Alioşa

17/08/2017

77 de ani de la Diktatul de la Viena și de la masacrele asupra românilor din ARDEALULde NORD mișelește OCUPAT de fasciștii unguri ai lui Horthy …

Filed under: generale — Aliosa @ 9:01 am

În loc de motto:
Având în vedere faptul că în ziua de 30 AUGUST 2017 când se vor împlini 77 de ani de la săvârșirea ODIOSULUI Diktat de la Viena prin care ARDEALUL de NORD a fost luat din trupul ROMÂNIEI MARI cu JAPCA , prin FOC și SABIE de către hoardele fascisto-horthyste,nu voi avea posibilitatea să-mi manifest dezacordul și revolta spirituală față de acel tragic și nefericit eveniment din ISTORIA postbelică a ROMÂNIEI, voi posta acum prin REPUBLICAREA cu ghilimelele de rigoare și indicarea în final a SURSEI a unui cutremurător articol ! 😦
Iar pentru CEI/cele carea au UITAT de MASACRAREA  în august 1940 a femeilor, bătrânilor, invalizilor și copiilor  NEVINOVAȚI din IP ,TRĂZNEA și MOISEI………………………
masacre săvârșie de hoardele ungaro-fascisto-horthyste,
îi/le INVIT să ASCULTE mărturiile SUPRAVIEȚUITORILOR acelor tragice momente
și să VIZIONEZE cutremurătorul videoclip :

^ O ceremonie de pamplezir ,Ion Maldarescu ,Miercuri, 09 August 2017 21:05.

Şi a fost 6 august 1917-2017, moment rarisim, reper al Istoriei Românilor.
În mentalul colectiv al beligeranței, în care trăim de aproape 28 de ani, „elita” naţională a României nu s-a dezminţit nici de această dată.

„Patriotismul”
de paradă al oficialilor statului a creat un spectacol ieftin, cu „duhoare” politicianist-electorală.
La manifestarea care ar fi trebuit să însemne – pentru români – cel mai mare eveniment istoric naţional al anului, hoarda politrucilor s-a poziţionat – ca de obicei – ca păduchele-n frunte.
Restul, n-a contat!
În ceea ce-l priveşte pe şeful statului, discursul său ambiguu (scris de alţii, desigur) nu a impresionat pe nimeni.
Cu atâtea deplasări, nici nu-mi imaginez dacă, cum şi când, robo-globe-trotterul din Hermannstadt,
mai are vreme să şi muncească.
De gândit, nici vorbă.
Nu e cazul.
O fac alţii.
Acum a demonstrat, încă o dată, că este imparţial şi iubeşte pe toată lumea la fel – inclusiv pe migranţii cotelor obligatorii, impuse de Frau Merkel şi ai ei asociaţi.

La Harghita şi Covasna, „măria sa” (ca înălţime, nu ca valoare sau importanţă) a ascultat în poziţie de drepţi, cu mâna dreaptă pe buzunarul din stânga, imnul secuilor, iar la Mărăşeşti, „fără discrimare” a repetat acelaşi ritual.

Pentru el, ambele sunt „o apă şi-un pământ”!

„Lumea bună” şi „restul lumii”

La manifestarea de la Mărăşeşti, câteva mii de scaune fuseseră rezervate pentru a face faţă evenimentului, însă – ca la noi, la nimeni – organizarea a lăsat mult de dorit.
Excesul de zel al unor „îndrumători” a făcut ca o serie de oameni ai locului, dar şi cei de pe tot cuprinsul ţării – inclusiv din stânga Prutului – veniţi să cinstească memoria jertfelor pentru „Neam şi Ţară,” de acum o sută de ani a Eroilor Neamului, să rămână pe margini.

Dovadă că simţămintele de respect şi cinstire a înaintaşilor nu a murit la români, bătrâni, femei, copii… au îndurat cu stoicism lăncile de foc ale soarelui canicular de august, în picioare,
nepermiţându-li-se să se aşeze pe scaunele neocupate.

Mutaţi de colo-colo, fraţii din stânga Prutului au fost voit „estompaţi”, iar „unioniştii”, discret scoşi din prim-plan.
Practic, pe 6 august 2017, la Mărăşeşti au fost două lumi: „lumea bună” şi „restul lumii”.

Dacă la Harghita şi Covasna contestatul steag secuiesc a fâlfâit în voie,
la Mărășești, drapelul românilor din Basarabia nu a fost zărit.
Miopie politică sau…, oricum n-am priceput în ruptul capului ce căutau drapelele U.E. și ale N.A.T.O. la ceremonia de la Mărășești.

Aveţi cumva domniile voastre cunoștință ca pe vremea bătăliilor din vara anului 1917 să fi avut trupe N.A.T.O. în România?
De cine şi de partea cui or fi luptat?

Trianon contra Diktat

Tot un centenar, dar altfel.
Departamentul „Centenar” din structura Guvernului României nu are niciun „cent” în cont, vis-a-vis de proiectul „Trianon 2020″ al ţării „vecine şi prietene” care a fost alimentat cu sume substanţiale de statul ungar.
Încă puţin şi la 30 august vom marca alt eveniment.

Unul dureros:
77 de ani de la Dictatul de la Viena, de la crimele şi masacrele comise de trupele horthyste împotriva românilor, iar oficialii noştri tac chitic.

Să nu deranjeze minoritarii, reamintindu-le cum s-au purtat horthyştii între 1940 şi 1944.
În timp ce oficialii noştri tac precum peştele în borş, în nesimţirea lor, oficialii ţării „vecine şi prietene” au declanşat atac frontal şi din flancuri împotriva României, având pretenţia ca românii să-şi ceară scuze pentru „nedreptatea” de la Trianon.

Mai mult, Satana, cu sau fără sutană (a se citi popa Tőkés),
răcneşte pe la toate colţurile Ungariei, ale Europei înstelate şi chiar în România că vrea autonomie teritorială.

La rândul său, șeful de cabinet al premierului Ungariei,
János Lázár, împunge calul de sub șa, bătând cu sârg câmpii pustei:
„Ungaria a pierdut 2/3 din teritoriu și din populație.
Peste noapte, din 320.000 km pătrați și 20 milioane locuitori,
Ungaria a rămas doar cu 93.000 km pătrați și 7 milioane locuitori.
România a obținut Transilvania și Partium fără niciun merit și niciun temei juridic […].
Trianonul a fost de fapt o vendetă etnică făcută prin mijloace administrative […]
Trianonul nu a distribuit învingătorilor adevărul istoric, ci mai mult pământ:
mine bogate, păduri întinse și câmpii roditoare ungurești […].
Trianonul nu a închis, ci a menținut războiul.
La urma urmei, a fost ultima mare luptă a Primului Război Mondial în care ungurii fără arme au trebuit să apere cu mâinile legate la spate împotriva celor mulți ceea ce a fost al lor de secole, în fața lui Dumnezeu și a omului.
Dictatul de la Trianon este fără îndoială o durere a Ungariei, dar este un păcat al întregii Europe și o rușine a întregii lumi occidentale […]”.

Auzit-aţi, Domniile Voastre, de vreo reacţie demnă a Ministerului de Externe sau a şefului statului ?
Eu, nu!
Auzit-aţi de vreo iniţiativă guvernamentală concretă pentru aniversarea Centenarului Marii Uniri şi a întregirii României Mari?
Pare-s că i s-a pregătit un scenariu asemănător cu „Centenarul Mărăşeşti” din 6 august 2017, adică o cacealma pentru astupat ochii „naţionaliştilor” infractori.
Vorba academicianului Dinu Giurescu: „În ţara asta, a fi patriot constituie o infracţiune!”.

Mărăşeşti 100, un eveniment de excepţională importanţă istorică,

un moment care se petrece o singură dată la o sută de ani a fost tratat de guvernanţi ca o manifestare de rutină,

invadat de politruci şi „bifat” ca realizat.

Asta-i România în care trăim furaţi de demnitate şi orfani de Istoria noastră!^
Sursa :
http://www.art-emis.ro/editoriale/4332-o-ceremonie-de-pamplezir.html

Comentariile le las pe seama Domniilor Voastre ! 🙂
Alioșa !!! 🙂 🙂 🙂

PS 1 !

Dictatul de la Viena. Confesiuni (1)

Diktatul-de-la-Viena-30-august-1940„Tu valah puturos, unde este în lume, nici pământul să nu te primească, când vei crăpa. A sunat ceasul tău cel din urmă, voi săra carnea ta împuţită şi puturoasă a fiecărui asemenea unui câine turbat. Vai de acela care va rămâne aici. A fost bună pâinea ungurească, acum îţi trebuie carnea ungurească, sărând voi pustii toată viţa ta, între chinurile cele mai cumplite te voi omorî, tu agitator de câine, valah”.
Adresant: Pop Coriolan – Prefect de Bihor – 2 februarie 1919.
Semnatar – Un fecior de secui
Prin rapturile teritoriale din 1940, România a pierdut 38,5% din resursele de aur, 87,6% din cele de argint, 64,7% din producţia de cupru, 97,6% din cea de plumb, rezervele de zinc. Producţia industrială s-a redus de la 75,5 la 63,6 miliarde lei, cele mai serioase pierderi suferindu-le industriile alimentară (34,3%), a pielăriei (25%), a materialelor de construcţii (24%), a lemnului şi hârtiei (22,8%). La rândul ei, suprafaţa agricolă s-a redus de la 13.874.000 ha, cât era în 1938, la 8.809.000 în septembrie 1940; aproape 7 milioane de români rămâneau sub stăpânire străină. Urmarea directă a fost reducerea suprafeţelor cultivate cu cereale cu 35,7%, cu plante industriale cu 58,8%, ceea ce a avut serioase repercusiuni asupra structurii culturilor agricole în cele 48 de judeţe existente în România la sfârşitul anului 1940. Pierderile economice suferite de România în anul 1940, au fost egale cu 47,60% din valoarea avuţiei naţionale a României de 1.391,5 miliarde lei, din anul 1939.
Evenimentele din toamna anului 1940, şi mai ales episoade cu privire la jalea care a cuprins ţara, înainte şi după dezlipirea teritoriilor româneşti în 1940 – a Basarabiei şi Bucovinei, în urma ultimatumului sovietic, din 26 iunie, a unei părţi a Transilvaniei, în urma diktatului de la Viena, din 30 august 1940 şi a Cadrilaterului, după tratativele de la Craiova, din 7 septembrie 1940 – merită să fie consemnate de istoria apropiată mai cu seamă că atunci, şi acolo, s-au consumat importante acte oficiale – decisive pentru destinul neamului, fie şi doar prin prisma refugiaţilor, oficiali înregistraţi. Chestiunea trebuie adusă în actualitate deoarece unii concetăţeni de etnie maghiară au uita, ori nici că-i interesează, ce au făcut ungurii atunci în mod organizat, ca armată, ori ca grupuri etnice în perioada de vremelnică ocupaţie.
Prin maşinaţiuni subversive, de la încheierea păcii de la Trianon, 4 iunie 1920, până în 1940, ungurii răspândeau, prin radio şi oamenii lor plătiţi, fel de fel de ştiri mincinoase şi lăudăroase cu privire la Ardeal. În urma acestora s-au înregistrat şi câteva ciocniri la graniţă, respinse de grănicerii români. Întărim constatarea că acţiunile susţinute ale propagandei au avut un important rol în fortificarea morală a trupelor şi a populaţiei româneşti din zona de vest a ţării, după cum şi-au atins ţinta în rândul etnicilor maghiari. Considerăm că informaţiile provenite din buletinele informative erau importante pentru cunoaşterea stării de spirit a populaţiei şi semnalau legăturile minoritarilor unguri şi a conducătorilor lor cu centrele de comandă din Ungaria, de unde se aduceau manifeste cu inscripţii ca: „Visza Erdely şi Le Romaniavol”.
La capătul propagandei revizioniste, completată cu acţiuni iredentiste, ungurii solicitase tratative, desfăşurate şi eşuate la Turnu Severin, şi arbitrajul Germaniei şi Italiei, la care partea română s-a prezentat, spre a-şi rupe din propriul teritoriu, ca un stat mic, supus. Arbitrajul liber a fost o metodă de dezbinare şi de supunere spre ascultare, a popoarelor din Europa centrală şi din Balcani, practicat de marile puteri în deceniul patru, a veacului trecut. Evacuarea în grabă şi fără luptă, a părţii de Nord-Vest a Transilvaniei, impusă de cele 15 zile prevăzute în paragraful 2 al Dictatului de la Viena, a fost urmată de o expulzare masivă de români, de toate categoriile sociale (vezi cazul Ianculeşti). Teroarea cruntă a ocupanţilor unguri se încadra într-un program (probabil rămas testamentar de la tânărul fecior de secui), care trebuia să urmeze îndemnul tânărului levente, Dücsa Csaba, eroul cărţii (Fără îndurare), patologiei lui ca profesie de credinţă: „voi ucide pe orice valah, care se va găsi în calea mea…Noaptea vom incendia satele valahe… vom otrăvi fântânile şi atunci nu va mai fi în Transilvania numai o singură naţionalitate, cea maghiară, naţia mea”. Cu o forţă militară de ocupaţie strivitoare de 300.000 de oameni(îndreptată împotriva unei populaţii paşnice care opunea doar numele de român), în afară de poliţie, jandarmerie şi altor formaţiuni paramilitare, Imperiul Sf. Ştefan şi-a dat atunci, iarăşi, arama pe faţă. Judeţul Bihor şi-a pierdut partea sa de nord/est. Dimensiunile raptului teritorial au fost surprinse într-un prim bilanţ realizat de Prefectura Bihor-Beiuş imediat după strămutarea ei de la Oradea, la Beiuş, dar cele mai exacte date se regăsesc în statistica întocmită, la 18 februarie 1941, de către profesorul Constantin Martinovici de la catedra de Economie rurală a Facultăţii de Agronomie Cluj-Timişoara. Plasa Aleşd a pierdut 39 de localităţi, plasa Centrală 33, Marghita 44, Salonta 10, Săcuieni 11, Sălard 29, Tileagd 17, la care se adăugau oraşele Salonta şi Oradea. În total, intraseră în componenţa Ungariei 185 de localităţi, în care trăiau 322.331 locuitori.
Câtă umilinţă au suportat intelectualii românii expulzaţi cu sila reiese şi din declaraţia lui Nicolae Turla, fost cu domiciliul în Oradea, de profesiune avocat, stabilit cu domiciliat în comuna Tinca, judeţul Bihor: „Am fost expulzat la 4 octombrie 1940 împreună cu 2 copii. Am fost arestaţi la ora 2 după masă, iar seara la ora 9, încărcaţi pe vagoane pentru vite, care nici măturate nu au fost, şi aşa am fost trimişi un convoi de 282 de intelectuali până la Curtici”. Cei care au rămas au îndurat prigoana maghiară, batjocura, sfidarea autorităţilor statale şi umilinţa trufiei ungurului nemilos.
Mă aflam, într-o duminică, acasă la mama invitaţi la masă. După discuţii diverse, mulţumesc măicuţei pentru delicioasele preparate servite la masa de prânz şi dau să mă retrag. Mama mă invită să mai zăbovim. Nu pot mamă că am treabă. Bine, dar ce faci, astăzi e duminică unde te grăbeşti? Şi obligat de o întrebare atât de directă îi spun mamei că pregătesc o sesiune ştiinţifică despre evenimentele din august 1940. Mama, se schimbă deodată la faţă şi, începu a povesti: Să-ţi spun ce am trăit eu atunci, pe vremea ungurilor. Bine mamă, dar asta le-ai mai povestit. Poate dragule, dar niciodată nu ai scris despre asta cum am zis!
„Era în vremea ocupaţiei Horthyste când ungurii au impus mercurial la produsele agro-alimentare din piaţa orăşenească din Carei. Locuitorii coloniei Răduleşti, – pe care bunici mei, Moşincat Dumitru şi Buboi Gavrilă, alături de alţi 32 de băştinaşi, veniţi din judeţul Sălaj, au întemeiat-o în 1928, – duceau cu desaga câte ceva din surplusul gospodăriei. Cu coşărcile pline cu lapte, smântână, ouă, brânză, fasole, ş.a. surorile mele Oniţa (văduvă de război, bărbatul ei Ţolaş Nicolae, căzut la datorie pentru patria lui Horthy) şi Sabina au depăşit mercurialul produselor fixat în piaţă – datorită cererii ridicate. Pe loc csendöri (jandarmii) unguri, vigilenţi, le-au întocmit proces-verbal şi le-au condamnat la 10 zile de penitenţă. Tata (povesteşte mama cu lacrimi în ochi), Buboi Gavrilă, om cu mare milă, mereu alături de cei 10 copii ai săi, s-a oferit să ispăşească el pedeapsa pentru copilele sale, cu atât mai mult cu cât sora Oniţa era văduvă de război, iar fiica sa cea mică Florica, era sugară. Fără milă, sora Oniţa, împreună cu sugara Florica, au fost închise la Zalău. Nici cealaltă soră, Sabina nu a scăpat de carcera de 10 zile de la puşcăria din Satu Mare. Îmi amintesc, că aveam cam 16 ani şi am fost nevoită să am grijă de cei trei copii, minori – Petre, Vasile şi Sabina – ai surorii Oniţa, rămaşi fără ocrotire acasă.
Dură a fost viaţa pentru românii rămaşi sub stăpânire Horthystă! Pe lângă greutăţile pe care războiul le aducea, românii erau prigoniţi, batjocoriţi de cetăţenii cu care veneau în contact, chiar dacă nici ungurii nu o duceau mai bine. De români se râdea în orice împrejurare. Pentru orişice. Ţin minte – povesteşte cu tristeţe şi lacrimi mama – că duceam grâul recoltat, la treierat, la batoză. Aşa era tehnologia: cu coasa se secera, cu secera se adunau snopii, care se legau cu legători de grâu. Se stivuiau crucile din snopi, care apoi erau încărcaţi şi căraţi cu căruţele la arie, unde era batoza. Aici urma dijmuiala. Pentru fiecare membru de familie primeam numai 200 kg de grâu, indiferent de cât de mare aveai producţia. Restul era pentru Horthy, şi rânjea micul „grof de la batoză”, care era evident, şi negreşit, musai ungur. Nu mai ştiu dacă şi cu cât era plătit, dar ştiu sigur că noi o duceam foarte greu, nu ne mai ajungea făina pentru pâine de la o recoltă al alta. Cine nu recolta cât trebuia predat, nu primea nimic!. Cine avea mai multă făină în hambar, decât calculau perceptorii fiscali, li se confisca. Aşa era şi cu untura, ouăle, gâşte, păsări, porcii, etc. Şi câtă dreptate avea tata, care-i cunoştea, căci făcuse primul război în armata austro-ungară, „ăştia nu sânt ăia care au plecat după Marea Unire, ăştia sunt ai dracului”.La moara din Carei, – povesteşte între două sughiţuri mama – tata s-a dus să macine grâu şi acolo nişte feciori de unguri, văzându-l singur şi mai bătrân l-au batjocorit, făcând tot felul de glume pe seama opincilor lui. Ei nu ştiau că tata vorbea ungureşte, şi îl ironizau că-i opincar. Replica lui tata i-a surprins şi redus la tăcere: mă voi râdeţi de un opincar când voi sunteţi nişte proşti care nici Tatăl Nost, nici Credeul nu-l ştiţi nici măcar în limba voastră!? Şi tata le-a spus-o pe limba lor. Atunci, morarul, un bătrân înţelept, i-a ruşinat, iar tinerii s-au făcut nevăzuţi…
Era, cred, în 1941 când fratele Buboi Dumitru, şi cumnatul Ţolaş Nicolae au primit ordin de concentrare în armata lui Horthy. Ţin minte, că eram cu sora Măriuţa la muncă, în Toagul lui Berkovics, când fratele a venit să-şi i-a rămas bun de la noi, şi dus a fost, de nu l-am mai văzut! Eu, eram slugă la porcii grofului din Toagul lui Berkovics. Şi tot m-am gândit de ce Regelui român nu i-a păsat de noi când ne-a abandonat la unguri?.
Cui să-i spun că, nici atunci şi nici astăzi, guvernanţilor nu le-a păsat decât de ei! Eu nu mi-am recăpătat nici car, nici boi, nici fraţii înapoi!. Dar regele, nepăsător, a fost răsplătit „în pace şi onor”. Sluga de ieri, cu pensie de 630 de lei, la 93 de ani, încă plăteşte şi astăzi ca bir taxe şi impozite, regele de ieri şi duda de astăzi, e scutit! Nedreaptă lume!. Eu, simt că am fost şi sunt trădată, el se fălea, la Moscova, cu medalia Victoria. Victoria în nici un caz nu a fost a noastră, a celor mulţi şi umiliţi. Pentru pensia lui viageră, am dat cu sapa de mi s-au bătucit palmele şi mi s-a încovoiat spinarea. Şi mulţumesc numai bunului Dumnezeu că mă mai ţine. Mai cu una bună, mai cu speranţă. Dar nimic nu doare mai tare ca nedreptatea care ţi-o fac ai tăi.
Bine, dacă atunci, sub unguri, n-am avut nici un drept, căci toţi trebuia să fim unguri, acum ce vină mai avem? Atunci, o învăţătoare din Pir, ne-a preluat, în clasa a 5-a şi ne învăţa ungureşte, cântând. Tinerii, printre care şi tatăl tău (Moşincat Vasile – n.1921, – d.1988), făceau pregătire premilitară (levente), apoi au fost duşi la munci grele în Ungaria. După ceva vremea fost dus în lagărul de muncă din Ungaria (iar în livretul militar nici măcar nu sunt menţionate oţelăriile din Ungaria). Nu i s-a dat nici un drept, nu a primit nici un pengö pentru munca prestată. Şi după doi ani de muncă la Horthy, ca să scape de ironiile ungurilor la adresa opincarilor şi-a făcut încălţăminte cu talpă de lemn. Ăsta-i adevărul nescris. Dar ei, ungurii, chipurile, au suferit sub români. Numai cine nu ştie poate să spună şi să scrie prostii”.
Cât adevăr cuprinde relatarea mamei mele am încercat să-l probez cu documente de arhivă. Dovezi indubitabile, consemnate şi de comisia mixtă româno-maghiaro-germano-italia nă, după cum reiese şi din cuprinsul acelora pe care le analizăm sau/şi pe care le reproducem în continuare. Cât n-au reuşit iredentiştii să facă prin acţiuni de sabotare, subminare, umilire, batjocură şi acţiuni subversive au întregit prin teroare, înfometare şi brutalitate după ruperea Ardealului în perioada 1940-1944, cu complicitate internaţională. Raportul căpitanului Popescu Valerian, către Secretariatul de stat al armatei, redă câteva aspecte privitoare la activitatea sa în Comisia mixtă germano-italo-română de cercetare a atrocităţilor comise de unguri în zonele Braşov, Sibiu, Târgu Mureş, Cluj, Oradea şi Arad. De remarcat atitudinea binevoitoare şi atentă faţă de declaraţiile făcute de unguri, care aveau de făcut plângeri minore, comparativ cu cazurile grave semnalate de români şi care trebuiau triate conform criteriului „cele bine confirmate”, cerându-se numai cazuri grave de schingiuiri. Într-o astfel de împrejurare „populaţia refugiată a rămas nemulţumită întrucât majoritatea nu a putut să-şi exprime nemulţumirile. De la Arad comisia a fost însoţită de ministrul Davidescu la Cluj pentru a cerceta cazurile de la Mureşenii de Câmpie, Trăznea, Zalău, Ip, Huedin. La Arad şi Timişoara fiind sosiţi foarte mulţi refugiaţi, li s-a luat declaraţii unora. Problema era că declaraţiile erau plimbate pe la diverse autorităţi, iar altora nu li s-au luat defel, fiind băgaţi în seamă „în special schingiuirile şi răniţii grav”. În faţa Palatului Culturii din Arad au fost adunaţi o parte din intelectualii refugiaţi, martori ai masacrelor de la Trăznea, Marca, Zalău, Ip, Huedin şi Oradea. Au fost prezentaţi Comisiei cazuri de barbarie: „funcţionarul Sărăţeanu Alexandru căruia i s-au smuls unghiile, părintelui Onofrei din Cluj căruia în trei rânduri i s-a pus laţul spânzurătorii în jurul gâtului”. Mărturiile românilor au fost confirmate şi de nemţii refugiaţi din calea furiei ungureşti, descriind şi ei ororile la care au fost obligaţi să asiste. Nu s-au putut prezenta toate cazurile din cauza faptului că membrii Comisiei erau grăbiţi spre Viena şi Budapesta. S-au predat Comisiei, la Arad, două albume mari de fotografii ale trenurile de refugiaţi, pentru ministrul german şi italian. La Curtici delegaţii german, italian, ungur şi român au văzut (foto) „refugiaţi români în vagoane de vite şi un tren de unguri care plecau din România în vagoane de clasă, după cum declara delegatul Wolf. I-am simpatizat pe unguri, necunoscându-i însă adevărat”. Pentru că respectiva Comisie s-a arătat foarte interesată de atrocităţile grave, dar fiind grăbită, căpitanul român propunea „înfiinţarea unui birou care să centralizeze toate atrocităţile ungureşti. Să adune toate cazurile noi pentru a nu fi surprinşi cu o documentaţie redusă”.
– Va urma –
PS 2 !
Pentru o și mai bună și corectă documentare, intrați vă rog frumos și pe link-urile de mai jos :
http://adevarul.ro/locale/constanta/planul-diabolic-hitler-mai-devreme-mai-tarziu-rezultatul-putea-distrugerea-romaniei-1_599fe0275ab6550cb84c47b4/index.html
http://www.nasul.tv/dacia-%E2%80%92-hartile-nestiute-ale-imperiului-austro-ungar-vezi-aici-fotografia-unei-harti-originale-exceptionale-veche-de-secole-detinuta-de-un-roman/

PS3 !

^  Ce s-ar fi putut întâmpla, dacă România nu accepta arbitrajul germano-italian din 30 august 1940, cunoscut sub numele de „Dictatul de la Viena”

Pe hartă – teritoriul răpit României după Dictatul de la Viena

Dictatul de la Viena, dincolo de Wikipedia: „Dacă nu acceptam, dispăream de pe hartă”

Transilvania ocupată de Ungaria, Moldova și Dobrogea, de URSS și Muntenia de Germania nazistă. Acesta ar fi cel mai plauzibil scenariu pentru ceea ce s-ar fi putut întâmpla, dacă România nu accepta arbitrajul germano-italian din 30 august 1940, cunoscut la noi în țară sub numele de „Dictatul de la Viena”.

La 30 august, s-au împlinit 77 de ani de la pierderea de către România a Transilvaniei în timpul celui de al doilea război mondial. Decizia a fost cunoscută ca „Dictatul de la Viena”.

Cu ajutorul  istoricului  Ottmar Trașcă, specializat în perioada celui de-al doilea război mondial,  publicaţia Transilvania Reporter a încercat să reconstituie jocul politic internațional al acelei veri funeste, când România a cedat Basarabia, Transilvania de Nord și Cadrilaterul.

Privind cu detașarea pe care ți-o imprimă cele trei sferturi de veac trecute, cu luciditatea impusă de rigoarea cercetării, dar și cu sensibilitatea unui ardelean , istoricul spune tranșant: dacă România nu ceda Transilvania de Nord în 1940, dispărea ca stat.

În istoriografia străină decizia de la 30 august 1940 este numită arbitraj, al doilea arbitraj de la Viena, deoarece a mai fost un arbitraj, cel din 2 noiembrie 1938, între Ungaria și Cehoslovacia. Și în România, această decizie a fost numită arbitraj până în 1945.

Abia după această dată începe să se vorbească de un dictat germano-fascist, sau fascisto-nazist sau germano-italian, prin care României i s-au răpit 42.000 de kilometri pătrați, iar ulterior s-a încetățenit acest termen.

A fost vorba de un arbitraj internațional cerut de statul român şi există documente care arată că încă de la sfârșitul lui iunie 1940, guvernul român avea în vedere obținerea unui arbitraj al Germaniei în litigiul cu Ungaria privind granița dintre cele două țări.

România a trebuit să negocieze atunci și cu Bulgaria pentru Cadrilater, și cu Ungaria, pentru Transilvania. Dacă în primul caz, cedarea teritoriului nu a creat o mare emoție în rândul opiniei publice, în cazul Transilvaniei, lucrurile nu au fost așa de simple, deoarece această regiune era văzută, pe de o parte, ca leagănul civilizației române, dar și pentru maghiari, cea mai dureroasă pierdere prin Trianon a fost Ardealul.

Transilvania a fost percepută de maghiari ca o pierdere mai dureroasă decât sudul Slovaciei.

În plus, trebuie să ne punem și în situația liderilor maghiari. Cei mai mulți oameni politici importanți din lumea politică maghiară proveneau din Transilvania, Bethlen, fostul prim-ministru, Teleki Pal, prim-ministrul de atunci, Csaky, ministrul de Externe. Oamenii aceștia erau extrem de interesați de redobândirea provinciei istorice pierdute.

Galeazzo Ciano și Joachim von Ribbentrop, la o defilare în Como, în 1939

Galeazzo Ciano și Joachim von Ribbentrop, la o defilare în Como, în 1939

 În iulie, partea română, prin guvernul de extremă dreaptă pro-german al lui Ion Gigurtu, încearcă să obțină sprijinul Germaniei în litigiul cu Ungaria. Dar Germania era în continuare neîncrezătoare în Carol al II-lea, iar Hitler transmite guvernului român că trebuie să se înțeleagă pe cale directă cu cel ungar și că este vremea ca „pretențiile legitime” ale Ungariei să fie îndeplinite, dar pe cale pașnică.

În 26 iulie, Gigurtu și ministrul de externe, Mihail Manoilescu, se întâlnesc cu Hitler, la Berchtesgaden, și acesta le repetă acest lucru. La această întâlnire, partea română pune întrebarea dacă Germania ar fi de acord să arbitreze disputa cu Ungaria, iar Hitler spune nu.

Și a spus chiar așa: noi avem experiența unui arbitraj care a nemulțumit pe toată lumea – e vorba de primul arbitraj de la Viena, cel dintre Ungaria și Cehoslovacia – și nu ne mai trebuie unul.

În august, Ungaria face presiuni prin note diplomatice și se ajunge la tratativele dintre România și Ungaria de la Turnu Severin, care nu duc niciunde.

Aici e interesant că cele două delegații, română și maghiară, erau conduse de câte un ardelean, Valer Pop și, respectiv, Andras Hory, care era clujean.

Aici s-au confruntat două puncte de vedere diametral opuse. Guvernul român, speriat de reacția opiniei publice în cazul cedării unei părți mari din Transilvania, sau a întregii Transilvanii, a încercat să tergiverseze lucrurile, să câștige timp, propunând prima dată un schimb de populație, urmând ca apoi să delimiteze un teritoriu de-a lungul frontierei, care să fie cedat Ungariei, pentru a fi locuit de populația maghiară strămutată.

Ungurii aveau însă o cu totul altă perspectivă. Ei spun că acceptă o soluție, „de compromis”, adică nu cer toată Transilvania, ci doar cam două treimi din aceasta, până la linia Mureșului,  dar și dincolo de ea, pentru a cuprinde Secuimea și inclusiv Brașovul.

Toate acestea reies dintr-un schimb de note diplomatice care sunt preambulul tratativelor de la Turnu Severin.

În 16 august, la prima întâlnire de la Turnu Severin, Andras Hory prezintă linia de frontieră agreată de maghiari, cu 66.000 de kilometri pătrați din Transilvania, deci două treimi, care urmau să revină Ungariei, urmând ca apoi să aibă loc un schimb de populații.

La auzul acestei revendicări, ai noștri au un șoc, cer un răgaz de trei zile, se discută, și vin cu contrapropunerea: prima dată schimbul de populații, și, ulterior, eventual, trasarea unei noi linii de frontieră. Negocierile se împotmolesc și în 24 august se încheie, fără niciun rezultat.

Soluționarea pe calea tratativelor a disputei teritoriale a eșuat la Turnu Severin şi în acest moment, maghiarii încep să se gândească la atacarea României, deja în 23 august 1940, armata maghiară elaborează un plan de atacare a României.

Mai mult, în 24 și 25 august, guvernul maghiar ia legătura cu Moscova, sondând atitudinea acesteia față de un conflict militar româno-maghiar, iar  Molotov răspunde : „simpla existență a României a fost o jignire pentru Uniunea Sovietică, Bulgaria și Ungaria”.

În acest context, în care URSS își declară din nou atitudinea binevoitoare față de revendicările Ungariei, la frontiera sovietică cu România încep concentrări de trupe și au loc incidente de frontieră. Această situație îl face pe șeful statului major român să ceară guvernului: „faceți ceva, că ne vom trezi atacați și de maghiari și de ruși”.

Inclusiv serviciul de informații german raportează în același sens, că maghiarii urmau să atace pe 28 august, dimineață. Dar marea temere a lui Hitler era că în momentul în care se vor pune în mișcare trupele maghiare, vor ataca și rușii, aceștia vor ocupa Moldova până la Carpați și poate și regiunea petroliferă din zona Ploieștiului.

Așa că și nemții își luaseră măsurile lor de prevedere, pentru a proteja rezervele de petrol de importanță strategică.

Astfel, ei pregătesc o divizie de parașutiști, pe care să o lanseze deasupra regiunii petrolifere și câteva divizii blindate erau pregătite să mărșăluiască dinspre Viena spre România, pentru a face joncțiunea cu trupele de parașutiști și a preveni o ocupație sovetică.

Și totuși, cum s-a ajuns la arbitrajul Germaniei?

 Hitler, confruntat cu această viziune catastrofică, acceptă ca Germania să arbitreze diferendul româno-maghiar. Viziunea lui era aceea ca arbitrajul să satisfacă într-o oarecare măsură pretențiile maghiare, dar nici statul român să nu fie prea tare lovit, ca să intre în colaps. Și atunci se ajunge la soluția aceasta de la Viena, cu 42.160 de kilometri pătrați cedați, cu o populaţie de 2 388 774 locuitori, din care românii reprezentau 50,2 %, maghiarii 37,1% iar germanii 2,7% .

În schimb, potrivit datelor statistice maghiare teritoriul obţinut de Ungaria la Viena era de 43 104 km2, locuit de 2 577 000 locuitori din care 1 343 000 maghiari (52,1%), 1 069 000 români (41,5 %), 47 000 germani (1,8%) şi 116 000 alte naţionalităţi (4,6%) .

Din cifrele prezentate mai sus se poate constata lesne că soluţia aleasă de Hitler în diferendul teritorial româno–maghiar nu a urmărit reglementarea aspectelor demografice complexe din regiunea aflată în litigiu.

A doua rundă de negocieri a avut loc la palatul Belvedere din Viena, iar cei care au „arbitrat” diferendul româno-maghiar si au decis au fost Italia fascistă a lui Mussolini și Germania nazistă a lui Hitler

Era un compromis între cei 14.000 de kilometri pe care România s-a arătat dipusă să-i cedeze, în timpul întrevederii din 26 iulie de la Berchtesgaden și cei 66.000 de kilometri pătrați ceruți de partea maghiară la negocierile de la Turnu Severin.

Însă, această linie e trasată foarte prost, pentru că din punct de vedere economic, într-adevăr, cele mai multe bogății rămâneau României, dar pe de altă parte, din punct de vedere al transportului feroviar, de exemplu, frontiera a fost o calamitate, pentru că linia de cale ferată care mergea în Ținutul Secuiesc trecea de cinci ori linia de frontieră!

Se poate afirma că frontiera trasată la Viena de arbitrii germano-italieni a urmărit, în principal, satisfacerea intereselor politice, economice şi militare ale celui de-al III-lea Reich, respectiv prevenirea izbucnirii conflictului româno-maghiar şi implicit îndepărtarea spectrului unei posibile intervenţii a Armatei Roşii în România, asigurarea controlului german asupra obiectivului strategic reprezentat de Carpaţii Orientali (prin intermediul Ungariei), protejarea regiunii petrolifere de la Ploieşti şi, nu în ultimul rând, subordonarea din punct de vedere politic a celor două state, fapt ce permitea Berlinului manevrarea lor pe viitor în conformitate cu cerinţele proprii .

În acest sens, relevantă este caracterizarea deciziei de la Viena, făcută de ministrul de Externe german Joachim von Ribbentrop omologului său bulgar:

„Ce poate adeveri mai pregnant justeţea arbitrajului de la Viena decât faptul că după pronunţarea lui, ministrul de Externe român a leşinat, iar ministrul de Externe maghiar şi–a anunţat demisia” . 

Preluarea nordului Transilvaniei, care îi revenea Ungariei, s-a făcut  între 5 și 13 septembrie. În perioada asta, administrația românească a evacuat zona retrăgând inclusiv armatae.

Automat, în loc s-a instlat stăpânirea maghiară. În prima fază, până în noiembrie, a venit o administrație militară.

La nivelul unui oraș asta însemna că  exista și primar, dar deasupra lui exista comandantul orașului. Ulterior, din noiembrie încolo, se introduce administrația civilă.

Toate denumirile devin maghiare, categoric. Străzi, piețe sunt denumite în limba maghiară. Conform arbitrajului, populația română din nordul Transilvaniei, la fel ca și cea maghiară din sudul Transilvaniei, avea dreptul de opțiune vreme de șase luni, dacă voiau să se stabilească în cealaltă țară. Numai că nici guvernul român, nici cel maghiar nu au încurajat acest lucru. Ele nu aveau niciun interes ca populația să plece.

De exemplu, dacă pleacă populația română din Transilvania de Nord, cum să mai emiți apoi pretenții asupra teritoriului? Nu mai ai legitimitate, pentru că nu mai sunt români acolo. Exact la fel și guvernul ungar, în ce îi privește pe maghiarii rămași în România, pentru că spera pe mai departe că va obține la un moment dat toată Transilvania.

Viața de zi cu zi a românilor din Transilvania s-a schimbat. Avem asasinate, masacre, avem expulzări. Apoi, din octombrie începe așa numita politică de retorsiune, care se aplică de fapt până în 1944.

Adică, dacă maghiarii încep expulzările, la fel fac și românii cu maghiarii, și invers. De exemplu, în Cluj, comandantul orașului a luat 300 de nume la întâmplare, din cartea de telefon și i-a expulzat. Bine, maghiarii invocau la rândul lor expulzări făcute de guvernul român. De exemplu, e un caz la Simeria, unde 300 de muncitori feroviari maghiari au fost obligați să plece.

Toată povestea asta se răsfrânge asura minorităților, adică asupra populației maghiare din sudul Transilvaniei și a celei românești din nordul provinciei.

Ministerul de Externe al Ungariei, Istvan Csaky, semnând arbitrajul

Ministerul de Externe al Ungariei, Istvan Csaky, semnând arbitrajul

 Există un curent de opinie care condamnă faptul că armata s-a retras fără un foc de armă… dar se trece cu vederea faptul că România nu avea nici șansă! Decizia de acceptare a arbitrajului, după părerea istoricului a fost salutară.

Altfel, dispăream de pe hartă. Noi am avut un moment în care nu trebuia să cedăm, trebuia să luptăm, și acela a fost 27 iunie, când am primit ultimatumul sovietic pentru părăsirea Basarabiei.

Acolo trebuia să luptăm, nu aveam voie să cedăm fără luptă. Cedând fără luptă, de fapt, noi am încurajat revendicările maghiare și bulgare.

Însă, în momentul august 1940, dacă noi încercam să rezistăm, ne aștepta soarta Poloniei

Polonezii au șarjat într-adevăr împotriva tancurilor… au luptat vitejește, dar care a fost rezultatul, până la urmă? Ei au fost marii sacrificați ai războiului: partea germană a ajuns un câmp pentru experimente rasiale, iar partea ocupată de sovietici, unul pentru experimentele sociale.

Acolo s-au ciocnit cele două ideologii, iar rezultatul a fost exterminarea evreilor, fiindcă cea mai mare populație evreiască exterminată acolo a fost, nu mai vorbim de exterminarea intelectualilor de către sovietici. Ei, în momentul august 1940, dacă nu acceptam arbitrajul, Ungaria ne ataca, pentru asta nu există dubii.

Dacă rămânea un conflict  româno-maghiar, șansele ca Ungaria să învingă nu erau mari. Nu cred că putau să ne învingă. Numai că toate indiciile conduc spre concluzia că am fi fost atacați și din Est, de sovietici.

De asemenea, Germania era pregătită cu o divize de parașutiști  și cu două divizii blindate, pentru a asigura zona petroliferă. În momentul în care nu am fi acceptat arbitrajul, acea divizie de paraşutişti ar fi fost lansată deasupra Ploieștiului, asta spun documentele germane. S-ar fi ajuns la ciopârțirea României.

Pentru că Ungaria, probabil, ar fi luat Transilvania, sovieticii ar fi luat Moldova, Delta Dunării și restul Dobrogei, pentru a face legătura cu Bulgaria, și Muntenia ar fi fost poate ocupată de Germania.

Cei care susțin că noi puteam rezista, că brava armată română… astea sunt povești de adormit copii. Nu aveam absolut nicio șansă, am fi fost pur și simplu distruși. Faptul că regele a acceptat decizia, după părerea mea, a salvat statul român.

Revenind la viața de zi cu zi a oamenilor în acei ani, s-a pus în anii 1980 accentul pe oprimarea la care au fost supuși românii.

Toată istoria din punctul de vedere al istoricilor din acei ani s-a redus la Ip și Treznea, din păcate mai sunt corifei și în ziua de azi, care susțin același lucru. Or, pentru a ști exact ce se întâmplă, trebuie să cercetezi mult mai multe surse. Viața de zi cu zi a fost la fel de grea și pentru români și pentru maghiari.

Scumpetea, foametea a lovit și pe unii, și pe alții. Au rămas școli în limba română, dar numărul lor a scăzut drastic. Există rapoarte și sinteze voluminoase din 1940 și 1942, care detaliază situația școlilor sau a bisericilor.

Au fost obligați mulți intelectuali români să plece. Cea mai lovită biserică a fost cea ortodoxă.

Au fost dărâmate unele biserici ortodoxe, în Ținutul Secuiesc. Altele, au fost transformate în magazii. Însă nu poți generaliza. Au fost cazuri și cazuri, localități și localități.

Existau încă școli în limba română, existau secții române la universități, dar cu cifre de școlarizare mult reduse. Evident, tendința a fost clară, de diminuare a ponderii și influenței bisericilor și școlilor. Dar, dacă e să spunem lucrurilor pe nume, și Guvernul Antonescu a făcut la fel cu biserica unitariană, de exemplu.

S-a ajuns până acolo încât maghiari din Transilvania de Sud și români din Transilvania de Nord să se adreseze guvernelor român, respectiv maghiar, spunându-le să nu mai ia măsuri împotriva minorităților, deoarece totul se răsfrânge asupra lor, printr-un efect de bumerang.

În vara lui 1942 situația s-a deteriorat încât nu a lipsit mult să înceapă un război între cele  două țări. Acest lucru  nu s-a întâmplat, însă, deoarece, Germania, vă dați seama, angajată într-un efort de război pe Frontul de Est, numai de un conflict militar aproape de casă nu avea nevoie, și încă între doi aliați alături de care lupta pe frontul sovietic.

Comunitatea germană a fost de asemenea ruptă în două – sașii bistrițeni, în Ungaria, iar ceilalți, grosul, în România.

Germanii erau protejați în ambele cazuri, dar fără doar și poate, situația minorităților era mai grea în Ungaria decât în România. După cum s-au exprimat de mai multe ori conducătorii Reichului, în România nu s-a întâmplat niciodată, ca în Ungaria, ca un Muller să devină Molnar.

Deşi conducerea celui de-al III-lea Reich a sperat că arbitrajul din 30 august 1940 va contribui la dezamorsarea situaţiei tensionate şi relansarea colaborării economice şi politice dintre Bucureşti şi Budapesta , evoluţia ulterioară a raporturilor româno-maghiare a infirmat categoric aceste speranţe.

În perioada 30 august 1940-23 august 1944, relaţiile dintre România şi Ungaria nu numai că nu s-au îmbunătăţit, ci, dimpotrivă, s-au deteriorat rapid şi ireversibil.

În acest interval de timp raporturile dintre cele două state vecine pot fi caracterizate prin existenţa unui război rece, care, nu de puţine ori a fost pe punctul de a se transforma într-unul cald .

În consecinţă, raporturile dintre România şi Ungaria în intervalul de timp amintit au stat sub semnul consecinţelor (politice, economice, sociale etc.) nefaste ale sentinţei arbitrale din Viena, respectiv sub semnul competiţiei acerbe declanşate între cele două state în scopul obţinerii „bunăvoinţei” Germaniei în vederea soluţionării definitive a chestiunii Transilvaniei.

Pe de altă parte, cel de-al doilea arbitraj de la Viena a avut repercusiuni majore inclusiv asupra situaţiei interne din România, respectiv în privinţa evoluţiei relaţiilor dintre Bucureşti şi Berlin.

Ardealul de Nord a fost recucerit în octombrie 1944 de trupele româno-sovietice, după ce România aflată în alianţă cu Germania nazistă, a trecut spre finalul războiului, de partea aliaților, ruși, englezi și americani. ^

PS 4 !

Adevarul istoric despre un ţinut românesc numit TRANSILVANIA! Manifestul inimii de ROMÂN

 

Image result for harta romaniei dupa diktat vienna

 In  condiţiile prăbuşirii dublei monarhii şi a destrămării  Imperiului Austro-Ungar, conducatorii Partidului National Român si românii din Partidul Social Democrat infiinţează la Arad, la data de 3 noiembrie 1918, Consiliul National Român.

La rândul său, Ungaria şi-a proclamat la 16 noiembrie 1918 independenţa, grăbindu-se să includă în teritoriul său şi Transilvania.
Prin actul istoric de la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia se realizeaza visul de veacuri al romanilor şi Transilvania  se uneşte cu România. După unirea din 1918 cu România, Transilvania ramâne autonomă timp de un an si jumatate în cadrul statului roman, fiind condusă de un Consiliu Dirigent. 
Intre timp, la data de 21 martie 1919 puterea în Ungaria este preluata de comuniştii lui Kun Bela, care au proclamat Republica Sovietică Ungară, încercând salvarea unei Ungarii multinaţionale comuniste.
La data de 4 iunie 1920, prin tratatul de la Trianon, se delimitează frontiera între Regatul României si Regatul Ungariei.

Frontiera din nord, cu Cehoslovacia si Polonia şi cea din sud-vest cu Iugoslavia, s-a stabilit la 10 august 1920 prin Tratatul de la Sèvres, un tratat dureros pentru România deoarece a impus abandonarea românilor din Maramuresul istoric şi din Banatul de vest.

Este bine cunoscută străduinţa Ungariei între cele doua războaie mondiale, de a anula Tratatul de la Trianon, considerat de propaganda sa o nedreptate istorică.

Horthy, conducatorul maghiar din perioada interbelică sustinea cu tărie ca România este „inamicul numarul unu al Ungariei, pentru că cele mai mari pretenţii teritoriale sunt impotriva ei”.

Prăbuşirea sistemului de alianţe ale României (capitularea Franţei şi izolarea Marii Britanii), în contextul ascensiunii Germaniei naziste şi al ostilităţii făţişe a URSS, oferea un culoar favorabil Ungariei  de a cere revizuirea fontierei cu România. 

Astfel că, în 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, în urma presiunilor Germaniei naziste şi a Italiei fasciste, Ungaria smulgea României teritoriul actualelor judeţe Satu-Mare, Salaj, Maramures, Bistrita-Nasaud, Harghita, Covasna (cea mai mare parte), Mureş (parţial), Cluj (cea mai mare parte), Bihor (partea de nord) şi parte din judeţul Arad.

Sudul Transilvaniei (judeţele Brasov, Sibiu, Alba, Hunedoara, părţi din judeţele Cluj, Arad si Mures) şi Banatul (judetele Timis si Caras-Severin), au ramas in componenta regatului Romaniei. 
Revenirea la granitele stabilite la 1 ianuarie 1938 între Romania si Ungaria  (frontiera stabilită prin Tratatul de la Trianon) se infaptuieste de-abia in 1947, prin tratatele de la Paris.
Iata, in linii mari, care a fost succesiunea evenimentelor istorice petrecute de-alungul veacurilor in „tara de dincole de padure” – Transilvania. 

Ce fac maghiarii în România de astazi? 

Evenimentele care se succed neasteptat in sfera politicului din Romania inceputului de mileniu III, vizând încercarile de re-maghiarizare a Transilvaniei istorice, graţie clasei politice UDMR-iste, se desfasoara nestingherite şi sunt agreate şi încurajate de catre guvernul maghiar.

Poruncile “comanduirii” de la Budapesta sunt respectate cu sfintenie de prepusii lor in Guvernul Romaniei de azi şi toate acţiunile pe care se străduiesc sa le întreprindă în acest sens din 1990 incoace, stau marturie vie a luptei pentru atingerea aceluiasi “nobil” scop, de reconstituire a Ungariei “Mari”.
Suntem indreptaţiti sa ne exprimăm ingrijorarea faţă de atitudinea şi acţiunile etnicilor maghiari de la putere, faţă de straduinţa lor necontenită de a organiza cat mai multe si mai ample acţiuni în întâmpinarea infăptuirii re-maghiarizarii, care se manifestă in România acestor timpuri. 
In data de 15 martie 2011, de Ziua Nationala a Ungariei, un extremist maghiar din  Miercurea Ciuc s-a dedat la un fapt incalificabil, batjocorind memoria unuia dintre cei mai mari eroi ai neamului romanesc, Avram Iancu.

Cine a fost Avram Iancu? Un mare roman, un erou al neamului si-un neinfricat luptator pentru drepturile romanilor, in propria lor tara, Transilvania.
Cu ce si pe cine a deranjat Avram Iancu (1824-1872), fiu de ţăran mot de la Vidra, intelectual ardelean, avocat de profesie, care a avut un rol deosebit in Revolutia Romana de la 1848 din Transilvania? A luptat doar pentru drepturile romanilor!

El a fost conducatorul de fapt al tinutului tarii Motilor, din Muntii Apuseni, fiind in 1849 in fruntea armatei romanilor transilvaneni, aliata cu armata austriaca, impotriva trupelor revolutionare ungare ale lui Kossuth, impotrivindu-se proclamarii de catre acesta, a unui stat national ungar care sa includa si Transilvania. 
Avram Iancu a fost „soldatul constient al ideii nationale”, a carui spada „a lovit de la inaltimea unor principii imutabile de acord cu catehismul epocii lui” – dupa cum spunea Aron Cotrus, o personalitate a literaturii romane postbelice.

Avram Iancu, „veriga dintr-un lant de evolutiune universala” care s-a infatisat „de la inceput intr-o armura complexa de luptator pentru soarta integrala a unui neam”. El a avut curajul sa sustina ideile romanismului in fata imparatului habsburg Franz Iosef, sa refuze o decoratie in cabinetul acestuia si sa-i spuna:

„Nu ne-am luptat pentru jucarii, vrem drepturi, Maiestate!” si sa suporte consecintele razvratirii sale impotriva asupritorilor.
Si-acum, intr-o societate romaneasca civilizata, in care sunt respectate drepturile minoritatilor nationale si poate li se permite mult prea mult fata de cat ar trebui, un extremist maghiar savarseste o fapta impardonabila, batjocorindu-ne eroul national.

Intâmplarea din 15 martie este un exemplu edificator al faptului ca maghiarii nu se mai tem de nimic, ne denigrează pe faţă, ridica steagul secuiesc pe-o instituţie fundamentală, iar reprezentanţii noştri permit unui vicepreşedinte al Ungariei să se amestece în treburile noastre interne.  Este o lectie de cinism fara precedent şi un afront adus unui neam intreg.
Exemplele pot continua şi cu alte judete din Ardeal, dar ar ocupa prea mult timp pentru a le enumera.
Oare acest gen de actiuni – alaturi de multe altele organizate fara teama de catre conducatorii maghiari, sustinute şi finanţate de catre “dispozitivul central” de la Budapesta -, ce demonstreaza ?

Nu cumva că ungurii vor din nou o Ungarie “Mare”? Vor oare o reeditare a Dictatului de la Viena?
Ungurii cred ca au drepturi pe care de fapt nu le au, şi am ilustrat acest fapt prin insăşi istoria Transilvaniei prezentată anterior  in linii mari.

Credinţa fanatică în apartenenţa Transilvaniei la regatul ungar nu înseamnă că dreptatea istorică este de partea revizioniştilor maghiari.
Credinta noastra a românilor în drepturile noastre, puternică şi de netagaduit, este aceeaşi credinţă în unitatea nationala pe care a avut-o naţiunea noastră când a fost încercată de Primul Razboi Mondial şi apoi şi-a împlinit visul prin infăptuirea României Mari!
Nu acceptăm să stăm nepăsători faţă de ceea ce se petrece azi intr-o ţară în care tanara generaţie invaşă din manuale de istorie golite de continutul lor patriotic, la sugestia liderilor inamiocilor noştri.

Nu acceptam ca România sa ramână o ţară fara busolă, al carei scop să fie  indepartarea de intereseul national!

De ce NU, Ungariei „Mari!”

Niciodata n-a existat Ungaria “Mare”, dar Romania Mare a fost  si este o realitate istorica, nu o fantasmă! Niciodata Principatul medieval ungar, plăsmuire a Bisericii Catolice, nu s-a putut compara, printre altele, ca omogenitate etnica, cu Principatele Romane!

Până la dezastrul din 1526 de la Mohacs, timp de 500 de ani, regii Ungariei de origine maghiara  se pot numara pe degete, şi asta spune mult… După transformarea Ungariei în paşalâc turcesc, Transilvania continua să existe alături de principatele – surori Moldova şi Ţara Românească, în timp ce  Ungaria dispărea ca stat pentru aproape două secole!

Există o mulţime de motive care ne determină să nu ramânem nepăsători la ceea ce se petrece în prezent în România şi să luăm atitudine in fata celor care vor mai mult decat li se cuvine şi râvnesc, la ceva ce nu le apartine si nici nu le-a aparţinut vreodată. 

 Transilvania ne apartine, aparţine României Mari, nu Ungariei, iar dreptul incontestabil asupra pamântului transilvan îl au şi l-au avut  dintotdeauna, românii .

ISTORIA şi documentele noastre stau mărturie!

Zaharia Bala – membru al „National Republican Congressional Committee’s Business Advisory Council” din Washington D.C., medaliat cu medalia de aur Ronald Reagan de catre National Republican Congressional Committee.

 Citiţi articolul în întrgime accesând :

http://www.clipa.com/a2913-Man ifestul-inimii-de-ROM194-N-% E2%80%93-Adevarul-istoric-desp re-un-tinut-numit-TRANSILVANIA .aspx

Alioșa.

Anunțuri

37 comentarii »

  1. @ ALLL !!!
    Pentru a NU se UITA,postez pentru cei interesați,
    ȘTIRILE de mai jos :

    1) Dispută între ministrul Justiției și procurorul general privind dosarul alegerilor prezidențiale din 2009, ia amploare ! 🙂
    Ministrul Tudorel Toader a sesizat Inspecția Judiciară după „refuzul” procurorului general Augustin Lazăr de a trimite documentele rezultate în urma verificărilor Parchetului General versus persoanele menționate mai jos 🙂 către Comisia de Anchetă Parlamentară privind alegerile prezidențiale din seara zilei de 6 decembrie din 2009 când, șeful SRI, George Maior, adjunctul său generalul Florian Coldea, șeful Parchetului General Laura Codruța Kovesi, adjuncul ei procurorul Marius Iacob, pesedistul Vasile Dâncu, generalii Neculai Onțanu și Anghel Iordănescu s-au ÎNTÂLNIT la CEAS de mare TAINĂ 🙂 ACASĂ la generalul politician Gabriel Oprea , pentru ………….
    PENTRU CE ???
    – pentru a-l AJUTA pe Traian Băsescu să rămână
    CU ORICE PREȚ la PUTERE
    https://aliosapopovici.wordpress.com/2010/05/27/
    al DOILEA mandat de președinte al României :
    https://aliosapopovici.wordpress.com/2009/11/22/
    Procurorul General al României ,Augustin Lazăr ,
    a spus presei că nu există baza legală pentru a trimite în Parlament copii ale documentelor care au stat la baza anchete penale versus alegerile prezidențiale din 2009 …………………………

    2) Generalul cu PATRU stele primite de la Traian Băsescu pentru AJUTORUL dat în timpul celor ZECE ani de mandat 😦
    recentul DEMIS de Klaus Werner Johannis din funcția de PRIM-ADJUNCT al șefului SRI,Florian Coldea ,
    a devenit CONFERENȚIAR la Academia SRI cu un dosar fără acoperire !!! 🙂 😦 🙂
    Fostul prim-adjunct al directorului SRI a dat concurs pe 30 iunie 2017 pentru un post de conferențiar universitar la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” și a fost declarat admis, deși nu îndeplinea toate criteriile cerute de legislație.

    O zi de JOI fără VIJELII și PLOI ,
    cu mult SOARE și chef de PLIMBARE,
    după PUNGĂ și NEVOI,
    la munte sau la MARE,
    sperând din tot sufletul că VOI ,
    NU sunteți la STRÂMTOARE ,
    cum sunt îngrijitorii de OI !!! 🙂 🙂 🙂
    Alioșa ! 🙂

    Comentariu de Aliosa — 17/08/2017 @ 9:05 am | Răspunde

  2. Buna seara Aliosa, frumos documentar si plin de mare adevar dureros. Nu inteleg de ce oamenii de rand printre care ma numar si eu nu cauta sa faca postari mai dese sa aduca mereu in minte tragediile traite de popor. De la politicieni nu ma astept pentru ca ei au interese pentru voturi in parlament, la alegeri si ca sa -si vada dorinta indeplinita bat palma si cu dusmanul pe care-l mangaie prieteneste pe crestet. Nu trebuia sa acceptam sa ni se vanda pamantul, sa se restitue proprietatile fara o verificare la sange, nu trebuia sa fim de acord cu infiintarea UDMR, erau partide cum sunt si minoritatile din care puteau face parte daca voiau sa fie mari politicieni sa ajute etnia lor. Sunt multe de spus dar daca nu am fost vigilenti si deja suntem manipulati si cu creierul in ceata nu mai avem ce face, Basescu 10 ani a nenorocit totul incat greu sa se mai revina la normalitate iar astia ce se tot perinda nu-si urmaresc decat scopurile lor, stiu ca nu mai exista aceasta tara si in curand nu se va mai vorbi nimic, romanii migreaza in forta iar cei ce nu mai pot, vor putrezi aici in dureri si lacrimi. Dumnezeu sa nu ne paraseasca ca eu mai cred in minunile venite de la EL.

    Comentariu de Beta — 17/08/2017 @ 6:55 pm | Răspunde

    • Bună seara Anda ! 🙂
      EU îi ÎNȚELEG foarte bine pe oamenii de rând de peste CARPAȚI care NU fac POSTĂRI versus ISTORIA neamului ROMÂNESC , versus MASACRELE la care au fost supuși ROMÂNII de către hoardele fascisto-horthyste în anii 1940-1944

      DAR ……………………………..,
      NU-I înțeleg DELOC pe oamenii de rând din celelalte PROVINCII ale ROMÂNIEI MARI
      al cărul CENTENAR îl vom sărbători la 1 DECEMBRIE 2017 !!! 🙂 🙂 🙂
      Cei care locuiesc acum în arealul luat cu JAPCA de Horthy în 30 august 1940 , pur și simplu TAC din GURĂ să nu se supere vecinii lor maghiari 😦
      dar CEILALȚI, tac din gură ,UNII din LAȘIATE , alții de TEAMĂ că NU vor primi LIKE-uri, alții din comoditate iar cei mai mulți din cauza apartenenței la unul sau altul din partidele politice ce NU le dă VOIE să MIȘTE-N FRONT !!! 🙂 🙂 🙂
      EU, dacă NU sunt sluga nimănui, NU TAC și cred că BINE FAC ! 🙂
      Să ȘTIE tot ROMÂNUL că în urmă cu 77 de ANI ,
      ARDEALUL de NORD a fost luat cu JAPCA de hoardele fascisto-horthyste care au TRECUT prin FOC și SABIE mii de ROMÂNI ( copii, bătrâni, văduve de război și INVALIZI de război ) NEVONOVAȚI și NEAJUTORAȚI !!! 😦 😦 😦
      Politicienii români TRĂDĂTORI de NEAM și ȚARĂ și-au ASUMAT holocaustul EVREILOR dar politicienii unguri și Ungaria, DE CE NU-ȘI ASUMĂ ATROCITĂȚILE săvârșite de BESTIILE ungaro-fasciste ÎMPOTRIVA ROMÂNILOR
      din ARDEALUL ocupat VREMELNIC în 30 august 1940 ??? 😦 😦 😦

      Dacă OSTAȘII Armatei Române care au CUCERIT Budapesta și-au pus OPINCA ROMÂNEASCĂ pe steagul ungurescde pe parlamentul ungar AR FI săvârșit asupra budapestanilor atrocitățile pe care le-au săvârșit ungurii asupra ROMÂNILOR din ARDEAL ,
      cred că și acum cele două STATE s-ar fi JUDECAT în toate forurile internaționale ……………………….

      Terog să NU te superi DAR, NU NOI, oamenii de rând am făcut COMPROMISURI ci politicenii TRĂDĂTORI de NEAM și ȚARĂ gen Traian Băsescu care a dansat CEARDAȘUL și mâncat GULAȘUL cu IREDENTISTUL Laszlo Tokes pe care l-a DECORAT 😦 , cu premierul Ungariei Viktor Orban și cu liderii UDMR pe care i-a RUGAT SĂ NU IASĂ la VOT la REFERENDUMUL din 29 iulie 2012 când JAVRA ORDINARĂ a fost DEMISĂ de 7,4 MILIOANE de ROMÂNI ( printre care și SUBSEMNATUL ) 🙂 dar a RĂMAS în funcție datorită COMPLICITĂȚII șefilor din CSM și CCR, respctiv una Hăineală și unul Zegrean, NUMIȚI în acele funcții chiar de cel DEMIS, care, la MIEZUL NOPȚII au emis o ERATĂ prin care au INVALIDAT Referendumul din 29 iulie 2012 de DEMITERE a lui Traian Băsescu…………….
      În CONCLUZIE,
      toți politicienii se fac VINOVAȚI de ascensiunea și pretențiile ABSURDE, IREDENTISTE, ȘOVINE, EXTREMISTE , ANTICONSTUȚIONALE și ANTIROMÂNEȘTI ale UDMR ,
      iar dintre foștii președinți ai ȚĂRII, Traian Băsescu este TRĂDĂTORUL de NEAM și ȚARĂ numărul 1 !!! 😦 😦 😦
      Mulțumescpentru pertinentul și CURAJOSUL COMENTARIU ! 🙂
      De-ar fi mai MULȚI ca Domnia Ta,
      poate ROMÂNII ar prinde CURAJ,
      și-ar DEMASCA și ÎNFIERA,
      pe cei ce pun ROMÂNIA gaj,
      străinilor de NEAM și ȚARĂ ! 😦
      Seară faină, noapte liniștită și-apoi, un WEEKEND BINECUVÂNTAT întregii FAMILII , Anda ! 🙂
      Alioșa ! 🙂

      Comentariu de Aliosa — 17/08/2017 @ 8:31 pm | Răspunde

  3. @ ALLL !!!

    1) ȘTIREA zilei vine din SPANIA îndoliată 😦 mai exact din BARCELONA terorizată,
    de teroriști fără inimă și suflet, care au intrat cu o furgonetă,
    în mulțimea ce se plimba liniștită , provocânnd MOARTEEA a 13 oameni și RĂNIREA a peste 100 ( o sută ) !!! 😦 :–( 😦
    Poliția catalană a arestat doi suspecți, însă șoferul dubiței nu a fost încă prins.
    Atentatul a fost revendicat de Statul Islamic.
    Într-un raid contra-terorist care a avut loc azi-noapte în Cambrils, un oraș din sudul Barcelonei,
    poliția catalană a ucis patru suspecți, oprind astfel un al doilea atac terorist.

    2) INCREDIBIL dar ADEVĂRAT !!! 🙂 😦 🙂
    Curtea Constituțională a României ^ lucrului bine făcut ^ 🙂 🙂 🙂 vrea să-și facă dreptate singură !!! 🙂 😦 🙂
    După ce o avocată a cerut suspendarea hotărârii care permite CCR să cenzureze opiniile separate ale judecătorilor constituționali,
    juristul CCR a ridicat o excepţie de neconstituţionalitate şi a CERUT ca DOSARUL să fie trimis la CCR 🙂 🙂 🙂
    unde excepţia de NECONSTITUȚIONALITATE ar trebui să fie JUDECATĂ ( culmea IRONIEI ) chiar de către cei care au INVOCAT-O !!! 🙂 🙂 🙂

    La Noi ca la NIMENI ! 😦
    La Noi ca la BALAMUC !!! 🙂 🙂 🙂

    Pentru ccei/cele care NU ȘTIU despre ce este VORBA, le REAMINTESC că în iunie 2017, Curtea Constituţională a adoptat o hotărâre prin care preşedintele forului va putea bloca publicarea oricărei opinii separate sau concurente dacă se consideră că ele aduc CRITICI Curţii !!! 🙂 😦 🙂
    de parcă JUDECĂTORII CCR ar fi MAI PRESUS de LEGE și INTANGIBILI chiar dacă ÎNCALCĂ legile ȚĂRII …………………………….

    De unde se vede că și JUDECĂTORII de la CCR la fel ca si GUVERNANȚII și POLITICIENII gândesc precum CÎINII adulți :

    ^ NOI vrem EGALITATE dar nu pentru CĂȚEI ^ !!! 🙂 😦 🙂

    Weekend plăcut tuturor Doamnelor, Domnișoarelor și Domnilor care au trecut pe BLOGUL meu de la apariția lui în WordPress
    http://alioșapopovici.wordpress.com/2009/03/25/
    http://amintiriamintiri.wordpress.com/
    și până în ziua de AZI, 18 AUGUST 2017 !!! 🙂 🙂 🙂
    Cu stimă, respect, considerațiune, prietenie și SPERANȚĂ ,
    Alioșa !!! 🙂 🙂 🙂

    Comentariu de Aliosa — 18/08/2017 @ 7:44 am | Răspunde

  4. Ziua bună și bună să-ți fie mereu inima, Alioșa! 🙂
    Istoria nu trebuie niciodată uitată, așa cum ai afirmat-o de atâtea ori. De aceea salut și eu materialele de acest fel pe care le postezi de fiecare dată, mai ales că vin din partea unui om care și-a slujit cu cinste patria. Te felicit și îți doresc în continuare multă perseverență și inspirație, Sandule! 🙂
    Ce păcat că veștile proaste despre terorism întunecă din nou cerul Europei! 😦

    Comentariu de racoltapetru6 — 18/08/2017 @ 11:02 am | Răspunde

    • Seară bună și mulțam pentru aprecieri, încurajări și urări ! 🙂
      veștile proaste despre TERORISM sunt cauzate tot de IMPLICAREA politicului în TREBURILE INTERNE ale altor STATE 😦
      respectiv RĂZBOIUL din SIRIA dintre forțele guvernamentale siriene și rebelii islamiști
      care de fapt se rezumă la RĂZBOIUL pentru SUPREMAȚIE geostrategică dintre AMERICANI și RUȘI ………………….
      Ar fi fff multe de spus pe această temă dar NU am timp……….
      Toate cele bune la tine-n casă se se adune ! 🙂
      Sandu ! 🙂

      Comentariu de Aliosa — 18/08/2017 @ 9:24 pm | Răspunde

  5. Am plăcerea să-ți urez/doresc o zi de duminică apropiată de perfecțiune, Sandule! 🙂
    Să auzim cât mai multe de bine și tot mai puține de rău! Ăsta ar fi un semn clar de progres economic, social și spiritual. 🙂

    Comentariu de racoltapetru6 — 20/08/2017 @ 10:10 am | Răspunde

    • Ai dreptate dar, de la VORBĂ la FAPTĂ e cale lungăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă ! 🙂
      Weekend plăcut Petru ! 🙂
      Alioșa 🙂

      Comentariu de Aliosa — 02/09/2017 @ 9:31 pm | Răspunde

  6. Buna Aliosa, stiu ca nu esti si nu poti citi acum cele scrise de mine dar cand te vei intoarce cu siguranta vei citi. Nu ma supar pentru ca nu am motiv de suparare. Fiecare avem dreptul la pareri si daca cineva stie mai mult cu atat mai bine , asa ne mai pierdem din marea ignoranta si mai aflam cate ceva. Mentalitatea la noi nu stiu daca e prea bine inradacinata sau e o deformare a celor 50 de ani de comunism-socialism pentru ca asteptam mereu sa vina de la cineva ideea sau pornirea catre a face ceva. Nu contest ca cel mai mare rau de dupa lovitura de stat a fost Basescu cu securitatea si ce-o mai fi fost pe langa ei dar nici poporul nu a luat niciodata atitudine chiar de i-a fost rau, spun asta ca am exemple la alte popoare si vad cum isi apara drepturile si nu se lasa calcati in picioare. Cred ca dupa faptul ca avem in subsol bogatii ravnite de multa vreme si de multi ne-au transformat intr-o colonie dirijata economic si pentru acest motiv :inca suntem o mare mamaliga care nu explodeaza ci se insira cateodata asa pe masa si gata .
    Sa ai o saptamana plina de frumos si voie buna acolo unde esti in vacanta ❗ ❤

    Comentariu de Beta — 21/08/2017 @ 8:14 pm | Răspunde

    • Mulțumesc pentru invitație și urări ! 🙂
      Seară faină, weekend plăcut ! 🙂
      Alioșa ! 🙂

      Comentariu de Aliosa — 02/09/2017 @ 9:32 pm | Răspunde

  7. Salut prietene si prieteni ! Atât am avut de spus !
    Aliosa.

    Comentariu de Aliosa — 22/08/2017 @ 6:00 pm | Răspunde

  8. Salut prietene Aliosa. Vad ca nu raspunyi la telefon. Ai patit ceva? Am nevoie de un sfat. Merci!

    Comentariu de Popateapa — 23/08/2017 @ 4:05 pm | Răspunde

    • Salut Mugurel ! 🙂
      NU am pățit NIMIC, dimpotrivă ! 🙂
      NU am răspuns pentru că TU ai SUNAT când aveam telefonul OPRIT din cuza PROCEDURLOR fizioterapeutice făcute ! 🙂
      Te voi SUNA eu cât de curând ! 🙂
      Weekend plăcut ! 🙂
      Alioșa ! 🙂

      Comentariu de Aliosa — 02/09/2017 @ 9:04 am | Răspunde

  9. Sa-ti priasca si insanatoseasca cura de balneoterapie draga Aliosa sa poti pregati mereu sageti pentru cei rai ❗ ❤

    Comentariu de Beta — 24/08/2017 @ 9:00 am | Răspunde

    • CURA de balneofizioterapie mi-a priit ,
      TRUPUL mult s-a ODIHNIT,
      SUFLETUL s-a BUCURAT,
      că am fost bine TRATAT ! 🙂
      Versus ^ CEI RĂI^ am tot timplul pregătită tolba cu SĂGEȚI
      atât pe CANICULĂ, GER și chiar NĂMEȚI ,
      voi ARUNCA permanent cu VORBE dure spre CIUMEȚI ,
      până vor intra în SPERIEȚI ! 🙂
      Seară faină, weekend plăcut ,
      Alioșa ! 🙂

      Comentariu de Aliosa — 02/09/2017 @ 9:36 pm | Răspunde

  10. Buon giorno Aliosa ^.^ spero tu stia bene ^.^

    Comentariu de Please Another Make up by lellaj1005 — 25/08/2017 @ 8:00 am | Răspunde

  11. A republicat asta pe My Blog.

    Comentariu de Aliosa — 25/08/2017 @ 11:49 am | Răspunde

  12. Comentariu de Beta — 25/08/2017 @ 12:19 pm | Răspunde

  13. Am invatat oare ceva de la istorie ?! ….din ce sentampla pe la noi, se pare ca nu ! Excelenta postarea ta, draga Aliosa….jos palaria ! Seara excelenta !

    Comentariu de mcooper801 — 26/08/2017 @ 7:19 pm | Răspunde

  14. Salut dragi prietene /prieteni virtuale/virtuali ! 🙂
    Postez de pe telefonul mobil și-mi vine fff GREU 😦 așa că mă OPRESC ! 🙂
    Sunt încă la ODIHNĂ și TRATAMENT balneofizioterapeutic la
    https://aliosapopovici.wordpress.com/2012/06/12/
    Vă salut și vă IMBRĂȚIȘEZ cu drag ! 🙂
    Alioșa 🙂 🙂 🙂

    Comentariu de Aliosa — 27/08/2017 @ 5:37 pm | Răspunde

  15. Concediu placut in continuare si vreme frumoasa draga Aliosa ❗ ❤ O saptamana cu bine ❤

    Comentariu de Beta — 28/08/2017 @ 8:19 pm | Răspunde

  16. LA MULTI ANI ! ❤
    Sfântul căruia ii porti numele sa te ocrotească in fiecare zi, sa -ti aducă liniște si pace si sa nu lase ca speranța sa se stingă din sufletul tau! La mulți ani cu împliniri si momente frumoase in viitor!

    Comentariu de Beta — 30/08/2017 @ 10:05 am | Răspunde

  17. La multi ani de Sf. Alexandru! Sănătate și numai bucurii! 🙂

    Comentariu de Alex — 30/08/2017 @ 11:16 am | Răspunde

    • Mulțumesc din toată inima Alex ! 🙂
      Un sfârșit de săptămână perfect ! 🙂
      Alioșa ! 🙂

      Comentariu de Aliosa — 02/09/2017 @ 8:51 am | Răspunde

  18. @ ALL !!!
    Spre luare la cunoștință de cei/cele interesați/interesate ! 🙂

    ^ Blogal Initiative Newsletter
    Salutare,

    Sperăm că ai avut parte de o vară productivă, cu multe articole și mulți cititori pe blog! Pentru că este prima zi de toamnă, iar în aer plutește o ușoară nostalgie, vrem să te anunțăm că am decis să prelungim cu o zi perioada de desfășurare a ediției cu numărul 13 din Campionatul Național de Blogging. Aceasta urmează să se încheie azi, 1 septembrie, urmând ca începând de mâine să dăm startul ediției a 14-a!

    Am luat această decizie tocmai pentru ca toată lumea să aibă șansa de a-și folosi punctele Blogal Initiative acumulate pe parcursul ediției curente pentru achiziționarea unuia dintre cele trei produse disponibile momentan în Giftshopul nostru. Licitațiile pentru acestea se vor termina diseară la ora 22: https://blogalinitiative.ro/giftshop

    Conform regulamentului, clasamentul și punctele vor fi resetate pentru noua etapă, astfel încât toate blogurile înscrise să beneficieze de șanse egale. Poți citi mai multe despre acest lucru și despre sistemul de punctare Blogal Initiative aici: https://blogalinitiative.ro/regulament

    Ne bucurăm să te avem alături de noi și te așteptăm în continuare în campaniile pe care ți le pregătim pentru această toamnă!

    Mult succes! ^

    Alioșa ! 🙂

    Comentariu de Aliosa — 01/09/2017 @ 7:52 am | Răspunde

  19. A plecat vara si uite ca ne-a batut la usa toamna cea frumos colorata. Sa ai o luna septembrie plina de bine si frumos alaturi de cei dragi. Weekendul sa-ti fie asa cum l-ai planificat cu veselie si drumetie placuta ! ❤

    Comentariu de Beta — 01/09/2017 @ 4:01 pm | Răspunde

    • Bine te-am REGĂSIT Anda ! 🙂
      Cum timpul nu-mi permite să -mi exprim toate GÂNDURILE sincere și RECUNOȘTINȚA pentru tinerea în VIAȚĂ a modestuluimeu blog,
      îți spun doar atât :
      – Jos Pălăria Doamnă 🙂
      și o TOAMNĂ
      plină de realizări și bucurii !!! 🙂 🙂 🙂

      Sărut mâna ! 🙂
      Alioșa ! 🙂

      Comentariu de Aliosa — 02/09/2017 @ 8:57 am | Răspunde

  20. @ ALLL !!!
    Bună Dimineața de 2 Septembrie prietene și prieteni ! 🙂
    Odată cu TOAMNA cea arămie, am revenit și EU pe meleagurile Pădurii Nebune unde MIROASE puternic a MUST și PĂSTRAMĂ de OAIE ! 🙂
    Deschizând INBOX-ul, am găsit nu mai puțin de 245 de MESAJE așa că, am foarte mult dde lucru …………….
    motiv care mă determină să mă opresc cu promisiunea că voi posta în viitorul apropiat CUM mi-am petrecut cele DOUĂ săptămâni de ODIHNĂ și TRATAMENT la Stațiunea din BĂLȚĂTEȘTI ! 🙂
    https://aliosapopovici.wordpress.com/2012/06/12/
    Vă MULȚUMESC tuturor care ați COMENTAT mai SUS 🙂
    și vă doreesc un WEEKEND BINECUVÂNTAT ! 🙂
    Alioșa 🙂 🙂 🙂

    Comentariu de Aliosa — 02/09/2017 @ 8:33 am | Răspunde

  21. @ ALLL !!!
    Pentru o mai CORECTĂ înțelegere a celor postate în ARTICOLUL de fond,
    vizionați și ASCULTAI :

    și-apoi. intrați pe :
    http://valentinro.blogspot.ro/2013/03/vecine-secui-vrei-autonomie-iti-dau.html
    Aliosa .

    Comentariu de Aliosa — 02/09/2017 @ 8:37 am | Răspunde

  22. @ ALLL !!! 😦 😦 😦
    Incredibil dar ADEVĂRAT,un ROMÂN a fost REFUZAT de a fi SERVIT cu MICI contracost,
    într-un magazin din Odorheiul Secuiesc, pe MOTIV că NU știe a VORBI ungurește ………………
    Ascultați și vă minunați ……………

    Alioșa .

    Comentariu de Aliosa — 02/09/2017 @ 8:43 am | Răspunde

  23. Bine ai revenit din vacanță, Alioșa! 🙂
    Parcă prea mare era liniștea și prea puțină activitate în blogosferă în lipsa ta! 😉
    Aștept să-ți citesc primele impresii și să-ți admir pozele făcute în stațiune. 🙂
    Zile excelente la sfârșit de săptămână, Sandule! 🙂

    Comentariu de racoltapetru6 — 02/09/2017 @ 12:14 pm | Răspunde

  24. @ ALLL !!! 🙂 🙂 🙂
    Chiar dacă tânăra din videoclipul de mai SUS
    pe ROMÂNUL ce NU știa VORBI ungurește cu MICI nu l-a SERVIT ,
    DUMNEZEU care-i pentru toți muritorii mai PRESUS ,
    tot la SPĂLATUL VASELOR drumul i-a NETEZIT !!! 🙂 🙂 🙂

    ^ Adam şi Eva sunt izgoniţi din rai.
    La plecare, ei întreabă:
    – Doamne, cine va spala vasele?
    Dumnezeu le spune:
    – Vă voi pune la o încercare.
    Vă veţi sui într-un copac şi voi da drumul la o pisică sălbateca să vă chinuie.
    Cine va vorbi primul, acela va spala vasele toată viaţa.
    Zis şi făcut.
    Vine pisica şi se urcă până la Eva, o zgârie pe picioare, o muscă, Eva, niciun cuvânt.
    Trece pisica la Adam.
    Îl zgârie pe picioare, îl muşca, se ridica mai sus şi observă între picioare doi motocei.
    Pisica începe să se joace cu ei şi la un moment dat, observă că un şoricel ce era ca mort, începe să se mişte şi să crească.
    Şi-a luat atunci poziţia de asalt, dar când să sară,
    Eva a urlat:
    – Zât! Fir-ai a dracului!!! 😦 😦 😦
    De atunci a rămas lege:
    FEMEIA femeia vasele! 🙂
    Alioșa !!! 🙂 🙂 🙂

    Comentariu de Aliosa — 02/09/2017 @ 9:41 pm | Răspunde

  25. @ ALLL 🙂 🙂 🙂

    ^ Un profesor din Serbia aducea in atentie, cu ceva timp in urma,
    o mica povestire privind pretentiile UDRMR (Uniunea Democrata a Romanilor Maghiarizati din Romania):
    „Un maghiar rupturos, flamand si slab ratacea pe ulitele unui sat romanesc. Un roman de isprava il vede cum abia se mai tara pe ulita, i se face mila de el si-l adaposteste in gospodaria sa. Il spala, il omeneste, il imbraca cu straie noi. Dupa ce se inzdraveneste maghiarul pofteste si la muierea romanului!!!”
    Ei, pana ajcj i-a fost romanului!
    In Romania, unde drepturile minoritatilor sunt fara egal in lume, tupeul liderilor iredentisti maghiari este fara margini!
    Eu apreciez ca a venit momentul in care iredentistii unguri „poftesc si la muierea romanului!”!!!!!!!
    Iredentistii din UDRMR si din Ungaria nesocotesc toate argumentele care atesta perenitatea neamului pelasgo-traco-geto-dac IN AREALUL CARPATO-PONTIC, mint cu nerusinare, folosesc metode marsave de lobby numai si numai pentru a-si promova idealurile iredentiste criminale, chiar si in zilele noastre!
    Sa dau un exemplu: „La terminarea Primului Razboi Mondial, la Conferinta de Pace de la Paris, delegatii Ungariei au prezentat, cu nerusinare, pretentiile la Ardeal aratand (se pot imagina, cu o minte intreaga, asemenea aberatii?) ca in zonele montane si deluroase, din Ardeal, nu exista comunitati romanesti!! Sunt trimise la fata locului cateva misiuni de geografi francezi conduse de geograful Robert Ficheux, care, dupa sistematice cercetari denunta marea minciuna a delegatiei ungare!”. Si marea Unire si-a urmat cursul normal!
    Dar azi, pe langa argumentele arheologice indubidabile, de limba, creatie populara etc., etc. cel mai mare dusman al iredentistilor unguri este ADN-ul! Genetica este matematica si arata clar, daca mai era nevoie, ca pelasgo-traco-geto-dacii sunt stapanii, din vremuri imemoriale, ale pamantului carpato-pontic!.
    Academia Romana are studii genetice detaliate care spulbera pretentiile iredentiste ungare!!!!
    TREBUIE SA FIE PUBLICATE!!!!
    A VENIT VREMEA CA, PE BAZA DOCUMENTELOR, sa se procedeze asemeni geografului francez Robert Ficheux, SI SA SE INCHIDA GURA SI PRETENTIILE ZAMISLITE DIN IMAGINATIA BOLNAVA A MINTILOR IREDENTISTE INFIERBANTATE, privind spatiul intracarpatic si cererile nebune privind placute bilingve in sensul materialului de mai sus!!!!!
    O satisfacere a unor asemenea cereri aberante din partea UDRMR-ului, de catre statul roman, inseamna crima si se adauga politicii agresive dusa in judetele Harghita si Covasna, de UDRMR, de maghiarizare fortata a romanilor din aceste zone ROMANESTI!!!!!
    Iar statul roman si societatea civila, intelectualii romani mimeaza masuri! NU VA JUCATI CU RABDAREA MARIEI SALE POPORUL ROMAN!!!!
    Eu nu sunt adeptul masurilor radicale dar intreb si eu, sa zicem pe adevaratii intelectuali, cate concerte de muzica populara romaneasca, sau usoara, spectacole de teatru etc. au fost organizate in Harghita si Covasna pentru populatia romaneasca minoritara din aceste zone??? Comparati-le, va rog cu deplasarile peste granita ale artistilor romani!!!!!!
    Ce face statul roman pentru a intrerupe masurile aberante, dar agresive, ale autoritatilor unguresti din Harghita si Covasna de interzicere a investitiilor in aceste zone ???^
    Autor : G. Iovan
    Sursa :

    Comentariu de Aliosa — 18/09/2017 @ 9:06 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: