copiii noştri (câţi sunt în Berlin? 40.000! Wow!); vrem acces la spitale şi alte farmacii în limba arabă, vrem acces la administraţia publică locală (primărie, poliţie, tribunal) în limba arabă, vrem afişaj stradal în zona unde locuim şi în limba noastră! Vrem acces la moschei pentru păstrarea credinţei şi creşterea copiilor după tradiţia noastră… măcar o moschee la 1.000 de cetăţeni. În cartierele unde stăm noi să nu se mai comercializeze carne de porc.” Ura! Bravo! Eu unul aşa aş face!

    Apropo de „human rights”… Nu am văzut (sau nu am fost eu atent) pe inventatorii acestei expresii şi apărătorii universului în domeniu sa zică: „Mai fraţi europeni, am văzut că aveţi mari probleme cu acest exod masiv, de sute de mii de oameni obligaţi să-şi părăsească… care au drepturi şi ei… hai să vă ajutăm. Daţi-ne şi nouă 2–300.000 de cetăţeni amărâţi, îi ducem în Minesota, Alabama şi Carolina de Nord şi le asigurăm toate cele necesare…”

    Alte întrebări… Are plecarea asta masivă şi săritoare-n ochi vreo legătură cu ăia care au planificat, organizat şi coordonat „primăvara arabă” şi după aceea au lăsat-o aşa? Sau cu cei care au planificat apariţia Statului Islamic şi, din când în când, îl mai şi finanţează? Dacă te uiţi la detaşamentele lor de pe „youtube” zici că au dotarea unui regiment mecanizat! Pe ce bani? Sau şi-au vândut şi aia cămilele?!

    Are vreo legătură cu faptul că, în Europa, Germania, Ungaria, chiar ș i Cehia, au puternice legături economico – financiare „de afaceri” cu Rusia?
    Sau are o legătură cu aplicaţia navală (şi pe apă!) care tocmai s-a încheiat săptămâna trecută, cu succes, în Marea Chinei, activitate la care au participat în parteneriat şi împreună nave militare din flota rusă şi cea chineză?

    Chiar zilele astea recitesc, poate pentru a treia oară, „Marea tablă deş ah” a lui Zbigniew Brzezinski (îi scrisei numele literă cu literă că altfel nu merge). Omul ăsta ştie ce zice! Părerea mea! Spune undeva la început „cine controlează Eurasia stăpâneşte lumea”. Asta să fie? Ceva intenţii ale europenilor de pas… ca la poker?

    Poate cineva a constatat că politica, pe acest mare continent, nu mai merge cum mergea şi s-a gândit să dea ceva de ros… pentru a avea şi noi o preocupare.

    În rest… asta e!

    Reply, Reply All or Forward | More

    Comentariu de racoltapetru6 — 05/10/2015 @ 12:07 pm | Răspunde

    • Salut Petru !
      Multumesc din toata inima pentru materialul interesant si la obiect postat ! 🙂
      Sincer, ASA te VREAU !!! 🙂 🙂 🙂
      Traim VREMURI contradictorii ata in TARA cat si in lume ! 😦
      Din cauza MANIPULARII globale si nationale, am ajuns in situatia sa nu mai CREDEM aproape NIMIC,
      sa ne certam intre NOI desi NU ne-am intalnit niciodata si NU avem NIMIC de IMPARTIT ! 😦
      Asta este BOALA care ma MACINA zi de zi,
      asta ma REVOLTA la noi cand VAD la televizor FETELE nenorocitilor
      care au FURAT si SARACIT ROMANIA odata bogata 🙂
      iar acum in pragul dezastrului si falimentului ! 😦
      Dupa 1989 , TOTI politicienii din toate partidele si formatiunile politice
      NU au facut altceva dacat SA FURE de la STAT ca sa se imbogateasca
      pe seama OMULUI de rand , neajutorat si fara bani de paine ! 😦
      Ei, POLITICIENII, sunt VINOVATI de toate tragediile romanilor,
      ei, politicienii, si-au trimis in Parlamentul Romaniei ( RUSINII ) 😦
      reprezentati ca sa le faca LEGI pentru a FURA legal 😦
      bogatiile solului, subsolului, terenurile agricole, padurile, pasunile , campiile, lacurile
      si baltile odata pline cu PESTE ROMANESC
      iar acum OTRAVITE de ” ciuma portocalie ” abatuta asupra ROMANIEI odata cu venirea la putere ( 2008) a guvernului
      micului si la propriu si la figurat omulet lovit in CAP cu un OU rosu de catre tatal sau ( Dumnezeu sa-l ierte) 😦
      si CAZUT in CAP in DIRECT la o emisiune moderata de Andrei Gheorghe
      omul care vorbeste MULT si NU SPUNE nimic concret sau folositor ! 😦
      Aceeasi CIUMA PORTOCALIE si-a schimbat in primavara anului 2014 culoarea politica in GALBEN ( PNL ) 😦
      mizand ca ROMANU-i PROST si UITA repede 😦 si-i va vota din nou ca sa REVINA la GUVERNARE
      sa mai FURE ce inca TARA mai are ! 😦
      ” VREAU un GUVERN al MEU ” behaie zilnic actualul presedinte
      https://aliosapopovici.wordpress.com/2015/07/31/
      iar daca ” liberalii ” ( PEDELISTII) sai NU pot forma CONSTITUTIONAL o MAJORITATE parlamentara ca sa SCHIME prin VOT in parlament actualul guvern care LE-A DAT INAPOI romanilor tot ce le-a luat Basescu&Boc in 2010 ,
      a ASMUTIT procurorii maleficului Traian Basescu asupra liderilor COALITIEI de GUVERNARE
      pentru a-i INTIMIDA, CERCETA, ACUZA si CONDAMNA ca pe vremea lui Hitler&Horty&Stalin ! 😦
      Mi-e SILA de toti politicienii si de toate matrapazlacurile lor ! 😦
      Mi-e SCARBA de pupinbasisti si pupiniohannisti ,de ” acoperitii” lor jalnici si agramati ! 😦
      Ma DEZGUSTA parlamentarii , politicienii si oamenii de afaceri PENALI, CONDAMNATI sau in curs de CERCETARE,
      ma REVOLTA sotiile lor care , umbla NOAPTEA tarziu pe la poarta maleficului Traian Basescu ca sa puna o VORBA buna pentru NEMERNICII lor soti aflati pe mana procurorilor DNA ,
      ma INTRIGA initiativele legislative NESIMTITE ale unor sotii de fosti sau actuali parlamentari care PROPUN legi pentru PENSII MARITE doar pentru ei, ajunsi dupa 1989 PARLAMENTARI din CIOBANI, DEPANATORI radio-tv, cantareti de muzica populara, jurnalisti pupincuristi, TURNATORI , INFORMATORI si COLABORATORI ai securitatii ceausiste,
      si lista ar putea continua dar trebuie sa plec in oras ….
      O zi faina Petru ! 🙂
      Sandu.

      Comentariu de Aliosa — 06/10/2015 @ 10:14 am | Răspunde

    • Salut Petru !
      ” Daca TU nu vrei sa COMENTEZI
      la RASPUNSUL meu dat tie
      te rog sa REFLECTEZI
      la cele postate azi la tine de mine :

      O bruma de zambete ”
      intr-o mare de plansete
      de la guvernantii ” spagita”
      la “Generalul Cruciulita ” 😦
      caci toti m-au imbatranit
      cu-al lor apetit nepotolit
      de AVERE si BANI
      desi-s niste GOLANI
      ce se pricep la politica
      ca prostituata la gramatica
      si ca Nea Puiu de a alcatui nationala
      din fotbalistii ce beau cu ” mahalaua” 😦
      din jurul lui Corduneanu
      interlopul cu banu’ ! 😦
      O duminica placuta chiar daca ” Afara Ploua” 😦
      cum in urma cu ani a spus un mare trisor
      ce vrea acum in ” miscarea populara ” cea noua
      sa-si gasesca NEMERNICUL-IMPOSTOR un nou ” locsor ” ! 😦
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 11/10/2015 @ 10:23 am | Răspunde

  3. Lieber Gruß bin wieder da grüße und eine gute neue Woche…Gislinde

    Comentariu de giselzitrone — 05/10/2015 @ 4:33 pm | Răspunde

    • Danke für Ihren Besuch und die besten Wünsche Gislinde! 🙂
      Ein schöner Tag! 🙂
      Mit freundlichen GruBen! 🙂
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 06/10/2015 @ 10:21 am | Răspunde

  4. Post sempre interessanit, Aliosa. Una visita di dovere a leggerti e commentarti.
    Un caro saluto

    Comentariu de newwhitebear — 05/10/2015 @ 11:07 pm | Răspunde

  5. @ ALL !!!
    Daca ce se intampla in lumea intreaga nu prea va intereseaza ,
    poate BANCUL ce urmeaza atentia v-o capteaza ! 🙂

    O bătrânică moare şi ajunge la Porţile Raiului,unde se întâlneşte cu Sf. Petru,
    când deodată se aude un urlet groaznic venind dinspre rai:

    – O, vai de mine, ce se întâmplă acolo? spune batrânica.

    – Aaaaa, nu vă faceţi griji pentru asta, găurim omoplaţii cuiva ca să-i punem aripile de înger.

    Batrânica, vădit deranjată de acest fapt, se da un pas înapoi, când deodată încă un urlet:

    -Vai de mine, dar asta ce-a mai fost? întreabă batrânica.

    – A, o nimica toată, găurim capul cuiva ca să-i montam aureola.

    Batrânica, dând din cap în semn de dezaprobare, spune:
    – Eu nu pot sa fac asta, mă duc jos în iad.

    – Vai, dar nu puteţi face asa ceva, veţi fi sodomizată şi violată. La care batrânica răspunde:

    – Sigur, maică, dar măcar am deja găurile făcute!

    Aliosa.

    Comentariu de Aliosa — 06/10/2015 @ 6:40 pm | Răspunde

  6. @ ALL !!!
    Inainte de a parasi aceasta pagina,
    mai spun doar cateva cuvinte referitoare la
    POLITICA EXTERNA a ROMANIEI din ultimii ZECE ani si pana in zilele noastre ! 🙂

    Pe vremea cand ocupa scaunul NEMERITAT de la Palatul Cotroceni,
    presedintele jucator, smenar, penal, demagog, ipocrit si laudaros,
    Traian Basescu,
    la SUMMIT-urile UE unde participa conform FISEI POSTULUI,
    NEFIIND bagat in seama de nici un sef de stat sau de guvern din Europa,
    SE PLIMBA ca o ” curca plouata” de colo-colo, cu mainile in buzunar si privirea in pamant !!! 😦 😦 😦
    Acum ca nu mai este presedintele Romaniei,
    cand simte ca NU MAI ESTE bagat in seama decat de pupincuristii sai pemepisti si de fostii MAFIOTI,
    cand se INTALNESTE seara la casa din Mihaileanu
    ( neimpanzita inca de SRI cu MICROFOANE ) cu sotia INCULPATULUI Marian Vanghelie
    (sa puna la cale nu stiu ce afaceri dubioase ),
    cand se INTALNESTE la MIEZUL noptii cu INCULPATA Elena Gabriela Udrea si INCULPATUL arestat le domiciliu, Dorin Cocos, fostul sot al pupilei smenarului”gauzar” in legatura cu informatiile aparute in presa despre RETROCEDAREA in 2004 ( in ultima zi de mandat de primar al Bucurestiului ) 😦 a 8,5 ha de PARC IOR pentru MAFIA IMOBILIARA,
    DEMAGOGUL fost presedinte, ATACA verbal PRESEDINTIA Romaniei spunand cu subiect si predicat despre CONSILIERII lui Iohannis ca NU-S BUNI de NIMIC si ca, din cauza politicii lui Iohannis NEBAGAT de NIMENI in seama !!! 🙂 🙂 🙂
    ROMANIA nu va intra in SCHENGEN nici in 2017 !!! 😦 😦 😦
    Cata IPOCRIZIE si DEMAGOGIE la individul asta ! 😦
    ” Rade CIOB de OALA SPARTA ” i se potriveste de minune ! 🙂

    Comentariu de Aliosa — 07/10/2015 @ 8:22 am | Răspunde

    • Multumesc pentru vizita si link Silvia ! 🙂
      O zi mai frumoasa 🙂 ca la mine unde bate vant de iarna 😦
      Cu stima,
      Aliosa.

      Comentariu de Aliosa — 08/10/2015 @ 6:33 am | Răspunde

  7. Danke schönen Sonntag für dich gruß Gislinde

    Comentariu de giselzitrone — 11/10/2015 @ 2:12 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: