Alioşa

28/05/2017

TERORISMUL violent si TERORISMUL legislativ !!!

Filed under: generale — Aliosa @ 6:55 pm

Motto:
” NIMENI nu este mai presus de LEGE „( Titlul II,capitolul I,art.16.alin.2 , CONSTITUTIA Romaniei ) .
VOI,care ați GUVERNAT ROMÂNIA pos-decembristă,
VOI, care v-ați crezut ” MAI PRESUS DE LEGE ” și ați pus âîn aplicare „legea voastră” , legea MAFIEI care v-a susținut si ” brevetat” ” TERORISMUL LEGISLATIV” ,
VOI, care ați practicat TERORISMUL LEGISLATIV la cel mai înalt nivel
( reducerea in 2010 a SALARIILOR cu 25 % , a inlocuirii Legii 164/2001 privind PENSIILE MILITARE de stat cu o alta LEGE care a dus la DIMINUAREA cu până la 30% a PENSIILOR MILITARE de la acea vreme),
REDUCERE care a provocat DECESUL a zeci  de pensionari militari
șocați de masura anti-ARMATĂ luată ,
VOI, când PLĂTIȚI pentru victimele atentatelor voastre  19???

Foarte multe persoane vor considera că termenul „terorism” constituie o exagerare!
Nu, nu este nicio exagerare!
Trebuie să demonstrăm, nu?
O grupare oarecare detonează o bombă într-o piață publica, rezultatul fiind 100 persoane decedate!
Acea grupare care a săvârșit actul criminal, este evident o grupare teroristă – cu acest lucru toată lumea este de acord! Actul este incriminat, făptașii sunt judecați și condamnați, în unele state chiar la pedeapsa capitală! În acest caz avem de-a face cu un act de terorism în forma violentă.

Numai că viața de zi cu zi mai demonstrează că pe planetă mai există și un alt gen de terorism!
Și care provoacă mult mai multe victime umane decât terorismul violent, diferind doar metodele de execuție!
Exemplu?
O entitate politică care deține conducerea intr-un stat oarecare, emite/adoptă/promulgă un act normativ – să presupunem că prin acesta ar fi diminuate pensii și salarii!
Act normativ care are ca finalitate în cele din urmă și decesul a 100 de persoane!
Această faptă, analizată la modul pragmatic – respectiv în pierderea de vieți omenești, este de fapt, tot un act de terorism.
Este un terorism de sorginte domestică, camuflat într-un ambalaj cu față relativ umană, însă este la fel de autentic precum terorismul violent.
Membri ai grupării teroriste?
În afară de entitatea politică ce a legiferat actul normativ, din grupare mai fac parte și alți membri cum ar fi de exemplu, justiția – care nu judecă nicidecum cauzele pierderii de vieți omenești urmare a aplicării unei legi, ci numai dacă sunt respectate prevederile actului criminal care a produs decesele celor 100 de cetățeni!
Tot din grupare mai fac parte si instituțiile de execuție ale statului, dar și Curtea Constituțională. Nici un organism din cele 4 nefiind anchetat/judecat/condamnat/acuzat pentru  provocarea decesului celor 100 de persoane, urmare a diminuării pensiilor sau a salariilor printr-un act legislativ!
La acest punct, ar mai fi o constatare!
Dintre toate statele pretins democratice ale lumii, genul de terorism cu față aparent umană despre care am făcut referiri, există doar în ROMÂNIA !
În statele cu democrații autentice, neexistând deosebiri de acuzare/condamnare a persoanelor/grupărilor de persoane care au comis acte violente de terorism, fața de persoanele/gruparile de persoane care au produs victime prin acte teroriste de ordin legislativ!
De altfel în statele cu democratii autentice, nici nu există terorism legislativ,
altfel nu ar mai fi democrații autentice!

Și acum să tragem concluzii!

Așadar, avem de-a face cu un caz în care 100 de persoane sunt aruncate în aer
undeva în România de o grupare teroristă!

Și mai avem de-a face cu un caz tot în care în România, unde un act normativ – cum ar fi diminuarea pensiilor și salariilor, provoacă decesul tot a 100 de persoane!

Întrebarea fiind de ce gruparea care a provocat ultimul act terorist cu 100 de victime,
nu este inculpată la fel ca gruparea care a aruncat în aer 100 de victime???
Consecințele celor 2 ( două)acte teroriste fiind aceleași, respectiv la fel de criminale?

Asta ca să nu mai discutăm de faptul că practica demonstrează că victimele terorismului legislativ practicat în ROMÂNIA, sunt cu mult mai multe decât ale terorismului violent practicat pe planetă!  icon_mrgreen
Ca urmare , la rugămintea unui CAMARAD , postez mai jos
”ORDIN DE CHEMARE” !

Camarazi militari,

Se convoacă, la data de 29 și 30 mai a.c., începând cu ora 12.00, în Parcul Izvor (alveola dinspre intrarea în Camera Deputaților), din București, toți militarii rezerviști, precum și membrii familiilor militarilor activi solidari, care se simt nedreptățiți, umiliți, păcăliți, discriminați și batjocoriți.
Obiectiv:
exprimarea clară și fără echivoc a hotărârii de a ne (re)dobândi onoarea și demnitatea militară, grav lovite de guvernanți vremelnici și chiar camarazi iresponsabili!
Scopuri:
1. Clarificarea statutului social al militarului român;
2. Încetarea prigoanei financiare și psihologice asupra rezerviștilor;
3. Salarizarea decentă a militarilor activi;
4. Salvarea Armatei Române!
Au confirmat participarea reprezentanți ai tuturor organizațiilor rezerviștilor, inclusiv membri ai ANCMRR, precum și un mare număr de militari neafiliați.
Pentru copii și/sau nepoți se asigură accesul liber la locurile de joacă.
Ținuta, adaptată anotimpului și stării vremii.
Umbrela pregătită!
Nu se asigură hrană rece.
Cei care din motive întemeiate nu pot participa (bolnavi netransportabili, domiciliul/reședința in garnizoane îndepărtate sau dețin ”pensii nesimțite”) pot posta susținerea video pe
(https://www.facebook.com/ groups/1686473368235919/ )
sau pot trimite susținerea scrisă (gradul, numele, prenumele și localitatea) la mitingul de mai sus, pe coală A4, la adresa de e-mail: platformamilitarilor@gmail.com ,
până cel mai târziu la 28.05.2017 ora 19.00. Colile A4 vor fi depuse la locul de adunare.

Citiți și dați mai departe!
Veniți alături!
Luptăm și pentru Tine!
Retransmiteți prin SMS, tuturor militarilor din listele de contacte:
”Mobilizare generala in Parcul Izvor din Bucuresti, pe 29 si 30 mai ora 12.00.”

Grupul National de Initiativa ! ok

 
Aliosa.

Anunțuri

27/05/2017

Ce NU știu ROMÂNII despre ROMÂNIA sfărșitului celui de-al Doilea Război Mondial ( 1941-1945) !!!

Filed under: amintiri — Aliosa @ 9:49 am

Motto :
^ Cine UITĂ, nu merită ^ ( istoric Nicolae IORGA )

hristos-s-a-inaltat-10_cd34db9627f17fCOCOȘUL salută lumea !
Dacă Domniilor Voastre NU vă place ISTORIA, miei imi place și voi continua să public orice material  de pe internet și care este legat de ISTORIA ROMÂNIEI de la MAREA TRĂDARE a boierilor români ( 1866)a Primului Domnitor al ROMÂNIEI, COLONELUL Alexandru Ioan CUZA și până la MARILE TRĂDĂRI ale președinților de ȚARĂ  post-decembriști pe care ,din considerente personale, nu-i NOMINALIZEZ ! 😦
În conformitate cu art.30 din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI,
voi APROBA toate COMENTARIILE atât PRO cât și CONTRA versus cele postate mai jos ! 🙂

^ Documentele secrete ale trădării Regelui Mihai
De la Visinski la Stalin, Molotov si Beria.

“În noaptea de 23 August, regele Mihai anunţa la Radio că fusese semnat un armistiţiu cu sovieticii (…)
De fapt armistiţiul nu a fost semnat până pe 12 Septembrie, la Moscova. (…) Dat fiind că nu se semnase armistiţiul, toate trupele române, care se aflau pe frontul din Moldova şi Basarabia şi care încetaseră focul, după ordinul regelui Mihai, au fost făcute prizoniere de către ruşi; soldaţii şi ofiţerii au plecat captivi către Rusia.
Aşa că a fost o capitulare şi nu un armistiţiu.
Exista aici un rege care îşi preda armata duşmanului.
În ce ţară din lume poate fi găsit un şef de stat asemănător?
Pe 20 Iulie 1945, ( Regelui Miihai n.r.) i s-a decernat prin mareşalul Tolbukhin din ordinul lui Stalin

„Ordinul Victoriei Sovietice”. „Tristă onoare de a fi decorat de către duşmanul de moarte al poporului său!” – General Platon Chirnoaga, șef-adjunct al Statului Major al Armatei a III-a pe Frontul de Est
Predarea României sovieticilor la Yalta
– minciuna unanim acceptată–
de Gheorghe Constantin Nistoroiu
România era în anul 1944 o ţară ce făcea parte pe merit din elita naţiunilor europene, a cărei contribuţie la crearea şi mai ales la păstrarea valorilor identitare ale civilizaţiei europene nu putea fi ignorată. Era o ţară cu tradiţie democratică, pe care doar neşansa unui rege cu grave carenţe psihice şi educaţionale, Carol al II-lea, o împinsese către tăvălugul totalitarismului monarhic, dar care nu reuşise să desfinţeze rădăcinile viguroase ale legilor strămoşeşti ce guvernau încă în mediul rural, predominant. Dar mai ales, România anului 1944, avea, prima dată în istoria ei, o elită intelectuală fără precedent graţie atât numărului mare de personalităţi din toate domeniile vieţii economice, ştiinţifice şi culturale, cât şi nivelului de recunoaştere pe plan mondial a multora dintre ei.
Îşi puteau permite democraţiile europene, Casele regale surori, dar mai ales, deja în curs de afirmare în postura de garant al democraţiei planetare, SUA cedarea României necondiţionat aliatului sovietic, aşa cum afirmă cu atâta convingere ex-regele Mihai şi întreaga propagandă pro-monarhică?
Oare România devenise dintr-o dată neinteresantă pentru americanii care-şi vedeau pierdute propriile investiţii de pe Valea Prahovei ?
Nu cumva trebuie să căutăm adevărul ascuns în documentele vremii pentru a vedea dincolo de “ miturile” arhicunoscute Yalta, Crimeea, Postdam sau Moscova ?
Nu mă voi opri de astă dată la pregătirea şi realizarea loviturii de stat de la 23 august 1944 ci doar la unul dintre primele decrete regale, cel din 20 ianuarie 1945.
Mareşalul Ion Antonescu adresa lui Mihai I de pe front, la 23 iunie 1941, ca răspuns la telegrama din ajun a suveranului următorul mesaj : “Multumesc respectuos Majestatii Voastre pentru cuvintele de îmbărbatare şi de apreciere cu care aţi cinstit Armata şi pe mine. Fiţi sigur, Majestate, de devotamentul nostru. Pentru ţară şi pentru Majestatea Voastra ne batem. Pentru ţară şi pentru Majestatea Voastră trebuie să învingem”.
La 28 iulie 1941, Mihai I de România transmitea celui care îi datora nu numai Coroana dar şi o poziţie de onoare şi autoritatea faţă de supuşii săi, Mareşalului Ion Antonescu un mesaj de felicitare, imediat dupa ce “vitezele trupe româno-germane au alungat peste Nistru armatele comuniste şi au reîntregit pe vecie ţara Moldovei “
La referendumul naţional de la 9 noiembrie 1941, 3 481 311 de români votaseră pentru susţinerea programului de guvernare antonescian şi doar 74 voturi fuseseră contra, naţiunea exprimându-şi aprobarea pentru tot ce înfaptuise până atunci “guvernarea dezrobitoare a Mareşalului Antonescu”.
S-a spus că odiosul decret promulgat de Mihai I la data de 20 ianuarie 1945 sub o “patriotică” mască – DECRET- LEGE – Pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării (anexa 1) – fusese acceptat doar pentru a le face pe plac sovieticilor care doreau astfel să se răzbune pentru înfrângerile suferite în prima parte a războiului. Decretul convenea însă perfect şi celui care îl promulgase cu atâta rapiditate, regelui, pentru că îi permitea astfel să “purifice” atmosfera atât de plină de indignare a celor ce asistaseră neputincioşi la predarea necondiţionată a ţării în mâna sovieticilor şi la masacrarea bravei armate române de către “aliatul” sovietic datorită lipsei unui armistiţiu semnat.
Mare parte din cei cărora le era “adresat” decretul luptau încă pe front şi chiar se întâmpla să şi moară uneori respectându-şi jurământul de credinţă făţă de rege!
Cel care avea să refuze cererile de graţiere ale ofiţerilor eroi ce dezrobiseră Basarabia şi Bucovina nu s-a gândit că ar fi fost o supremă onoare ca primul judecat şi condamnat pentru că luptase pentru o Românie democratică, cu toţi românii uniţi, să fie chiar el, regele, sau adevăratul vinovat pentru pierderea Transilvaniei, nimeni altul decăt tăticul Carol al II-lea ?
Odată cu promulgarea acestui decret, România intra în cumplita epocă a terorii şi mistificării ajunse politică de guvernare. Putea în orice moment să se descopere de către un “binevoitor” că erai unul dintre cei care luptase pe frontul de răsărit sau chiar numai votaseşi cu Mareşalul! Justiţia se transforma deja într-o mascaradă cu iz de tribunal popular, fără discermânt ci doar aservit intereselor celor ce, folosind singurul simbol al puterii ce exista la acea dată, regele, se instalau în forţă la putere. Decretul devenea operant în timpul guvernului Rădescu, unul dintre artizanii loviturii de stat şi care împreună cu Constantin Vişoianu, la acea dată ministru de externe avea să conducă, o altă interesantă temă de dezbatere, peste puţin timp una dintre mişcările de rezistenţă ale Românilor din exil.
Ciudat, pentru cel curios şi dornic să înţeleagă, este faptul că întotdeauna în discursul său, cel ce cu îngăduinţa Domnului se numeşte încă Mihai I, se plânge că “a fost nevoit să accepte” sau “să facă “. Actele sale, întreaga sa guvernare nu-i aparţin niciodată! Lipsa asumării răspunderii este caracteristica definitorie a acestei personalităţi a istoriei româneşti. Sau asta s-a dorit să credem, pentru că lipsa de curaj, dacă mai adaugi şi faptul că nu întotdeauna înţelepciunea face casă bună cu curajul, poate să ducă la un iertător sentiment de resemnare care sfârşeşte aproape sigur, cu un “aşa a fost să fie, ce era să facă?!”.
Oare chiar nu ar fi putut face nimic mai mult ?
La 24 februarie 1945, domnul general de corp de armată, adjutant Nicolae Rădescu, preşedintele Consiliului de Miniştri , adresa la radio un apel către poporul român, din care redăm un fragment:
“Fraţi români, cei fără neam şi fără Dumnezeu, aşa cum i-a botezat poporul, au pornit să aprindă focul în ţără şi s-o înece în sânge. O mână de inşi, conduşi de doi venetici ANA PAUKER şi ungurul LUCA, caută prin teroare să supună neamul. Vor cădea striviţi.
Acest neam care a ştiut întotdeauna să-şi apere fiinţa nu de câţiva neisprăviţi se va lăsa acum îngenunchiat.
Sub masca democraţiei, democraţie pe care la fiecare pas o calcă în picioare, aceste fioroase hiene nedăjduiesc să ajungă în stăpânirea ţării. Sunt nenumărate blestematele lor fapte pe tot cuprinsul ţării. Voi avea în curând prilejul să vă vorbesc de toate.

Criminalii care săvârşesc aceste nelegiuiri nu au măcar curajul faptelor lor. Vor căuta să arunce vina asupra armatei care după spusele lor, ar fi provocatoare. Afirm cu toată tăria că nu poate fi insinuare mai infamă. Armata a avut ordinul meu categoric să nu atace decât dacă este atacată şi ea a făcut ceva mai mult, peste tot unde armata a fost atacată, a tras în aer numai în scop de intimidare…
Putem însă să ne mulţumim numai să constatăm acest lucru, fără ca să ne vină atunci pedeapsa de la Dumnezeu ?
Fără îndoială că nu; ca un singur om trebuie să ne ridicăm şi să facem faţă primejdiei.
Eu şi armata ne vom face datoria până la capăt.
Fiţi şi voi cu toţii la posturile voastre.
Ora 22
Bucureşti, sâmbătă 24 februarie 1945 “
(Arhivele Statului Bucureşti, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 17/1945, f. 223-225)
Era la acea dată generalul Rădescu, ca şef al executivului românesc, un inconştient, gata să lupte cu sovieticii, forţa de ocupaţie ?
ADEVARUL ştiut de generalul Rădescu atunci era altul decât cel pe care îl invocă întotdeauna Mihai I de România atunci când îşi motivează comportamentul?
Răspunsul îl găsim în telegrama secretarului de stat interimar al S.U.A., Grew, către reprezentantul american în România, Burton Y. Berry, privind unele puncte de vedere ale Departamentului de Stat, potrivit cărora poporul român trebuie să fie asigurat că România va rămâne independentă. Telegrama poartă data de 24 februarie 1945, ora 10 p.m., fiind deci un suport real pentru şeful Guvernului Român, generalul Rădescu, în acţiunea de eliminare a factorilor ce puteau duce la bolşevizarea ţării. Consider extrem de important documentul pe care îl redau integral în anexa 2.
Am putea crede, obişnuiţi cu modul balcanic de a face politică, că lucrurile arătau bine doar pe hârtie. Telegrama din data de 1 martie 1945, trimisă de reprezentantul S.U.A. în Comisia Aliată de Control pentru România, C.V. Schuyler, Ministerului de Război al S.U.A. în legătură cu demisia guvernului Rădescu demonstrează că România nu fusese “ dăruită” sovieticilor niciodată de ceilalţi doi aliaţi, Anglia şi S.U.A., aşa cum am fost făcuţi să credem noi, românii! (anexa 3)
Ceea ce nu ştiau aliaţii occidentali era faptul că suveranul român era cel care moştenise, posibil genetic – moralitatea “mamelor” din Casa regală românească este cunoscută! – dar mai sigur prin educaţie un mod “realist” de a vedea guvernarea: “totul pentru tine, ceilalţi îţi datorează supunere”. Este binecunoscută scena, relatată în memoriile celor prezenţi, despărţirii dintre tatăl, Carol al II-lea şi fiul, Mihai I. La cererea fiului de a nu fi lăsat “aici”, tatăl “responsabil” îi aduce aminte că are o misiune de îndeplinit! Înălţător, veţi spune!
Să încercăm să aflăm la ce misiune făcea referire declaratul admirator al doctrinei totalitare, bolşevice, Carol al II-lea.
Să ne oprim mai întâi la telefonograma lui A.I.Vâşinski, adresată lui V.M.Molotov , pe data de 1 martie 1945, după ce se pare că primise de la regele Mihai I cel mai scump mărţişor plătit de poporul român, Guvernul Roşu:
“SECRET
Prin telefon, din Bucureşti
Tovarăşului Molotov,
La 10 seara am fost la palat. Am vorbit cu regele . Încă o dată i-am repetat cererea mea referitoare la Petru Groza, insistând asupra faptului că însărcinarea i-a fost dată lui, ca unei persoane care corespunde tuturor condiţiilor menţionate de mine anterior, în conformitate cu directiva.
Regele a răspuns că el s-a informat cu atenţie asupra punctului de vedere al guvernului sovietic şi speră că va putea lua o hotărâre în conformitate cu indicaţia Guvernului sovietic. A promis că va da răspunsul în dimineaţa zilei de 2 martie, deoarece trebuie să îndeplinească toate procedurile constituţionale.
Regele a subliniat în repetate rânduri dorinţa sa de a păstra pe deplin cele mai bune relaţii cu Guvernul sovietic.
Vâşinski
A transmis, prin Vîşinski /A primit:Podţerob, la 1 martie 1945, ora 23,58
S-a expediat tovarăşilor: Stalin, Molotov, Mikoian, Beria, Malenkov, Dekanozov, Secţia a IV-a Europa “
(Arhivele Statutului Bucureşti, colecţia Xerocopii Rusia, pachetul XIII, doc. 5.f.21; Arhiva MAE al Federaţiei Ruse, Moscova, Fondul 0125 – Referentura România, opis 33, mapa 128, dosar 5)
Agitată zi trebuie să fi avut tovarăşul Vâşinski dacă era nevoit să se întâlnească cu regele României în miez de noapte!
Ne certifică acest lucru şi telegrama expediată de Burton Y. Berry, reprezentantul SUA în România, către Secretarul de stat american, în aceeaşi seară de 1 martie 1945, din care alegem doar un fragment:
“Bucureşti, 1 martie 1945, ora 8 p.m.
(primită ora 9,12 p.m.)
Dl.Vâşinski mi-a cerut să-l vizitez astă seară la ora 6.
…….
Răspunzând la întrebarea mea dacă noul prim ministru fusese ales, el a spus că regele va face alegerea după consultări cu liderii partidelor. Am spus că presupun că liderii de partid vor desemna pe candidaţii propriilor lor partide care intrau în guvern. Dl.Vâşinski mi-a răspuns că existau numeroase clici în vechile partide, că existau fascişti şi că, desigur, reprezentanţii unor astfel de grupări nu-şi aveau locul într-un guvern destinat să combată fascismul.
……..
Impresia mea generală de la întâlnire este aceea de confirmare a rapoartelor recent înaintate Departamentului. Dl. Vâşinski acţionează pe baza unor instrucţiuni directe. Speranţa sa este să reuşească a salva aparenţele de procedură constituţională, dar dacă este necesar, el o va sacrifica pentru o soluţie rapidă.
Repetată la Moscova sub nr.33.
Berry “
(Foreign Relations of the United States, Diplomatic Papers,1945, vol. V, Europe, pp.489-490; publ. în Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. Percepţii anglo-americane (1944-1947), Bucureşti, p.113)
Să remarcăm că Vâşinski procedase inteligent întâlnindu-se mai întâi cu “aliatul“ pentru a verifica dacă regele român ceruse sprijin sau informase despre presiunile ce se făceau asupra sa. Total liniştit şi mulţumit plecase la sfatul de taină cu Mihai I care se dovedea un loial colaborator, demn de toată încrederea. Scenariul nu avea de ce să capete note precipitate pentru a declanşa o posibilă reacţie a lumii democratice.
La 2 martie 1945, Mihai I l-a însărcinat pe Petru Groza cu formarea noului guvern, fără a ţine cont de solicitarea lui Iuliu Maniu de a forma un guvern “de colaborare” şi făcându-se că nu înţelege de ce gestul său “…echivala cu o condamnare la moarte a democraţiei în România”. Regele îi sugera proaspătului şef de guvern să solicite şi celor două partide istorice, Naţional-Ţărănesc şi Naţional-Liberal să desemneze membri în viitorul guvern, pentru că aşa era înţelegerea cu ceilalţi doi garanţi ai democraţiei în România, SUA şi Anglia.
Partidele istorice însă aveau convingerea că dacă vor protesta pentru alegerea omului Moscovei în suprema funcţie în stat şi nu vor accepta să facă parte dintr-un asemenea grosolan fals, regele, garantul democraţiei, nu va investi noul guvern.
A fost probabil greşeala cea mai gravă a lor în aprecierea corectă a aliaţilor şi mai ales, a adversarilor momentului.
Iar pentru ochii democraţiilor occidentale soluţia era gata încă de ceva timp: apariţia unor “grupări rebele” ale îmbătrânitelor partide româneşti, coapte peste noapte de soarele roşu al Moscovei, tocmai apte să guverneze conduse de “liberalul” Gheorghe Tătărescu şi de “ ţărănistul “ Anton Alexandrescu.
Datorită trecerii timpului, chiar puternic marcaţi de cunoaşterea cumplitului holocaust declanşat prin gestul regelui Mihai I de a preda destinele ţării în mâinile unui guvern comunist, gest liber consimţit aşa cum cred că s-a înţeles în acest moment, reacţia guvernelor britanic şi american la aflarea ştirii că în România este un guvern roşu este de-a dreptul demnă de o analiză aprofundată asupra imposibilităţii diplomatului de carieră de a crede că un rege poate să-şi trădeze propriul popor.
“Extras din a 26-a (45) Decizie a Cabinetului de Război
Minuta 5. Anexă confidenţială
Marţi, 6 martie 1945, 5,30 p.m.
Secretarul de stat pentru Afacerile Externe a informat Cabinetul de Război că tocmai a sosit o telegramă de la vicemareşalul aerului Stevenson, care era şeful elementului britanic din Comisia de Control în România, indicând că el poate fi confruntat în orice moment cu o cerere de la regele Mihai şi regina-mamă pentru refugiu în ambasada britanică şi cerând instrucţiuni. Secretarul de stat pentru Afacerile Externe a spus că era foarte preocupat de modul în care ruşii tratau poziţia României şi de dezvăluirea atitudinii lor, reprezentată de acest mod. Poziţia regelui în ţară fusese bună şi el tratase situaţia cu precauţie. Dacă el era acum constrâns să se refugieze în faţa presiunii aliatului nostru, efectul asupra opiniei publice şi a relaţiilor anglo-ruse putea fi foarte penibil.
În orice caz, el crede că, aşa cum noi am acordat deja adăpost generalului Rădescu, ambasada Statelor Unite putea acorda adăpost regelui şi reginei-mame, dacă apărea necesitatea. …. “
(Public Record Office, Londra PREM, 3/374/9, f.178-179; publ. în Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. Percepţii anglo-americane (1944-1947), Bucureşti, 1993, p.124 )
Aşa cum se cunoaşte astăzi, nu a apărut “necesitatea”!
Misiunea micuţului rege abia începea!
Şi reuşea să creeze mari frământări experimentaţilor politicieni ai vremii, care nu aveau de unde să ştie că destinul Europei de est continua să fie scris de un adolescent sau de ce nu, de o femeie, regina-mamă Elena, al cărui rol în istorie este aproape necunoscut.
Extrem de importantă este cu siguranţă telegrama trimisă de W. Churchill, primul ministrul al Marii Britanii, preşedintelui SUA, F. Roosevelt pe data de 8 martie 1945, privind interesele Marii Britanii în Grecia, Polonia şi România, care lămureşte o serie de probleme extrem de comentate după căderea regimurilor comuniste în Europa Centrala şi de Est. Din păcate, de cele mai multe ori, comentariile sunt tributare propagandei încă puternică pro-rusă şi mai puţin realităţilor reliefate de documente, la care se ajunge încă destul de greu. Redau integral documentul în anexa 4.
Aşa cum se afirmă în finalul penultimului aliniat, ceea ce avea să se numească “ Sindromul Yalta” purificarea elementelor politice oponente constituia o problemă luată în calcul atât de americani cât şi de britanici.
Algoritmul pe care ei îl credeau capabil să rezolve problema riscului eliminarii unei opoziţii democratice de către o minoritate, chiar susţinută de sovietici, s-a dovedit greşit. Sovieticii au ştiut să-şi asigure totala colaborare a celui aflat în vârful piramidei prin cointeresare materială, astfel încât operaţiunea de sovietizare în România a decurs sigur, cu riscuri minime şi mai ales le-a oferit o reală victorie în faţa aliaţilor, care nu au putut interveni în sprijinul păstrării democraţiei de tip occidental pentru simplu motiv că singurul autorizat să reprezinte legal România, regele, nu a avut nimic de obiectat faţă de evoluţia evenimentelor din ţară. Ce-i drept, ceilalţi politicieni au făcut nenumărate memorii, au solicitat sprijin dar acţiunile lor au fost departe de a se ridica la nivelul cerinţelor momentului, lipsa unui lider real al opoziţiei a fost până la urmă fatală şi farsa sinistră a continuat. Uzanţele diplomatice şi mai ales, legile internaţionale nu permiteau intervenţii acolo unde puterea supremă se exercita legal, iar regele Mihai I era legal investit!
Sovieticii ştiiau că România prezintă un interes enorm pentru aliaţi şi că opinia publică din aceste state era un factor de mare presiune dacă Mihai I ar fi făcut şi cel mai mic gest de revoltă faţă de modul cum se purtau cu el.
Iar teama premierului Churchill avea să se adeverească mult prea rapid, la 30 martie, când regele promulga Decretul-Lege pentru purificarea administraţiei publice, permiţând astfel ca întregul aparat de stat să treacă sub controlul comunist, ba mai mult punând şantajul şi teroarea la temelia întregii administraţii de stat. Legea aceasta, prin înşăşi textul ei este un atac odios la cele mai elementare drepturi ale unui om, ca să nu mai vorbim de dispariţia totală a posibilităţii de a reacţiona dacă eşti nedreptăţit. Conform prevederilor legii, la 1 iunie 1945 , România se putea mândrii deja cu o administraţie publică epurată.
Atâtea realizări “măreţe” ale regelui Mihai I nu aveau să treacă neobservate la Moscova, aşa că trebuia evidenţiat acest lucru pentru ca nimeni să nu aibă motive să creadă că “fratele” sovietic ne forţează în vreun fel să învăţăm democraţia de tip nou, comunist. La 6 iulie 1945, Prezidiul Suprem al URSS îi conferă lui Mihai I Ordinul “Victoria“, printr-un decret al cărui text exprima un mare adevăr ca de altfel şi cuvântarea mareşalului Tolbuhin cu acest prilej:
“DECRET AL PREZIDIULUI SOVIETULUI SUPREM AL U.R.S.S. DE DECORARE CU ORDINUL “VICTORIA” A REGELUI MIHAI I AL ROMÂNIEI
Pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristă şi alierea cu Naţiunile Unite, în clipa când încă nu se precizase clar înfrângerea Germaniei, Majestatea sa, MIHAI I, regele României, se decorează cu: ORDINUL “VICTORIA“
Preşedintele Prezidiumului Sovietului Suprem al U.R.S.S., M. KALININ
Secretarul Prezidiumului Sovietului Suprem al U.R.S.S., A. GORKIN
Moscova, Kremlin, 6 iulie 1945“
(Arhivele Statului Bucureşti, fond Casa Regală, dosar 19/1945, f.1)
Cuvântarea mareşalului Tolbuhin
“Majestate! În numele Guvernului Uniunii Republicelor Sovietice Socialiste sunt împuternicit a înmâna Majestăţii voastre ordinul suprem al Uniunii Sovietice, ordinul “VICTORIEI”.
…..
Aceasta decorare este recunoaşterea aportului personal al Majestăţii voastre în înţeleapta şi brusca întorsătură de la 23 august.
Lucrul acesta nu-l va uita istoria. Această decorare este simbolul care subliniază eterna prietenie între popoarele noastre.
Politica stabilită după 23 august, relaţiile prieteneşti şi colaborarea cu Uniunea Sovietică vor aduce poporului român la fericire, la înflorire, la o prosperitate nemaivăzută în istoria sa, în toate domeniile.
La aceasta stă ca garanţie Marea Uniune Sovietică, marele popor rus.
Eu, Majestatea voastră, îmi exprim convingerea că relaţiile prieteneşti ale României cu marele ei vecin Uniunea Sovietică, se vor întării şi se vor dezvolta, pentru binele popoarelor ambelor ţări.
…..
(“Universul “ nr. 153 din 9 iulie 1945 )
Ce ar fi trebuit să înţeleagă oamenii politici români este reliefat în fragmentul următor dintr-o notă informativă a Serviciului Special de Informaţii, proaspăt epurat de elemente “reacţionare” pentru următorii 45 de ani sigur, datată 30 iulie, dar doar spre atenţionarea celor care urmăreau realizarea scenariului sovietizării României:
“Notă informativă a Serviciului Special de Informaţii privind situaţia politică a Partidului Naţional-Tărănist şi a legăturii acestuia cu alte forţe politice din ţară şi străinătate
30 iulie 1945
…..
8. Legăturile cu Palatul
Maniu a ţinut totdeauna personal legătura cu Palatul Regal, exprimându-şi în nenumărate rânduri regretul că suveranul a pus girul consimţământului său pe actul de la 6 martie 1945.
În ultima vreme, se pare că în audienţele solicitate la suveran, cei doi preşedinţi de partide (Maniu şi Dinu Brătianu), au fost sfătuiţi să înceteze orice fel de acţiune care ar putea dăuna intereselor ţării şi care ar privi raporturile de sinceră prietenie şi bună colaborare cu U.R.S.S..
Faptul acesta, conjugat cu împrejurarea atenţiunei deosebite pe care Uniunea Sovietică a acordat-o factorului nostru constituţional, prin decorarea regelui şi predarea cu solemnitate a celor două avioane, precum şi lipsa de invitaţie la aceste solemnităţi a domnilor Maniu şi Dinu Brătianu, a făcut ca cei doi şefi de partide să caute a descifra în aceste elemente alte sensuri decât acelea a unor protocoale obişnuite. “
(Arhivele Statului Bucureşti, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Serviciul Special de Informaţii, dosar 9/1945, p.10-21)
Situaţia din România, graţie perfectei colaborări dintre regele Mihai şi Guvernul sovietic, era extrem de îngrijorătoare şi pentru cele două forţe democratice, SUA şi Marea Britanie, care, spre deosebire de politicienii românii cărora era evident că le lipsea liderul real care să dea consistenţă şi unitate luptei de rezistenţă în faţa pericolului sovietizării forţate, trec la acţiuni energice menite să blocheze procesul de preluare de către comunişti a puterii politice în România.
Yalta a exprimat categoric dispoziţiile sigure ale superputerilor de după cel de-al doilea război mondial, delimitând „sfere de interese şi de influenţă”. În cursul reuniunilor celor „Trei Mari” din Februarie 1945, României i-a revenit un loc distinct. Comunicatul dat publicităţii la 11 Februarie 1945, reliefa „Voinţa semnatarilor” de a ajuta statele eliberate de sub ocupaţia fascistă, ori forţe „satelite” ale axei Berlin-Roma-Tokyo, de a reveni ele însele, libere, independente şi suverane, democrate şi pe plan economic restabilite, susţinerea statelor de a-şi alege guverne reprezentând voinţa naţională, organizarea de alegeri libere.
Să ne oprim atenţia asupra telegramelor expediate din România de Roy M. Melbourn Secretarului de Stat american la data de 19 august şi reacţia ce avea să o declanşeze concretizată în telegrama Departamentului de Stat american din data de 21 august, redate în anexele 5 şi 6.
Este evident că cel căruia îi plăcea să i se spună “dr” Petru Groza ştia că pot lătra oricât câinii, ursul roşu descoperise mierea iar albinele erau deja puse la păstrat graţie legilor promulgate. Sinteza situaţiei de moment o aflăm chiar din relatarea Domniei Sale, extrasă din Stenograma şedinţei Consiliului de Miniştri din data de 24 august privind “greva regală“, anexa 7.
Ceea ce avea să rămână în istorie drept “greva regală“ din vara anului 1945 a regelui Mihai I este pentru mine unul dintre puţinele motive de admiraţie reală faţă de fostul suveran !
Dar nu pentru ceea ce s-ar crede la prima vedere: patriotism, grija faţă de soarta ţării, remuşcării pentru deja greşelile făcute etc.
Ci pentru că a avut inteligenţa să accepte – nu pot crede că ideea i-a aparţinut! – şi să pună în scenă un asemenea scenariu!
Să încerc să mă explic.
Sovieticii erau avertizaţi că aveau de-a face cu un negociator viclean, conştient că este în avantaj şi că înţelege perfect cât valorează. Deosebita atenţie cu care era onorat de strategii sovietici este evident motivul discuţiei dintre Vâşinski şi Tătărăscu, încercând fiecare în parte să “aşeze” corect piesele pe tabla de şah pentru viitoarea rundă: recunoaşterea Guvernului roşu românesc. ( anexa 8 )
Nu afirm o noutate pentru nimeni că tânărul rege Mihai nu avea faţă de români nici cel mai elementar simţ de respect sau de simpatie, cu atât mai greu de crezut că în noua conjunctură ar fi dorit chiar şi un singur minut să rămână într-o ţară aflată în situaţia României, riscând un conflict cu deloc glumeţii agenţi sovietici ai KGB-ului despre care se ştia că te pot găsii oriunde atunci când vor. Sarcina unui monarh era extrem de dificilă într-o ţară în care nu mai exista efectiv o clasă politică capabilă să guverneze situaţia de criză prin care trecea România după ce două dictaturi succesive aproape exterminaseră personalităţile reale ale vieţii politice. Avea alături, sprijin şi sfătuitor, pe regina-mamă Elena a cărei reală antipatie – nu vreau să folosesc un cuvânt mai urât – faţă de români era binecunoscută şi care se considera în permanenţă o prizonieră în România. Şederea în România îi adusese Reginei Elena numai durere şi dezamăgire, viaţa alături de un soţ adulterin fusese un calvar. Domnul Rene de Flers prin intermediul unui fragmant din manuscrisul „Europa liberă şi exilul român – O istorie încă nescrisă”, publicat în anul 2003 în Romanian Roots Almanah ne lasă mărturie: “Se ştie că regina-mamă n-a avut niciodată preţuire şi respect pentru poporul român. îl ura din tot sufletul şi asta mă face să mă reîntorc la anul 1940, în luna octombrie, când generalul Antonescu o invitase să revină în ţară, ca să fie alături de fiul ei. Pe peronul gării din Veneţia unde se despărţea de ducele de Spoleto, prietenul ei intim, fără să se simtă incomodată de prezenţa unor români pe peron, spusese pe italieneşte cu voce tare: mă îngrozeşte gândul să mă întorc în această ţară pe care o detest şi să văd mutrele românilor pe care îi urăsc…”
Poate că aprofundând într-un studiu viitor modul cum a decurs negocierea contractului de colaborare dintre Casa Regală a României şi Guvernul Sovietic vor apare aspecte noi. În acest moment poate fi dovedit că acest contract a existat prin analiza documentelor şi care, dacă analizăm ultimii ani, prin prisma evenimentelor publice referitoare la cele două părţi, putem afirma că el acţionează şi în acest moment, dacă ar fi să ţinem cont de următorul comunicat de presă din anul 2005:
“Fostul suveran al României se află printre cei şase veterani de război care au fost decoraţi, ieri, la Moscova, de preşedintele Vladimir Putin, în cadrul manifestaţiilor dedicate celei de-a 60-a aniversari de la victoria împotriva nazismului, informeaza Rompres.
Alături de Mihai I au fost decoraţi pentru participarea în cel de-al doilea război mondial fostul preşedinte cipriot Glafcos Clerides, preşedintele Greciei, Karolos Papoulias, preşedintele Albaniei, Alfred Moisiu, preşedintele Croaţiei, Stjepan Mesic, şi fostul preşedinte polonez Wojciech Jaruzelski. Regele Mihai, unicul supravieţuitor dintre şefii de stat direct implicaţi în evenimentele de acum 60 de ani, este unul dintre cei şapte lideri ai vremii care au fost distinşi şi cu „Ordinul Victoria”, acordat de URSS şi înmânat personal de către Stalin.“
Deloc întâmplător ar putea să fie faptul că prinţesa Greciei – Elena se va ocupa personal de negocierea abdicării fiului său şi instalarea unui guvern comunist în România, timp în care sovieticii sunt foarte “corecţi” în a-şi trăda aliaţii comunişti greci şi a lăsa Grecia în sfera de influenţă occidentală şi monarhică până în 1973.
Dar ceea ce se va putea cu siguranţă înţelege este dorinţa Casei Regale româneşti de a nu pleca din România “săracă”, de a-şi vinde cât mai scump avantajul poziţiei extrem de importante faţă de cei trei actori principali ai momentului: SUA, Marea Britanie şi URSS.
Ce putea obţine Casa Regală – pentru că beneficiarii acestui “contract” au fost şi ceilalţi membrii ai familiei, rămaşi fideli tânărului rege – de la fiecare “negociator“ în parte ?
SUA şi Marea Britanie, mari puteri democratice, a căror diplomaţie era tributară corectitudinii şi respectării legimităţilor nu putea oferii decât ajutorul pentru păstrarea unui regim monarhic în România, păstrarea pluralismului politic, acordarea unui statut de forţă beligerantă şi drepturile ce i se cuveneau României. Dar mai ales, erau garanţii unei evoluţii democratice în ţara chiar aflată sub ocupaţie sovietică.
Ceea ce nu s-a dorit a se cunoaşte de către români este tocmai acest aspect.
Sovieticii primiseră dreptul să-şi strângă “birurile” din România, dar toate înţelegerile existente între “cei trei“ la acea dată , aşa cum am văzut că se reflectau în documentele deja prezentate în acest studiu, prevedeau asigurarea unui climat propice pentru toate statele aflate în situaţia României, şi în mod expres pentru ea, de a-şi alege singure regimul politic fără amestecul nici unuia dintre cei trei.
Comisia Aliată de Control tocmai acest rol avea.
Acceptarea de către Mihai I a unei loiale colaborări cu puterile occidentale însemna, în primul rând, acceptarea că va continua să conducă o ţară zguduită de lupte politice interne, fără o clasă politică coerentă şi mai ales cu “duşmanul“ sovietic prezent fizic oriunde întorceai privirea. Această perspectivă, să recunoaştem, nu era deloc îmbietoare pentru un tânăr pe care nu-l puteai impresiona cu un sentimentalism născut din dragostea de neam, tradiţii democratice şi alte… balcanisme!
Ce avea el comun cu neamul românesc? Nici un gram de sânge, dar o avere enormă, pe care o putea recupera, măcar în parte, dacă se dovedea inteligent.
Sovieticii în ceea ce priveşte România aveau de îndeplinit un testament istoric dar mai ales aveau de răzbunat înfrângerile ultimilor o sută de ani. Primiseră mare parte din teritoriul românesc “pe tavă” la 23 august şi pentru asta îi purtau recunoştinţă regelui Mihai. Se delectaseră cu dezarmarea şi dezonorarea a peste 180 000 de ofiţeri şi soldaţi români deportaţi în Siberia şi se instalaseră deja confortabil la festinul asigurat de România ca despăgubire de război chiar din anul 1945, dovadă că nenorocita ţară săracă mai putea fi sărăcită.
Dar visul muscalului dintotdeauna era să nu mai plece!
Prezenţa “aliaţilor”, convenţiile încheiate nu-i permiteau acest lucru şi nu era dispus să rişte un nou conflict!
Muncise şi investise enorm în ultimii treizeci de ani la infiltrarea propriilor agenţi în România, dar comunismul nu se prea prindea de românul iubitor de Dumnezeu şi de ogorul lui, dar mai ales loial domnitorului său, cel dăruit de Dumnezeu să-i apere “sărăcia şi nevoile şi neamul“ aşa încât numărul comuniştilor nu permitea să viseze la instalarea unui regim comunist în România în urma unor alegeri corecte.
Meritul sovieticilor este acela că au ştiut să-l evalueze corect pe tânărul rege Mihai I. Era soluţia problemei lor şi era inbatabilă. Ambele părţi primeau ce-şi doreau:
Mihai I obţinea dreptul să-şi transfere mare parte din avere în lumea democratică, ba chiar şi destul din ceea ce nu-i aparţinea, dar cum şi ruşilor le rămânea suficient s-au făcut că nu văd. Importantă a fost şi veşnica prietenie şi recunoştinţă pe care URSS-ul i-a purtat-o ex-regelui Mihai şi nu era puţin, mai ales atunci: să dormi liniştit că nu eşti vânat de KGB! Amănuntul legat de salvarea imaginii în faţa occidentului s-a rezolvat magistral graţie scenariului bine conceput şi mai ales magistral pus în practică, cu răbdare, timp de trei ani.
Chiar dacă au fost voci care au încercat să spună câte ceva despre acest odios contract, ele au sfârşit prin a nu fi luate în serios sau au fost cu grijă scufundate în trecerea timpului.
Regele Mihai fusese pus în faţa unui refuz categoric al guvernelor american şi englez de a recunoaşte Guvernul roşu, Groza. O privire avizată, parcurgând prevederile constituţionale valabile la acea dată constată următoarele: prin DECRETUL REGAL nr. 1.626 din 31 august 1944 pentru fixarea drepturilor românilor în cadrele Constituţiunii din 1866 şi cu modificările Constituţiunii din 29 martie 1923 (M. Of. 202/2 sept.1944) se revenise la Constituţia României din 1923 care prevedea clar că “Art. 88. – Regele numeşte şi revoacă pe miniştrii săi. El sancţionează şi promulgă legile. El poate refuza sancţiunea sa. El are dreptul de a ierta sau micşora pedepsele, în materii criminale, afară de ceea ce se statorniceşte în privinţa miniştrilor. El nu poate suspenda cursul urmăririi sau al judecăţii, nici a interveni prin nici un mod în administraţia justiţiei. El numeşte sau confirmă în funcţiunile publice potrivit legilor. El nu poate crea o noua funcţiune fără o lege specială. El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fără să poată vreodată modifica sau suspenda legile şi nu poate scuti pe nimeni de executarea lor. El este capul puterii armate. El conferă gradele militare în conformitate cu legea. El va conferi decoraţiunile române conform unei legi speciale. El are dreptul de a bate moneda conform unei anumite legi. El încheie cu Statele străine convenţiunile necesare pentru comerţ, navigaţiune şi alte asemenea; însă pentru ca aceste acte să aibă autoritate îndatoritoare, treuie mai întâiu a fi supuse Puterii legislative şi aprobate de ea.”
Cine putea în aceste condiţii să-l oblige pe regele Mihai să nu ţină cont de ceea ce-i ceruseră atât puterile occidentale cât şi toate forţele politice real democratice din ţară şi să demită Guvernul Groza ?
Dacă investirea lui Groza fusese făcută de regele Mihai în virtutea acestui articol din Constituţie, demiterea aceluiaşi guvern de ce trebuia să se facă cu aprobarea celor trei mari puteri ?Ele, puteau cel mult “recomanda” şi sancţiona prin nerecunoaştere dar nu puteau impune.
Regele Mihai, prin simularea unei “greve regale” nu făcea alceva decât să tragă de timp, ceea ce avantaja enorm pe sovietici care îşi vedeau în continuare de planul propriu de eliminare a opoziţiei în România. Au fost lunile hotărâtoare pentru “micuţul monstru roşu”, Partidul Comunist din România, care reuşea să-şi consolideze puterea prin şantaj şi teroare şi îşi permitea să declare public în Rezoluţia Conferinţei Naţionale a Partidului Comunist din România desfăşurată în zilele de 16-21 octombrie 1945: “De la 23 august până la 6 martie, Partidul Comunist, în colaborare cu toate forţele democratice, a avut un rol important la înlăturarea guvernelor în care predominau elementele reacţionare. Forţele democratice coalizate au adus la cârma ţării guvernul de largă concentrare democratică dr.Petru Groza … “
(“Scânteia “ nr. 367 din 1 noiembrie 1945)
Să înţelegem deci că cel care făcuse de fapt atât demiterea “reacţionarilor” cât şi numirea “democraţilor “ roşii , nimeni altul decât regele Mihai, era prezent în textul precedent sub numele de cod “forţele democratice“?
Greva regală “dăduse bine” în ochii tuturor astfel încât dacă regele ar fi citit telegrama reprezentantului politic american în România, Burton Y. Berry, adresată secretarului de stat al SUA, la final de an, 26 noiembrie 1945, conţinând primele concluzii ale emisarului american Mark Ethridge asupra situaţiei din România (anexa 9) ar fi avut motive să zâmbească liniştit.
Nu aş vrea să se creadă că sunt tributar unui concept anti-monarhic! Consider că monarhia constituţională a fost pentru România anilor 1944-1945 şansa ce i se oferea pentru salvarea sa de pericolul sovietizării. Concentrarea puterii în mâna unui suveran patriot ar fi fost cu siguranţă extrem de greu de învins, chiar şi de experimentata forţă roşie a sovietelor. Bătălia s-ar fi dat oricum şi nu ar fi fost uşoară, dar trebuie să acceptăm că erau şanse să învingem, spre salvarea milioanelor de victime ale holocaustului roşu.
Ceea ce este incredibil însă este modul în care, imediat după 1990, s-a reuşit propagarea rapidă a ideii că România a fost trădată şi lăsată la cheremul sovieticilor chiar de americani şi englezi!
Mulţi s-au grăbit să explice lumii că “Sindromul Yalta“ a fost mortal pentru poporul român şi că vinovăţia pentru marea năpastă roşie trebuie căutată la yankei! Mai că erai tentat să uiţi că rusului îi datoram modelul!
Si trebuie să recunoaştem că românul a servit şi acest “adevăr” şi a devenit un pic mai atent la modul cum îşi împarte simpatiile!
Dureros este că “marele actor” al vremii, simţind că nu prea le arde oamenilor să se prăfuiască prin arhive, a reapărut pe scenă!
Dacă am putea să facem abstracţie de milioanele de români condamnaţi de el acum şaizeci de ani la calvarul ciumei roşii, am zămbi îngăduitori şi, împrumutând graiul ardeleanului, i-am spune: “No, amu nu mai ţine! Ne-om deşteptat!“
Dar se pare că nu avem dreptul să glumim şi cu prezentul.
De ce şi mai ales cine a lansat, după 1990, teoria abandonării României în favoarea Uniunii Sovietice de către SUA şi Marea Britanie începând cu august 1944 este un subiect extrem de important nu numai din necesitatea de restabilire a adevărului istoric dar şi ca studiu de caz, referitor la modul cum poate fi manevrată opinia publică, chiar şi cea care se consideră cunoscătoare.
(va urma)
ANEXE
Anexa 1. DECRET- LEGE
Pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării

Art.1.- Sunt vinovaţi de dezastrul ţării :
a) Acei care au instaurat regimul de dictatură şi având răspunderea politică efectivă, au pus în primejdie securitatea statului, prin încheierea de tratate de alianţă politică cu Germania hitleristă, prin permiterea intrării armatelor operative germane pe teritoriul ţării sau prin pornirea războiului împotriva U.R.S.S. şi a Naţiunilor Unite.
b) Acei care militând printr-o activitate susţinută pentru o politică externă alături de Germania hitleristă, au consimţit la cedarea Transilvaniei de Nord;
c) Acei care prin ameninţări, prin acte de teroare sau orice acţiune ilegală au urmărit să impună României o orientare politică alături de Germania hitleristă;
d) Acei care interesat s-au pus în slujba organelor de propagandă germană, activând în scopul de a înlătura şi a aservi România germaniei hitleriste.
Art.2.- Pentru faptele prevăzute la art.1 se va pronunţa una din următoarele pedepse:
a) Munca silnică pe viaţă;
b) Munca silnică pe timp de 5-20 ani;
c) Temniţă grea de la 3-20 ani;
d) Închisoare corecţionară de la 5-10 ani.
Odată cu pdeapsa pronunţată, instanţa va putea pronunţa faţă de cel condamnat, ca despăgubiri în favoarea Statului, şi confiscarea totală sau parţială a averii acestuia, cum şi degradaţiunea civică sau pierderea drepturilor politice de la 3 la 10 ani
Art.3. Cercetarea şi instruirea vinovaţilor prevăzuţi de prezenta lege se va face de acuzatori publici, instituiţi conform legii pentru urmărirea şi sancţionarea criminalilor de război, fiind aplicabile toate dispoziţiile articolelor 4,5,6,7,8,9 şi 10 din această lege.
Art.4. Judecarea faptelor prevăzute de prezenta lege se va face de o instanţă denumită Tribunalul special pentru cei vinovaţi de dezastrul ţării.
……..
Art. 11. – Acei ce vor ascunde sau vor da ajutor să fugă celor prevăzuţi în prezenta lege, vor fi pedepsiţi de acceaşi instanţă cu închisoare corecţională de la 3-5 ani.
Art. 12. – Urmărirea în baza acestei legi va trebui să se producă într-un termen de cel mult 6 luni de la publicarea legii.
Dat în Bucureşti la 20 ianuarie 1945.
MIHAI
Ministrul justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu
(“Monitorul Oficial “, nr. 17 din 27 ianuarie 1945, p. 418-419 )
Anexa 2 -Telegrama secretarului de stat interimar al SUA, Grew către reprezentantul american în România, Burton Y. Berry, privind unele puncte de vedere ale Departamentului de Stat, potrivit cărora poporul român trebuie asigurat că România va rămâne independentă

Washington, 24 februarie 1945, ora 10 p.m.
Departamentul a observat factorii de nelinişte din situaţia politică din România, astfel cum au fost raportaţi în telegramele dumneavoastră şi mesajele lui Schuyler. Considerăm că este de dorit, mai ales în lumina Confererinţei din Crimeea, să prezentăm guvernelor sovietic şi britanic propuneri concrete pentru consultări tripartite şi acţiuni în problemele politice majore în ţările foste satelite ale Axei, în perioada de armistiţiu, cu dorinţa de a asigura o mai mare stabilitate politică în aceste ţări şi de a stabilii condiţii care să facă posibilă alegerea liberă de către aceste popoare a formelor de guvernământ sub care vor să trăiască.
Credem că vă poate fi folositor atât dumneavoastră cât şi lui Schuyler de a fi informaţi asupra vederilor Departamentului asupra câtorva dintre problemele mai urgente pentru a putea face cunoscută poziţia americană în diverse locuri şi prin diverse mijloace considerate de dumneavoastră ca potrivite. Sperăm să ţineţi, mai ales, seama de următoarele:
1. Poporul român nu trebuie lăsat să se îndoiască de existenţa viitoare a ţării ca un stat independent.
2. Un guvern de coaliţie, reprezentând toate grupările politice şi clasele sociale este, credem noi, cel mai potrivit mijloc de a permite o administraţie reprezentativă în actuala perioadă. Nu dorim să vedem un guvern exclusiv naţional-ţărănesc sau exclusiv al F.N-D., şi vom deplânge, mai ales, folosirea ori demonstraţia de forţă sau orice altă şicană politică pentru a aduce orice grup la putere.
3. Încercările de a efectua schimbări administrative prin mijloace de dezordine sau prin utilizarea forţei sau a intimidării nu trebuie tolerate, ci trebuie încurajat orice efort care urmăreşte stabilirea procedurilor prin care alegerile locale şi generale vor putea fi ţinute pe baza votului liber şi secret sau prin alte mijloace democratice.
4. Nici unei grupări politice, fie comunişti sau alte elemente, nu trebuie să i se permită să poarte arme, toate instrumentele de forţă fiind lăsate doar la dispoziţia autorităţilor guvernamentale şi luându-se toate măsurile pentru a se asigura că aceste autorităţi au la dispoziţia lor forţe şi echipament adecvat prntru a menţine ordinea internă.
5. Întrucât nu există nici un motiv pentru a crede că regele nu ar servi loial interesele ţării sale şi ale cauzei aliate, şi, mai ales în ceea ce priveşte rolul său în trecerea României de la nazişti în tabăra aliată, este greu să se găsească vreo justificare pentru atacurile împotriva lui, mai ales într-o perioadă când procedurile pentru asigurarea voinţei naţionale nu au fost încă determinate.
6. Fără a uita încurajările date românilor în privinţa statutului de cobeligeranţă de către reprezentanţii aliaţi la Moscova în timpul negocierilor de armistiţiu şi apreciind, în acelaşi timp, contribuţia României în război, credem că dorinţa României de a avea statut de cobeligeranţă trebuie luată în consideraţie cu simpatie.
7. Înţelegem dorinţa românilor de a extinde administraţia lor asupra nordului Transilvaniei, dar speranţa că realizează aceasta prin agitaţia lor în perioada operaţiilor militare active nu este nici în propriul lor avantaj, nici nu contribuie la dezvoltarea colaborării şi încrederii reciproce.
8. Deoarece este de dorit ca opinia publică americană şi, în general, mondială, să fie pe deplin informată despre desfăşurările din România, ca şi de pretutindeni, este important să fie admişi liber în ţară corespondenţii americani şi rapoartele lor să fie cenzurate numai pe baza considerentelor militare.
9. O libertate reală a presei, limitată numai de cenzura motivată militar, trebuie să fie stabilită ca acces la materialele şi înlesnirile necesare.
10. Este de dorit ca România să fie autorizată să reia comerţul cu străinătatea de îndată ce condiţiile o vor permite.
11. Înstrucţiunile şi directivele privind problemele politice nu trebuie emise în numele Comisiei Aliate de Control fără consultarea cu membri americani şi englezi ai comisiei.
Este, desigur, de dorit ca o regulă generală, ca atitudinea americană în probleme ca cele tratate mai sus să fie făcută cunoscută, cel puţin, în primul rând, autorităţilor sovietice decât românilor. Veţi fi, desigur, călăuzit de cursul evenimentelor în fixarea accentului sau momentului discuţiilor dumneavoastră fie cu ruşii, fie cu românii, dar problemele de mai sus ni se par a reprezenta cea mai bună bază pentru realizarea unei politici aliate, comune în problemele româneşti.
Trimisă la Bucureşti ; repetată pentru informare la Moscova şi Caserta
(Foreign Relations of the United States, Diplomatic Papers, 1945, vol V, Europe, pp.478-480; publ. în Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. Percepţii anglo-americane , 1944-1947, Bucureşti, 1993,p.107)
Anexa 3 – Telegrama reprezentantului SUA în Comisia Aliată de Control pentru România, C.V.Schuyler, trimisă Ministerului de Război al SUA în legătură cu demisia guvernului Rădescu.
Traducere
De la reprezentanţa SUA în Comisia Aliată de Control pentru România
Către: Departamentul de război 1 martie 1945
Generalul Vinogradov a convocat aseară o şedinţă comună a principalilor reprezentanţi în Comisia Aliată de Control pentru România. El a declarat că scopul şedinţei este doar de a ni-l prezenta pe noul vicepreşedinte al Comisiei Aliate de Control pentru România, general colonel Susaikov. El a spus că el fusese schimbat din funcţie din cauza sănătăţii sale subrede.
Eu am subliniat strigenta necesitate de a se da imediat o explicaţie delegaţiei SUA privind acţiunile din ultimele câteva zile ale autorităţilor ruseşti din România. Susaikov a refuzat categoric o discuţie în legătură cu aceste probleme, spunând că el doar în dimineaţa aceasta sosise de pe front şi nu putea încă să analizeze situaţia locală. Eu mi-am manifestat apoi dorinţa de a pune unele întrebări privind activitatea autorităţilor ruseşti cu rugămintea să mi se răspundă la ele cât mai curând posibil.
Susaikov a acceptat să primească întrebările. Ele sunt următoarele :
1. Aş dori să mi se confirme o ştire pe care am primt-o potrivit căreia domnul Vâşinski s-ar fi aflat aici ieri şi astăzi într-o convorbire sau mai multe cu regele, el a cerut demiterea actualului guvern Rădescu ?
2. Domnul Vâşinski a formulat în cadrul acestor convorbiri vreo propunere în ceea ce priveşte o variantă pentru un nou guvern ?
3. Dacă s-au făcut propuneri, acestea au fost prezentate în numele Comisiei Aliate de Control sau în numele Uniunii Sovietice ?
4. Ce motive pot eu prezenta Guvernului meu pentru luarea acestor măsuri fără consultarea prealabilă a reprezentanţilor guvernelor britanic şi american ?
Am subliniat că dată fiind importanţa evenimentelor ce au loc sunt obligat să informez imediat Guvernul SUA despre refuzul vicepreşedintelui de a discuta acum această problemă.
Vicemareşalul aerului, Stevenson, a sprijinit poziţia mea. El a atras, de asemenea, atenţia asupra unei scrisori adresate domnului Vâşinski, cerând ca acesta să amâne orice acţiune până când vicemareşalul vă primii instrucţiuni de la Londra. Stevenson a atras totodată atenţia supra scrisorii sale de protest de săptămâna trecută în problema libertăţii presei şi suspendării ziarului “Viitorul“. El a spus că acest protest a fost cu desăvârşire ignorat de Comisia Aliată de Control şi că “este foarte afectat de acest lucru “.
(Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Microfilme SUA, r.693, c.472-473; The National Arhives of the United States, Franklin D. Roosevel Library, Hyde Park, New York, Presidenţial Secret Folder, Map Room Box 77.)
Anexa 4 – Telegrama primului ministru al Marii Britanii, W. Churchill, către preşedintele SUA F. Roosevelt, privind interesele Marii Britanii în Grecia, Polonia şi România.
Personal şi strict secret
Nr. 905 8.3.45
Sunt convins că şi dumneavoastră veţi fi la fel de mâhnit ca şi mine de recentele evenimente din România. Ruşii au izbutit să stabilească conducerea unei minorităţi comuniste prin forţă şi prin false declaraţii. Am fost stânjeniţi în protestele noastre împotriva acestor desfăşurări de faptul că, în scopul de a avea libertatea de a salva Grecia, Eden şi cu mine am recunoscut la Moscova, în octombrie, că Rusia va avea o voce larg prepodenrentă în România şi Bulgaria, în timp ce noi vom conduce Grecia. Stalin a aderat foarte strict la această înţelegere în cursul celor treizeci de zile ale luptelor împotriva comuniştilor şi E.L.A.S. în oraşul Atena, în ciuda faptului că toate acestea îi erau neplăcute lui şi celor din jurul său. Acum pacea a fost restabilită în Grecia şi, deşi în faţa noastră se mai află multe dificultăţi, sper că vom putea organiza în următoarele luni alegeri libere, de preferat sub supravegherea britanică, americană şi rusă şi că apoi o constituţie şi un guvern vor fi instituite prin voinţa poporului grec care rămâne supremul şi ultimul nostru obiectiv în toate împrejurările şi cu care ştiu că simpatizaţi.
Stalin urmează acum o orientare opusă în două ţări ponto-balcanice /Black Seea – Balkan countries/, o orientare ce este absolut contrară tuturor ideilor democratice. După conversaţiile anglo-ruse din octombie de la Moscova, Stalin a semnat pe hârtie principiile de la Yalta, care au fost călcate în picioare de România. Cu toate acestea am fost foarte doritor să nu stărui asupra acestui fapt până într-atât încât Stalin să spună: “Nu m-am amestecat în acţiunea voastră din Grecia, de ce nu-mi lăsaţi şi mie aceeaşi latitudine în România?” Aceasta ar fi dus din nou la comparaţii între obiectivele acţiunii sale şi cele ale noastre. În această privinţă nici o parte nu ar fi convins-o pe cealaltă. Tinând seama de relaţiile mele personale cu Stalin, sunt sigur că ar fi o greşeală ca în această fază, să mă angajez într-o discuţie pe această problemă.
Sunt de asemenea foarte conştient că avem în mâinile noastre problema mult mai importantă a Poloniei şi, prin urmare, nu doresc să fac nimic în privinţa României care ar putea prejudicia perspectivele noastre de a ajunge la un acord pentru Polonia. Cu toate acestea cred că el (Stalin) ar fi trebui informat despre mâhnirea noastră faţă de evenimentele care au dus la instalarea prin forţă a unui guvern al minorităţilor comuniste în România, deoarece aceasta se află în conflict cu concluziile Declaraţiei privind Europa elibarată, asupra căreia am fost de acord la Conferinţa din Crimeea. Mi-e teamă, mai ales, că instaurarea acestui guvern comunist poate să ducă la epurarea fără discernământ a românilor anticomunişti care vor fi acuzaţi de fascism, în acelaşi fel în care s-a întâmplat în Bulgaria. Este ceea ce prevesteşte emisiunea de ieri a postului de radio Moscova, al cărei text l-am telegrafiat ambasadei noastre. Aş sugera deci să-i ceară lui Stalin să vegheze ca noul guvern (român) să nu înceapă imediat o epurare a tuturor elementelor politice care se opun vederilor sale pe motiv că au fost încurajate să acţioneze astfel de Declaraţia de Yalta. Vă vom sprijini, desigur, şi dacă îmi veţi arăta textul oricărui mesaj, pe care sunteţi înclinat să-l trimiteţi lui Stalin, voi trimite şi eu unul pentru a-l sprijini. Există, evident, un acord total între reprezentanţii noştri şi ai DVS, la faţa locului ./…/
(Public Record Office PREM 3/374/9, f.124-125; publ.în Roosvelt and Churchill. Their Secret Wartime Correspondence, pp.660-662 – publ.în Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. Percepţii anglo-americane (1944-1947), Bucureşti, 1993, p.139)
Anexa 5 – Raportul lui Roy M. Melbourne, funcţionar diplomatic la Reprezentanţa SUA din Bucureşti, adresat secretarului de stat al SUA la 19 august 1945
TELEGRAMA PRIMITA DEPARTAMENTUL DE STAT
Bucureşti
Datată : 19 august 1945
Primită: 12:45 p.m.
20 august
SECRET
Secretarului de Stat
Washington 563, 19 august,11 p.m. (Secţiunea 1)
La ora 1 p.m. secretarul personal al regelui mi-a spus că puţin după ora 9 azi dimineaţă şi-a făcut apariţia la palat premierul Groza, conform procedurii pe care am înfăţişat-o în telegrama mea nr.561 din 18 august.
Regele l-a anunţat pe Groza că va iniţia convorbiri separate cu liderii de partide pentru a discuta oportunitatea schimbării guvernului, şi a spus că le consideră necesare având în vedere atitudinea formulată de Guvernul american faţă de guvernul Groza şi pentru că un tratat de pace nu se poate încheia decât cu un regim democratic recunoscut. Regele a adăugat că şi serioasele probleme interne cu care se confruntă cabinetul, potrivit informaţiilor pe care el le deţine din partea unor surse avizate, au contribuit la luarea acestei hotărâri. (Repetată cu destinaţia Moscova, cu nr.161).
Groza a răspuns că guvernul său nu a fost niciodată mai puternic ca acum şi se bucură de tot sprijinul din partea sovieticilor. El a adăugat că problema recunoaşterii guvernului său de către americani este de mică importanţă, şi că Uniunea Sovietică ar putea obţine, eventual, acordul anglo-americanilor pentru un tratat de pace care să protejeze interesele României. El a încercat să denatureze faptele spunându-i regelui că el consideră că punctele de vedere exprimate de mine secretarului general din Ministerul de Externe au fost comunicate de “ persoane prea neînsemnate “ şi că ele ar reprezenta pur şi simplu punctul meu de vedere. A omis însă să spună că secretarul general, ca persoană de rang secund din Ministerul de Externe, a cerut în mod expres informaţii despre atitudinea americanilor faţă de regimul său şi că acest punct de vedere a fost pe deplin explicat
(referire la telegrama mea nr.557 din 17 august)
I-a repetat şi regelui părerea sa, pe care am redat-o în telegrama mea nr.561 din 18 august, că România nu are nevoie să încheie un tratat de pace având în vedere aranjamentele cu vecinii săi şi care urmează să capete formă definitivă cu Polonia şi Uniunea Sovietică. Ba mai mult, el şi Petrescu, la invitaţia părţii ruse, vor pleca săptămâna aceasta la Moscova.
Ministrul de externe Tătărăscu i-a declarat azi dimineaţă mareşalului Curţii, Negel, că ruşii sunt foarte indignaţi de poziţia oficială a americanilor, făcută cunoscută în România şi că mâine ei vor cere explicaţii generalului Schuyler şi mie, având în vedere că oficialităţile americane de aici sunt subordonate generalului Susaikov. S-a înţeles, de asemenea, că generalul Schuyler a adresat o scrisoare generalului român din Comisia Română pentru Armistiţiu în care a arătat că el se aşteaptă ca ceremonia consacrată loviturii de stat de la 23 august să aibă un caracter exclusiv militar, dat fiind că generalul Susaikov intenţionează să transforme această zi într-o ceremonie absolut politică şi îi va ordona generalului Schuyler să participe.
Este limpede că Groza şi Tătărăscu minimalizând lucrurile încearcă să provoace îndoieli şi ezitări în privinţa felului în care au fost planificate lucrurile.
…….
Din convorbirile cu secretarul regelui a reieşit clar că mareşalul Negel şi alţi consilieri au fost afectaţi în oarecare măsură de încrederea aparent neclintită a lui Groza şi Tătărăscu şi de interpretarea pe care au dat-o aceştia punctului de vedere al guvernului britanic, exprimat la cerea secretarului şi pentru informarea regelui. Mi-am revăzut în detaliu instrucţiunile şi, aşa cum v-am raportat anterior în telegrama mea nr. 553 din 14 august, i-am arătat textul radiodifuzat al notei adresate de Guvernul american Guvernului bulgar. Am mai spus în continuare că discursul preşedintelui SUA din 9 august, în referirile sale la România, a indicat clar intenţia noastră de a ajunge la o poziţie de egalitate cu ruşii. Am adăugat doar pentru informarea regelui că generalul Schuyler a primit instrucţiuni să negocieze de pe poziţii tripartite egale revizuirea statutului Comisiei de Control a Aliaţilor.
MELBOURNE
(Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Microfilme SUA, r. 667, c.382-385; The National Archives of The United states, Washington D.C., Department of State, R.G. 59, Roll 10, Division of European Affairs, 1945-1949.)
Anexa 6 – Washington, 21 august 1945 – Nota secretarului de stat al SUA, James F. Byrnes, adresată miniştrilor de externe englez şi sovietic, propunând consultări urgente în vederea formulării unui răspuns la comunicarea regelui Mihai I privind situaţia creată în România în urma refuzului lui Petru Groza de a demisiona.
Vi se cere să adresaţi o notă Foreign Office – ului pe marginea celor prezentate mai jos:
Reprezentantul Statelor Unite în Comisia De Control al Aliaţilor din Bucureşti a transmis guvernului său un comunicat al regelui României, cu menţiunea că note similare au fost trimise şi vicemareşalului forţelor aeriene, Stevenson, pentru guvernul Marii Britanii şi generalului Susaikov, pentru guvernul URSS. În comunicatul regelui se afirmă că, luând în considerare raportul Conferinţei de la Berlin, potrivit căruia un guvern democratic, recunoscut constituie o condiţie pentru ca România să poată încheia tratatele de pace necesare cu cele trei principale puteri Aliate şi pentru ca România să poată obţine sprijinul acestor puteri spre a fi admisă în Organizaţia Naţiunilor Unite; apoi, că au luat cunoştinţă de poziţia guvernelor Statelor Unite şi Marii Briatnii cu privire la actuala compoziţie a Guvernului român. Regele declară în continuare că, în conformitate cu normele constituţionale ale României el a trecut la consultări cu liderii politici privind actuala situaţie politică din România, cei mai mulţi dintre ei pronunţându-se în favoarea formării unui guvern în condiţii care să-i permită recunoaşterea de către principalele puteri Aliate, încheierea tratatelor care se impun şi admiterea României ca membru în Organizaţia Naţiunilor Unite. Regele adaugă în continuare că, în consecinţă i-a cerut primului ministru să contribuie la găsirea unei soluţii în acest sens, prin demisia actualului cabinet. Se pare că formarea acestui guvern nu este posibilă pentru că primul ministru nu a răspuns acestei invitaţii. Regele a cerut, de aceea, guvernelor URSS, Statelor Unite şi Marii Britanii, ca, în conformitate cu hotărârile luate la Conferinţa din Crimeea şi potrivit răspunderilor pe care acestea şi le-au asumat să acorde asistenţă României în vederea formării unui guvern care, potrivit raportului Conferinţei de la Berlin, să poată fi recunoscut de cele trei principale puteri aliate, ceea ce va permite României să încheie tratatele de pace şi să fie admisă în ONU.^
Sursa :
http://www.ziaristionline.ro/2011/06/23/documentele-secrete-ale-tradarii-regelui-mihai-de-la-visinski-la-stalin-molotov-si-beria-exclusiv/
Un sfârșit de săptămâna pe placul Domniilor Voastre ! 🙂
Alioșa .
PS !
Tot in spiritul cunoașterii ISTORIEI ROMÂNIEI la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, merită să intrați si pe LINKUL
http://www.ziaristionline.ro/2011/06/23/maresalul-ion-antonescu-erou-national-regele-mihai-sluga-la-rusi/
care este de fapt o COMPLETARE a celor postate mai SUS ! 🙂
Lecturare plăcută celor interesați de ISTORIA ROMÂNIEI ! 🙂
Alioșa fost ^ OSTAȘ ^ ACTIV al ROMÂNIEI in perioada 15 sept.1966-15 iulie 2001 !!!

25/05/2017

Chiar de-afară nu e SOARE, azi , e dublă SĂRBĂTOARE !!!

Filed under: generale — Aliosa @ 12:01 pm

Astăzi 25 MAI ,ROMÂNII din ȚARĂ și din AFARĂ,
serbează ÎNĂLȚAREA Domnului IISUS HRISTOS

și Ziua EROILOR Neamului

care ,de-a lungul secolelor au dat suprema JERTFĂ de SÂNGE
in luptele purtate pe câmpurile de bătălie pentru :
– cucerirea INDEPENDENȚEI de STAT a ROMÂNIEI ( 1877-1878)
( aici, Domnitorul CAROL I  proclamat  in 10 mai 1881, Regele României )
– reântregirea NEAMULUI ( 1916-1919)

 

 

 

 

si
– recucerirea TERITORIILOR ROMÂNESTE luate cu japca de :
sovietici in august 1940 ( Bucovina, Ținutul Herței si Basarabia) si
unguri ( Ardealul de Nord ) .

 

 

 

 

Slavă EROILOR Neamului Românesc !

DUMEZEU sa-i ODIHNEASCĂ in PACE și să-i țină mereu la Dreapta Sa !!!

Cu veșnică recunoștință pentru EROII NEAMULUI ROMÂNESC,
Alioșa pontonierul

24/05/2017

Ce NU știu 99,99 % dintre ROMANI despre Sebastian Ghiță !!!

Filed under: generale — Aliosa @ 9:02 am

Motto :
„Nu te lăsa niciodată redus la tăcere. Nu îți permite niciodată să devii o victimă. Nu accepta definiția nimănui despre viața ta. Definește-te pe tine însuți!” Harvey Fierstein .

Întâmplător sau intenționt,după ARESTAREA in SERBIA a lui Sebastian Ghiță ,in mass media scrisă și vorbită din România ,au APĂRUT dezvăluirile fostului CONSILIER băsist, jurnalistul Dan Andronic care ,in mai multe EPISOADE a scris despre ÎNTÂLNIREA in seara alegerilor prezidențiale din 6 dec.2009 acasa la deputatul Gabriel Oprea a Procurorului General al României, Laura Codruța Kovei, a adjunctului ei, procurorus Marius Iacob, a sefuli SRI, George Maior ,adjunctului sau generalul Florian Coldea, a PSD-tului Vasile Dancu ,a generalilor facuți la APELUL de SEARĂ , Anghel Iordănescu si Neculai Onțanu si bineînțeles a jurnaistului dan Andronic

https://aliosapopovici.wordpress.com/2017/05/22/

ceea ce a determinat opinia publica românească să UITE de ACOPERITUL -DESCOPERIT Sebastian Ghiță, fost parlamentar si membru in Comisia de Control al SRI , actualmente in AREST PREVENTIV in SERBIA vecina si prietenă care, prin judecatorul de caz a aflat ca ROMÂNUL Sebastian Ghiță a CERUT AZIL POLITIC pe MOTIV ca de va fi EXTRĂDAT in ROMÂNIA, sigur va fi PERSECUTAT…………………..

Cum 99.99% dintre ROMÂNII din ȚARĂ și din AFARĂ ,
NU cunosc TRECUTUL fabulos in AFACERI și POLITICĂ al lui Sebastian Ghiță ,
postez cu GHILIMELELE de rigoare ^^ ………………..^^
un material gasit pe INTERNET si DATAT 23 MAI 2017 ! 🙂

LECTURARE plăcută și COMENTARII la LIBERA ALEGERE dar, NU ^ OFF TOPIC ^ !!!

^^ Rețeaua generalului SRI care l-a propulsat în afaceri pe Sebastian Ghiță
Iulia Marin
23.05.2017
Sebastian Ghiță avea 24 de ani când a fost trimis pentru prima oară în judecată − într-un dosar care a fost plimbat prin instanţe aproape 15 ani, până când faptele s-au prescris.

Dosarul „Tracia-Asesoft”, aşa se numeşte cazul, este o piesă-cheie în transformarea lui Ghiţă dintr-un tânăr pasionat de calculatoare într-un multimilionar dat în urmărire internaţională şi arestat în străinătate.

Pe baza acestui dosar, aflat în Arhiva penală a Curții de Apel București, PressOne vă prezintă începuturile în afaceri ale lui Sebastian Ghiță (acum în vârstă de 38 de ani), precum și conexiunile celor implicați în acest caz penal cu alte dosare îngropate.
„Benzinarii” de la SRI Prahova

Consultarea dosarului „Tracia-Asesoft” sugerează că, la începuturile sale în afaceri, Sebastian Ghiţă ar fi fost victima unui mecanism de sustragere de la plata unei taxe pe carburant. El a colaborat atunci cu procurorii și a dat vina pe un general SRI, inculpat şi el în dosar.

Evoluția sa ulterioară avea să fie radical diferită: legăturile cu ofiţeri din conducerea SRI s-au multiplicat şi consolidat odată cu timpul.

Pentru o reconstituire adecvată a evenimentelor petrecute în dosarul „Tracia-Asesoft”, trebuie să ne întoarcem în 2001.

Ghiţă face 23 de ani și este student la Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploiești. Deţine din ’97 propria firmă − Asesoft Com SRL, în care i-a cooptat ca acționari şi pe părinții săi, Maria şi Petre Ghiță, pe fratele său, Alexandru Ghiţă, și pe mătușa sa, Elena Vasile.

În acelaşi an 2001, când se comit infracțiunile din dosarul „Tracia-Asesoft”, Corneliu Păltânea este demis din funcția de șef al SRI Prahova de către directorul Serviciului, Radu Timofte.

Radu Timofte. Sursa foto: sri.ro
Timofte își motivează decizia cu faptul că justiția trebuie să își urmeze cursul.

Supranumit „benzinarul SRI”, Corneliu Păltânea şi un alt ofiţer din conducerea SRI Prahova, Daniel Bucur, sunt acuzați că, în perioada 1993-2001, „au acordat protecție unor grupări infracționale” care făceau comerț cu produse petroliere.

În plus, cei doi sunt acuzaţi că au blocat informațiile strânse de lucrători ai SRI cu privire la activităţile pe care grupările respective le-au desfăşurat la Rafinăria Astra Română.

În relatările presei, atât Păltânea, cât și Bucur sunt prezentați drept oamenii lui Ioan Niculae, ofiţer de informaţii convertit în businessman, care s-a îmbogățit după preluarea în 1997 a Rafinăriei Astra Română.

Legătura lui Sebastian Ghiță cu ofițerii SRI va fi dată în vileag mult mai târziu: el va recunoaşte, într-un interviu pentru HotNews, că l-a cunoscut pe Păltânea când avea 18 ani (deci în 1996).

În dosarul din 2001 al lui Păltânea este inculpat și directorul Rafinăriei Astra Română, Octavian Nan. La acel moment, fratele lui Octavian Nan, Petre Nan, este director al Rafinăriei Petrobrazi, cu care Ghiță, la numai 23 de ani, semnează primul mare contract al carierei sale şi al firmei Asesoft. (Peste ani, Ghiţă va nega că Păltânea ar fi avut vreo legătură cu acest contract).
Generalul Grigoriu, firmele-fantomă și irakienii

Spre finalul anului 2001, Poliția se sesizează că Asesoft Com SRL s-a aprovizionat de la SNP Petrom cu 510.340 de litri de motorină, fără să includă faimoasa, pe atunci, taxă Băsescu.

Asta se întâmpla – va spune Ghiță mai târziu – în contextul în care Asesoft și Rafinăria Petrobrazi încheiaseră acel mare contract, de 38 de miliarde de lei vechi, pentru servicii în domeniul informaticii.

Cum Rafinăria nu îi achită serviciile, Ghiță acceptă să fie plătit în produse petroliere și începe să caute cumpărători pentru acestea, ca să îşi poată recupera banii.

Așa ajunge să îl cunoască, prin intermediul unui salariat al Rafinăriei, pe Dan Berendel.

În 2002, procurorul Titu Duță, de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întocmește rechizitoriul în acest dosar. El susţine că Sebastian Ghiță și alți opt inculpați s-au sustras de la plata „taxei Băsescu” – o taxă aplicată la preţul carburanţilor, instituită în 1996 şi destinată construirii de drumuri publice.

În schema pusă la cale de inculpaţi, carburanții obținuți de la Petrobrazi au fost trecuți prin firme-fantomă aparținând unor cetățeni de origine irakiană, fiind ulterior comercializați în benzinării.

Potrivit rechizitoriului, societățile implicate au fost: Master Mind Consulting SRL, Giva Prodimpex SRL, Israrom Oil Trading SRL, Asesoft Com, Arpechim – Depozit Oarja, SNP Petrobrazi, Tracia Internațional.

Potrivit actelor de la dosar, capii rețelei sunt generalul SRI Dan Constantin Grigoriu (patronul firmei Tracia Internaţional), Dan Berendel, Romulus Gheorghe și Gheorghe Ioan Lalu.

Ultimii doi, Romulus Gheorghe şi Ioan Lalu, „erau furnizorii produselor către filieră, întrucât desfășurau activități în domeniul desfacerii produselor petroliere de mai mult timp, având relații și cunoștințe, dar mai ales puteau încheia contracte cu rafinăriile pentru importante cantități de produse de gen, fiecare dintre ei având acces special într-o anumită rafinărie” − se arată în rechizitoriu.

Generalul SRI Dan Constantin Grigoriu „asigura piața de desfacere” prin firma Tracia Internaţional, în timp ce Dan Berendel era principalul „delegat la poarta rafinăriei”, adică omul care „urmărea încărcarea produselor și schimbarea documentelor la ieșirea din rafinării”.

În cursul anchetei, Sebastian Ghiță declară că a fost „forțat” să facă un contract dezavantajos cu Dan Berendel, sub amenințarea că, în caz contrar, acesta nu va mai cumpăra produse de la el.

Cetățenii irakieni care figurează ca administratori ai societăților-fantomă nu vor fi identificați niciodată.
Afacerea Jimbolia. Conexiunile cu Propaganda Due

Înainte de a fi inculpat în dosarul „Tracia-Asesoft”, generalul Dan Grigoriu fusese implicat şi într-una dintre cele mai controversate operațiuni girate de SRI după 1990, rămasă în istoria recentă sub numele de Afacerea Jimbolia.

Operațiunea s-a derulat la mijlocul anilor ’90, după ce, în 1992, ONU instituise embargo asupra livrării de produse petroliere către Iugoslavia.

În perioada 1994-1995, garnituri de carburanţi încărcate la rafinăriile din judeţul Prahova opreau în gara Jimbolia, iar, noaptea, treceau în Serbia.

Încă de la început, presa a relatat că în acest dosar există mai mulţi suspecţi din conducerea SRI, inclusiv primul director al Serviciului, Virgil Măgureanu, care a şi fost chemat la audieri. În articole se menționa şi că „generalul în rezervă Dan Constantin Grigoriu a fost prins în flagrant”, cu „o cisternă fără acte”.

De altfel, Grigoriu și partenerii săi din firma Tracia Internațional SA, Petru Neidoni și Sebastian Telbisz, au fost acuzați de implicare în contrabanda cu produse petroliere.

Printre inculpați s-a numărat și un fost ofițer al Armatei, Ionel Bara, personaj controversat, despre care tot presa a scris că ar fi fost asociat cu doi capi ai lojei masonice Propaganda Due, condusă de misteriosul Licio Gelli.

Revenind la Afacerea Jimbolia, şeful Poliției Române din anii 1995-1997, generalul Ion Pitulescu, l-a acuzat pe Virgil Măgureanu că fusese beneficiar direct al încălcării embargoului impus Iugoslaviei.

Măgureanu a negat, iar ancheta s-a blocat ulterior la Camera Deputaților, după ce procurorii le-au cerut parlamentarilor să aprobe începerea urmăririi penale față de Nicolae Văcăroiu – fost premier, Doru Ioan Tărăcilă – fost ministru de Interne, şi Aurel Novac – fost ministru al Transporturilor.

Dosarul a fost îngropat, deși președintele de atunci, Emil Constantinescu, făcea următoarea declarație:

„În cazul Jimbolia, zeci de mii de tone de petrol au fost transportate noaptea spre Iugoslavia, cu sprijinul poliției vamale, Ministerului Transporturilor și jandarmeriei locale, sub supravegherea SRI. Alături de vagoane cu arme. În contul SRI s-au depistat intrări importante de bani în perioada 1994-1995, rezultate din încălcarea embargoului impus Iugoslaviei”.

Emil Constantinescu. Foto: Lucian Muntean
Emil Constantinescu a făcut această declaraţie − care astăzi pare din altă lume − abia spre finalul mandatului său, iar Parchetul General a reacționat spunând că este o greșeală.

În strânsă legătură cu Afacerea Jimbolia s-a aflat un alt dosar, de această dată unul în care paguba adusă statului a fost uriașă: devalizarea Bancorex.

Înființată în 1968 sub numele de Banca Română de Comerț Exterior, Bancorex l-a avut printre primii acționari, potrivit unor informații neoficiale, citate de Jurnalul Național din 27 aprilie 2006, pe același Licio Gelli, șeful Propaganda Due.

Bancorex a intrat în faliment din cauza unor credite uriașe, nerambursate, acordate firmelor unor foști ofițeri de Securitate. Printre altele, firma Tracia Internațional, a generalului Dan Grigoriu, figura cu o datorie la Bancorex de 12,5 milioane de dolari.

Un raport din 2006 al Curții de Conturi arată că firma Tracia Internațional a mai primit bani și de la… Guvernul Japoniei.

Fondul de contrapartidă – denumirea dată unui ajutor financiar pe care Japonia s-a angajat în 2000 să îl furnizeze României, pentru dezvoltare economică și socială – consta în 500 de milioane de yeni (astăzi, aproximativ 18 milioane de lei), sumă care urma să fie distribuită de Ministerul Finanțelor pentru diverse proiecte.

În raportul din 2006, inspectorii Curții de Conturi notau că, în anul 2000, înainte ca acordul cu Guvernul Japoniei să devină public, trei firme, printre care și Tracia Internațional SA, trimiseseră deja Ministerului de Finanțe cereri de sprijin financiar.

„Faptul că societățile respective cunoșteau informații despre alocarea acestor facilități care nu erau publice (asistența financiară) constituie indicii că au fost obținute prin încălcarea legii penale”, se arată în raportul Curţii de Conturi.

Același document precizează că cele trei societăți se aflau în dificultate financiară, iar Ministerul Finanţelor le acceptase o serie de garanții penibile, „contrar prevederilor”:

– gaj asupra unor utilaje care s-au dovedit nevandabile la momentul valorificării,

– bilete la ordin fără acoperire,

– contract de garanție mobiliară pentru utilajele aflate în proprietatea altei societăți.

Din această afacere, Tracia a obținut puțin peste 1,2 milioane de lei.

*

Generalul SRI Dan Grigoriu apare și în dosarul în care fostul copreședinte al PNL Vasile Blaga a fost acuzat de Gheorghe Ștefan-„Pinalti” că ar fi încasat o şpagă de 700.000 de euro șpagă. Șpaga i-ar fi fost dată chiar de Grigoriu, potrivit lui „Pinalti”.

În sfârșit, numele lui Grigoriu a apărut în presă după ce el a încasat de la ANRP despăgubiri în valoare de 20 de milioane de euro, în contul unei proprietăți de 10 hectare din Otopeni pentru care cumpărase drepturile litigioase.

Celălalt personaj-cheie din dosarul „Tracia-Asesoft”, Dan Berendel, patronul defunctei Master Mind Consulting SRL, a continuat afacerile cu petrol chiar și după inculparea sa. Firma lui Berendel a avut în 2002, deci la un an de la comiterea faptelor, o cifră de afaceri de 17 ori mai mare decât în anul precedent (52 de milioane de lei).

Mai nou, Berendel operează în numele firmei Master Chem Oil Ltd., alături de un alt membru al familiei, Angel Berendel.

În 2010, el a înființat un ONG cu viață scurtă, The Berendel Foundation, care s-a asociat la mai multe evenimente cu Casa Regală a României.

Absolvent al Academiei de Muzică, fost instrumentist al Orchestrei Naționale Radio, proprietarul Master Chem Oil poartă astăzi negocieri privind posibile investiții ale unei companii din Emiratele Arabe Unite în Portul Constanța.

Dan Berendel. Foto: masterchemoil.com
Un alt inculpat, Romulus Gheorghe, pe atunci patron al firmei Giva Prodimpex SRL, apare și în celebrul dosar „Microsoft”. Firma sa, Gremsim Co SRL, a fost una dintre entitățile despre care procurorii au spus că ar fi mascat o șpagă primită de Gheorghe Ștefan-„Pinalti”.

Cel de-al patrulea pion al dosarului „Tracia-Asesoft”, Lalu Ioan Gheorghe, a fost asociat în firma Antares Trading cu fostul ofițer SRI Dumitru Sauer.

Sauer a fost arestat în 2006 într-un scandal de fraudare a băncilor prin credite de 300 de milioane de dolari, garantate cu bilete la ordin emise de o bancă falimentară din Statele Unite.
De la elevul ambiţios la „miliardarul din mansardă”

Revenind la dosarul „Tracia-Asesoft” de la începutul anilor 2000, studentul Ghiţă alege să coopereze cu procurorii. Astfel, urmele acestei inculpări nu îi afectează cariera, mai ales după ce el devine finanţatorul echipei de baschet CSU Asesoft Ploiești.

Relatările din presa vremii sunt prietenoase cu tânărul om de afaceri.

La câțiva ani de la declanşarea acelei anchete penale , Ghiță poza într-un Bill Gates autohton − îmbogăţit prin muncă și pasiune.

Realitatea era alta, dacă e să-l credem pe fostul său partener de afaceri Iulian Gabriel Stanciu. Cu trei ani mai în vârstă decât Ghiță, Iulian Stanciu povestea următoarele, într-un interviu acordat în 2016 pentru publicaţia profit.ro:

„Cred că avea vreo 12 ani, iar eu aveam 15. Eu aveam experiență, știam să instalez sisteme de operare, calculatoare în rețea, și devenisem administrator al laboratorului de informatică al liceului din Ploiești. Sebastian, la fel ca mulți alți copii, a venit la mine să îl ajut cu diverse lucruri.

L-am văzut foarte ambițios și l-am luat pe lângă mine. De atunci mă tot bătea la cap să facem firmă, să vindem calculatoare, să facem soft… (…)

Când Sebastian a împlinit 18 ani, și-a făcut firmă. Ne-am întâlnit și i-am spus că îmi fac și eu firmă. El a pus niște bani și cam asta a fost tot. Am avut treaba mea, el a fost mereu acționar pasiv. Cred că a venit de vreo două sau trei ori la firmă”.

Potrivit lui Stanciu, au lucrat împreună până când Ghiță a împlinit 29 de ani. La data respectivă, acesta începea să își croiască imaginea de copil-minune al industriei IT. Într-un interviu acordat ziarului Libertatea la 28 de ani, Ghiță era prezentat drept „miliardarul din mansardă” – un antreprenor sclipitor și modest.

Avea deja o avere estimată la 40 de milioane de dolari şi spunea că „opulența îl scârbește”.

„Așa am fost crescut. Taică-miu mi-a spus de mic că luxul și prostia se plătesc scump în viață”, declara Ghiţă.
Un dosar plimbat timp de 15 ani prin instanțe

În dosarul „Tracia-Asesoft”, Sebastian Ghiță a fost pus sub urmărire penală în decembrie 2000.

În 2002 a fost trimis în judecată.

În 2004 a fost achitat de două ori – a doua oară la Curtea de Apel București. Procurorii au făcut recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a casat sentința. Practic, dosarul a luat-o de la zero.

Repus pe rolul Tribunalului București în 2006, dosarul a mai fost amânat până în 2011, când, încă o dată, inculpații au fost achitați.

Procurorii au contestat din nou sentința, dar Curtea de Apel și-a declinat competența și l-a trimis încă o dată la ÎCCJ.

Când Sebastian Ghiță a fost ales parlamentar, dosarul a fost retrimis de ÎCCJ la Curtea de Apel. În 2014, faptele s-au prescris, iar Curtea de Apel a încetat judecata.

În cele din urmă, în 2016, magistrații au decis ca inculpații să achite în solidar, pe parte civilă, suma de 1.730.951 de lei ^^
Sursa:
https://pressone.ro/reteaua-generalului-sri-care-l-a-propulsat-in-afaceri-pe-sebastian-ghita/
PS ! 🙂
NU am ADĂUGAT și NU am ȘTERS nimic din cele publicate de AUTOR ! 🙂 Din MOTIVE necunoscute mie, FOTIGRAFIILE publicate in articolul ORIGINAL ,NU au APARUT in postarea de față ! 😦 dar pentru mine nu-i nici un inconvenient ! 🙂

Comentariile le las pe seama Domniilor Voastre ! 🙂
Aliosa .

22/05/2017

Să NU uiți ROMÂNE, să nu UIȚI !!!

Filed under: generale — Aliosa @ 10:26 am

 

In loc de motto:
Perioada 2004-2014 cand ROMANIA a fost condusa de Traian Basecu cu OAMENI inventati, crescuti, instruiti, perfectionati si manipulati de el, este si va fi cea mai neagra perioada postdecembrista !
Ceea ce s-a intamplat in ” Romania lucrului bine facut ” din 21 decembrie 2014 cand OAMENII lui Traian Basescu si OCULTA MONDIALA l-au inscaunat pe Klaus Werner Iohannis in fotoliul de presedinte al Romaniei si pana azi cu SCANDALUL provocat de DEZVALUIRILE lui Sebastian Ghita, fost deputat si membru in Comisia Parlamentara de Control a SRI , este CONSECINTA ” sistemului ticalosit ” instituit de fostul presedinte al Romaniei, Traian Basescu 😦  iar daca mai adaug si  DEZVALUIRILE fostului consilier al lui Traian Basescu , jurnalistul Dan Andronic  versus ÎNTÂLNIREA malefica a sefilor SRI si Parchetului general din 2009 ACASA la parlamentarul Gabriel Oprea, GENERALUL facut la APELUL de SEARĂ de Iliescu ( 2 stele) si Băsescu  o stea  pana atunci si a doua ulterior,culmea COINCIDENTEI ,chiar in seara de 6 decembrie 2009 cand se NUMARAU VOTURILE  dintre MIRCEA GEOANA si TRAIAN BASESCU , avem in față TABLOUL exact al MIZERIEI politice implementate de regimul basisto-pedelist in ROMÂNIA  😦  😦  😦  MIZERIE care a inceput sa iasa la suprafata cu SUBIECT si PREDICAT chiar in aceste zile !!! 🙂  🙂  🙂
base
media-141779410581886200
TB1
LT&TB !
9a927-oprea
elena-udrea-antonescu-incepe-sa-nu-mai-conteze-nu-va-candida-la-alegerile-prezidentiale-din-2014-18443423

klaus-iohannis

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iata mai jos materialul   postat de pe internet fara NICI o ADAUGIRE ,SCOATERE de cuvinte sau nume care   este DOVADA suprema a ticalosiei ticalosului care ,pentru a fi REALES in 2009 a apelat nu numai la manelisti

dar si la cei numiti de el in primul mandat in functii de conducere din  SRI&DNA&Parchet General si inaintati in gradul de GENERAL pentru merite doar de el si dracu stiute !!!  😦  😦  😦

” Dosar Cotidianul:
O nenorocire pentru România – Traian Băsescu

Dezinvoltura și tupeul cu care fostul președinte al României se insinuează în competiția politică ne obligă la o evaluare mai amplă a prestației sale. Cariera lui Traian Băsescu este plină de victime, de erori, de stagnări, de minciuni relansate sub formă de noi adevăruri, de fantezii cu pretenții democratice, dar cu consecințe dramatice pentru țară. Starea pădurilor decimate, țara rămasă pe drumuri, lumea subdezvoltată și măcinată de accidente, dezvoltări urbanistice aberante, afaceri cu restituirile, toate alcătuiesc un peisaj dramatic. La un loc, ele fac parte dintr-o operă politică egală cu o nenorocire.
La toate acestea se adaugă destine frînte, oameni compromiși, ridiculizați, dislocați sau dispăruți din viața publică. Inventarul de față a limitat numele și cazurile invocate din lipsă de spațiu. Efectele colaborării, prieteniei sau serviciilor făcute pentru Traian Băsescu pot lua proporția unui alt mare dosar, cam cât a fost cel de condamnare a comunismului, în care comunistul devotat și activ s-a transformat în principalul incriminator al acestuia.
Inventarul nenorocirii generate de Traian Băsescu este departe de a fi complet.
Însoțitoare de campanie electorală promovate spectaculos
Roberta Anastase
Adriana Săftoiu
Lavinia Șandru
Elena Udrea
Anca Boagiu
Sulfina Barbu
Stana Anghelescu
Ce frumos era în prima campanie electorală şi ce tinere eram
Rînd pe rînd, doamnele și fetele folosite în campanie au fost folosite și promovate și mai apoi date afară, alungate sau ridiculizate (Lavinia Șandru, după o campanie lungă și grea, a fost reciclată în categoria „centură“).
Sponsori
Florian Anghelescu
Mihai Erbașu
Anghelescu, producător ilegal și distribuitor de țigări, face parte dintre sponsorii care l-au ajutat pe Traian Băsescu să ajungă la Cotroceni. Imediat după alegeri, soția sa a fost promovată la Preşedinţie, iar Florian Anghelescu a sfîrşit într-o sinucidere suspectă. Aceeași soartă a avut-o constructorul Erbașu, găsit mort în piscina sa de pe malul Lacului Snagov.
Presă
Dan Tapalagă
Mircea Marian
Mălin Bot
Andreea Pora
Sabina Fati
Dan Turturică
Radu Moraru
Dan Andronic
Robert Turcescu

Doi dintre cei mai celebri şi agresivi băsişti
Lista este mult mai mare. Am reținut doar cîțiva dintre corifei. Din cauza faptului că s-au produs în văzul lumii și pentru că au nenorocit publicații, emisiuni sau demersuri media, mă abțin să-i portretizez și să fac dezvăluiri despre interesele lor.
Familie
Elena Băsescu – EBA
Ioana Băsescu
Radu Pricop
Mircea Băsescu
Dragoș Mircea Băsescu
EBA

Dintr-o nevinovată absolventă de liceu și cu o facultate pe care e greu de crezut că a absolvit-o, Elena Băsescu a ajuns manechin preferat de creatori, membră în organizația de tineret, apoi parlamentar european. Operațiunea de strîngere a voturilor pentru Elena Băsescu poate fi considerată un model de măsluire legală a alegerilor pentru un candidat fără suport popular. Promovarea Elenei Băsescu în Parlamentul European este una dintre operațiunile electorale care au implicat oameni de la Cotroceni, din servicii și din PD. Este cea mai spectaculoasă operațiune electorală de promovare în Parlamentul European. Campania Elenei Băsescu este și o mostră de folosire a unui om din PD, mai apoi condamnat pentru frauda comisă în sprijinul Elenei Băsescu. Monica Iacob Ridzi încă se află în penitenciar. EBA a fost și subiectul unei afaceri sentimentale cu iz de colectă publică sau de bani negri cu aparență de dar de nuntă. Circulă, mai mult ca o glumă, suma de 500.000 de euro încasată din darul de nuntă; în fapt, zvonurile trimit la sume de 10 ori mai mari.
Ioana Băsescu

Dacă EBA a fost pupila dragă, Ioana a fost omul de sprijin și de încredere. Prin ea s-au făcut afaceri importante (pământurile de la Nana, în care nu am clarificat proprietatea terenurilor cumpărate de Elena Udrea), sau contracte cu dedicație ori „cu cheie“. Acestea (benzinăriile Gazprom) poartă cu ele secretul actelor semnate la notariatul Ioanei Băsescu. Casele Ioanei Băsescu au aceeași soartă neclară și neinvestigată. Afacerile lui Radu Pricop sunt și ele nenumărate și ascunse. Bănuiala că unele aparțin familiei Băsescu nu folosește la nimic.
Mircea Băsescu
Cazul Băsescu Mircea versus clanul ţiganilor din Drăgănești – Olt este celebru, este public și a fost sancționat de justiție. Merită subliniată legătura clanului Băsescu cu clanurile țigănești, măcar din perspectiva sprijinului electoral pentru Traian Băsescu. De clarificarea strîngerii banilor și folosirii lor se ocupă altcineva.
Dragoș Mircea Băsescu
Dosar pe rol, de unde au scăpat către presă practici care trimit la scandalul Mircea Băsescu – Bercea Mondial.
SRI
Gen. Florian Coldea
Gen. Dumitru Dumbravă
Primul a condus Apărarea Constituției și a stat alături de Laura Codruța Kovesi în celebrul cîmp tactic al proceselor în care SRI se prelungea în justiție. Al doilea, Dumbravă, secretar general al SRI, este autorul celebrei aberații numite „cîmpul tactic“ în justiție. Și care n-a cutremurat în niciun fel nici serviciul, nici regimul Băsescu.
Colaboratori ai sistemului
Silvian Ionescu
Marin Antonescu
Mircea Nicu Toader
Adriean Videanu
Elena Udrea
Marin Anton
Andrei Moldoveanu
Sorin Blejnar etc.
Grup de mare forță și influență în procesul de exercitare a puterii. Piese-cheie ale puterii lui Traian Băsescu. Silvian Ionescu a devenit, cu vremea, dușman de moarte, Marin Antonescu, partener și coleg în servicii, s-a mulțumit cu mai puțin, iar toți ceilalți s-au avîntat fie cu linguroiul (și acum o trag prin procese), fie cu buldozerul. Și acum sînt înjurați.
Gașca PD, la un pas de bandă politică
Vasile Blaga
Radu Berceanu
Adriean Videanu
Anca Boagiu
Sorin Frunzăverde
Alexandru Sassu
Bogdan Niculescu-Duvăz
Radu F. Alexandru
Paula Ivănescu etc.

Radu Berceanu
Floarea PD devenit PDL a ratat o carieră istorică. Unii au evadat repede (Sassu, Duvăz, Paula Ivănescu, Rafu F. Alexandru), alții au aplicat mai fin sau mai grosolan ce-au văzut la Trăienel (Blaga, Videanu, Boagiu). Radu Berceanu pare să fi scăpat de ghearele sistemului, dar și de înțepătura de scorpion a lui Băsescu.
Justiție
Monica Macovei
Livia Stanciu
Laura Codruţa Kovesi
Alina Ghica
Oana Schmidt Hăineală
Cristi Danileț
Camelia Bogdan
Horia Georgescu
Iulian Dragomir (ICCJ)

O echipă prin care puterea și influența lui Traian Băsescu s-au regăsit în justiție. Ei au aplicat la sînge lupta pentru statul de drept care pe unii i-a nenorocit, pe alții i-a apărat. Justiția ca problemă de proiect ratat și de carnaval bine interpretat li se datorează în mare parte. (Cornel Nistorescu)
________________________________________
Afacerile văzute ale familiei Băsescu
Traian Băsescu a trecut de la afacerile făcute la Anvers în numele statului român la afacerile făcute în și pentru interesul personal și al familiei, în România.
Fabrica de înghețată
Prima afacere despre care presa a menționat este cea referitoare la fabrica de înghețată. Se întâmpla în anii 1999-2000, înainte ca România să intre în Uniunea Europeană. Afacerea a fost închisă ulterior, fiindcă nu îndeplinea cerințele UE. Firma Prod Cros SRL era deținută de Mircea Băsescu (80%) și Maria Băsescu (20%). Societatea avea patru angajați, câte doi pe schimb, și dispunea de minimul de echipamente.
2008-2009, procesarea cărnii de pui
După ce a abandonat afacerea cu îngheţată, Mircea Băsescu şi-a îndreptat atenţia spre procesarea cărnii de pui. El a preluat afacerea de la Agigea a unor englezi și a schimbat denumirea firmei din „Plusfood“ în „Fattoria Terrantica“. Fabrica producea de la cordon bleu de pui, şniţel de pui până la snack sau burgeri. Peste 90% din produse mergeau la export: în Italia, Anglia, Belgia şi Olanda. „Noi avem certificat de export inclusiv pentru ţările arabe şi pentru trupele NATO“, spunea, în urmă cu un an, Mircea Băsescu. Director al societății a fost numită Adriana Opreanu, o apropiată a familiei Băsescu.
Suspecți de trafic de armament
În anul 2009, familia Băsescu este implicată într-un scandal internațional. Firma Ice Age SRL, în care acționari erau Raluca Băsescu (fiica lui Mircea Băsescu) și un membru PDL Constanța, Sorin Trașcă, a adus prin Portul Constanța Sud Agigea 1.884 de tone de armament expirat din Taiwan. Muniția trebuia să ajungă în Bulgaria pentru a fi distrusă. Unul dintre vapoare însă a sosit în România în baza unui contract încheiat cu firma Oxo Network Corporation, patronată de Cornel Purcărea. Muniţia a fost depozitată în depozitul firmei Ice Age SRL și ulterior transportată la Uzina Mecanică Băbeni, judeţul Vâlcea.
Surse din Portul Constanța spuneau că o parte din muniție a ajuns și la cealaltă firmă patronată de Raluca Băsescu și Laurențiu Mironescu, Interprest Trading SRL, aceasta din urmă având licență pentru depozitare armament și muniție.
Asociatul Ralucăi Băsescu, Laurenţiu Mironescu, a ajuns în 2011 secretar general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, sub mandatul lui Traian Igaş. În luna mai a aceluiaşi an, DNA a început urmărirea penală împotriva lui Laurenţiu Mironescu, a senatorului PDL Mircea Banias, a fostului șef al Portului Constanța Eugen Bogatu, dar şi a altor 27 de persoane, pentru infracţiuni de corupţie în legătură cu activităţile de import-export de mărfuri provenite din afara graniţelor Uniunii Europene.
Afaceri imobiliare
În ianuarie 2009, Dragoș Băsescu decide să apară în față și cumpără 85% din acțiunile firmei SC Global Business & Investments SRL, deținută de Adriana Opreanu, fostă apropiată a lui Mircea Băsescu. Schimbarea acționariatului a dus și la aducerea unor oameni capabili în societate. Cenzori au fost numiți Raluca Băsescu și Sorin Trașcă. În decembrie 2006, firma Global Business & Investments a încheiat un contract de asociere în participațiune cu o instituție de stat, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Constanța, pe modelul Puiu Popoviciu. În contract se prevedea că stațiunea de cercetare participa cu un teren de 30 ha, terenul Fermei nr. 10 Agigea, situat între Agigea și Eforie Nord, pe Drumul European 87 Constanța-Mangalia, iar firma familiei Băsescu promitea că va finanța activitatea asociației.
Afacerea Nana
Preşedintele Traian Băsescu a cumpărat în anul 2013, prin intermediul fiicei sale Ioana, 290 de hectare de teren arabil, în judeţul Călăraşi. Terenul, compact, se află pe raza localităţii Nana. Cele 290 de hectare se aflau în posesia unor firme cu capital italian şi erau arendate către o asociaţie agricolă din comună, a cărei şefă era secretara Consiliului Local Nana, Tudorița Nicolae. Terenul a fost luat cu credit bancar în valoare de un milion de euro, iar diferența de 300.000 de euro ar fi fost achitată cash de Ioana Băsescu.
În luna februarie 2015, Parchetul General a declanșat o anchetă pentru a verifica modul în care mai multe persoane din localitatea Nana și-au reconstituit dreptul de proprietate, luând măsura sechestrului asigurător asupra loturilor comasate care constituie moșia achiziţionată de Ioana Băsescu, prin credit de la CEC. Ulterior, toate parcelele cumpărate de Ioana Băsescu de la firma Berfige au fost puse sub sechestru. În urma afacerii, la sfârșitul anului 2015, 11 persoane din cadrul Primăriei Nana au fost trimise în judecată pentru constituirea unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals, fals în înscrisuri sub semnătură privată, conflict de interese, spălare a banilor şi fals în declarații.
Casa din Băneasa și casa din Mihăileanu
Pe 9 august 2000, pe vremea când era primar general al Capitalei, Traian Băsescu a cumpărat un teren de 3.700 de mp în Aleea Privighetorilor 86 din cartierul Băneasa, cu suma de aproximativ 70.000 dolari. Tot pe 9 august 2000, omul de afaceri Costel Cășuneanu a cumpărat un teren învecinat, cu o suprafață similară, însă la un preț de trei ori mai mare decât cel plătit de Băsescu.
Pe 14 august 2002, primarul Băsescu își dă casă de la Primărie pe strada Ștefan Mihăileanu. Locuia pe atunci în Prezan nr. 4, unde își prelungise contractul până în martie 2003.
Pe 21 octombrie 2002, Traian Băsescu a cumpărat o vilă situată pe Șoseaua București-Ploiești, cu suma de 280.000 dolari. Trei săptămâni mai târziu, la 12 noiembrie, a donat-o fiicei sale Ioana. El a locuit însă acolo până când, ca șef de stat, s-a mutat la Vila Lac 3.
Însă în timp ce se mută în Băneasa, primarul Băsescu își cumpără și etajul de vilă din Mihăileanu. Ulterior, în octombrie 2002, Traian Băsescu a vândut terenul din Aleea Privighetorilor către Gabriela Blaj, cumnata lui Costel Cășuneanu, în schimbul sumei de aproximativ 300.000 de dolari.
________________________________________
Personaje folosite și abandonate
Este recunoscută deja ca fiind o obișnuință a lui Traian Băsescu ca, după ce a numit anumiți oameni în poziții-cheie, iar aceștia și-au dovedit din plin loialitatea, să ajungă să-i critice vehement.
„Infirmul! Andrei Pleşu, o minte sclipitoare din care adesea pătrund în spaţiul public idei geniale. Cu toate acestea, Andrei Pleşu are o mare infirmitate. Îi lipseşte caracterul“, a scris Traian Băsescu într-o postare pe Facebook, despre fostul său consilier prezidențial.
„Cozmin Gușă este omul lui Plahotniuc, îi mânca din palmă pe la Chișinău cu alții“, a spus fostul preşedinte despre fostul său colaborator.
„Cel mai urât lucru este, după ce te-a luat cineva dintr-un purtător de cuvânt, te-a numit consilier prezidențial, ți-a poftit suflețelul să-ți fie soțul șef de serviciu secret, ți l-a făcut președintele șef de serviciu secret. Și când constați că e căciula mai mare decât poate să ducă capul domnului șef de serviciu secret, să te superi că ți l-a schimbat“, a afirmat în 2009 Traian Băsescu despre Adriana Săftoiu.
„Mă proslăveau când eram la Cotroceni. N-am avut niciun aranjament cu Tapalagă, Bot, Marian, Ciocăzanu sau Tolontan. Pozițiile mele de acum nu sunt împotriva instituțiilor, ci a unor oameni din instituții. Am atacat unele persoane, pentru nerespectarea drepturilor fundamentale. Kovesi a fost una dintre ele. Hoardele de propagandiști au reacționat“, a spus Băsescu. „Subiectul postării de azi nu e dna Kovesi, subiectul este legat de propagandiștii care nu înțeleg că un om nu înseamnă o instituție“.
Întrebat care sunt propagandiștii care îl proslăveau, Băsescu a adăugat: „Cartianu, Tapalagă, Ciocăzanu și Mircea Marian, dar mai sunt și alții“.
Teodor Baconschi: „Am trăit un sentiment de deja vu, pentru că exact așa cum la PDL intelectualii au fost, ca sa zic așa, puși în vitrină și apoi evacuați, s-a întâmplat un fenomen similar și în evolutia PMP. Președintele Băsescu, la capătul a zece ani de mandat, și-a ales urmașul, este vorba de doamna Elena Udrea și evident că partidul va merge acum pe această linie“.
De bine în 2012: Laura Codruța Kovesi este decorată cu Steaua României „Pentru merite deosebite în îndeplinirea actului de justiție în România“.
De rău în 2016: „Nu ai caracter când sacrifici oameni ca să fii renumită pe funcţie sau ca să te consolidezi pe funcţie sau să-ţi curgă lacrimile ca să te decoreze câte un ambasador“. (Mihai Boeru)
________________________________________
Justiţia prezidenţială
Traian Băsescu s-a lăudat mereu că nu este un „președinte spectator“, ci unul „jucător“. În privința raporturilor sale cu justiția, exact asta a și fost: un președinte care, de-a lungul celor două mandate, s-a „jucat“ cu justiția, exact după cum i-au dictat interesele personale ori ale apropiaților. Încă din vremea primei campanii prezidențiale, a lansat un semnal arțăgos la adresa adversarilor din PSD: „Ne vedem la țepe, în Piața Victoriei“. Bineînțeles că „țepele“ respective nu au existat niciodată. În schimb, au existat războaie cu adversarii politici, în cursul cărora el a jucat rolul de mare apărător al justiției. Rol în care s-a folosit de toți oamenii pe care i-a considerat utili. Iar atunci când nu a mai avut nevoie de ei, i-a aruncat peste bord, fără să clipească.
La începutul primului său mandat, a susținut-o pe Monica Macovei, pe care a prezentat-o ca pe omul de fier care va aduce face dreptate în România. Pe 29 decembrie 2004, atunci când noul cabinet rezultat în urma alegerilor a depus jurământul, Traian Băsescu i-a mulțumit personal Monicăi Macovei: „O mențiune specială fac pentru ministrul Justiției. Îi mulțumesc doamnei Monica Macovei că a acceptat să fie membră a Guvernului României, dânsa fiind un om neangajat politic. Am dorit ca prin desemnarea ei în funcția de ministru al Justiției să dăm Justiției un semnal de neangajare politică. Eu cred că Justiția trebuie să înțeleagă că, începând de astăzi, nu mai este o anexă a politicienilor, ci este în slujba legii“. Dar, 12 ani mai târziu, în martie 2016, aceeași Monica Macovei devenise pentru el un veritabil dușman al democrației: ,,Pe asemenea informație nu pot decât să remarc că a rămas procuror comunist. Un europarlamentar care pune sub semnul întrebării obligativitatea respectării drepturilor omului a rămas procuror comunist“.
Schimbător după cum bate vântul penal
Pe 11 mai 2014, luat de valul admirației pentru reușitele înregistrate de justiția care îl scăpase de mulți dintre adversarii lui politici, Traian Băsescu a ținut să menționeze, pe un ton triumfalist: „Astăzi, vedem o justiție care nu are niciun complex să ancheteze și să condamne un ministru, un prim-ministru, un președinte de Consiliu Județean, dar prin atribuțiunile prezidențiale am putut să mă implic, prin numirea la Înalta Curte de Casație și Justiție, la DNA, la DIICOT, la SRI, la SIE, oameni de calitate care au înțeles să-și facă treaba fără să fie membri ai partidului. Asta a însemnat continuitate, a permis și justiției să funcționeze, și SRI, și DNA, și DIICOT, iar astăzi, instituțiile cele mai respectate sunt exact aceste instituții, instituțiile în care românii încep să aibă tot mai multă încredere. Niciodată n-ați fi crezut că, în România, Serviciul Român de Informații va ajunge să beneficieze de încredere mai mare decât primăria, mai mare decât Președinția, mai mare decât Parlamentul. Iată că am ajuns aici pentru că au fost profesioniști“.
Un an mai târziu, după ce Inspecția Judiciară din CSM l-a acuzat de imixtiune în problemele justiției, fostul președinte a sărit la beregata celor care l-au pus la punct: „O să fiu foarte direct și pe înțelesul tuturor. În momentul de față, Inspecția Judiciară și CSM au devenit o măciucă care se aplică prin gură direct oricărui om care vrea să exprime ceva despre justiție. În spatele acestei agresivități a Inspecției Judiciare și a CSM se află o mare de corupție. Am susținut acest sistem al justiției, am susținut forța lui în raport cu politicienii, dar vreau să clarificăm niște lucruri. Sistemul este departe de a fi unul perfect, așa cum încearcă a fi prezentat de liderii justiției“.
Sursa : Internetul.

Comentariile le las pe seama Domniilor Voastre iar concluziile vor veni de la sine ! 🙂

O saptamană cat mai rodnică si frumoasă doresc din toată inima persoanelor care vor citi, comenta sau lasa un like aici ! 🙂
Alioșa.

20/05/2017

REMEMBER oameni si locuri DRAGI !!!

Filed under: generale — Aliosa @ 9:34 am

Motto :  Cine UITA, nu merita ( Nicolae Iorga ) .

” My empty words …  14 luni Ian 2013   ,Posted by monicaiacobov in Picturi

” Toate lucrurile au o masura insa prostia omeneasca nu…caci ea, este infinita… !

Familiaritatea excesiva duce la vulgaritate…!

Masca omului prost este adesea cea a omului destept…!

,,Coloana vertebrala,, a unei limbi este gramatica acesteia…!

Cel mai puternic aliat al hazardului este irationalitatea… .

Judecatile bune vin din experienta iar experienta vine din judecatile rele…!

Spontaneitatea merge mana-n mana cu franchetea… .

Aprofundarea in ego-ul personal te indeparteaza de ceilalti !

Nu uratenia fizicului ,,urateste,, omul ci caracterul acestuia…!

Ironia este apanajul oamenilor inteligenti!

Inteligenta nu justifica varsta… .

O vila frumoasa bine aranjata, nu este mereu insotita de o mansarda…!

Fara carti istoria patriei noastre ar fi fost muta.

Cartea este tezaurul spiritual al fiintei umane… .

Cartea este cheia raspunsurilor la intrebarile noastre de-a lungul vietii.

Cartea este ajutorul spiritual pe care-l cautam in viata.

Atitudinea pe care o adopta un om are rolul de “spada” pentru interiorul acestuia… !

Cel care nu are un anumit standard de inteligenta stabilit, nu poate intra in clasa competitionala cu ceilalti…!

Daca oamenii ar fi avut mai multa grija de instruirea lor ar progresa mult mai usor in meserie!

Daca modul de a analiza al oamenilor s-ar reduce la ideea de obiectivitate multe lucruri s-ar rezolva in societate… !

Orgoliul unei persoane, hraneste la randul lui orgoliul altei persoane…!

Ceea ce-i diferentiaza pe oameni este de fapt intelectul, nu fizicul .

Respectul de sine nu inseamna orgoliu ci acea limita a bunului simt fata de propria persoana .

Daca omul politic ar vorbi mai putin, s-ar face multe lucruri constructive atat pe plan social dar mai ales pe plan politic.

Nu trebuie sa pari ci sa fii… !

Aprecierea din partea unui om vine in raport cu nivelul acestuia de cunostinte… !

Inteligenta e mult mai accesibila decat desteptaciunea… !

Ideea de competitie nu cunoaste termenul de egalitate … .

Cunoasterea inseamna nu doar lumina ci mai ales putere… !

Omul cu multa carte nu va simti niciodata nevoia sa-si puna in evidenta fizicul, insa cel de categorie opusa acestuia totdeauna va avea nevoie sa-si scoata in evidenta fizicul deoarece…acela va fi singurul lucru pe care-l va mai scoate din umbra sa… !

In viata primesti conform ceea ce esti… !

Rationalizarea excesiva a unei femei duce la masculinizarea gandirii a acesteia .

Prostia nu-i o “fiinta” solitara mai ales in zilele noastre… !

Inconsecventa omului politic duce adesea la scaderea credibilitatii acestuia de catre potentialii alegatori .

Valoarea unui produs este determinata de echilibrul dintre calitate si pret.

Prin somn mai intelegem o scurta detasare de realitatea actuala.

Una din maladiile secolului al XXl-lea este snobismul.

Credinta-i una insa ritualurile sunt multe… !

Victoria nu e mereu apanajul celor mari… !

Bogat este cel care simte , nu cel care are… !

Omul recurge mai intai la fapte negandite, fiindu-i mult mai usor decat sa gandeasca inainte… !”
Sursa: http://monicaiacobov.wordpress.com/2013/01/14/
– Cine este Monica Iacobov ?  🙂

Este DOMNISOARA  care la comanda mea pe internet,a pictat TABLOUL drag mie si intitulat” BAIATUL cu HRIBI ” EMANUEL și HRIBUL !care baiat este nazdravanul meu de nepotel EMANUEL FAGGIOLI 13-22 aug.2011,APUSENI 04013-22 aug.2011, APUSENI 247DSCN5939venit cu parintii in ROMANIA in august 2011 cand ,impreuna am vizitat printre multe altele :
Pestera URSILOR

https://aliosapopovici.wordpress.com/2011/09/27/
Pestera Ghetarul  Focul Viu

https://aliosapopovici.wordpress.com/2011/11/16/

Cascada Valul Miresei  86-EMANUEL cu alpinista recuperatoare.

https://aliosapopovici.wordpress.com/2011/11/27/

unde nazdravanul a folosit din plin  TIROLIANA 🙂  alaturi de o frumoasa INSOTITOARE profesionista angajata interesantului loc turistic numit Casacada Vălul Miresei .

Un sfarsit de saptamana BINECUVANTAT tuturor persoanelor virtuale ce vor ajuge pe AICI 🙂 si cum maine, 21 MAI, ROMANII din TARA si din AFARA ce poarta NUMELE Sfintilor CONSTANTIN si ELENA isi vor serba Ziua Onomastica, TUTUROR, inclusiv tinerei si frumoasei MAMICI , P1040431P1040383P1040394

nepoatei mele ,Corina ELENA Childesco, care a adus pe LUME 🙂  🙂  🙂  in urma cu vreo doua luni o superba FETITA pe care a BOTEZAT-O cu numele de ANASTASIA !!!  🙂  🙂  🙂 le urez din toata INIMA ,un sincer si calduros  La Multi Ani 🙂

Daca doriti sa vedeti IMAGINI de la BOTEZUL fetitei ANASTASIA si de la PETRECEREA organizata in cinstea ei la Hotel Domenii Plaza ( 5 stele) e musai sa INTRATII ( reintrati) 🙂 pe :

https://aliosapopovici.wordpress.com/2017/05/16/

Aliosa.

16/05/2017

PROMISIUNEA facuta, musai trebuie si ONORATA !!!

Filed under: generale — Aliosa @ 9:13 am

Buna dimineata !buon-giorno-cari-amicisalut-lumea-virtuala

Asa dupa cum am PROMIS  in  postarea de pe

https://aliosapopovici.wordpress.com/2017/05/12/

sambata 13 mai m-am JUCAT cu nazdravanul meu de nepotel  ANDREI

P1040376andrei-la-3-anisori-2609201626092016laziualuiandrei

iar duminica 14 mai, conform PROMISIUNII facute in urma cu doi ani,

http://aliosapopovici.worddpress.com/2015/05/25/

dupa minunata petrecere ocazionata de NUNTA  nepoatei de sora,  CORINA cu alesul inimii ei,MIHAIDSCN8228DSCN8226DSCN8254

am  participat la BOTEZUL primului lor COPIL , micuta ANASTASIA ! 🙂  Cum la mine ” PROMISIUNEA facuta e DATORIE sfanta” 🙂   si musai trebuie ONORATA okduminica 14 mai 2017  am participat atat la slujba oficiata  la biserica „Sfintii Constantin si Elena ” din Voluntari cat si la petrecerea organizata in mod excelent de responsabilii de la Hotel ” Domanii Plaza „( 5 stele) din sectorul 1 Bucuresti ! Cum timpul nu-mi permite caci mi-au ramas din „weekend”  multe treburi de rezolvat ,in conformitate cu PROMISIUNEA facuta prietenului virtual ” racoltapetru6″ ( PETRU )in RASPUNSUL pe care i l-am dat la COMENTARIUL nr.2 de pe

https://aliosapopovici.wordpress.com/2017/05/12/

dar si conform sloganului ” O POZA face cat o MIE de cuvinte ” 🙂 din toata INIMA de-la-lori-din-toata-inimadar musai la o CAFELUTA aburinda Buona giornata !va INVIT sa vedeti cateva fotografii de la BOTEZUL micutei ( doar DOUA luni )ANASTASIA !7vb7

P1040381P1040383P1040384P1040389P1040394P1040400P1040401P1040404P1040418P1040431P1040433P1040439Pe langa prietenii si prietenele  parintilor ANASTASIEI , CORINA si MIHAI , NASII ei de BOTEZ (  Carmen,Diana si Titi ) ,RUDELE din partea NASILOR, COLEGI de serviciu  ai parintilor  botezatei ,au mai participat UNCHII  micutei , SERGIU si CRISTI  (  in fotogafia ultima, in stanga si dreapta sotiei mele JENI ) cu PRIETENELE lor , BUNICILE si BUNICII  botezatei si MATUSILE  Argentina ,Violeta si JENI( foto 5 , mijloc) ! 🙂 Unchiul Anastasiei, CRISTI, in ultima fotografia ultima,cel cu camasa alba , a venit special pentru BOTEZUL micutei lui nepoate ANASTASIA , tocmai din San Francisco ( USA) unde lucreaza in IT, impreuna cu prietena lui , IOANA , masterand  la o Universitate de top ! clappinghatLa intrarea in Hotelul de 5 STELE, Domenii Plaza,o tanara si frumoasa pereche de ospatari ai localului , ne-a intampinat cu urari de ” Bun Venit” si inmanat cate o Cupa cu Sampanie insotindu-ne la MASA unde eram repartizati dinainte ! 🙂 Ca sa NU lungesc vorba,PETRECEREA a fost o SUPER -REUSITA, atmosfera SUPERBA iar MENIUL ceva de vis ! 🙂  Pentru Doamnele si Domnisoarele care vor trece pe AICI , spre sensibilizarea pupilelor lor gustative reamintesc pe scurt meniul : la aperitive „Asortiment Tapas ” ca feluri principale ” Yol au vent cu pui si ciuperci ” ,” Somon la gratar „.cu legume sote,” File mignon de porc cu sos Dijon” , cartofi cu rozmarin,salata verde,” Lipi &Focaccia” TORT de  ciocolata cu visine ! okPentru Domnii care vor trece pe AICI, le reamintesc doar cateva BAUTURI : ” Johnny Walker Red Label ” , Campari, Martini,Bacardi Superior,Bere Ursus 0,33 ml,Cuba Libre,Tequilla Sunrise,, vinuri de mai multe soiuri,racoritoare de toate tipurile, ape minerale si apa plata , CAFEA,CEAI si tot felul de SUCURI din fructe citrice si autohtone preparate la comanda ! Daca ar fi sa dau o NOTA, as spune doar atat ” Jos Palaria” 77 in fata celor responsabili cu organizarea si desfasurarea PETRECERII ! clappinghat

O zi de MARTI fara cele ” trei ceasuri rele ”  si-apoi, in zilele ce urmeaza, doar SOARE si BUCURII in SUFLET si PRIVIRI va doreste,

Aliosa 🙂  ❤  🙂

12/05/2017

Un Sfarsit de Saptamana Binecuvantat !!!

Filed under: generale — Aliosa @ 9:06 am

buna-dimineata-si-weekend-placutBuona giornata !
2509dd104be1692c5bdb4945feeee89c
ob_766819_bj

 

 

 

In loc de motto:

Multumesc frumos Doamnelor , Domnisoarelor si Domnilor care au intrat si postat comentarii  pertinente si urari de bine pe
https://aliosapopovici.wordpress.com/2017/05/10/
Daca veti  reintra pe LINKUL de mai sus si  veti CITI cu atentie RASPUNSUL dat la COMENTARIUL nr.crt.8 ,veti putea constata ca sambata, duminica si luni, voi ABSENTA MOTIVAT ( SAMBATA 16 mai,reintalnirea cu nazdravanul de nepotel ANDREI
https://aliosapopovici.wordpress.com/2016/11/28/
DUMINICA 14 mai participarea la BOTEZUL fiicei NEPOATEI mele de SORA

 

 

 

 

 

https://aliosapopovici.wordpress.com/2015/05/25/

iar LUNI 15 mai, ” Din Nou la Joaca cu ANDREI ”
https://aliosapopovici.wordpress.com/2016/07/18/
asa ca,inca de pe ACUM ,imi cer public SCUZE pentru faptul ca s-ar putea  sa NU va pot RASPUNDE si intoarce VIZITA cum am facut de fiecare data pana ACUM ! 🙂 Cu siguranta, odata revenit acasa, va voi raspunde si vitita cu drag ! 🙂
Ca urmare, la sfarsit de saptamana, in loc de STIRI care sa va ENERVEZE 😦
postez cu placere, ceva care ,sa va MOTIVEZE si DISTREZE !

 

” O noapte cu tine …
de Eugen Lovinescu

Sunt încă în pat,
şi nu-mi pot lua gândul de la tine,de la noaptea trecută …
mi-aş dori atât de mult să te strivesc la pieptul meu !

În noaptea caldă, ai venit la mine pe neaşteptate …
şi ceea ce s-a întâmplat a lăsat în mine senzaţii de neuitat.

Ai apărut de nicăieri şi,fără să-ţi fie teamă sau ruşine,te-am surprins atingând trupul meu gol …
mi-ai simţit indiferenţa şi m-ai muşcat fără milă, înnebunindu-mă …
Ne-am zvârcolit toată noaptea într-un joc nebunesc !
În zori am adormit în sfârşit, obosit …
Astăzi, când m-am trezit,te-am căutat îndelung,dar nu te-am mai găsit …
Cearşafurile căzute de pe pat sunt singurele martore ale nopţii trecute.

Pe corp am încă urmele muşcăturilor tale, mă ard şi nu mă lasă să te uit …
În noaptea asta mă voi preface că dorm şi te voi aştepta să apari din nou ….
TANTAR NENOROCIT ………………..” !!!
Sursa : Motorul de cautare Google ! 🙂
14021698_1434056606610964_7441774211025849224_nWeekend plin de viata !
Aliosa

10/05/2017

” La OMUL sarac, nici BOII nu trag ” !!!

Filed under: generale — Aliosa @ 9:23 am

Motto:

”  Cine UITĂ, nu MERITĂ ” ( Nicolae Iorga ) .

https://www.activenews.ro/stiri-basarabia/20-ani-de-la-una-dintre-cele-mai-mari-TRADARI-din-istoria-Romaniei-Tratatul-cu-Ucraina.-Cum-au-fost-cedate-teritorii-ale-patriei-mama-pentru-a-intra-in-NATO-la-indemnul-lui-Silviu-Brucan-143021
Ca simplu ALEGĂTOR care a participat din 1992 si până în prezent la TOATE ALEGERILE locale, parlamentare, euoparlamentare, prezidentiale si la toate REFERENDUMURILE organizate de cei care erau la putere la vremea respectiva,ca un OM liber si fara APARTENENTA la vreun PARTID politic,ONG sau forta oculta,
ca ABSOLVENT al :
-Liceului Militar ” Stefan cel Mare ” din Campulung Moldovenesc promotia 1969

Foto nr.1,al III-lea din stanga,randul 1 , semn ANCORA , sus centura ; Foto nr.2,primul din stanga, costum gri, la ANIVERSAREA a 45 de ani de la ABSOLVIRE)
https://aliosapopovici.wordpress.com/2014/08/19/
– Scolii Militare de Ofiteri Activi ” Nicolae Balcescu din Sibiu
https://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/27/
– al Academiei Miliitare, Facultatea Arme Intrunite, Sectia GENIU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

https://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/14/

ca fost OFITER ACTIV cu FUNCTII de COMANDA si STAT MAJOR ( nu ca CI-st sau SECRETAR de PCR ) ,
ca PENSIONAR MILITAR ce am SLUJIT sub DRAPEL o VIATA INTREAGA PATRIA si POPORUL ,
ca ROMAN cu dragoste de NEAM si TARA ce NU poate fi indiferent fata de CONDUCEREA,DOTAREA si INZESTRAREA ARMATEI ROMANIEI in contextul acutual foarte divesificat dar si periculos:
– situarea TARII le granita de EST a perimitrului NATO,
– situatia geo-strategica tulbure din partea de EST si NORD -EST a ROMANIEI ,
– conflictele militare din SIRIA, IRAQ , AFGANISTAN si AFRICA,
– pericolul permanent al organizatiilor teroriste ( ISIS) samd.
INGRIJORAT de faptul ca ARMATA ROMANIEI a fost CONDUSA dupa decembrie 1989 de tot felul NEPROFESIONISTI in domeniul APARARII si SIGURANTEI NATIONALE,
REVOLTAT de faptul ca NUMIRILE in FUNCTIILE de CONDUCERE din domeniul APARARII NATIONALE se fac
pe CRITERII POLITICE si NU de COMPETENTE in domeniu,
DESI nu l-am AGREAT si nici nu-l agreez pe cel ce conduce ziarul COTIDIANUL,
din solidaritate cu ADEVARATUL MILITAR PROFESIONIST,
seful Marelui Stat Major al Armatei Romane,
Generalul CIUCA, un profesionist desavarsit si un mare PATRIOT, ca unul care NU l-am cunoscut personal pe autorul materialului ce urmeaza a fi postat cu GHILIMELELE de rigoare , si NU in ultimul rand pentru a mai DEMONSTRA inca odata ca sunt un bloger INDEPENDENT si NU un bloger platit de sefii de partide sau cei din oculta intern si externa,
postez,
NU inainte de a va PREZENTA cateva DATE despre conducatorul publicatiei Cotidianul ,
un articol de  Marian Dornean ,versus CINE conduce la ora actuala APARAREA NATIONALA a ROMANIEI ! icon_cry

Cornel Nistorescu conduce de la 1 august 2009 ,
( culmea coincidentei, chiar cu vreo 4 luni inaintea alegerilor prezidentiale din 2009 despre care ZI de ZI auzim in mass media scrisa si vorbita ca au fost FRAUDATE in favoarea lui Traian Basescu ,

lucru ce pentru MINE nu este o NOUTATE ) !!!
https://aliosapopovici.wordpress.com/2009/11/22/
publicatia Cotidianul, care apartine Grupului Realitatea-Catavencu .
Co-fondator al trustului de presa Expres imediat dupa Revolutie, Cornel Nistorescu a condus revista cu acelasi nume, iar in 1997 a devenit directorul cotidianului „Evenimentul Zilei”.
De asemenea,Cornel Nistorescu s-a numarat printre fondatorii primului post national privat de radio din Romania, Europa FM, dar si al postului local de radio Total FM.
De cativa ani, este unul dintre principalii colaboratori ai postului Realitatea TV.

”   Miniștri și secretari de stat după mintea lui Dragnea
Pe mâinile cui a ajuns apărarea națională?

Gabriel Leș, de la amvon la conducerea armatei

Șeful principalului partid de guvernământ, Liviu Dragnea, și șeful Guvernului, Sorin Grindeanu, s-au găsit recent, probabil în lipsa altor preocupări mai serioase, să se oțărască la șeful Marelui Stat Major General al Armatei Române, generalul Nicolae Ciucă, pe tema achiziționării unor rachete Patriot din Statele Unite ale Americii.

Cei doi lideri PSD s-au găsit să se lege tocmai de unul dintre puținii șefi de instituții importante care îndeplinesc criteriile de profesionalism și de experiență la standarde occidentale. Generalul Ciucă a absolvit Academia Militară în România și a urmat ulterior celebra academie militară americană West Point, considerată drept cea mai titrată din lume. Generalul Ciucă are și experiență în teatrele externe de luptă: a comandat primul corp expediționar românesc din Afganistan, iar ulterior a comandat unități de luptă în Irak. Cu doi ani în urmă i-am recomandat președintelui Klaus Iohannis, printr-o declarație politică, să numească și în fruntea serviciilor secrete sau a altor instituții de forță oameni de calibrul generalului Ciucă.

Căprarul de la Apărare

Președintele PSD, Liviu Dragnea, și prim-ministrul Sorin Grindeanu ar fi trebuit să se uite mai bine în curtea proprie, la oamenii pe care i-au promovat în domeniul apărării naționale. Ministrul și secretarii de stat de la Ministerul Apărării Naționale, precum și președintele Comisiei pentru apărare națională de la Camera Deputaților, cu toții promovați de PSD, nu au nici studii, nici experiență în materie. Actualmente avem cea mai habarnistă și slab relaționată echipă în domeniu din perioada postdecembristă. Președinte al importantei Comisii pentru apărare, siguranță națională și ordine publică de la Camera Deputaților a fost desemnat în decembrie 2016 deputatul Dorel Căprar, președintele PSD Arad, care a fost șofer și mecanic auto la o firmă privată, reușind doar după vârsta de 30 de ani să obțină o licență în drept și o licență în marketing la facultăți private, pe care le-a absolvit la fără frecvență ori de la distanță. Nu a profesat însă niciodată în domeniul dreptului sau al marketingului, derulând afaceri în domeniul iluminatului public până ce a devenit deputat, în 2012. În primul său mandat a fost membru al Comisiei de control al activității SIE. Singura sa tangență cu domeniul apărării este numele de Căprar sau ar putea fi considerată eventual practicarea într-o anumită perioadă a culturismului și judoului.

MApN, condus de veterinari

Niciunul din cei trei secretari de stat de la Ministerul Apărării Naționale nu are studii sau vreo specializare în domeniu. Secretarul de stat pentru înzestrare tehnică (șeful Departamentului pentru armamente), Florin Lazăr Vlădică, a absolvit Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Timișoara, în specializarea medicină veterinară. Din CV-ul său extrem de sumar postat pe site-ul Ministerului Apărării lipsesc ani întregi, cert fiind că în ultima perioadă, respectiv din 2010 până în 2017, a lucrat la compania omului de afaceri Ovidiu Tender (condamnat definitiv la peste 12 ani de închisoare pentru fraude economico-financiare), fiind manager regional pe Africa de Vest al SC Prospecțiuni SA. Secretarul de stat pentru relația cu Parlamentul, Nicolae Nasta, a precizat în CV-ul său că ar avea licență în drept, pe care a obținut-o la vârsta de 38 de ani, fără să menționeze ce universitate a absolvit și ce profesie juridică a practicat. Al treilea secretar de stat este Mircea Dușa, care a deținut portofoliul Apărării în guvernele conduse de Victor Ponta. Dușa are studii superioare echivalate ca științe economice, după ce a absolvit înainte de 1989 Academia PCR „Ștefan Gheorghiu“.

 

( Florin Vlădică, Mircea Dușa, Nicolae Nasta, Dorel Căprar) Din motive necunoscute, fotografiile posata in materialul ORIGINAL nu au fost postate si AICI 😦  (NR) .

Predica… drept strategie militară

Nici ministrul Apărării Naționale, Gabriel Leș, nu a avut vreo pregătire sau experiență în domeniu. Membru de frunte al comunității penticostale din Satu Mare, în cadrul căreia tatăl său este predicator, Leș nici măcar nu și-a satisfăcut stagiul militar, fiind singurul ministru postdecembrist al Apărării care nu a făcut armata. Gabriel Leș este licențiat în economie la Universitatea de Vest din Timișoara, dar nu a practicat vreuna din principalele profesii în materie (economist, contabil ș.a.). Potrivit CV-ului, a fost angajat merceolog la firmele de familie (SC Tipo Leș și SC Expert Design) și a tipărit la editura proprie câteva cărți despre merceologie. A intrat de tânăr în PSD, unde a devenit omul de casă al fostului președinte al PSD Satu Mare Gheorghe Ciocan, care a deținut funcțiile de prefect, vicepreședinte și președinte al Consiliului Județean și deputat în Parlamentul României. Ciocan l-a promovat în funcțiile de viceprimar al municipiului Satu Mare, în perioada 2004-2008, și de subprefect al județului Satu Mare, în anul 2009, în timpul scurtei guvernări PSD – PDL.

Nu s-a remarcat în mod deosebit în funcțiile administrative, cum nu s-a remarcat nici ulterior, ca manager al firmelor de familie Tipo Leș și Expert Design. În anul 2013, după revenirea PSD la guvernare, a fost numit director la APIA Satu Mare, cu sprijinul vicepremierului și președintelui executiv al PSD, Liviu Dragnea. Numirea lui Gabriel Leș în această funcție comportă mari discuții asupra legalității, intrând sub incidența penalului. Pentru a fi numit director la APIA Satu Mare trebuia să aibă calitatea de funcționar public, astfel că a fost angajat formal consilier principal la Primăria comunei Racșa (situată la peste 40 de kilometri de municipiul Satu Mare), în compartimentul financiar-contabil și achiziții publice. A fost angajat în această funcție de către primarul comunei Racșa, Toma Betea, care se afla în relații apropiate cu Liviu Dragnea, prin dispoziția nr. 81 din 6 noiembrie 2012. După trei luni, prin decizia directorului general al APIA nr. 203 din 21 februarie 2013, a fost detașat în funcția de director executiv la APIA Satu Mare. Anterior, directorul APIA Satu Mare, Viorel Pintea, fusese detașat abuziv la APIA Neamț, pentru a elibera postul. Detașarea lui Leș a fost nelegală, întrucât instituția detașării se putea aplica doar angajaților APIA, nicidecum nu putea fi detașat un angajat dintr-o instituție a administrației publice locale.

Leș calcă pe cadavre

Întrucât a contestat măsura detașării în justiție și a fost repus în funcție după patru luni, fostului director Viorel Pintea i-a fost fabricat un dosar penal pentru fapte de corupție, fiind arestat și trimis în judecată de Serviciul Teritorial Oradea al DNA. După arestarea lui Pintea, Leș a fost numit definitiv director la APIA Satu Mare în octombrie 2013, tot cu sprijinul lui Dragnea. În octombrie 2015, Gabriel Leș a fost numit, în mod surprinzător, secretar de stat în guvernul Victor Ponta, la Departamentul pentru înzestrare tehnică din Ministerul Apărării Naționale, deși nu îl recomanda nimic în acest sens.
Și în această funcție a fost promovat tot cu sprijinul lui Dragnea, care devenise președintele PSD. Tot în mod surprinzător, Leș a fost păstrat pe post și în guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloș, instalat în noiembrie 2015. Conform unor recente dezvăluiri din presă, Leș era secretar de stat în toamna anului 2016, când a fost decisă controversata și costisitoarea achiziție de corvete de la un concern olandezo-german.

La alegerile parlamentare din decembrie 2016, Gabriel Leș a fost ales senator pe listele PSD, în Circumscripția electorală Satu Mare, iar după două săptămâni a fost desemnat ministru al Apărării Naționale în Guvernul Sorin Grindeanu, tot la recomandarea și cu sprijinul lui Dragnea. Care a decis ca audierea sa, înainte de votul de învestitură, să se facă cu ușile închise, ca și în cazul nominalizatei de la Ministerul Afacerilor Interne, Carmen Dan. A fost singurul precedent de acest gen în materie. Oare de ce? Răspunsul este simplu. Pentru că președintele PSD nu a dorit ca presa să surprindă lipsa de pregătire și de experiență în domeniile pentru care au fost nominalizați Gabriel Leș și Carmen Dan. Potrivit unor recente dezvăluiri, după absolvirea studiilor liceale, Carmen Dan a fost secretară la o școală generală din Videle și a obținut o licență în drept, în jurul vârstei de 30 de ani, la contestata Universitate Ecologică din România.

După obținerea acestei licențe, a fost angajată consilier juridic la Consiliul Județean Teleorman, condus de Liviu Dragnea, care a promovat-o ulterior subprefect și apoi prefect al județului Teleorman. Sub aspectul studiilor juridice, ministrul Carmen Dan a avut un parcurs asemănător cu al fostului ministru PDL de la Interne Traian Igaș, care a fost prezentat la superlativ de fostul președinte Traian Băsescu, după nominalizare, ca fiind „un jurist tânăr și bine pregătit“. În scurt timp am aflat că ex-ministrul Igaș a obținut licența în drept în jurul vârstei de 40 de ani, la o facultate privată, pe care a urmat-o la fără frecvență și a absolvit-o cu modesta medie generală de 6,25.” Sursa : Internetul .

Si cand te gandesti ca ” TARA mea-i un colt de RAI ”

Comentariile le las pe seama Domniilor Voastre caci, EU, ce-am avut de SPUS, am spus la inceputul postarii !!! 🙂  🙂  🙂

O Saptamana mai Frumoasa si mai Prietenoasa decat cea Trecuta ! 🙂 O zi de luni buna si-o saptamana perfecta !Aliosa de-la-lori-din-toata-inima

07/05/2017

Remember STEAUA Bucuresti , castigatoarea Cupei CAMPIONILOR Europeni la FOTBAL in finala cu celebra FC BARCELONA din 7 MAI 1986 !!!

Filed under: amintiri — Aliosa @ 9:37 am

Motto:
” Cine UITA , nu merita ” ! ( Nicolae Iorga )

ARENA NAȚIONALĂ  6 aug.2011 089Pentru mine,seara zilei de 7 MAI 1986,a fost, este si va fi cea mai frumoasa seara de vara, din viata mea de FAN al sportului REGE, FOTBALUL !clappinghat

In urma cu 31 de ani, in acea superba seara de 7 MAI 1986,  campioana la fotbal intern din Republica Socialista Romania,

STEAUA Bucuresti

Steaua 1987       pe  stadionul din SEVILLA, in prezenta Regelui Spaniei, Ms.Juan Carlos  si  unui numeros si entuziast public,a castigat Cupa Campionilor Europeni la Fotbal, invingand in finala, campioana tarii gazda, F.C.BARCELONA, cu 2-0 , dupa executarea loviturilor de la 11 metri, ca urmare a terminarii  la egalitate ( 0-0) a celor patru reprize de joc regulamentar clappinghat

STEAUA Bucuresti , echipa de fotbal a  ARMATEI,  cea mai titrata si galonata echipa din fotbalul romanesc pe care am sustinuta inca de pe bancile Liceului Militar ” Stefan cel Mare ” din Campulung  Moldovenesc

https://aliosapopovici.wordpress.com/2014/08/19/

si la ale caror meciuri din Cupa Campionilor Europeni desfasurate pe stadionul din GHENCEA cel mai cochet stadion al ARMATEI la vremea respectiva  ( acum in paragina )  student la Academia Militara, Facultatea Arme, sectia GENIU  cu gradul de capitan fiind,1-Locotenent in uniforma de oras !

https://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/14/

am participat la toate meciurile strigand din toata ❤ mea ” STEAUA, nu UITA, astazi vrem VICTORIA „, a  depus un mare efort fizic, moral si material ,pentru a ajunge in Finala Cupei Campionilor Europeni de la SEVILLA, Spania, in 7 MAI 1986   !

In continuare, in cat mai putine cuvinte, va voi prezenta drumul parcurs de STEAUA  pana la ajungerea in marea FINALA  din 7 MAI 1986 , obtinand urmatoarele rezultate :

  •   TURUL preliminar , cu  danezii de la Vejle cu 1-1  si 4-1,
  •   OPTIMILE de FINALA, cu  ungurii de la  Honved Budapesta, cu 0-1 ; 4-1 ;
  •   SFERTURILE de FINALA, cu finlandezii de la   Kuusysi Lahti, 0-0 (  pentru prima data l-am luat la meci si pe fiul meu de 8 anisori ) , 0-1  prin golul lui Piturca,
  •  SEMIFINALA , cu belgienii  de la RSC  ANDERLECHT ,care a castigat acasa cu  1-0 meciul dar a fost surclasata in 16 aprilie 1986 la BUCURESTI in fata a peste 30.000 de fani stelisti printre care si SUBSEMNATUL  razand-cu-gura-panla-urechi, cu scorul de 3-0 prin golurile inscrise de Piturca ( min.4 ) ,Balint ( min.23) si din nou Piturca ( min.75)  si astfel,STEAUA  a ELIMINAT un adversar de talie mondiala – RSC  ANDERLECHT Bruxelles,  care avea   in palmares doua trofee de Cupa Cupelor, doua Supercupe ale Europei si o Cupa  UEFA , ultima castigata cu doar 3 sezoane inainte, echipa la care  evolua si copilul teribil al fotbalului belgian, Enzo Scif0.     Iata ce scria in ziarul SPORTUL despre calificarea echipei STEAUA BUCURESTI in finala CCE de la SEVILLA :ziarul SPORTUL despre STEAUA vs CCE din 7 mai 1986.
  •  FINALA  cu FC BARCELONA, una dintre cele mai bune echipe de fotbal din Europa si din lume ce s-a disputat in seara zilei de  7 MAI 1986 , in prezenta a  zeci  mii de spanioli, inclusiv a Regelui Spaniei, a avut de toate dar , dupa cele 90 de minute de joc regulamentar, scorul a fost EGAL (0-0 )  si, conform regulamentului de desfasurare impus de UEFA, au urmat  DOUA REPRIZE de prelungiri a cate 15 minute , care s-au incheiat tot la egalitate ( 0-0 ) si astfel, a urmat LOTERIA loviturilor de la 11 metri care, a  decurs dupa cum veti VEDEA si AUZI in videoclipul de mai jos, in favoarea Campioanei Republicii Socialiste ROMANIA, echipa STEAUA Bucuresti ! clappinghatspre DEZAMAGIREA milioanelor de fani ai echipei FC BARCELONA din SPANIA si LUMEA INTREAGA , inclusiv a Regelui Spaniei , JUAN CARLOS,care, observnd ca a 5-a lovitura de la 11 metri nu se mai executa, l-a intrebat pe un oficial de ce…iar raspunsul  vi-l inchipuiti chiar daca nu l-ati auzit atunci in direct: SCORUL era 2-0 pentru STEAUA si era deja CASTIGATOAREA CCE  razand-cu-gura-panla-urechi Iata ce a scris un ziar spaniol ( Diario 16) despre memorabila prestatie a portarului stelist DUCKADAM care a APARAT 4 lovituri de la 11 metri intrand astfel in Cartea Recordurilor :
  •  ” Aceasta echipa romana,care a venit cu toata modestia in Spania,nu putea fi invinsa de jocul catalanilor,intrucat numitul DUCKADAM a trebuit sa astepte doua ore ca sa aiba ce apara,lasandu-si in final CARTEA de VIZITA pe stadion,dupa loviturile de la 11 metri ” razand-cu-gura-panla-urechi
  •  Toata STIMA si RESPECTUL meu pentru DUCKADAM, portarul de atunci al echipei STEAUA Bucuresti, pentru TOTI fotbalistii lotului stelist, preparatorilor fizici, medicilor echipei, staffului tehnic si nu in ultimul rand antrenorului principal EMERIC  JENEI si secundului sau, ANGHEL IORDANESCU  care a si jucat cateva bune minute icon_exclaim

Si tot ca aducere aminte a acelei SUPERBE seri de 7 MAI 1986, student la Academia Militara fiind

https://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/14/

dupa terminarea vizionarii la televizor a acelei memorabile dar pline de emotii partide,am plecat cu totii  spre Piata Universitatii spre a ne bucura impreuna cu MIILE de romani iesiti in strada pentru a SERBA VICTORIA echipei STEAUA Bucuresti, prima echipa din partea de EST a EUROPEI ( blocul comunist) care castigase cel mai mare TROFEU  european la FOTBAL  clappinghat

O, tempora ! 🙂
O, mores !!! 🙂 🙂 🙂

O Duminica Binecuvantata persoanelor virtuale ce vor ajunge pe AICI ! 🙂
Aliosa ,fan STEAUA Bucuresti !!! 🙂 ❤ 🙂

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.