Alioşa

06/01/2018

La Noi ca la Nimeni ( P.a 29-a) .Putred de bogat………..

Filed under: amintiri,generale — Aliosa @ 10:07 am

În loc de MOTTO:
Se spune că ” LĂCOMIA strică OMENIA ” 🙂 😦 🙂
La cei din fotografiile de mai jos,
LĂCOMIA a fost cu folos !!! 😦 😦 😦


media-147479621760179200

Traian Băsescu ( foto dreapta)  fost  președinte al României  10 ( zece ) ani ,două mandate , 2004-2014 ,a făcut ce a făcut ……………..iar acum are în proprietate la NANA , în inima Bărăganului , 300 de HECTARE , adică  3.000.000  de metri pătrați de PĂMÂNT ARABIL clasa CERNOZIOM de unde SCOATE bani NEMUNCIȚI de la ” statul mafiot ” instituit chiar de el în cei ZECE ani de dictatură !!!  😦   😦  😦

Al doilea, putred de bogat este  GENERALUL Marcel Opriș ( foto stânga) făcut  general la ” Apelul Bocancilor ” de Traian Băsescu ca să-l SERVEASCĂ pe  Traian Băsescu !!!  🙂  😦  🙂

” Romul superior care deținea telecomanda numărătorii voturilor e putred de bogat……..

Generalul Opriș, sute de hectare pe crestele Carpaților
Generalul Marcel Opriș a ocupat timp de 12 ani funcția de director al Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS).
A fost numit în această funcție
de președintele Traian Băsescu în decembrie 2005
https://aliosapopovici.wordpress.com/2009/11/22/
și a fost trecut în rezervă de actualul președinte, Klaus Iohannis, la sfârșitul lunii iulie 2017.

Opriș a absolvit Facultatea de Electronică și Informatică din cadrul Academiei Tehnice Militare și a activat tot în domeniul transmisiunilor speciale înainte de Revoluție.
Potrivit CV-ului postat pe site-ul STS, de la numirea sa în funcția de director în decembrie 2005 până la începutul lunii mai 2017, în perioada 1982-1989, Marcel Opriș a fost șef autostație radiodifuziune la UM 02487 București, cunoscută drept unitate de propagandă și război psihologic.

Această mențiune a dispărut brusc din CV-ul lui Opriș după ce, la sfârșitul lunii aprilie 2017, în presă au apărut informații că acesta și un alt ofițer cunoscut, Alexandru Grumaz, fost locțiitor al directorului STS până în 2005, actualmente general în rezervă,

ar fi fost în misiune în fatidica zi de 21 decembrie 1989 în Piața Palatului,
cu ocazia ultimului miting de susținere a lui Nicolae Ceaușescu.
Viitorii generali erau în misiune pe autovehicule care produceau urale și aplauze pentru „cel mai iubit fiu al poporului“ și care de data aceasta au produs un alt fel de sunet (asemănător cu huruitul tancurilor) care a creat panică și busculade în piață.

Afaceri necurate cu prieteni de familie

După numirea în funcția de director a generalului Marcel Opriș, în perioada 2006-2010, STS a încheiat nu mai puțin de 51 de contracte de achiziție publică cu firma Quality Bussines Solutions SRL București, care aparținea unor prieteni de familie, soții Dumitru și Iuliana Nicolau.

Soția generalului Opriș, Camelia, a fost angajată contabilă la această firmă, precum și la SC Omnivision Consultanță SRL, la care era asociat și administrator buna sa prietenă Iuliana Nicolau. Conflictul evident de interese nu l-a împiedicat pe generalul Opriș să ajute firma soților Nicolau să prospere din bani publici. Valoarea totală a celor 51 de contracte a fost de 28.748.709 lei, fără TVA (peste 7 milioane euro).

În urma verificărilor de specialitate realizate de DNA, au fost constatate mai multe încălcări ale legislației în domeniul achizițiilor publice, precum și că prețul achitat de STS ar reprezenta o cheltuială neeconomicoasă, în condițiile în care valoarea totală a adaosului comercial practicat de SC Quality Bussines Solutions a fost deosebit de mare, evoluând, ca medie anuală, de la 25% în 2006 la aproape 54% în 2010.

Cu toate acestea, altfel intransigenta DNA a dispus clasarea cauzei în vara anului 2015, cu mențiunea că nu există nicio faptă penală.

Plângerile formulate împotriva acestei soluții au fost respinse cu rapiditate și cu ușurință de procurorul ierarhic superior (Paul Dumitriu, procurorul-șef adjunct al Secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din DNA) și de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Avere dubioasă dobândită peste noapte

După numirea în fruntea STS a crescut foarte repede și dubios, am putea spune, în mod exponențial, averea generalului Opriș.
În 2005, la numirea în funcție, Opriș a consemnat în declarația de avere doar un apartament situat în București, care era proprietatea soției sale.
În declarațiile de avere depuse în perioada 2010-2011, apar în plus o casă de vacanță în Eforie Sud, 25 de hectare de pădure și 3,4 hectare de pășune în localitatea Podu Dâmboviței, județul Argeș, și 450 mp teren intravilan în localitatea Bragadiru, județul Ilfov.
Terenul de la Bragadiru este situat lângă un teren pe care prietenii de familie Dumitru și Iuliana Nicolau și-au construit o vilă.
Conform unor surse argeșene, generalul Opriș și-ar fi construit o vilă în orașul Curtea de Argeș, pe numele socrilor săi.
Suprafețele de 25 de hectare de pădure și 3,4 hectare de pășune au dispărut din declarația de avere a generalului Opriș începând din 2012.
Această dispariție s-a produs după ce au apărut în presă primele informații privind averea generalului Opriș. Acesta a menționat în declarația de avere pe 2012 că a donat aceste suprafețe unei anumite Ana Vintilă, rezultând că aceasta trebuie să fie o persoană apropiată.

Suprafețele donate nu au fost radiate însă din registrul agricol al comunei Dâmbovicioara, de care aparține localitatea Podu Dâmboviței, de pe numele lui Marcel Opriș. DNA și Agenția Națională de Integritate nu au manifestat însă niciun fel de interes față de modul rapid și dubios de dobândire a averii de către generalul Opriș.

La pensionare, acesta și-a consemnat în declarația de avere apartamentul din București, casa de vacanță din Eforie Sud, patru conturi la Bancpost cu aproximativ 560 mii lei și peste 11 mii euro, acțiuni în valoare de 250 mii lei la Transgaz, Electrica și DIGI Communication MV.

Stăpân peste aproape 300 de hectare de pădure

Angajați din cadrul Direcției Silvice Argeș ne-au semnalat, în cursul acestui an, că generalul Marcel Opriș ar deține, împreună cu alți apropiați, o suprafață mult mai mare de pădure pe raza localității Podu Dâmboviței, respectiv 280 de hectare, precum și că de paza și administrarea acestei păduri s-ar ocupa un alt general, Viorel Bârloiu, care se află la pensie și locuiește în comuna învecinată Rucăr.

În a doua jumătate a lunii octombrie am solicitat relații în acest sens de la Primăria comunei Dâmbovicioara, care mi-a comunicat după o lună că Marcel Opriș și alte două persoane, Viorel Bârloiu și Ana Vintilă, au figurat în evidențele primăriei cu suprafața de 286,34 hectare pădure și suprafața de 1,31 hectare fânețe.

Potrivit răspunsului primit, aceste suprafețe au fost dobândite în anul 2007 prin cumpărare și au fost radiate din evidențe în anul 2017. Aproape sigur că radierea s-a produs după ce am adresat solicitarea de informații publice Primăriei Dâmbovicioara.
Pădurea generalului Opriș este situată pe crestele Munților Piatra Craiului, după ieșirea din localitatea Podu Dâmboviței, pe partea stângă a Drumului Brașovului.
Pădurea este situată într-o zonă de interes turistic deosebit, aflată între două din cele mai căutate locații agroturistice din România, Rucăr din județul Argeș și Bran-Moeciu din județul Brașov.

Conform surselor noastre, generalul Opriș intenționa să construiască un complex agroturistic în zonă și să cultive molizi și paltini albi.
Acum, dacă tot a ieșit la pensie, se poate dedica acestor proiecte.

Trei stele și bugete umflate de la Băsescu

După numirea în fruntea STS, generalul Marcel Opriș a fost fidelizat de președintele Traian Băsescu prin trei avansări în grad:
general cu două stele, printr-un decret prezidențial din 23 decembrie 2006;
general cu trei stele, printr-un decret prezidențial din 1 decembrie 2008;
general cu patru stele, printr-un decret prezidențial din 30 noiembrie 2011.

Trei avansări, trei stele de general, în doar ȘASE ani, constituie un record fără precedent.
Opriș și-a dovedit loialitatea și slugărnicia pe măsură.

După contestatele alegeri prezidențiale din 2009
https://aliosapopovici.wordpress.com/2009/11/22/
generalul Opriș a fost acuzat că ar fi implicat STS în susținerea candidatului PDL, Traian Băsescu, mai exact, i s-a imputat că în ziua votului STS ar fi transmis alegătorilor SMS-uri prin rețelele de telefonie mobilă, prin care Băsescu era dat câștigător,
iar în noaptea de 6 decembrie 2009
( NR : întâlnirea din sufrageri generalului Gabriel Oprea
https://aliosapopovici.wordpress.com/2017/10/29/
ar fi ajutat PDL în manipularea rezultatelor alegerilor, în cadrul unei operațiuni denumite
„Taurul“.
Pe această temă, în februarie 2010 i-am adresat o interpelare directorului STS, Marcel Opriș, care avea rang de secretar de stat, dar nu mi-a răspuns niciodată la acuzațiile aduse.
În ianuarie 2012 am revenit asupra acuzațiilor printr-o declarație politică, iar în luna mai 2012 am formulat o sesizare către Direcția Națională Anticorupție, prin care am solicitat cercetarea generalului Opriș și sub aspectul implicării sale și a STS în fraudarea alegerilor prezidențiale din 2009.

DNA nu a întreprins însă niciun fel de cercetări în acest sens, iar după trei ani, în vara anului 2015, a disjuns cauza sub acest aspect și a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel București.

În martie 2017, Parchetul susmenționat a clasat cauza cu motivarea că nu au putut fi administrate probe concludente privind implicarea frauduloasă a generalului Opriș și a STS.
După peste șapte ani era, într-adevăr, destul de dificil să mai administrezi probe concludente.

Cert este că, după realegerea președintelui Traian Băsescu, generalul Opriș și STS au fost răsplătiți pe măsură.

Printr-un decret din 19 decembrie 2010, președintele Băsescu l-a decorat pe generalul Opriș cu Ordinul Național „Steaua României“, în grad de ofițer, pentru „rezultatele remarcabile obținute în organizarea și coordonarea STS“.

Pe de altă parte, prin legea bugetului de stat pe anul 2010, STS a beneficiat de cea mai mare majorare de buget, cu circa 40% față de anul precedent, alocându-i-se suma de 466,5 milioane lei.
STS a avut în 2010 cea mai spectaculoasă creștere a bugetului în rândul serviciilor secrete, depășind de două ori bugetul Ministerului Comunicațiilor.
Protejat până la capăt
Atât dobândirea, cât și înstrăinarea unei suprafețe atât de mari de pădure comportă dubii care trebuie clarificate de instituțiile abilitate.

Cine este și ce a făcut generalul Marcel Opriș, se cam știe.
Despre generalul Viorel Bârloiu se știe că a fost ofițer de armată și că a ocupat funcția de secretar al CSAT în perioada 2003-2006, servindu-i astfel pe președinții Ion Iliescu și Traian Băsescu.
În ceea ce o privește pe Ana Vintilă, credem că este o rudă apropiată, probabil mama sau sora Iulianei Nicolau, soția patronului firmei abonate la contracte cu STS și prietena de familie a soților Opriș, care a avut numele de fată Vintilă.
Astfel se conturează versiunea că pădurea de pe crestele Carpaților ar fi fost cumpărată din profitul (sau para-ndărătul) realizat în urma afacerilor dintre STS și Quality Bussines Solutions.

Marele stăpân al pădurii de pe crestele Carpaților a fost generalul Opriș.
Prin pădurea sa trece o rețea electrică de înaltă tensiune, în proximitatea căreia au fost efectuate în cursul anului trecut lucrări de curățare a crengilor arborilor care se apropiau de cabluri.
Atunci când o echipă de muncitori au ajuns în acest scop în zonă, generalul Bârloiu i-a oprit și le-a solicitat să-l contacteze pe generalul Opriș, pe care l-a prezentat drept proprietarul pădurii.
Opriș s-a deplasat ulterior la fața locului și a solicitat echipei de muncitori să curețe crengile cu maximă atenție în pădurea sa.

Generalul Opriș a avut curajul să se implice în astfel de afaceri veroase, astfel încât a beneficiat de protecția președintelui Traian Băsescu.

DNA și ANI nu au avut curajul nici măcar să-i ceară să dea cu subsemnatul.

Opriș a supraviețuit în funcția de director al STS și după ce Victor Ponta i-a pus gând rău când a ajuns premier în 2012.
Ponta a făcut atunci mare tam-tam că va trece STS în subordinea Guvernului, urmând ca USL să inițieze un proiect de lege în acest sens.
Ulterior nu s-a mai auzit nimic despre acest proiect, iar generalul Opriș a rămas în funcție, sub tutela președintelui Băsescu.
Prețul menținerii sale în funcție s-a aflat mai târziu:

STS a încheiat contracte de peste 15 milioane euro cu firmele fostului deputat PSD Sebastian Ghiță, bunul prieten al premierului Ponta și al foștilor șefi ai SRI, George Maior și Florian Coldea.

Opriș a rămas în funcție și jumătate din mandatul președintelui Iohannis.

Cert și simptomatic este că procurorii lui Kovesi și Lazăr nu au avut până acum ochi, urechi și glagorie pentru afacerile și averea celui mai longeviv șef al STS.
Autor,Valer Marian
Sursa :
http://www.justitiarul.ro/romul-superior-care-detinea-telecomanda-numaratorii-voturilor-e-putred-de-bogat/
Iar ca TITLUL aceste postări să fie credibil 100% iată încă un exemplu de ” ȚOPĂIALĂ ” guvernamentală 🙂 😦 🙂 din care rezultă cu subiect și predicat la
” La Noi ca la Nimeni” 🙂 😦 🙂
are un solid substrat și de aceea, merită cu prisosință ANALIZAT și COMENTAT !!! 🙂 🙂 🙂

La doar două săptămâni după ce a interzis CUMULAREA pensiilor speciale cu cele din sistemul public, Guvernul PSD&ALDE condus de premierul PSD-ist Mihai Tudose, din motive doar de el și cei doi lideri ai Coaliției de Guvernare,PSD&ALDE , s-a răzgândit !!! 🙂 😦 🙂

Prin Ordonanța de Urgență nr. 116 din 28 decembrie 2017, cabinetul Tudose a acordat INSPECTORILOR ANAF posibilitatea de a fi RĂSPLĂTIȚI cu bonusuri de până la 15% din sumele încasate.
– Pentru MILITARII ACTIVI care MOR pe pământ STRĂIN c-așa a vrut fostul președinte al României Traian Băsescu și vrea ACUM și actualul președinte al României, Klaus Werner Iohannis,

DE CE NU se ACORDĂ nici un fel de BONUS la pensie ??? 🙂 😦 🙂

Iar ca ȚOPĂIALA GUVERNAMENTALĂ ROMÂNEASCĂ să intre în Cartea Recordurilor, CABINETUL Tudose, a LEGIFERAT ” țopăiașa guvernamentală ” prin MODIFICAREA așa în treacăt 🙂 😦 😦
a LEGII nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Cum??? 🙂 😦 🙂
A ABROGAT alineatul 4 al articolului 51 care, spunea cu subiect și predicat că :

„Pensia din sistemul public de pensii NU poate fi CUMULATĂ cu o pensie de serviciu/indemnizație pentru limită de vârstă reglementate de legi cu caracter special” !!! 🙂 🙂 🙂

CULMEA ” țopăielii guvernamentale ” este că, alineatul ABROGAT,
fusese INTRODUS în lege cu doar două săptămâni în urmă,
prin Ordonanța de Urgență nr. 103, adoptată de același Guvern Tudose în ședința din 14 decembrie 2017.

Interdicția de a cumula PENSIA de SERVICIU cu PENSIA din sistemul public urma să se aplice de la 1 ianuarie 2018………………………

– Tu, ce părere ai versus cele sus postate ??? 🙂 🙂 🙂
Indiferent de părerea ta, EU, din toată INIMA-ți voi URA :
Weekend plăcut ! 🙂

și…………………………………,

boboteaza_botezul_domnului_sa_va_aduca_pace_si_sanatate_lumina_si_ajutorbotezul-domnului-si-sfantul-ioan
Alioșa !!! 🙂 🙂 🙂

Reclame

01/01/2018

Sorcova marelui tribun ………………

Filed under: amintiri — Aliosa @ 8:30 am

Bună dimineața !!! 🙂  🙂  🙂

Un început de Zi, Lună și An Nou,2018, plăcut !!!   🙂  🙂  🙂

 


 

 

În loc de cuvinte pompoase , urări mincinoase, promisiuni stufoase pentru a obține LIK-uri și COMENTARII ” off topic” voi posta acum la început de AN 2018, anul CENTENARULUI marii UNIRI de la 1 DECEMBRIE 1918 , ” SORCOVA ” marelui TRIBUN ROMÂN

Corneliu Vadim Tudor scriitor, istoric,poet, pamfletar, fost parlamentar, trecut în cele veșnice PREA DEVREME  😦   😦   😦

și în condiții SUSPECTE ce pot avea legătură chiar cu POEZIA-pamflet de mai jos :

 

” Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie:
Scapă cît mai iute de masonerie!

https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2017/12/29/informatie-soc-regele-mihai-si-mugur-isarescu-sunt-de-fapt-verisori/amp/

https://www.cocoon.ro/regele-mihai-si-ambasadorul-sua-alan-green-l-au-numit-pe-mugur-isareascu-guvernatorul-bnr/embed/#?secret=3K6Rx6GW3V

  •     De parcă ROMÂNIA n-ar fi în stare, masonul Mugur Isărescu  Mugur Isărescu cu ordinul mason la gâtguvernatorul BNR,foto stânga,cu ordinul masoneriei  la gât, a TRIMIS spre PĂSTRARE la LONDRA, mai mult de jumîtate din REZERVA de AUR a ROMÂNIEI  ! 😦  O parte din rezerva de AUR a ROMÂNIEI !

 

http://ioncoja.ro/izmene-pe-calatori-sau-cu-aprobarea-cui-a-scos-mugur-isarescu-aurul-romaniei-din-tara/

 

http://www.capital.ro/romania-are-cea-mai-mare-rezerva-de-aur-din-europa-centrala-si-de-est-mai-mult-de-jumatate-este-la-londra.html

Numai neamuri proaste, şmecheri, impostori
Toţi sînt Mari Maeştri (în a trage sfori).
Poartă şorţ, galoane şi-alte tinichele
Plini de semne sacre şi de lanţuri grele.
Ei se trag, cu toţii, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scrişi în catastif.
Sînt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Şi cu manelistul Jean de la Craiova.
Şi cu Fulgerică, zis şi Bragadel
Care face-n spume bere caramel.
Ce solemnitate! Şi ce jurăminte!
Toţi sînt Fraţi de Ordin şi de lucruri sfinte!
Plini de importanţă, nimeni nu-i ca ei
Au ceva din puiul rumen, cu mujdei.
E o stare bună, de suficienţă
Ei au luat caimacul, merg doar la esenţă.
Peste tot au oameni, siguri, la butoane
Ei adoră, zilnic, altfel de icoane.
Dumnezeu le este ,,Mare Arhitect”
Temple – nu Biserici, ce vreţi mai direct?
Cui jură credinţă, lăcrimînd pios?
Forţelor oculte, nu şi lui Hristos.
Toţi vor să parvină, brusc, pe scurtătură
Ei vor să răstoarne legile-n natură.
Funcţii şi onoruri aprig sînt vînate
Prostul avansează doar pentru că-i Frate.
Eu cunosc prea bine lumea de ocară
A masoneriei de la noi din ţară.
N-are idealuri, ci doar interese
Intrigă, şi bîrfă, lupte tot mai dese.
Primitivi sînt unii, n-au nici o valoare
Nu ştiu nici să scrie, hoţi de drumul mare
Interlopi cu ştate vechi în puşcărie
Şi-au găsit refugiul în masonerie
Ocoliţi de Lege, fiindcă ei sînt fraţi
Chiar cu cei mai vajnici dintre magistraţi.
Iar de la o vreme, după cum se ştie
Şi muieri fac parte din masonerie.
Doamne, ce ridicol! Şi ce degradare!
Le priveşte lumea ca pe vrăjitoare.
Sînt femei cu barbă şi cu voce groasă
Nu au altă treabă? N-au copii acasă?
Au schimbat şi şorţul de bucătărie
C-un şorţ geometric, de masonerie.
Ele joacă rolul unor amazoane
N-au feminitate – doar nişte şabloane.
Lume subterană e masoneria
Şubredă ca fumul şi butaforia.
N-au zidit o casă toţi aceşti ,,zidari”
Ei, de trei milenii, sînt doar panglicari
Ritualuri false, ce s-au perimat
Ca o operetă într-un bîlci uitat.
Noi s-avem în viaţă doar un etalon:
Împăratul Lumii nu a fost mason.
Templul Lui slujiţi-l, nu un zid surpat
Mai e timp să puneţi capăt la păcat…

Tradatorii masoni sunt tipul de tradator care, cu regularitate, isi prezinta raportul informativ „centralei” iezuite din Romania.
Vorbim de masoni de rang inalt. Cei de rang inferior, in ciuda mandriei, prosperitatii si sigurantei „relative”, pot fi incadrati la „idioti utili”.
Francmasoneria este in afara Constitutiei, in afara spiritului democratic si in afara valorilor care inalta fiinta umana”
Corneliu Vadim Tudor
Pamflet scris sîmbătă, 13 septembrie 2014, de Sf. Corneliu Sutaşul ” .

Sursa :
http://dorcalator.biz/poezia-pentru-care-se-presupune-ca-a-fost-omorat-vadim-tudor-cuvinte-grele/
La Mulți Ani tuturor ROMÂNILOR oriunde s-or afla acum la ceas de primă oră , primă zi și primă lună a ANULUI NOU !!!
La Mulți Ani ROMÂNILOR ce poartă numele de VASILE !!! 🙂 🙂 🙂

https://www.libertatea.ro/stiri/sfantul-vasile-traditii-si-superstitii-pe-1-ianuarie-1690000

La Mulți Ani 2018

iubiților mei NEPOȚEI ,

EMANUEI și ANDREI 0-bunicu-cu-cei-2-nepoti-emanuel-si-andreipărinților lor, bunicilor și bunicuților,fraților, surorilor și rudelor !!!  🙂  🙂  🙂

De pe malul    DUNĂRII   bătrâne

 

Pe malul DUNĂRII la vizita unei fregate de război, vara lui 2017.Alioșa vă dorește un An Nou 2018 cu sănătate, prosperitate,realizări mărețe și  postări istețe !!!  🙂  🙂  🙂

 

13/12/2017

Un MATERIAL ce trebuie CITIT, ANALIZAT și ținut MINTE !!!

Filed under: amintiri,generale — Aliosa @ 5:59 pm

În loc de motto:
ISTORIA este cea mai frumoasă POVESTE ! 🙂
Și cum mie mi-a plăcut de mic copil ISTORIA NEAMULUI ROMÂNESC ,
o iubesc și acum cu aceeași pasiune chiar dacă uneori, SPUNÂND ADEVĂRURI petrecute dar nu de toți percepute 😦
îmi atrag dușmănia și dezaprobarea unora și chiar calomnii din partea altora……………
Navigând cu drag pe NET am găsit un material care mi-a atras atenția din mai multe puncte de vedere 🙂
dar în primul rând am observat că

se ADESEAZĂ în exclusivitate GENERAȚIEI care seară de seară , PROTESTEAZĂ ,PROTESTEAZĂ,PROTESTEAZĂ chiar și împotriva amplasării de către PRIMĂRIA CAPITALEI a unui TÂRG de CRĂCIUN în Piața Victoriei

PROTESTEAZĂ împinsă  de la spate de forțe OCULTE interne și externe (binom&trinom&USR&PNL&PDL&ONG-urisoroșisto-cioloșiste),
împotriva a orice vrea să facă coaliția de guvernare PSD&ALDE, inclusiv împotriva  schimbării LEGILOR JUSTIȚIEI ,legi NEDEZBĂTUTE în PARLAMENTUL ROMÂNIEI 😦 😦 😦
NETRECUTE în 2006 prin VOTUL PARLAMENTARILOR celor două CAMERE 😦 ci TRECUTE prin ASUMAREA RĂSPUNDERII ministeriale de procuroarea comunisto-securisto-pedelisto-băsistă, Monica Macovei, ministrul justiției la acea vreme, numită fiind de Traian Băsescu ,ajuns președintele României chiar dacă avea DOSARE PENALE pe rol de pe vremea când a fost ministrul transporturilor în guvernarea CDR și de pe vremea când a fost primarul general al Bucureștiului( dosarele FLOTA, casa din Mihăileanu, spălarea de bani cu Cășuneanu șamd )
Nu trebuie să fii neapărat deștept ca să îți dai seama că treburile în SRI nu au MERS și încă nu MER bine.
În plus, față de noi, semnatarul materialului de mai jos ce va fi postat cu GHILIMELELE de rigoare ,
semnatar pe care l-am dezavuat permanent , are informații din sistem,
fiindcă multe ”cadre de conducere” din SRI s-au ” adăpat ”de la el !!! 🙂 😦 🙂
Chiar dacă nu mai sunt în sistem ,aceste cadre sunt încă la curent cu evoluția SRI .
NU postez materialul pentru mărirea numărului de vizitatoare și vizitatori din ȚARĂ și din lumea întreagă virtuală,
NU vă cer să COMENTAȚI , nici măcar să-l CITIȚI ……
îl POSTEZ în primul rând pentru MINE 🙂 🙂 🙂
și NU în ultimul rând,îl POSTEZ pentru că, semnatarul materialului ce urmează ,
SPUNE lucrurilor pe nume,
SPUNE lucrurile așa după cum le-am perceput și EU de-a lungul anilor de după LOVITURA de STAT din DECEMBRIE 1989 , spune ADEVĂRURI de foarte mulți ȘTIUTE dar TRECUTE cu VEDEREA sau ASCUNSE INTENȚIONAT omului de rând :
https://aliosapopovici.wordpress.com/2017/12/

”Cronologia colonizării, începând cu George Maior și predarea SRI-ului americanilor.
„Post coitum omne animalium triste est” *

Atenționarea Departamentului de Stat al SUA adresată Parlamentului României,
vizavi de Legile Justiției, a fost tradusă de domnul ministru Tudorel Toader,
cu o exactitate didactică de invidiat și pe înțelesul oricărui debil mintal:

– Mi s-a arătat cât și cum mi se permite.

A fost momentul în care americanii n-au mai simțit nevoia să mascheze realitatea din spatele așa zisului „parteneriat strategic”, arătând adevărata natură a relațiilor dintre România și SUA, provocând o reală tristețe chiar și în rândul celor care au făcut posibilă o asemenea stare de lucruri.

Odată sfâșiat acest val al aparențelor, toată clasa politică, în frunte cu nedemnul ei președinte, a arătat cât de insignifiantă este, și cât de limitată în luarea unor decizii determinante în folosul celor care i-au ales.

Fără a fi perfect, proiectul de modificare a Legilor Justiției propus de Tudorel Toader și dezbătut în Parlament este o încercare profesionistă de reformare a sistemului juridic, menit, printre altele, și să scoată acest sistem din mâna americanilor.

În ciuda faptului că decisesem ca anumite informații să ți le dau cu ocazia publicării romanului la care lucrez, evoluția evenimentelor m-a convins,

generație,

să-ți dau acum informațiile necesare, pentru a înțelege corect ce se întâmplă în spatele sloganurilor care scot zeci de mii de români în stradă, români care, fără să realizeze, susțin cauza adevăratului tău dușman.

Astăzi, generație, nu PSD-ul este dușmanul tău, ci cel care se vrea stăpân în casa ta, folosindu-se de sute de unelte îndoctrinate din Serviciile Secrete și Justiție.

Culmea ironiei este că și aceste unelte cred că-și servesc țara, fără să-și dea seama cât rău i-au făcut și îi fac încă. Iată,
GENERAȚIE ,
cum s-au desfășurat faptele care au transformat țara ta într-o COLONIE americană și pe tine într-o SERVITOARE în propria-ți casă…………………………
1. 2004 – Traian Băsescu este ales președinte al României;
2. El cere și obține protecția americană, oferind la schimb suveranitatea țării,
prin punerea totală la dispoziție a serviciilor de informații;
3. Începe procesul de vasalizare pe baza unui plan venit de la Washington;
4. Lui Radu Timofte, șef al SRI la acea vreme, Băsescu îi cere să amplifice eforturile instituției de racolare de ofițeri acoperiți din presă, parchete, instanțe de judecată, partide politice;
5. Tot lui Radu Timofte i se cere să intercepteze telefoanele tuturor oamenilor cât de cât importanți din politică, administrație, business, presă, începând de la nivel local și până la cel central. Americanii pun la dispoziție cea mai performantă stație de ascultare din Europa;
6. Sunt răpiți cei trei jurnaliști, apare în peisaj Coldea și o suspectă dispariție a 4 milioane de dolari, din cele 12 cerute ca răscumpărare de către răpitori;
7. Timofte este demis și apare Maior;
8. Detașamente întregi de ofițeri CIA și ofițeri FBI ocupă birourile SRI ca „sprijin logistic” și de know-how pentru „nepricepuții” securiști români;
9. Procesul de racolare și interceptare continuă, atingând cote halucinante. Interceptările fără mandat erau făcute atât prin stația americană de ascultare, cât și prin serviciul de protecție al instituției;

10. Printr-o fraudă uriașă (episodul de la Paris fiind o parte măruntă a întregului) și „glonțul de aur” pus la dispoziție de serviciile de informație americane prin arestarea în Indonezia a lui Nicolae Popa, Traian Băsescu este reales președinte al României în 2009;

11. Pe baza înregistrărilor făcute se deschid sute de dosare penale;
12. Toate centrele de putere din România, începând de la cele locale și până la cele centrale, sunt anihilate;
13. Elitele din politică, administrație și afaceri sunt fie arestate, fie discreditate;

14. Băsescu dispare și în peisaj apare noul președinte – Iohannis;

15. Personaj mediocru, fără anvergură politică, infractor de drept comun prin însușirea frauduloasă a unor case, se predă în totalitate americanilor, la fel ca predecesorul lui;
16. Folosind aceleași mijloace, continuă anihilările a ceea ce a mai rămas în picioare după masacrul din 2009-2014.
17. Atunci când nimeni nu se mai aștepta, societatea românească generează un nou centru de putere la alegerile din 2016, avându-l în frunte pe Liviu Dragnea, secondat de Călin Popescu Tăriceanu;

18. Crezând că Iohannis nu mai are cum să livreze ce a promis, americanii decid să-și ascundă urmele, aruncând în spatele a doi funcționari români, Coldea și Kovesi, toate ticăloșiile pe care ei le-au comandat, la început prin Băsescu și apoi prin Iohannis;
19. Trupele SRI par a se retrage în cazărmi;
20. Evident că nu este o retragere ci doar o repliere, până în momentul în care noii șefi ai SRI reușesc să intre în controlul deplin al instituției.

Astea sunt faptele, GENERAȚIE.
Astea sunt realitățile din spatele sloganelor pe care le auzi
sau le vezi pe pancartele purtate de către concetățenii tăi.
Astăzi SRI este controlat în totalitate de americani,
iar prin SRI sunt controlate aproape toate instituțiile statului român.

Deci, JUSTIȚIA trebuie smulsă din mâna americanilor,
băi GENERAȚIE, pentru că statul român să poată începe lungul drum spre independență.
Am citit de-a lungul timpului o mulțime de comentarii pe paginile de Facebook și pe blog în care mi se spunea că mai bine slugă la americani decât la ruși.
Băi  GENERAȚIE, dar tu stăpână nu știi a fi ?  ”  .

Sursa :

http://sov.ro/2017/12/05/capitolul-60-post-coitum-omne-animalium-triste-est/

Alioșa .

05/12/2017

Lucruri mai puțin cunoscute despre fostul Rege Mihai !!!

Filed under: amintiri,generale — Aliosa @ 10:02 pm

În loc de motto:

Acest articol  îl  am în ” DRAFT ” din vara dar, NU  l-am PUBLICAT din mai multe considerente și NICI ACUM nu-l PUBLICAM dacă NU auzeam în media vorbită tot felul de ABERAȚII, INEPȚII , NEADEVĂRURI  istorice,PRESUPUSURI și………..tot felul de lucruri bizare ,după anunțul trist al trecerii în neființă astăzi 5 decembrie 2017 la ora 13.00 ( ora României ) la reședința privată din Elveția a Regelui MIHAI al ROMÂNIEI ,ultimul   ȘEF de STAT supraviețuitor al celui de al Doilea Război Mondial , Dumnezeu să-L odihnească în pace regele Mihai 11709640_706847376128657_5256363369757452271_n

Persoane ce-și dau IMPORTANȚĂ au  defilat toată ziua pe la toate posturile de televiziune dându-și cu PĂREREA despre statutul urmașilor defunctului Rege Mihai , a SUCCESIUNII la TRONUL României șamd NEȘTIIND   prea multe  despre MONARHIE

http://www.ziarulnatiunea.ro/2016/07/06/adevarul-despre-monarhia-din-romania-o-cersatoare-a-unei-luxoase-mile-publice/

și foarte puțin sau deloc despre EVENIMENTELE politico-militare din perioada 1940-1947 !!!  😦  😦  😦  Nu degeaba marele ISTORIC  Nicolae Iorga a spus :
” Cine UITĂ, nu MERITĂ ”

Mai jos voi publica în GHILIMELELE de rigoare fără a ADĂUGA sau ȘTERGE vreun CUVÂNT  un material rezultat din studierea temeinică de către Prof.univ.dr.Corvin Lupu a documentelor istorice ale acelei perioade aflate în ARHIVELE statului român !!!  🙂  🙂  🙂

” Aspecte juridice și istorice ale părăsirii tronului României de către Carol al II-lea și Mihai I
Prof. univ. dr. Corvin Lupu
Duminică, 30 Iulie 2017 11:26

În istoriografia românească se folosește adeseori, chiar de regulă, termenul de abdicare privitor la momentul istoric al părăsirii tronului României și plecării din țară a regelui Carol al II-lea, în ziua de 7 septembrie 1940.
Termenul abdicare înseamnă renunțarea definitivă la tron, cu pierderea tuturor drepturilor prezente și viitoare asupra coroanei.
Conotația termenului este fără echivoc.
Acest moment istoric poate fi privit și din perspectivă juridică, ceea ce completează imaginea asupra acelui foarte complex eveniment.
Reamintim că în 4 septembrie 1940 generalul Ion Antonescu a fost chemat la palat de regele Carol al II-lea și numit prim-ministru al României, prin decret regal.
În 6 septembrie 1940, printr-un alt decret regal, Carol al II-lea a acordat prerogativele de Conducător al Statului generalului Ion Antonescu, dându-i depline puteri executive, dar și puteri legislative.
În acest sens, Decretul-regal din 6 septembrie 1940, semnat de regele Carol al II-lea menționa la Art. I:

„Investim pe d-l general Ion Antonescu, președintele Consiliului de Miniștri,
cu depline puteri pentru conducerea statului român”.

A doua zi, prin Decretul 3053, regele Carol al II-lea a restrâns lui Mihai prerogativele regale, ceea ce a însemnat practic și modificarea formei de organizare a monarhiei din România[1].
Or, părăsirea tronului României și plecarea din țară a regelui Carol al II-lea, în 7 septembrie 1940, nu a fost un act de abdicare.
Într-o lucrare la care sunt coautor, se arată că:
„În seara lui 5 septembrie 1940, a avut loc în București o mare manifestație politică a tinerilor.
Majoritatea zdrobitoare erau legionari.
Ei l-au acuzat pe rege ca fiind principalul vinovat de dezastrul țării și i-au cerut ferm demisia.
Regele a cerut generalului Dumitru Coroamă[2] să reprime manifestația.
Generalul a declarat că mai bine se lasă împușcat pe sine decât să ordone foc împotriva tinerilor țării.
Antonescu l-a somat pe rege să părăsească țara în 24 de ore.
Elena Lupescu a încercat să-l scoată din țară și pe prințul Mihai, dar tentativa ei a eșuat.
Carol al II-lea a renunțat la tron, trecând în seama fiului său Mihai sarcinile domniei.
De asemenea, a suspendat Constituția din 1938 și a dizolvat corpurile legiuitoare. În actul pe care l-a semnat, Carol al II-lea nu a inserat cuvântul abdicare, ci a menționat doar că trece prerogativele regale în sarcina fiului său Mihai, lăsându-și posibilitatea legală de a reveni pe tron, dacă situația ar mai fi făcut posibil acest lucru.
În 7 septembrie, Carol al II-lea a părăsit țara în condiții dramatice, alături de Elena Lupescu și de Ernest Urdăreanu, împreună cu mari valori, în aur, valută, bijuterii și opere de artă”[3].

Doresc să menționez că atunci când generalul Coroamă a refuzat să tragă în manifestanți, aceștia erau pașnici, nu avea loc o intervenție străină în țară, iar manifestarea era făcută în sprijinul apărării țării, împotriva repetatelor cedări teritoriale, acceptate fără luptă de către regele Carol al II-lea care își asumase întreaga putere în țară.
Practic avea loc o revoluție legionară, or nici măcar dușmanii Legiunii nu o acuzau de lipsă de patriotism sau de rea-credință față de țară.
Când Antonescu i-a cerut regelui să părăsească țara, promițându-i asigurarea securității, aflat într-o situație fără ieșire, Carol al II-lea s-a adresat națiunii cu următorul text:
„Români, Vremuri de adâncă tulburare și îngrijorare trec peste scumpa mea țară.
De acum zece ani, de când am luat locul de adâncă răspundere de a fi cârmaciul Patriei mele, fără răgaz, fără odihnă și cu cea mai desăvârșită dragoste, m-am străduit să fac tot ce conștiința mea îmi poruncea pentru binele României.
Azi, zile de vitregie nespusă îndurerează Țara, care se găsește în fața unor mari primejdii.
Aceste primejdii vreau în marea mea dragoste pentru acest pământ, în care am fost născut și crescut, să le înlătur, trecând azi fiului meu, pe care știu cât de mult îl iubiți, grelele sarcini ale domniei.
Țara mea să fie păzită de Dumnezeul Părinților noștri, care să-i hărăzească un cât mai falnic viitor.
Trăiască România! Carol R.”[4].

Observăm că regele Carol al II-lea nu a abdicat, ci a trecut sarcinile domniei în seama fiului său, după care a fugit urmărit de legionari care doreau să-l pedepsească pentru actele sale criminale săvârșite împotriva Mișcării Legionare. Mai potrivit este să afirmăm că regele a fost alungat din țară de Antonescu, la presiunea exercitată în stradă de Mișcarea Legionară.
În același timp, cu toate că i-a cerut lui Carol al II-lea să plece din țară, generalul Antonescu nu i-a cerut să abdice, ci doar să plece, pentru ca generalul să poată liniști strada și Mișcarea Legionară din întreaga țară, fără vărsare de sânge și pentru a putea forma un guvern care să scoată România din impasul uriaș în care se afla.

Prințul Mihai a rămas în țară, fiind recunoscut ca rege de către Antonescu și de către guvernul militaro-legionar care s-a format.
Această recunoaștere nu poate însă da gir de legalitate schimbării purtătorului coroanei regale din România.
Carol al II-lea nu a abdicat de la tron și s-a prezentat pe parcursul vieții, în diverse împrejurări, ca fiind regele României.
În același timp, nu erau îndeplinite condițiile constituționale pentru ca Mihai să fie recunoscut legal ca rege.
După cum am arătat, Constituția și corpurile legiuitoare fuseseră desființate și Mihai nu avea în fața cui să depună jurământul, în conformitate cu Regulamentul Casei Regale și a prevederilor constituționale pe care se baza întreaga istorie a Casei Regale.

Carol al II-lea nu a renunțat niciodată la perspectiva reîntoarcerii pe tronul României.
Și sovieticii l-au luat pe regele Carol al II-lea în calculele lor politice privitoare la viitorul României.
La 24 mai 1944, Stalin era informat cu următoarele:
„La 22 mai a.c. a avut loc o discuție cu generalii prizonieri de război români Mazarini, Lascăr, Dimitriu, Nedelea și Brătescu despre atitudinea lor față de fostul rege român aflat în emigrație și despre atitudinea diferitelor cercuri politice și militare din România față de el.
Generalii români prizonieri participanți la discuție au în mare o părere pozitivă despre fostul rege Carol și și-au exprimat intenția să colaboreze cu regele… Carol numai dacă el va sprijini guvernul Uniunii Sovietice și că vor refuza să acționeze alături de el, în cazul în care Carol va sprijini numai S.U.A. și Anglia.
Majoritatea ofițerilor vechi îl va sprijini pe Carol, dacă acesta din urmă se va manifesta contra nemților…
Fiind monarhiști ca vederi, generalii consideră că monarhia constituțională este cea mai bună formă de guvernământ a României, în perioada postbelică…”[5].

Deci, cum arătam mai sus, pentru ca principele Mihai de România să dețină legal coroana regală a României, conform Constituției din 1923, ar fi trebuit să fie recunoscut de Parlament și să depună jurământul în fața aleșilor poporului. Dar, pe parcursul anilor în care a condus țara, Ion Antonescu nu a restabilit activitatea parlamentară, conducând cu ajutorul guvernului și a consilierilor săi.
Mihai nu a avut condiții istorice pentru a putea fi rege constituțional.

În lumina celor afirmate mai sus, putem să reținem și ideea că Mihai nu a îndeplinit condițiile legale pentru a-și asuma răspunderea oficială de conducător al statului care să-i permită să ia
Act-abdicare-1947
decizia istorică de a-l aresta pe generalul Antonescu.
În perspectiva propusă în rândurile de mai sus, actul de la 23 august 1944 iese și mai mult în evidență ca fiind o uzurpare a puterii legal instituită prin decretele regelui Carol al II-lea.
Acest act a fost o lovitură militară de stat împotriva conducătorului statului, dată de prințul Mihai de România, în calitatea sa de „cap al oștirii”, calitate pe care i-a conferit-o Decretul 3053, Art. II, lit. a)[6].
Avem în vedere faptul că la data când Carol al II-lea l-a desemnat prin decret regal pe Antonescu ca și Conducător al Statului, el deținea legal coroana României.

La 30 decembrie 1947, Mihai de România a abdicat pentru el și pentru urmașii săi, menționând explicit acest lucru în documentul pe care l-a semnat și care nu a fost contestat decât de el însuși, mai târziu.
La abdicare, Mihai a obținut din partea statului român, la cererea generalissimului Iosif Visarionovici Stalin, o rentă lunară pe viață în valoare de 10.000 de $, pe care a încasat-o regulat până în anul 1985,
când Nicolae Ceaușescu, probabil sfătuit, a dispus sistarea plăților către fostul rege.

Referitor la abdicarea sa, Mihai a afirmat că aceasta s-ar fi făcut „sub amenințarea pistolului”, fapt care a fost infirmat de cercetările noastre și ale altor autori.
Privitor la acest aspect, într-o lucrare a mea am arătat că:
„Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej au ajuns la Palatul Elisabeta pe la ora 13.
Convorbirea lor cu regele și regina-mamă a fost înregistrată.
Petru Groza a început discuția:
« Ei bine Maiestate, a sosit timpul să aranjăm o despărțire prietenească.
Am venit în problema importantă pe care am discutat-o cu câteva zile înainte.
Problema de a pune capăt monarhiei.
La urma urmei, v-am avertizat că va trebui să vă pregătiți pentru așa ceva.
Trebuie să înțelegeți că nu mai există loc în România pentru un rege ».
Mihai I a părut surprins şi a răspuns că are nevoie de
„…48 de ore pentru a-mi analiza situația”.
Demnitarii care-l somau pe rege i-au spus că nu vor pleca fără ca actul de abdicare să fie semnat.
Regele s-a retras în altă cameră și apoi a revenit și a semnat abdicarea în prezența lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și a lui Petru Groza.
După ce documentul semnat a ajuns în mâna sa,
Petru Groza i-a arătat reginei-mamă buzunarul unde avea pistolul,
pe care a spus că l-ar fi luat pentru ca să nu pățească precum Antonescu,
care fusese arestat cu ocazia unei vizite la Palat.
Aceasta a fost ceea ce, mai târziu, s-a numit «amenințarea » regelui cu pistolul de către Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Mai târziu, Mihai I a spus că în cursul audienței ar fi avut loc altercații verbale,
că Maiestatea Sa ar fi cerut o consultare populară și a spus că Petru Groza ar fi încercat să amenințe cu un dosar conținând un document compromițător și că l-ar fi avertizat să nu ia contact cu americanii și englezii, că garda regală ar fi fost arestată și telefonul tăiat.
Regele a declarat că nu se aștepta în acel moment la abolirea monarhiei,
nu a vorbit despre punerea sa în gardă, de către Petru Groza, privitor la acel act, dar a recunoscut că a discutat cu el problema căsătoriei cu prințesa Ana de Bourbon Parma[7].
Faptul că regele se aștepta la acest moment este dovedit și de scoaterea din țară a unei serii de vagoane cu bunuri, încă din noiembrie 1947, cu ocazia deplasării lui Mihai la nunta prințesei Elisabeta a II-a, viitoarea regină a Marii Britanii.
Este foarte probabil că regele a trebuit să se întoarcă în România, după vizita în Marea Britanie, datorită faptului că guvernul englez nu dorea să găzduiască un rege fugar dintr-o țară din zona sovietică de dominație, fapt care ar fi creat tensiuni cu guvernul de la Moscova.
Cercetările documentelor au confirmat unele deosebiri între realitate și relatările regelui”[8].

Comentariile și contestarea verbală a moralității sau chiar a legalității actului de la 30 decembrie 1947 nu modifică situația reală creată de acel act și toate urmările sale.

În actul de abdicare semnat de Mihai, printre altele, se arată:
„…pe deplin conștient de importanța actului ce-l fac în interesul poporului român abdic pentru mine și pentru urmașii mei la tron, renunțând pentru mine și pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca rege al României. Las poporului român libertatea de a-și alege noua formă de stat”[9].

Pe de altă parte, actul de la 30 decembrie 1947 poate fi privit și acceptat în teorie ca o lovitură de stat prin care a fost înlăturată instituția monarhică din România, chiar dacă regele Mihai, spre deosebire de tatăl său, nu a îndeplinit prerogativele de rege în conformitate cu prevederile constituționale, după cum am mai menționat.
Afirmând că actul de la 30 decembrie poate fi și el privit ca o lovitură de stat, am în vedere faptul că liderul politic și cel al administrației centrale, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Petru Groza, i-au cerut regelui Mihai să abdice, în condițiile în care beneficiau de sprijinul armatei sovietice de ocupație din România, situație care reprezenta în sine o formă de presiune pe multiple planuri asupra regelui.

Regele Mihai i-a recunoscut lui Antonescu calitatea de conducător al statului.
Din această calitate, Antonescu l-a investit pe rege, la 9 mai 1941, cu demnitatea de mareșal al României.
Ca urmare, Mihai a fost conștient că arestându-l pe Antonescu, a călcat adânc și definitiv pe tărâmul uzurpatorilor.

Restul afirmațiilor, cele care neagă aceste realități, sunt vorbe izvorâte din necesitatea uzurpatorilor de a se disculpa și a se legitima……………..” .
Sursa :
http://www.art-emis.ro/analize/4307-aspecte-juridice-si-istorice-ale-parasirii-tronului-romaniei-de-catre-carol-al-ii-lea-si-mihai-i.html

DOCUMENT EXPLOZIV: REGELE MIHAI A DAT ROMÂNIA CRIMINALILOR BOLȘEVICI CA SĂ SE POATĂ ÎNSURA!!! NU L-A FORȚAT NIMENI. ÎNȚELEGEREA CU PETRU GROZA

mihai-si-petru-groza

Imagini pentru Regele Mihai Groza Pauker

După ce a trădat grav interesele României în 23 august 1944, când lovitura de stat organizată de camarila regală a dus la arestarea Mareșalului Antonescu și la predarea României, fără condiții, Uniunii Sovietice, cu consecințe absolut dezastruoase pentru milioane de români, pentru generații întregi, documentele făcute publice de stiripesurse.ro ne mai arată că abdicarea din 1947 în fața comuniștilor nu s-a făcut pentru că aceștia i-au pus cuțitul la gât, ci pentru că omul Mihai dorea să se însoare, să își trăiască și el viața, iar responsabilitățile de rege al Româniai îl încurcau în acest demers… Cât de mult schimbă istoria aceste dezvăluiri, dacă sut reale?

DOCUMENT- Răsturnare de situație în istorie: regele Mihai a ABDICAT de bună voie, în 1947

 
Un document care prezintă discuțiile dintre regele Mihai și premierul comunist Petru Groza ar putea schimba cărțile de istorie. Până acum se știa că liderii comuniști au fost cei care l-au forțat pe regele Mihai să abdice de la tron, în anul 1947.

Din transcrierea discuţiei dintre Petru Groza şi Regele Mihai reiese faptul că acesta din urmă nu dorea să se opună abdicării şi că scopul său principal în acel moment era acela de a obţine căsătoria cu Principesa Anne de Bourbon-Parma, cu care se întâlnise la Londra.

După cum informam în urmă cu câteva zile, regele Mihai a abdicat pentru că dorea să se căsătorească.

Citatul cel mai elocvent din acest document îi aparţine Regelui Mihai, care îi spunea lui Petru Groza: „Nu înțeleg să mă opun lucrurilor la care nu te poți opune. Văd ce e în jurul meu. Vreau ca om [să trăiesc]. N-am avut copilărie, tinerețe, și mama va trebui să înțeleagă. Dar nu spune la nimeni. Între noi, mergem înainte. Eu mă voi conforma sfat [urilor] d-tale. Dar între noi.”

Documentul la care facem referire se află acum la Arhivele Naţionale, S.A.N.I.C. – Colecţia Consiliul de Miniştri, dos. 174/1947 (Anterior documentul figura în Arh. N. I. C., fond C.C. al PCR, colecţia 103, dos. 486/1947). Este vorba de 10 notiţe scrise de mână de la întâlnirea dintre Petru Groza şi Regele Mihai din data de 22 decembrie 1947 şi de trei file dactilografiate ce reprezintă transcrierea după notiţe.

Din transcrierea discuţiei dintre Petru Groza şi Regele Mihai reiese faptul că acesta din urmă nu dorea să se opună abdicării şi că scopul său principal în acel moment era acela de a obţine căsătoria cu Principesa Anne de Bourbon-Parma, cu care se întâlnise la Londra.

Citatul cel mai elocvent din acest document îi aparţine Regelui Mihai, care îi spunea lui Petru Groza: „Nu înțeleg să mă opun lucrurilor la care nu te poți opune. Văd ce e în jurul meu. Vreau ca om [să trăiesc]. N-am avut copilărie, tinerețe, și mama va trebui să înțeleagă. Dar nu spune la nimeni. Între noi, mergem înainte. Eu mă voi conforma sfat [urilor] d-tale. Dar între noi.

Interesant, chiar după această frază, apare ca o ironie a istoriei replica “Nu văzut pe nimeni Iliescu”. Evident, nu este vorba despre Ion Iliescu, cel care fix la 42 de ani distanţă de la acea zi, adică pe 22 decembrie 1989, prelua puterea în România.

Ulterior acestei fraze apar amănunte despre un anume Auriol, nimeni altul decât francezulVincent Auriol, primul preşedinte al celei de-a patra Republici de la Paris.

În documentul la care facem referire, se fac aprecieri şi în legătură cu activitatea demnitarilor comunişti Ana Pauker, Emil Bodnăraş sau Gheorghe Gheorghiu Dej, despre care Regele Mihai ar fi avut o părere pozitivă.

 

Cei/cele care DORESC să CUNOASCĂ ISTORIA monarhiei din ROMÂNIA,așa cum a fost și NU cum o prezintă LINGUȘITORII cu gând la RESTURILE de bucate aruncate de URMAȘII   recunoscuți și nerecunoscuți ai fostului rege Mihai al României,după osăpățul pe BANII tuturor ROMÂNILOR  ,musai trebuei să ASCULTE ce se AUDE în videoclipul de mai jos ! 🙂

 

 

Și ca să fiu în ton cu TITLUL articolului de față, istoricul ION COJA  face cunoscut NEȘTIUTORILOR  Istoriei României   ,un ARTICOL din anul 1955 versus fostul Rege Mihai al Românie :

http://ioncoja.ro/horia-sima-in-imprejurarile-tragice-prin-care-trece-neamul-nostru-astazi-atitudinea-regelui-in-exil-constituie-o-adevarata-calamitate/

În CONCLUZIE :

thumbnail

Fie ca Moș Nicolae să vă aducă VEȘTI mai bune și CADOURI minunate !mos-nicolae-2-800x600

Comentariile le las pe seama domniilor voastre ! 🙂
Alioșa ! 🙂

05/09/2017

La Noi ca la Nimeni ( P.a 20-a) !!!

Filed under: amintiri,generale — Aliosa @ 5:45 pm

Motto :
Vai și-amar de NAȚIA care nu-și RESPECTĂ EROII !!!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

^ Statul român își bate joc de eroii săi!
Militarii morți la Dragoslavele – „Decedați fără legătură cu serviciul”

Cei trei argeșeni se întorceau din misiune când s-au răsturnat cu camionul militar .

Trei militari argeșeni morți la datorie. Mulți alții grav răniți în urma unui accident cumplit petrecut în zona Dragoslavele in seara zilei de 29 iunie pe când un convoi al Armatei se întorcea din misiune de la Cincu. Un autocamion având la bord 13 militari din cadrul Batalionului 30 Vânători de Munte a fost implicat într-un accident de circulaţie la ora 21.55, în apropiere de localitatea Valea Urdei, judeţul Argeș. Autocamionul, care era ultimul dintr-o coloană de patru vehicule militare, care se deplasau dinspre Cincu spre Câmpulung s-a răsturnat într-o râpă.
Așa titrau toate canalele media din România și nu numai. Au urmat înmormântări cu onoruri militare, ridicări în grad post mortem, promisiuni ale autorităților. În acest moment, tot ceea ce a mai rămas este bătaia de joc la care sunt supuse familiile celor trei militari, despre care statul român a decis să scrie la cauza morții ”FĂRĂ LEGĂTURĂ CU SERVICIUL”. Rudele celor trei, disperate, contestă pe unde pot și se luptă cu un sistem absolut mizerabil.

Au murit de capul lor!

Parchetul Militar caută vinovații Părea o seară liniștită pe când toate televiziunile și canalele on line au început să anunțe cumplitul incident. Detaliile apăreau de la minut la minut. Obosiți în urma exercițiilor militare, transportați în camioane cu prelate ca pe timp de război, trei dintre militarii Batalionului 30 Vânători de Munte șiau pierdut viața. E drept că nu pe front și nici în timpul unui exercițiu militar, ci pe drumul de la locul de aplicații militare către unitate, în mașina unității, în grup organizat al Armatei. Cu toate acestea, Casa de Pensii a Armatei Române a decis că cei trei militari – Mihai Ionut Toma, George-Emilian Catană si Petre Cristian Toader au murit de capul lor. Mai exact, la cauza decesului scrie negru pe alb:” fără legătură cu serviciul”. Adică pentru orice civil, o asemenea moarte este considerată ”în timpul serviciului” sau ”accident de muncă”, iar pentru trei militari argeșeni dintre care doi au luptat și în Afganistan, nu! Să mai adăugăm și alte amănunte pe care le considerăm semnifi cative: camionul de tip DAC 665T care s-a răsturnat a fost construit in anii ’80 si era destinat printre altele si tractării pieselor de artilerie. Șoferul, care a scăpat cu viață pentru că a sărit la timp din camion, a susținut că a rămas fără frâne. Parchetul Militar a deschis o anchetă în acest caz. Până acum nu este numeni vinovat de moartea celor trei militari și nici măcar nu se ia în considerare că au fost victimele unui accident petrecut la întorcerea din misiune către unitatea militară, mai exact de la serviciu, la serviciu.
Pensie de 663 lei pentru că nu au considerat accidentul ca fiind în timpul serviciului
Caporalul Petre Cristian Toader a murit la 32 de ani și a lăsat în urma sa o văduvă și un copil de patru ani. Era din Câmpulung și se afl a în camionul militar care s-a răsturnat la Valea Urdii. N-a avut nicio șansă de supraviețuire. A fost, la fel ca și ceilalți doi colegi decedați, înmormântat cu onoruri și înaintat în grad. Ministrul Apărării însuși a venit cu coroane de fl ori la militarii morți la Dragoslavele. Pentru cei 9 ani 3 luni și 27 de zile în care a fost angajat al Armatei și a fost gata oricând săși dea viața pentru țară, tânărului i s-a calculat o pensie de 1326 lei urmând ca, din partea statului român, familia supraviețuitoare să primească o pensie de urmaș de numai 663 lei. Asta pentru că nu se ia în calcul că și el și colegii săi au murit în timpul serviciului. Ministrul Apărării a promis, așa cum este și legea, dealtfel, că va oferi un loc de muncă văduvei care lucrează la un privat pe bani puțini. Până acum, acel loc de muncă promis este doar o iluzie, deși la Unitatea de la Câmpulung se pare că s-ar fi căutat o soluție.

Parchetul Militar încă cercetează și nu au ieșit concluziile anchetei nici după două luni? Ce poate fi atât de complicat? Sau ce se dorește a se ascunde? Unii spun că militarii nu trebuiau transportați în asemenea mașini, ci în autobuze sau autocare. Alții sunt de părere că uzura camionului nu ar putea fi trecută cu vederea de o anchetă serioasă, mai ales una făcută de Parchetul Militar. Dealtfel, o anchetăm serioasă ar putea scoate la iveală condițiile jalnice în care se antrenează militarii români, salariile mici, camioane, utilaje și alte elementre de logistică ce ar fi trebuit scoase de mult din uz și care le pun viețile în pericol zi de zi.

Ministrul Țuțuianu a uitat de ce a promis familiei și la TV

Ca să dea bine la televizor și să evite un oprobiu public, însiși ministrul Apărării a venit la locul accidentului și s-a interesat de familiile celor trei militari morți. Apoi a plecat la București și a uitat și ce a declarat și ce a promis. Noi, nu. Și îi reamintim: “Vestea morții lor, pe drumul de întoarcere din misiunea executată la Cincu, a cazut ca un trăsnet în familiile lor și printre prietenii și colegii, cei care i-au cunoscut și apreciat ca luptatori și ca oameni. În cumplitul accident din Valea Urdii, Armata a pierdut trei militari de elită, toți veterani ai teatrelor de operații, bărbați puternici si mândri, crescuți la școala aspră a luptătorilor alpini. Asigur familiile celor trei sublocotenenți ca le suntem alături în cumplita suferință și le vom rămâne sprijin, de acum înainte. întreaga Armată va prețui sacrifi ciul sublocotenenților post-mortem Mihai Ionut Toma, George-Emilian Catană și Petre Cristian Toader și le va păstra o veșnică și pioasă amintire.”așa spunea ministrul Țuțuianu. El și cei cărora le-o fi delegat sarcini pe aceste spețe s-or fi luat cu concediul….

Familiile celor trei militari în luptă cu Casa de Pensii a Armatei

În fața presei, mai marii Armatei au defi lat cu coroane de flori și onoruri militare. Cu declarații elogioase, făcute în gura mare și promisiuni rămase categoric nerespectate, ministrul Țuțuianu a dat speranțe familiilor distruse de tragicul accident. Astăzi, la două luni de la catastrofă, situația este de neimaginat: familiile celor trei tineri militari, morți nevinovați, se luptă cu Casa de Pensii a Armatei Române pentru a le face dreptate și pentru a evita mușamalizarea efectelor unei catastrofe. Urmașii au formulat contestații și cer să li se recunoască drepturile: o dată ale lor, de moștenitori, dar, mai ales ale nevinovaților pe care Armata română i-a omorât, indirect, aceeași Armată nerecunoscând că moartea a survenit în condițiile în care legea stipulează clar că e accident de muncă!!! Dincolo de pierderea tragică a celor trei militari, familiile suferă batjocura statului care le aruncă niște pensii de mizerie.

Iată câte ceva din ceea ce apărea despre ministrul Ţuţuianu la vremea respectivă

„Ministrul Apărării, Adrian Tutuianu, a depus coroane de fl ori la catafalcurile celor trei militari ai Batalionului 30 Vanatori de Munte ”Dragoslavele” morti dupa ce camionul in care se afl au s-a rasturnat intr-o prapastie din Arges si a transmis condoleante familiilor acestora.”ProTV

„Ministrul a mers, duminică dimineața, în județul Argeș, în localitățile unde sunt depuși cei trei militari – Mihai Ionuț Toma, George-Emilian Catană si Petre Cristian Toader.”stirileprotv.ro

„Ministrul a prezentat condoleanțe familiilor sublocotenenților (post-mortem) și a depus coroane de fl ori la catafalcurile acestora.”www.ziare.com 

MapN “Plutonierului-major Mihai Ionut Toma, caporalului clasa a III-a George-Emilian Catana și caporalului clasa a III-a Petre Cristian Toader le-a fost acordat gradul de sublocotenent la propunerea șefului Statului Major General, în semn de recunoștință și apreciere a înaltului profesionalism, altruismului, curajului și spiritului de sacrifi ciu dovedite pe timpul misiunilor încredințate.”

„Să dotați Armata, să nu mai moară și alți militari”

Una dintre mamele îndoliate și-a strigat disperare în fața ministrului.
În simplitatea-i caracteristică omului de la munte, sfâșiată de durere aceasta a subliniat adevărul crunt pentru care și-a pierdut copilul:
„Sper ca în momentul în care ajungeți lângă copilul meu să îi spuneți că ați dotat Armata cu ce trebuie, astfel încât să nu mai moară și alți militari cum a murit băiatul meu” a fost mesajul acesteia.

Art.5. lit g) Accident de muncă- vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

Art. 28. În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice în care printre victime sunt şi persoane afl ate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de poliţie rutieră competente vor trimite instituţiilor şi/sau persoanelor fi zice/juridice prevăzute de art.29 alin. (1) lit. a) şi b), în termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al procesului verbal de cercetare la faţa locului.

Art. 30 (1) În sensul prevederilor art.5 lit. g), este, de asemenea, accident de muncă: lit. g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers. lit h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fi zice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă .^

Autor , Ada Nicolau
Sursa :
https://mg.mail.yahoo.com/d/folders/1/messages/16204
Ca PENSIONAR MILITAR cu gradul de COLONEL în retragere ,
pentru a NU fi ACUZAT că sunt PĂRTINITOR, las COMENTARIILE pe seama Domniilor Voastre ! 🙂  O seară frumoasă, oriunde v-ați afla !!!  🙂  🙂  🙂

o-seara-placuta-194_7a26b74bf03cca
Am onoarea să vă SALUT ! 🙂
Doamne, ocrotește Armata României ! 🙂

Alioșa .

26/06/2017

77 de ani de la invazia sovietică în ROMÂNIA de nord, nord-est …………………

Filed under: amintiri — Aliosa @ 7:54 am

COCOȘUL salută lumea !buon-giorno-cari-amiciGood Morning si o CAFELUTA !

Motto:
1) ^ Cine UITĂ, nu merită ^ ( istoric Nicolae Iorga)
2) “De aici nu ne mai retragem!
Peste Putna nu se trece!
Mergeţi la unităţi, organizaţi-vă poziţii de apărare şi, dacă ruşii mai înaintează un pas,
DIN ORDINUL MEU ŞI PE A MEA RĂSPUNDERE, deschide-ţi FOCUL !” ( Maior VALERIU CARP, comandantul batalionului 3/Regimentul 16 Infanterie/Divizia7/                                    3)    MILITARII luptă pentru NEAM și ȚARĂ  ok ,                                             POLITICIENII pentru CIOLAN !   19                      ( Aliosa)

In plină CRIZĂ POLITICĂ , în chiar ziua când la Palatul Cotroceni președintele României, Klaus Werner Johannis va purta DISCUȚII cu toate PARTIDELE politice PARLAMENTARE și formațiunea ANTIROMÂNEASCĂ , UDMR, pentru DESEMNAREA noului PREMIER al ȚĂRII , scârbit de toate cele ce se-ntâmplă-n ȚARĂ   icon_crym-am GÂNDIT să REAMINTESC în primul rând celor ce au TRĂIT accele NENOROCITE timpuri   dar și să-i ATENȚIONEZ pe  ^ tinerii liberi și frumoși ^  care NU ȘTIU decât să pună în practică în STRADĂ la mitingurile NEAUTORIZATE ,SLOGANURILE scrise de OCULTA internă și externă ca,                                     PATRIA e mai presus de TOATE ! clappinghat

La Mulți Ani Români de Ziua DRAPEULUI NAȚIONAL, TRICOLORUL secular  ! Ziua-Drapelului-Nationaldrapelul-national-text

^ 26 iunie 1940 – ultimatum sovietic
Episod Putna
In memoriam Mr. Valeriu Carp.
„Din ordinul meu şi pe a mea răspundere, deschideţi focul!”

La 23 august 1939, împăraţii Răsăritului şi Apusului şi-au dat mâna încheind, prin intermediul miniştrilor lor de externe, Molotov şi Ribbentrop, un “pact de neagresiune” care prevedea, în secret, împărţirea Europei.

Unul (Adolf Hitler) îşi adjudeca, în numele “uniunii europene” naţional-socialiste, partea occidentală şi centrală a continentului, celălalt (I.V. Stalin), în numele “uniunii europene” comuniste, Răsăritul şi partea central-răsăriteană.

O frontieră a ruşinii brăzda harta Lumii Vechii, de la Nord spre Sud, smulgând Finlandei regiunile estice, desfiinţând Ţările Baltice,împărţind Polonia în două şi pulverizând România Mare.

Ruşii pretindeau nordul şi estul Moldovei, arbitrar denumite de “hoţii de pământuri” ai veacurilor precedente “Bucovina” (în 1786) şi “Basarabia” (în 1807), urmând să dispună, în favoarea satelitului lor, Bulgaria, şi de Dobrogea, iar germanii, interesaţi de petrolul românesc, dar şi de menţinerea în Axă a celui ce se declarase primul “fascist” al lumii postbelice, bătrânul amiral de Bálaton, Miklos Horthy aveau libertatea de a decide în privinţa restului.

Urmare a trocului de popoare din august 1939, în prima jumătate a lunii septembrie 1940, Polonia a fost invadată de armatele nazisto-sovietice, Finlanda şi Ţările Baltice cotropite de ruşi.
Marea Britanie şi Franţa au declarat război celor doi agresori pe care Societatea Naţiunilor i-a condamnat.

În aceste condiţii, România a primit notele ultimative

din 26 şi 27/28 iunie 1940

şi sub presiunea Germaniei, regele Carol al II-lea (1930-1940) şi miniştrii săi au cedat.

Pentru armata română a început umilinţa retragerii fără un foc de armă de la hotarele întemeiate de Muşatini şi, în acelaşi timp, calvarul.
Pentru că bandele de cazaci şi trupele regulate ale “Armatei Roşii” nu au respectat nici măcar termenul de 4 zile, impus de Moscova, hărţuind trenurile regimentare, batjocorind, în scopul provocării, ofiţerii şi trupa.
Şi nu au respectat nici măcar noua linie de frontieră impusă tot de Moscova, depăşind-o şi înaintând pas cu pas în adâncimea teritoriului.
Aşa a căzut, în Nord, Herţa şi invadatorul şi-a început înaintarea spre Putna şi Suceava, localităţile-simbol ale mândriei şi vitejiei de odinioară ale românilor, în epoca marelui Ştefan.
De nestăvilit, pentru că la Bucureşti îşi făcuse loc deruta, frica şi trădarea!

Regele nu a îndrăznit să reacţioneze, guvernul nici atât, astfel că, de la ministrul de război nevenind nici un ordin, Divizia 7 a generalului Stavrat şi-a continuat retragerea spre nicăieri.
Unde s-ar fi oprit invadatorii, stimulaţi de obedienţa generalilor, de trădarea oştirii române de către elita politică, numai Dumnezeu ştie!

Din fericire pentru un popor în al cărui cod genetic este înscrisă supravieţuirea, în astfel de momente apar Eroii! Adevăraţii eroi, cei cărora le datorăm parte din însăşi fiinţa noastră, cei care-şi fac mai mult decât datoria, dovedind că şi românii pot supune voinţei lor vremurile, dar care nu pătrund în cartea de aur a istoriei neamului pentru că impostura şi ticăloşia, neputând suferi comparaţia, fac tot ce pot spre a le arunca numele în uitare!
Curajul lor fără egal rămâne să fie povestit urmaşilor de către martori, dacă aceştia au şansa să supravieţuiască.

Un astfel de EROU a fost atunci maiorul Valeriu CARP,
comandantul Batalionului 3 din Regimentul 16 Infanterie al Diviziei 7,
cel care şi-a asumat o răspundere pe care nici comandanţii regimentului şi diviziei, ministrul de război, guvernul şi regele nu au îndrăznit să şi-o asume.
Aflat în ariergardă, a lăsat regimentul să-şi continue ruşinoasa retragere şi,
cu de la sine putere,
a ordonat ofiţerilor batalionului său:
– “De aici nu ne mai retragem!
Peste Putna nu se trece!
Mergeţi la unităţi, organizaţi-vă poziţii de apărare şi, dacă ruşii mai înaintează un pas,
DIN ORDINUL MEU ŞI PE A MEA RĂSPUNDERE, deschide-ţi focul!”

Astfel, “mareea roşie” a fost oprită cu foc pe aliniamentul care a devenit, în Nord, graniţa României, aliniamentul Valeriu Carp.
Incidentul odată produs, ameninţând să se transforme în scandal internaţional, ruşii au trebuit să cedeze.
Un ofiţer oarecare, un comandant de batalion, a decis astfel, în locul politicienilor şi capilor armatei, oferindu-ne o frontieră şi scăpându-ne de ruşinea de a vizita astăzi, cu paşaport, mormântul lui Ştefan cel Mare!

Pentru curajul său maiorul Valeriu Carp a fost declarat de sovietici şi a rămas până astăzi…
criminal de război!
I s-a atribuit vina de a fi judecat ulterior, condamnat şi executat, în conformitate cu legea marţială, două duzini de cetăţeni români trădători, care i-au întâmpinat cu pâine şi sare pe invadatori, au atacat trupele române, acţionând ca o coloană a V-a sovietică.
Din nenorocire făceau parte din categoria “supraoamenilor”, a adepţilor unei anumite religii care le permite să se considere mai oameni decât oamenii.
Nimic nou sub soare!
Vlad Ţepeş a executat 341 de catolici şi a rămas până astăzi simbolul Satanei.
Gabriel Bethlen şi Ştefan cel Mare au tras în ţeapă mii de români ortodocşi, în Transilvania şi Muntenia şi, ultimul, zeci de mii de tătari şi nimeni nu s-a sesizat, dovadă că, în ochii unora, nu suntem toţi egali în faţa lui Dumnezeu!

Cei care l-au acuzat pe maiorul Carp de moartea agenţilor lor sunt aceiaşi cu cei care, chiar în acele zile, au atras, sub pretextul acordării dreptului de strămutare în România, populaţia străvechilor sate româneşti de pe Siret şi Siveţel (Tărăşeni, Suceveni, Bănila, Poiana Mare, Boian, Igeşti, Cireş, Adâncata, Hliboca, Volcineţ, Crasna, Ciudei, Sinăuţii Vechi, Bahrineşti etc.) la Fântâna Albă (Belaia Kriniţa) şi i-au masacrat fără milă. Dar ce contează, în cumpăna justiţiei lumii “civilizate”, 15.000 de români, populaţie civilă, bărbaţi tineri şi bătrâni, femei, copii, ucişi pentru singura vină de a se fi născut români, pe pământul strămoşilor lor, în comparaţie cu 20-25 de terorişti “aleşi”, reprezentanţi ai Dumnezeului-BAN?

Exonerat de răspundere de Conducătorul României şi el recomandat încă memoriei colective drept “fascist” şi “criminal de război”, pentru vina de a fi încercat să ne apere “sărăcia şi nevoile şi neamul”,
maiorul Valeriu Carp a avut şansa pe care o au numai eroii autentici
– aceea de a cădea în luptă pentru patria sa, în iulie 1944, la Paşcani.

Neputându-se răzbuna pe trupul său, neputându-l executa sau târî prin gulag-uri pe cel ce le interzisese, prin gestul eroic de a nu se conforma ordinelor primite, înaintarea în adâncimea teritoriului românesc, bolşevicii s-au răzbunat pe amintirea sa.
Pentru 55 de ani, Valeriu Carp a fost aruncat în uitare!
Şi ar fi fost poate, asemeni multor eroi autentici, definitiv şters din memoria colectivă a neamului său, intoxicat cu “eroi” de teapa unui Filimou Sârbu, I.M. Pacepa sau Mircea Răceanu,
dacă un bătrân şi suferind veteran de război, astăzi în vârstă de 86 de ani,
pe vremea aceea tânăr locotenent, în subordinea maiorului Valeriu Carp,
nu şi-ar fi adunat ultimele puteri, pentru a-şi aşterne pe hârtie, amintirile, în folosul generaţiilor tinere, născute spre neşansa lor în minciună, hrănite cu iluzii şi promisiuni deşarte de adepţii lui Iuda.

În ianuarie 1999, colonelul(r) Ioan Ambrosă îşi publica parţial memoriile la Editura “Fiat Lux”,
unul dintre punctele forte ale lucrării sale –
“Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul”
– fiind relatarea odiseei maiorului Valeriu Carp.
Ca “Motto”, bătrânul cavaler ne transmite în cuvinte simple o constatare tulburătoare, care se constituie într-un adevăr de un cumplit tragism pentru militarii români ai tuturor timpurilor:

“Celor ce şi-au servit cu credinţă patria, dar au fost lipsiţi de recunoştinţa ei”.

Iată de ce, tocmai pentru a repara această nedreptate într-un caz concret, cu valoare de simbol pentru toţi aceia care mai simt româneşte, am scris aceste rânduri, în atenţia colegilor de generaţie şi a camarazilor de front ai maiorului Valeriu Carp.
“Asociaţia Naţională Cultul Eroilor” are datoria de onoare de a face postum dreptate, în pofida a ceea ce ar putea spune diverşi senatori din SUA, CSI, Insulele Capului Verde sau Bangladesh, în cazul Valeriu Carp!

ARMATA ROMÂNĂ îşi va recăpăta demnitatea pe care i-au terfelit-o elita politică în vara anului 1940 şi nu numai,
abia atunci când singurul militar şi român care a avut curajul să-şi asume în acele clipe de cumpănă,
răspunderea unei decizii româneşti îşi va primi locul pe care-l merită,
în galeria eroilor autentici ai neamului!
Abia atunci când bustul maiorului Valeriu Carp va străjui hotarul pe care el l-a fixat şi apărat,
pentru NOI, cei de astăzi, împotrivindu-se, ca David lui Goliat, celui mai cumplit flagel al secolului XX!
Autor,Colonel dr. MIRCEA DOGARU ^
Sursa : internetul .

Multumesc frumos !anticipat doamnelor, domnișoarelor și domnilor care-mi vor fi alături de Ziua DRAPELULUI Drapelul TARII mele, ROMANIA !NAȚIONAL ! 🙂

 

 

 

 

 

Aliosa .

27/05/2017

Ce NU știu ROMÂNII despre ROMÂNIA sfărșitului celui de-al Doilea Război Mondial ( 1941-1945) !!!

Filed under: amintiri — Aliosa @ 9:49 am

Motto :
^ Cine UITĂ, nu merită ^ ( istoric Nicolae IORGA )

hristos-s-a-inaltat-10_cd34db9627f17fCOCOȘUL salută lumea !
Dacă Domniilor Voastre NU vă place ISTORIA, miei imi place și voi continua să public orice material  de pe internet și care este legat de ISTORIA ROMÂNIEI de la MAREA TRĂDARE a boierilor români ( 1866)a Primului Domnitor al ROMÂNIEI, COLONELUL Alexandru Ioan CUZA și până la MARILE TRĂDĂRI ale președinților de ȚARĂ  post-decembriști pe care ,din considerente personale, nu-i NOMINALIZEZ ! 😦
În conformitate cu art.30 din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI,
voi APROBA toate COMENTARIILE atât PRO cât și CONTRA versus cele postate mai jos ! 🙂

^ Documentele secrete ale trădării Regelui Mihai
De la Visinski la Stalin, Molotov si Beria.

“În noaptea de 23 August, regele Mihai anunţa la Radio că fusese semnat un armistiţiu cu sovieticii (…)
De fapt armistiţiul nu a fost semnat până pe 12 Septembrie, la Moscova. (…) Dat fiind că nu se semnase armistiţiul, toate trupele române, care se aflau pe frontul din Moldova şi Basarabia şi care încetaseră focul, după ordinul regelui Mihai, au fost făcute prizoniere de către ruşi; soldaţii şi ofiţerii au plecat captivi către Rusia.
Aşa că a fost o capitulare şi nu un armistiţiu.
Exista aici un rege care îşi preda armata duşmanului.
În ce ţară din lume poate fi găsit un şef de stat asemănător?
Pe 20 Iulie 1945, ( Regelui Miihai n.r.) i s-a decernat prin mareşalul Tolbukhin din ordinul lui Stalin

„Ordinul Victoriei Sovietice”. „Tristă onoare de a fi decorat de către duşmanul de moarte al poporului său!” – General Platon Chirnoaga, șef-adjunct al Statului Major al Armatei a III-a pe Frontul de Est
Predarea României sovieticilor la Yalta
– minciuna unanim acceptată–
de Gheorghe Constantin Nistoroiu
România era în anul 1944 o ţară ce făcea parte pe merit din elita naţiunilor europene, a cărei contribuţie la crearea şi mai ales la păstrarea valorilor identitare ale civilizaţiei europene nu putea fi ignorată. Era o ţară cu tradiţie democratică, pe care doar neşansa unui rege cu grave carenţe psihice şi educaţionale, Carol al II-lea, o împinsese către tăvălugul totalitarismului monarhic, dar care nu reuşise să desfinţeze rădăcinile viguroase ale legilor strămoşeşti ce guvernau încă în mediul rural, predominant. Dar mai ales, România anului 1944, avea, prima dată în istoria ei, o elită intelectuală fără precedent graţie atât numărului mare de personalităţi din toate domeniile vieţii economice, ştiinţifice şi culturale, cât şi nivelului de recunoaştere pe plan mondial a multora dintre ei.
Îşi puteau permite democraţiile europene, Casele regale surori, dar mai ales, deja în curs de afirmare în postura de garant al democraţiei planetare, SUA cedarea României necondiţionat aliatului sovietic, aşa cum afirmă cu atâta convingere ex-regele Mihai şi întreaga propagandă pro-monarhică?
Oare România devenise dintr-o dată neinteresantă pentru americanii care-şi vedeau pierdute propriile investiţii de pe Valea Prahovei ?
Nu cumva trebuie să căutăm adevărul ascuns în documentele vremii pentru a vedea dincolo de “ miturile” arhicunoscute Yalta, Crimeea, Postdam sau Moscova ?
Nu mă voi opri de astă dată la pregătirea şi realizarea loviturii de stat de la 23 august 1944 ci doar la unul dintre primele decrete regale, cel din 20 ianuarie 1945.
Mareşalul Ion Antonescu adresa lui Mihai I de pe front, la 23 iunie 1941, ca răspuns la telegrama din ajun a suveranului următorul mesaj : “Multumesc respectuos Majestatii Voastre pentru cuvintele de îmbărbatare şi de apreciere cu care aţi cinstit Armata şi pe mine. Fiţi sigur, Majestate, de devotamentul nostru. Pentru ţară şi pentru Majestatea Voastra ne batem. Pentru ţară şi pentru Majestatea Voastră trebuie să învingem”.
La 28 iulie 1941, Mihai I de România transmitea celui care îi datora nu numai Coroana dar şi o poziţie de onoare şi autoritatea faţă de supuşii săi, Mareşalului Ion Antonescu un mesaj de felicitare, imediat dupa ce “vitezele trupe româno-germane au alungat peste Nistru armatele comuniste şi au reîntregit pe vecie ţara Moldovei “
La referendumul naţional de la 9 noiembrie 1941, 3 481 311 de români votaseră pentru susţinerea programului de guvernare antonescian şi doar 74 voturi fuseseră contra, naţiunea exprimându-şi aprobarea pentru tot ce înfaptuise până atunci “guvernarea dezrobitoare a Mareşalului Antonescu”.
S-a spus că odiosul decret promulgat de Mihai I la data de 20 ianuarie 1945 sub o “patriotică” mască – DECRET- LEGE – Pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării (anexa 1) – fusese acceptat doar pentru a le face pe plac sovieticilor care doreau astfel să se răzbune pentru înfrângerile suferite în prima parte a războiului. Decretul convenea însă perfect şi celui care îl promulgase cu atâta rapiditate, regelui, pentru că îi permitea astfel să “purifice” atmosfera atât de plină de indignare a celor ce asistaseră neputincioşi la predarea necondiţionată a ţării în mâna sovieticilor şi la masacrarea bravei armate române de către “aliatul” sovietic datorită lipsei unui armistiţiu semnat.
Mare parte din cei cărora le era “adresat” decretul luptau încă pe front şi chiar se întâmpla să şi moară uneori respectându-şi jurământul de credinţă făţă de rege!
Cel care avea să refuze cererile de graţiere ale ofiţerilor eroi ce dezrobiseră Basarabia şi Bucovina nu s-a gândit că ar fi fost o supremă onoare ca primul judecat şi condamnat pentru că luptase pentru o Românie democratică, cu toţi românii uniţi, să fie chiar el, regele, sau adevăratul vinovat pentru pierderea Transilvaniei, nimeni altul decăt tăticul Carol al II-lea ?
Odată cu promulgarea acestui decret, România intra în cumplita epocă a terorii şi mistificării ajunse politică de guvernare. Putea în orice moment să se descopere de către un “binevoitor” că erai unul dintre cei care luptase pe frontul de răsărit sau chiar numai votaseşi cu Mareşalul! Justiţia se transforma deja într-o mascaradă cu iz de tribunal popular, fără discermânt ci doar aservit intereselor celor ce, folosind singurul simbol al puterii ce exista la acea dată, regele, se instalau în forţă la putere. Decretul devenea operant în timpul guvernului Rădescu, unul dintre artizanii loviturii de stat şi care împreună cu Constantin Vişoianu, la acea dată ministru de externe avea să conducă, o altă interesantă temă de dezbatere, peste puţin timp una dintre mişcările de rezistenţă ale Românilor din exil.
Ciudat, pentru cel curios şi dornic să înţeleagă, este faptul că întotdeauna în discursul său, cel ce cu îngăduinţa Domnului se numeşte încă Mihai I, se plânge că “a fost nevoit să accepte” sau “să facă “. Actele sale, întreaga sa guvernare nu-i aparţin niciodată! Lipsa asumării răspunderii este caracteristica definitorie a acestei personalităţi a istoriei româneşti. Sau asta s-a dorit să credem, pentru că lipsa de curaj, dacă mai adaugi şi faptul că nu întotdeauna înţelepciunea face casă bună cu curajul, poate să ducă la un iertător sentiment de resemnare care sfârşeşte aproape sigur, cu un “aşa a fost să fie, ce era să facă?!”.
Oare chiar nu ar fi putut face nimic mai mult ?
La 24 februarie 1945, domnul general de corp de armată, adjutant Nicolae Rădescu, preşedintele Consiliului de Miniştri , adresa la radio un apel către poporul român, din care redăm un fragment:
“Fraţi români, cei fără neam şi fără Dumnezeu, aşa cum i-a botezat poporul, au pornit să aprindă focul în ţără şi s-o înece în sânge. O mână de inşi, conduşi de doi venetici ANA PAUKER şi ungurul LUCA, caută prin teroare să supună neamul. Vor cădea striviţi.
Acest neam care a ştiut întotdeauna să-şi apere fiinţa nu de câţiva neisprăviţi se va lăsa acum îngenunchiat.
Sub masca democraţiei, democraţie pe care la fiecare pas o calcă în picioare, aceste fioroase hiene nedăjduiesc să ajungă în stăpânirea ţării. Sunt nenumărate blestematele lor fapte pe tot cuprinsul ţării. Voi avea în curând prilejul să vă vorbesc de toate.

Criminalii care săvârşesc aceste nelegiuiri nu au măcar curajul faptelor lor. Vor căuta să arunce vina asupra armatei care după spusele lor, ar fi provocatoare. Afirm cu toată tăria că nu poate fi insinuare mai infamă. Armata a avut ordinul meu categoric să nu atace decât dacă este atacată şi ea a făcut ceva mai mult, peste tot unde armata a fost atacată, a tras în aer numai în scop de intimidare…
Putem însă să ne mulţumim numai să constatăm acest lucru, fără ca să ne vină atunci pedeapsa de la Dumnezeu ?
Fără îndoială că nu; ca un singur om trebuie să ne ridicăm şi să facem faţă primejdiei.
Eu şi armata ne vom face datoria până la capăt.
Fiţi şi voi cu toţii la posturile voastre.
Ora 22
Bucureşti, sâmbătă 24 februarie 1945 “
(Arhivele Statului Bucureşti, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 17/1945, f. 223-225)
Era la acea dată generalul Rădescu, ca şef al executivului românesc, un inconştient, gata să lupte cu sovieticii, forţa de ocupaţie ?
ADEVARUL ştiut de generalul Rădescu atunci era altul decât cel pe care îl invocă întotdeauna Mihai I de România atunci când îşi motivează comportamentul?
Răspunsul îl găsim în telegrama secretarului de stat interimar al S.U.A., Grew, către reprezentantul american în România, Burton Y. Berry, privind unele puncte de vedere ale Departamentului de Stat, potrivit cărora poporul român trebuie să fie asigurat că România va rămâne independentă. Telegrama poartă data de 24 februarie 1945, ora 10 p.m., fiind deci un suport real pentru şeful Guvernului Român, generalul Rădescu, în acţiunea de eliminare a factorilor ce puteau duce la bolşevizarea ţării. Consider extrem de important documentul pe care îl redau integral în anexa 2.
Am putea crede, obişnuiţi cu modul balcanic de a face politică, că lucrurile arătau bine doar pe hârtie. Telegrama din data de 1 martie 1945, trimisă de reprezentantul S.U.A. în Comisia Aliată de Control pentru România, C.V. Schuyler, Ministerului de Război al S.U.A. în legătură cu demisia guvernului Rădescu demonstrează că România nu fusese “ dăruită” sovieticilor niciodată de ceilalţi doi aliaţi, Anglia şi S.U.A., aşa cum am fost făcuţi să credem noi, românii! (anexa 3)
Ceea ce nu ştiau aliaţii occidentali era faptul că suveranul român era cel care moştenise, posibil genetic – moralitatea “mamelor” din Casa regală românească este cunoscută! – dar mai sigur prin educaţie un mod “realist” de a vedea guvernarea: “totul pentru tine, ceilalţi îţi datorează supunere”. Este binecunoscută scena, relatată în memoriile celor prezenţi, despărţirii dintre tatăl, Carol al II-lea şi fiul, Mihai I. La cererea fiului de a nu fi lăsat “aici”, tatăl “responsabil” îi aduce aminte că are o misiune de îndeplinit! Înălţător, veţi spune!
Să încercăm să aflăm la ce misiune făcea referire declaratul admirator al doctrinei totalitare, bolşevice, Carol al II-lea.
Să ne oprim mai întâi la telefonograma lui A.I.Vâşinski, adresată lui V.M.Molotov , pe data de 1 martie 1945, după ce se pare că primise de la regele Mihai I cel mai scump mărţişor plătit de poporul român, Guvernul Roşu:
“SECRET
Prin telefon, din Bucureşti
Tovarăşului Molotov,
La 10 seara am fost la palat. Am vorbit cu regele . Încă o dată i-am repetat cererea mea referitoare la Petru Groza, insistând asupra faptului că însărcinarea i-a fost dată lui, ca unei persoane care corespunde tuturor condiţiilor menţionate de mine anterior, în conformitate cu directiva.
Regele a răspuns că el s-a informat cu atenţie asupra punctului de vedere al guvernului sovietic şi speră că va putea lua o hotărâre în conformitate cu indicaţia Guvernului sovietic. A promis că va da răspunsul în dimineaţa zilei de 2 martie, deoarece trebuie să îndeplinească toate procedurile constituţionale.
Regele a subliniat în repetate rânduri dorinţa sa de a păstra pe deplin cele mai bune relaţii cu Guvernul sovietic.
Vâşinski
A transmis, prin Vîşinski /A primit:Podţerob, la 1 martie 1945, ora 23,58
S-a expediat tovarăşilor: Stalin, Molotov, Mikoian, Beria, Malenkov, Dekanozov, Secţia a IV-a Europa “
(Arhivele Statutului Bucureşti, colecţia Xerocopii Rusia, pachetul XIII, doc. 5.f.21; Arhiva MAE al Federaţiei Ruse, Moscova, Fondul 0125 – Referentura România, opis 33, mapa 128, dosar 5)
Agitată zi trebuie să fi avut tovarăşul Vâşinski dacă era nevoit să se întâlnească cu regele României în miez de noapte!
Ne certifică acest lucru şi telegrama expediată de Burton Y. Berry, reprezentantul SUA în România, către Secretarul de stat american, în aceeaşi seară de 1 martie 1945, din care alegem doar un fragment:
“Bucureşti, 1 martie 1945, ora 8 p.m.
(primită ora 9,12 p.m.)
Dl.Vâşinski mi-a cerut să-l vizitez astă seară la ora 6.
…….
Răspunzând la întrebarea mea dacă noul prim ministru fusese ales, el a spus că regele va face alegerea după consultări cu liderii partidelor. Am spus că presupun că liderii de partid vor desemna pe candidaţii propriilor lor partide care intrau în guvern. Dl.Vâşinski mi-a răspuns că existau numeroase clici în vechile partide, că existau fascişti şi că, desigur, reprezentanţii unor astfel de grupări nu-şi aveau locul într-un guvern destinat să combată fascismul.
……..
Impresia mea generală de la întâlnire este aceea de confirmare a rapoartelor recent înaintate Departamentului. Dl. Vâşinski acţionează pe baza unor instrucţiuni directe. Speranţa sa este să reuşească a salva aparenţele de procedură constituţională, dar dacă este necesar, el o va sacrifica pentru o soluţie rapidă.
Repetată la Moscova sub nr.33.
Berry “
(Foreign Relations of the United States, Diplomatic Papers,1945, vol. V, Europe, pp.489-490; publ. în Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. Percepţii anglo-americane (1944-1947), Bucureşti, p.113)
Să remarcăm că Vâşinski procedase inteligent întâlnindu-se mai întâi cu “aliatul“ pentru a verifica dacă regele român ceruse sprijin sau informase despre presiunile ce se făceau asupra sa. Total liniştit şi mulţumit plecase la sfatul de taină cu Mihai I care se dovedea un loial colaborator, demn de toată încrederea. Scenariul nu avea de ce să capete note precipitate pentru a declanşa o posibilă reacţie a lumii democratice.
La 2 martie 1945, Mihai I l-a însărcinat pe Petru Groza cu formarea noului guvern, fără a ţine cont de solicitarea lui Iuliu Maniu de a forma un guvern “de colaborare” şi făcându-se că nu înţelege de ce gestul său “…echivala cu o condamnare la moarte a democraţiei în România”. Regele îi sugera proaspătului şef de guvern să solicite şi celor două partide istorice, Naţional-Ţărănesc şi Naţional-Liberal să desemneze membri în viitorul guvern, pentru că aşa era înţelegerea cu ceilalţi doi garanţi ai democraţiei în România, SUA şi Anglia.
Partidele istorice însă aveau convingerea că dacă vor protesta pentru alegerea omului Moscovei în suprema funcţie în stat şi nu vor accepta să facă parte dintr-un asemenea grosolan fals, regele, garantul democraţiei, nu va investi noul guvern.
A fost probabil greşeala cea mai gravă a lor în aprecierea corectă a aliaţilor şi mai ales, a adversarilor momentului.
Iar pentru ochii democraţiilor occidentale soluţia era gata încă de ceva timp: apariţia unor “grupări rebele” ale îmbătrânitelor partide româneşti, coapte peste noapte de soarele roşu al Moscovei, tocmai apte să guverneze conduse de “liberalul” Gheorghe Tătărescu şi de “ ţărănistul “ Anton Alexandrescu.
Datorită trecerii timpului, chiar puternic marcaţi de cunoaşterea cumplitului holocaust declanşat prin gestul regelui Mihai I de a preda destinele ţării în mâinile unui guvern comunist, gest liber consimţit aşa cum cred că s-a înţeles în acest moment, reacţia guvernelor britanic şi american la aflarea ştirii că în România este un guvern roşu este de-a dreptul demnă de o analiză aprofundată asupra imposibilităţii diplomatului de carieră de a crede că un rege poate să-şi trădeze propriul popor.
“Extras din a 26-a (45) Decizie a Cabinetului de Război
Minuta 5. Anexă confidenţială
Marţi, 6 martie 1945, 5,30 p.m.
Secretarul de stat pentru Afacerile Externe a informat Cabinetul de Război că tocmai a sosit o telegramă de la vicemareşalul aerului Stevenson, care era şeful elementului britanic din Comisia de Control în România, indicând că el poate fi confruntat în orice moment cu o cerere de la regele Mihai şi regina-mamă pentru refugiu în ambasada britanică şi cerând instrucţiuni. Secretarul de stat pentru Afacerile Externe a spus că era foarte preocupat de modul în care ruşii tratau poziţia României şi de dezvăluirea atitudinii lor, reprezentată de acest mod. Poziţia regelui în ţară fusese bună şi el tratase situaţia cu precauţie. Dacă el era acum constrâns să se refugieze în faţa presiunii aliatului nostru, efectul asupra opiniei publice şi a relaţiilor anglo-ruse putea fi foarte penibil.
În orice caz, el crede că, aşa cum noi am acordat deja adăpost generalului Rădescu, ambasada Statelor Unite putea acorda adăpost regelui şi reginei-mame, dacă apărea necesitatea. …. “
(Public Record Office, Londra PREM, 3/374/9, f.178-179; publ. în Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. Percepţii anglo-americane (1944-1947), Bucureşti, 1993, p.124 )
Aşa cum se cunoaşte astăzi, nu a apărut “necesitatea”!
Misiunea micuţului rege abia începea!
Şi reuşea să creeze mari frământări experimentaţilor politicieni ai vremii, care nu aveau de unde să ştie că destinul Europei de est continua să fie scris de un adolescent sau de ce nu, de o femeie, regina-mamă Elena, al cărui rol în istorie este aproape necunoscut.
Extrem de importantă este cu siguranţă telegrama trimisă de W. Churchill, primul ministrul al Marii Britanii, preşedintelui SUA, F. Roosevelt pe data de 8 martie 1945, privind interesele Marii Britanii în Grecia, Polonia şi România, care lămureşte o serie de probleme extrem de comentate după căderea regimurilor comuniste în Europa Centrala şi de Est. Din păcate, de cele mai multe ori, comentariile sunt tributare propagandei încă puternică pro-rusă şi mai puţin realităţilor reliefate de documente, la care se ajunge încă destul de greu. Redau integral documentul în anexa 4.
Aşa cum se afirmă în finalul penultimului aliniat, ceea ce avea să se numească “ Sindromul Yalta” purificarea elementelor politice oponente constituia o problemă luată în calcul atât de americani cât şi de britanici.
Algoritmul pe care ei îl credeau capabil să rezolve problema riscului eliminarii unei opoziţii democratice de către o minoritate, chiar susţinută de sovietici, s-a dovedit greşit. Sovieticii au ştiut să-şi asigure totala colaborare a celui aflat în vârful piramidei prin cointeresare materială, astfel încât operaţiunea de sovietizare în România a decurs sigur, cu riscuri minime şi mai ales le-a oferit o reală victorie în faţa aliaţilor, care nu au putut interveni în sprijinul păstrării democraţiei de tip occidental pentru simplu motiv că singurul autorizat să reprezinte legal România, regele, nu a avut nimic de obiectat faţă de evoluţia evenimentelor din ţară. Ce-i drept, ceilalţi politicieni au făcut nenumărate memorii, au solicitat sprijin dar acţiunile lor au fost departe de a se ridica la nivelul cerinţelor momentului, lipsa unui lider real al opoziţiei a fost până la urmă fatală şi farsa sinistră a continuat. Uzanţele diplomatice şi mai ales, legile internaţionale nu permiteau intervenţii acolo unde puterea supremă se exercita legal, iar regele Mihai I era legal investit!
Sovieticii ştiiau că România prezintă un interes enorm pentru aliaţi şi că opinia publică din aceste state era un factor de mare presiune dacă Mihai I ar fi făcut şi cel mai mic gest de revoltă faţă de modul cum se purtau cu el.
Iar teama premierului Churchill avea să se adeverească mult prea rapid, la 30 martie, când regele promulga Decretul-Lege pentru purificarea administraţiei publice, permiţând astfel ca întregul aparat de stat să treacă sub controlul comunist, ba mai mult punând şantajul şi teroarea la temelia întregii administraţii de stat. Legea aceasta, prin înşăşi textul ei este un atac odios la cele mai elementare drepturi ale unui om, ca să nu mai vorbim de dispariţia totală a posibilităţii de a reacţiona dacă eşti nedreptăţit. Conform prevederilor legii, la 1 iunie 1945 , România se putea mândrii deja cu o administraţie publică epurată.
Atâtea realizări “măreţe” ale regelui Mihai I nu aveau să treacă neobservate la Moscova, aşa că trebuia evidenţiat acest lucru pentru ca nimeni să nu aibă motive să creadă că “fratele” sovietic ne forţează în vreun fel să învăţăm democraţia de tip nou, comunist. La 6 iulie 1945, Prezidiul Suprem al URSS îi conferă lui Mihai I Ordinul “Victoria“, printr-un decret al cărui text exprima un mare adevăr ca de altfel şi cuvântarea mareşalului Tolbuhin cu acest prilej:
“DECRET AL PREZIDIULUI SOVIETULUI SUPREM AL U.R.S.S. DE DECORARE CU ORDINUL “VICTORIA” A REGELUI MIHAI I AL ROMÂNIEI
Pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristă şi alierea cu Naţiunile Unite, în clipa când încă nu se precizase clar înfrângerea Germaniei, Majestatea sa, MIHAI I, regele României, se decorează cu: ORDINUL “VICTORIA“
Preşedintele Prezidiumului Sovietului Suprem al U.R.S.S., M. KALININ
Secretarul Prezidiumului Sovietului Suprem al U.R.S.S., A. GORKIN
Moscova, Kremlin, 6 iulie 1945“
(Arhivele Statului Bucureşti, fond Casa Regală, dosar 19/1945, f.1)
Cuvântarea mareşalului Tolbuhin
“Majestate! În numele Guvernului Uniunii Republicelor Sovietice Socialiste sunt împuternicit a înmâna Majestăţii voastre ordinul suprem al Uniunii Sovietice, ordinul “VICTORIEI”.
…..
Aceasta decorare este recunoaşterea aportului personal al Majestăţii voastre în înţeleapta şi brusca întorsătură de la 23 august.
Lucrul acesta nu-l va uita istoria. Această decorare este simbolul care subliniază eterna prietenie între popoarele noastre.
Politica stabilită după 23 august, relaţiile prieteneşti şi colaborarea cu Uniunea Sovietică vor aduce poporului român la fericire, la înflorire, la o prosperitate nemaivăzută în istoria sa, în toate domeniile.
La aceasta stă ca garanţie Marea Uniune Sovietică, marele popor rus.
Eu, Majestatea voastră, îmi exprim convingerea că relaţiile prieteneşti ale României cu marele ei vecin Uniunea Sovietică, se vor întării şi se vor dezvolta, pentru binele popoarelor ambelor ţări.
…..
(“Universul “ nr. 153 din 9 iulie 1945 )
Ce ar fi trebuit să înţeleagă oamenii politici români este reliefat în fragmentul următor dintr-o notă informativă a Serviciului Special de Informaţii, proaspăt epurat de elemente “reacţionare” pentru următorii 45 de ani sigur, datată 30 iulie, dar doar spre atenţionarea celor care urmăreau realizarea scenariului sovietizării României:
“Notă informativă a Serviciului Special de Informaţii privind situaţia politică a Partidului Naţional-Tărănist şi a legăturii acestuia cu alte forţe politice din ţară şi străinătate
30 iulie 1945
…..
8. Legăturile cu Palatul
Maniu a ţinut totdeauna personal legătura cu Palatul Regal, exprimându-şi în nenumărate rânduri regretul că suveranul a pus girul consimţământului său pe actul de la 6 martie 1945.
În ultima vreme, se pare că în audienţele solicitate la suveran, cei doi preşedinţi de partide (Maniu şi Dinu Brătianu), au fost sfătuiţi să înceteze orice fel de acţiune care ar putea dăuna intereselor ţării şi care ar privi raporturile de sinceră prietenie şi bună colaborare cu U.R.S.S..
Faptul acesta, conjugat cu împrejurarea atenţiunei deosebite pe care Uniunea Sovietică a acordat-o factorului nostru constituţional, prin decorarea regelui şi predarea cu solemnitate a celor două avioane, precum şi lipsa de invitaţie la aceste solemnităţi a domnilor Maniu şi Dinu Brătianu, a făcut ca cei doi şefi de partide să caute a descifra în aceste elemente alte sensuri decât acelea a unor protocoale obişnuite. “
(Arhivele Statului Bucureşti, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Serviciul Special de Informaţii, dosar 9/1945, p.10-21)
Situaţia din România, graţie perfectei colaborări dintre regele Mihai şi Guvernul sovietic, era extrem de îngrijorătoare şi pentru cele două forţe democratice, SUA şi Marea Britanie, care, spre deosebire de politicienii românii cărora era evident că le lipsea liderul real care să dea consistenţă şi unitate luptei de rezistenţă în faţa pericolului sovietizării forţate, trec la acţiuni energice menite să blocheze procesul de preluare de către comunişti a puterii politice în România.
Yalta a exprimat categoric dispoziţiile sigure ale superputerilor de după cel de-al doilea război mondial, delimitând „sfere de interese şi de influenţă”. În cursul reuniunilor celor „Trei Mari” din Februarie 1945, României i-a revenit un loc distinct. Comunicatul dat publicităţii la 11 Februarie 1945, reliefa „Voinţa semnatarilor” de a ajuta statele eliberate de sub ocupaţia fascistă, ori forţe „satelite” ale axei Berlin-Roma-Tokyo, de a reveni ele însele, libere, independente şi suverane, democrate şi pe plan economic restabilite, susţinerea statelor de a-şi alege guverne reprezentând voinţa naţională, organizarea de alegeri libere.
Să ne oprim atenţia asupra telegramelor expediate din România de Roy M. Melbourn Secretarului de Stat american la data de 19 august şi reacţia ce avea să o declanşeze concretizată în telegrama Departamentului de Stat american din data de 21 august, redate în anexele 5 şi 6.
Este evident că cel căruia îi plăcea să i se spună “dr” Petru Groza ştia că pot lătra oricât câinii, ursul roşu descoperise mierea iar albinele erau deja puse la păstrat graţie legilor promulgate. Sinteza situaţiei de moment o aflăm chiar din relatarea Domniei Sale, extrasă din Stenograma şedinţei Consiliului de Miniştri din data de 24 august privind “greva regală“, anexa 7.
Ceea ce avea să rămână în istorie drept “greva regală“ din vara anului 1945 a regelui Mihai I este pentru mine unul dintre puţinele motive de admiraţie reală faţă de fostul suveran !
Dar nu pentru ceea ce s-ar crede la prima vedere: patriotism, grija faţă de soarta ţării, remuşcării pentru deja greşelile făcute etc.
Ci pentru că a avut inteligenţa să accepte – nu pot crede că ideea i-a aparţinut! – şi să pună în scenă un asemenea scenariu!
Să încerc să mă explic.
Sovieticii erau avertizaţi că aveau de-a face cu un negociator viclean, conştient că este în avantaj şi că înţelege perfect cât valorează. Deosebita atenţie cu care era onorat de strategii sovietici este evident motivul discuţiei dintre Vâşinski şi Tătărăscu, încercând fiecare în parte să “aşeze” corect piesele pe tabla de şah pentru viitoarea rundă: recunoaşterea Guvernului roşu românesc. ( anexa 8 )
Nu afirm o noutate pentru nimeni că tânărul rege Mihai nu avea faţă de români nici cel mai elementar simţ de respect sau de simpatie, cu atât mai greu de crezut că în noua conjunctură ar fi dorit chiar şi un singur minut să rămână într-o ţară aflată în situaţia României, riscând un conflict cu deloc glumeţii agenţi sovietici ai KGB-ului despre care se ştia că te pot găsii oriunde atunci când vor. Sarcina unui monarh era extrem de dificilă într-o ţară în care nu mai exista efectiv o clasă politică capabilă să guverneze situaţia de criză prin care trecea România după ce două dictaturi succesive aproape exterminaseră personalităţile reale ale vieţii politice. Avea alături, sprijin şi sfătuitor, pe regina-mamă Elena a cărei reală antipatie – nu vreau să folosesc un cuvânt mai urât – faţă de români era binecunoscută şi care se considera în permanenţă o prizonieră în România. Şederea în România îi adusese Reginei Elena numai durere şi dezamăgire, viaţa alături de un soţ adulterin fusese un calvar. Domnul Rene de Flers prin intermediul unui fragmant din manuscrisul „Europa liberă şi exilul român – O istorie încă nescrisă”, publicat în anul 2003 în Romanian Roots Almanah ne lasă mărturie: “Se ştie că regina-mamă n-a avut niciodată preţuire şi respect pentru poporul român. îl ura din tot sufletul şi asta mă face să mă reîntorc la anul 1940, în luna octombrie, când generalul Antonescu o invitase să revină în ţară, ca să fie alături de fiul ei. Pe peronul gării din Veneţia unde se despărţea de ducele de Spoleto, prietenul ei intim, fără să se simtă incomodată de prezenţa unor români pe peron, spusese pe italieneşte cu voce tare: mă îngrozeşte gândul să mă întorc în această ţară pe care o detest şi să văd mutrele românilor pe care îi urăsc…”
Poate că aprofundând într-un studiu viitor modul cum a decurs negocierea contractului de colaborare dintre Casa Regală a României şi Guvernul Sovietic vor apare aspecte noi. În acest moment poate fi dovedit că acest contract a existat prin analiza documentelor şi care, dacă analizăm ultimii ani, prin prisma evenimentelor publice referitoare la cele două părţi, putem afirma că el acţionează şi în acest moment, dacă ar fi să ţinem cont de următorul comunicat de presă din anul 2005:
“Fostul suveran al României se află printre cei şase veterani de război care au fost decoraţi, ieri, la Moscova, de preşedintele Vladimir Putin, în cadrul manifestaţiilor dedicate celei de-a 60-a aniversari de la victoria împotriva nazismului, informeaza Rompres.
Alături de Mihai I au fost decoraţi pentru participarea în cel de-al doilea război mondial fostul preşedinte cipriot Glafcos Clerides, preşedintele Greciei, Karolos Papoulias, preşedintele Albaniei, Alfred Moisiu, preşedintele Croaţiei, Stjepan Mesic, şi fostul preşedinte polonez Wojciech Jaruzelski. Regele Mihai, unicul supravieţuitor dintre şefii de stat direct implicaţi în evenimentele de acum 60 de ani, este unul dintre cei şapte lideri ai vremii care au fost distinşi şi cu „Ordinul Victoria”, acordat de URSS şi înmânat personal de către Stalin.“
Deloc întâmplător ar putea să fie faptul că prinţesa Greciei – Elena se va ocupa personal de negocierea abdicării fiului său şi instalarea unui guvern comunist în România, timp în care sovieticii sunt foarte “corecţi” în a-şi trăda aliaţii comunişti greci şi a lăsa Grecia în sfera de influenţă occidentală şi monarhică până în 1973.
Dar ceea ce se va putea cu siguranţă înţelege este dorinţa Casei Regale româneşti de a nu pleca din România “săracă”, de a-şi vinde cât mai scump avantajul poziţiei extrem de importante faţă de cei trei actori principali ai momentului: SUA, Marea Britanie şi URSS.
Ce putea obţine Casa Regală – pentru că beneficiarii acestui “contract” au fost şi ceilalţi membrii ai familiei, rămaşi fideli tânărului rege – de la fiecare “negociator“ în parte ?
SUA şi Marea Britanie, mari puteri democratice, a căror diplomaţie era tributară corectitudinii şi respectării legimităţilor nu putea oferii decât ajutorul pentru păstrarea unui regim monarhic în România, păstrarea pluralismului politic, acordarea unui statut de forţă beligerantă şi drepturile ce i se cuveneau României. Dar mai ales, erau garanţii unei evoluţii democratice în ţara chiar aflată sub ocupaţie sovietică.
Ceea ce nu s-a dorit a se cunoaşte de către români este tocmai acest aspect.
Sovieticii primiseră dreptul să-şi strângă “birurile” din România, dar toate înţelegerile existente între “cei trei“ la acea dată , aşa cum am văzut că se reflectau în documentele deja prezentate în acest studiu, prevedeau asigurarea unui climat propice pentru toate statele aflate în situaţia României, şi în mod expres pentru ea, de a-şi alege singure regimul politic fără amestecul nici unuia dintre cei trei.
Comisia Aliată de Control tocmai acest rol avea.
Acceptarea de către Mihai I a unei loiale colaborări cu puterile occidentale însemna, în primul rând, acceptarea că va continua să conducă o ţară zguduită de lupte politice interne, fără o clasă politică coerentă şi mai ales cu “duşmanul“ sovietic prezent fizic oriunde întorceai privirea. Această perspectivă, să recunoaştem, nu era deloc îmbietoare pentru un tânăr pe care nu-l puteai impresiona cu un sentimentalism născut din dragostea de neam, tradiţii democratice şi alte… balcanisme!
Ce avea el comun cu neamul românesc? Nici un gram de sânge, dar o avere enormă, pe care o putea recupera, măcar în parte, dacă se dovedea inteligent.
Sovieticii în ceea ce priveşte România aveau de îndeplinit un testament istoric dar mai ales aveau de răzbunat înfrângerile ultimilor o sută de ani. Primiseră mare parte din teritoriul românesc “pe tavă” la 23 august şi pentru asta îi purtau recunoştinţă regelui Mihai. Se delectaseră cu dezarmarea şi dezonorarea a peste 180 000 de ofiţeri şi soldaţi români deportaţi în Siberia şi se instalaseră deja confortabil la festinul asigurat de România ca despăgubire de război chiar din anul 1945, dovadă că nenorocita ţară săracă mai putea fi sărăcită.
Dar visul muscalului dintotdeauna era să nu mai plece!
Prezenţa “aliaţilor”, convenţiile încheiate nu-i permiteau acest lucru şi nu era dispus să rişte un nou conflict!
Muncise şi investise enorm în ultimii treizeci de ani la infiltrarea propriilor agenţi în România, dar comunismul nu se prea prindea de românul iubitor de Dumnezeu şi de ogorul lui, dar mai ales loial domnitorului său, cel dăruit de Dumnezeu să-i apere “sărăcia şi nevoile şi neamul“ aşa încât numărul comuniştilor nu permitea să viseze la instalarea unui regim comunist în România în urma unor alegeri corecte.
Meritul sovieticilor este acela că au ştiut să-l evalueze corect pe tânărul rege Mihai I. Era soluţia problemei lor şi era inbatabilă. Ambele părţi primeau ce-şi doreau:
Mihai I obţinea dreptul să-şi transfere mare parte din avere în lumea democratică, ba chiar şi destul din ceea ce nu-i aparţinea, dar cum şi ruşilor le rămânea suficient s-au făcut că nu văd. Importantă a fost şi veşnica prietenie şi recunoştinţă pe care URSS-ul i-a purtat-o ex-regelui Mihai şi nu era puţin, mai ales atunci: să dormi liniştit că nu eşti vânat de KGB! Amănuntul legat de salvarea imaginii în faţa occidentului s-a rezolvat magistral graţie scenariului bine conceput şi mai ales magistral pus în practică, cu răbdare, timp de trei ani.
Chiar dacă au fost voci care au încercat să spună câte ceva despre acest odios contract, ele au sfârşit prin a nu fi luate în serios sau au fost cu grijă scufundate în trecerea timpului.
Regele Mihai fusese pus în faţa unui refuz categoric al guvernelor american şi englez de a recunoaşte Guvernul roşu, Groza. O privire avizată, parcurgând prevederile constituţionale valabile la acea dată constată următoarele: prin DECRETUL REGAL nr. 1.626 din 31 august 1944 pentru fixarea drepturilor românilor în cadrele Constituţiunii din 1866 şi cu modificările Constituţiunii din 29 martie 1923 (M. Of. 202/2 sept.1944) se revenise la Constituţia României din 1923 care prevedea clar că “Art. 88. – Regele numeşte şi revoacă pe miniştrii săi. El sancţionează şi promulgă legile. El poate refuza sancţiunea sa. El are dreptul de a ierta sau micşora pedepsele, în materii criminale, afară de ceea ce se statorniceşte în privinţa miniştrilor. El nu poate suspenda cursul urmăririi sau al judecăţii, nici a interveni prin nici un mod în administraţia justiţiei. El numeşte sau confirmă în funcţiunile publice potrivit legilor. El nu poate crea o noua funcţiune fără o lege specială. El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fără să poată vreodată modifica sau suspenda legile şi nu poate scuti pe nimeni de executarea lor. El este capul puterii armate. El conferă gradele militare în conformitate cu legea. El va conferi decoraţiunile române conform unei legi speciale. El are dreptul de a bate moneda conform unei anumite legi. El încheie cu Statele străine convenţiunile necesare pentru comerţ, navigaţiune şi alte asemenea; însă pentru ca aceste acte să aibă autoritate îndatoritoare, treuie mai întâiu a fi supuse Puterii legislative şi aprobate de ea.”
Cine putea în aceste condiţii să-l oblige pe regele Mihai să nu ţină cont de ceea ce-i ceruseră atât puterile occidentale cât şi toate forţele politice real democratice din ţară şi să demită Guvernul Groza ?
Dacă investirea lui Groza fusese făcută de regele Mihai în virtutea acestui articol din Constituţie, demiterea aceluiaşi guvern de ce trebuia să se facă cu aprobarea celor trei mari puteri ?Ele, puteau cel mult “recomanda” şi sancţiona prin nerecunoaştere dar nu puteau impune.
Regele Mihai, prin simularea unei “greve regale” nu făcea alceva decât să tragă de timp, ceea ce avantaja enorm pe sovietici care îşi vedeau în continuare de planul propriu de eliminare a opoziţiei în România. Au fost lunile hotărâtoare pentru “micuţul monstru roşu”, Partidul Comunist din România, care reuşea să-şi consolideze puterea prin şantaj şi teroare şi îşi permitea să declare public în Rezoluţia Conferinţei Naţionale a Partidului Comunist din România desfăşurată în zilele de 16-21 octombrie 1945: “De la 23 august până la 6 martie, Partidul Comunist, în colaborare cu toate forţele democratice, a avut un rol important la înlăturarea guvernelor în care predominau elementele reacţionare. Forţele democratice coalizate au adus la cârma ţării guvernul de largă concentrare democratică dr.Petru Groza … “
(“Scânteia “ nr. 367 din 1 noiembrie 1945)
Să înţelegem deci că cel care făcuse de fapt atât demiterea “reacţionarilor” cât şi numirea “democraţilor “ roşii , nimeni altul decât regele Mihai, era prezent în textul precedent sub numele de cod “forţele democratice“?
Greva regală “dăduse bine” în ochii tuturor astfel încât dacă regele ar fi citit telegrama reprezentantului politic american în România, Burton Y. Berry, adresată secretarului de stat al SUA, la final de an, 26 noiembrie 1945, conţinând primele concluzii ale emisarului american Mark Ethridge asupra situaţiei din România (anexa 9) ar fi avut motive să zâmbească liniştit.
Nu aş vrea să se creadă că sunt tributar unui concept anti-monarhic! Consider că monarhia constituţională a fost pentru România anilor 1944-1945 şansa ce i se oferea pentru salvarea sa de pericolul sovietizării. Concentrarea puterii în mâna unui suveran patriot ar fi fost cu siguranţă extrem de greu de învins, chiar şi de experimentata forţă roşie a sovietelor. Bătălia s-ar fi dat oricum şi nu ar fi fost uşoară, dar trebuie să acceptăm că erau şanse să învingem, spre salvarea milioanelor de victime ale holocaustului roşu.
Ceea ce este incredibil însă este modul în care, imediat după 1990, s-a reuşit propagarea rapidă a ideii că România a fost trădată şi lăsată la cheremul sovieticilor chiar de americani şi englezi!
Mulţi s-au grăbit să explice lumii că “Sindromul Yalta“ a fost mortal pentru poporul român şi că vinovăţia pentru marea năpastă roşie trebuie căutată la yankei! Mai că erai tentat să uiţi că rusului îi datoram modelul!
Si trebuie să recunoaştem că românul a servit şi acest “adevăr” şi a devenit un pic mai atent la modul cum îşi împarte simpatiile!
Dureros este că “marele actor” al vremii, simţind că nu prea le arde oamenilor să se prăfuiască prin arhive, a reapărut pe scenă!
Dacă am putea să facem abstracţie de milioanele de români condamnaţi de el acum şaizeci de ani la calvarul ciumei roşii, am zămbi îngăduitori şi, împrumutând graiul ardeleanului, i-am spune: “No, amu nu mai ţine! Ne-om deşteptat!“
Dar se pare că nu avem dreptul să glumim şi cu prezentul.
De ce şi mai ales cine a lansat, după 1990, teoria abandonării României în favoarea Uniunii Sovietice de către SUA şi Marea Britanie începând cu august 1944 este un subiect extrem de important nu numai din necesitatea de restabilire a adevărului istoric dar şi ca studiu de caz, referitor la modul cum poate fi manevrată opinia publică, chiar şi cea care se consideră cunoscătoare.
(va urma)
ANEXE
Anexa 1. DECRET- LEGE
Pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării

Art.1.- Sunt vinovaţi de dezastrul ţării :
a) Acei care au instaurat regimul de dictatură şi având răspunderea politică efectivă, au pus în primejdie securitatea statului, prin încheierea de tratate de alianţă politică cu Germania hitleristă, prin permiterea intrării armatelor operative germane pe teritoriul ţării sau prin pornirea războiului împotriva U.R.S.S. şi a Naţiunilor Unite.
b) Acei care militând printr-o activitate susţinută pentru o politică externă alături de Germania hitleristă, au consimţit la cedarea Transilvaniei de Nord;
c) Acei care prin ameninţări, prin acte de teroare sau orice acţiune ilegală au urmărit să impună României o orientare politică alături de Germania hitleristă;
d) Acei care interesat s-au pus în slujba organelor de propagandă germană, activând în scopul de a înlătura şi a aservi România germaniei hitleriste.
Art.2.- Pentru faptele prevăzute la art.1 se va pronunţa una din următoarele pedepse:
a) Munca silnică pe viaţă;
b) Munca silnică pe timp de 5-20 ani;
c) Temniţă grea de la 3-20 ani;
d) Închisoare corecţionară de la 5-10 ani.
Odată cu pdeapsa pronunţată, instanţa va putea pronunţa faţă de cel condamnat, ca despăgubiri în favoarea Statului, şi confiscarea totală sau parţială a averii acestuia, cum şi degradaţiunea civică sau pierderea drepturilor politice de la 3 la 10 ani
Art.3. Cercetarea şi instruirea vinovaţilor prevăzuţi de prezenta lege se va face de acuzatori publici, instituiţi conform legii pentru urmărirea şi sancţionarea criminalilor de război, fiind aplicabile toate dispoziţiile articolelor 4,5,6,7,8,9 şi 10 din această lege.
Art.4. Judecarea faptelor prevăzute de prezenta lege se va face de o instanţă denumită Tribunalul special pentru cei vinovaţi de dezastrul ţării.
……..
Art. 11. – Acei ce vor ascunde sau vor da ajutor să fugă celor prevăzuţi în prezenta lege, vor fi pedepsiţi de acceaşi instanţă cu închisoare corecţională de la 3-5 ani.
Art. 12. – Urmărirea în baza acestei legi va trebui să se producă într-un termen de cel mult 6 luni de la publicarea legii.
Dat în Bucureşti la 20 ianuarie 1945.
MIHAI
Ministrul justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu
(“Monitorul Oficial “, nr. 17 din 27 ianuarie 1945, p. 418-419 )
Anexa 2 -Telegrama secretarului de stat interimar al SUA, Grew către reprezentantul american în România, Burton Y. Berry, privind unele puncte de vedere ale Departamentului de Stat, potrivit cărora poporul român trebuie asigurat că România va rămâne independentă

Washington, 24 februarie 1945, ora 10 p.m.
Departamentul a observat factorii de nelinişte din situaţia politică din România, astfel cum au fost raportaţi în telegramele dumneavoastră şi mesajele lui Schuyler. Considerăm că este de dorit, mai ales în lumina Confererinţei din Crimeea, să prezentăm guvernelor sovietic şi britanic propuneri concrete pentru consultări tripartite şi acţiuni în problemele politice majore în ţările foste satelite ale Axei, în perioada de armistiţiu, cu dorinţa de a asigura o mai mare stabilitate politică în aceste ţări şi de a stabilii condiţii care să facă posibilă alegerea liberă de către aceste popoare a formelor de guvernământ sub care vor să trăiască.
Credem că vă poate fi folositor atât dumneavoastră cât şi lui Schuyler de a fi informaţi asupra vederilor Departamentului asupra câtorva dintre problemele mai urgente pentru a putea face cunoscută poziţia americană în diverse locuri şi prin diverse mijloace considerate de dumneavoastră ca potrivite. Sperăm să ţineţi, mai ales, seama de următoarele:
1. Poporul român nu trebuie lăsat să se îndoiască de existenţa viitoare a ţării ca un stat independent.
2. Un guvern de coaliţie, reprezentând toate grupările politice şi clasele sociale este, credem noi, cel mai potrivit mijloc de a permite o administraţie reprezentativă în actuala perioadă. Nu dorim să vedem un guvern exclusiv naţional-ţărănesc sau exclusiv al F.N-D., şi vom deplânge, mai ales, folosirea ori demonstraţia de forţă sau orice altă şicană politică pentru a aduce orice grup la putere.
3. Încercările de a efectua schimbări administrative prin mijloace de dezordine sau prin utilizarea forţei sau a intimidării nu trebuie tolerate, ci trebuie încurajat orice efort care urmăreşte stabilirea procedurilor prin care alegerile locale şi generale vor putea fi ţinute pe baza votului liber şi secret sau prin alte mijloace democratice.
4. Nici unei grupări politice, fie comunişti sau alte elemente, nu trebuie să i se permită să poarte arme, toate instrumentele de forţă fiind lăsate doar la dispoziţia autorităţilor guvernamentale şi luându-se toate măsurile pentru a se asigura că aceste autorităţi au la dispoziţia lor forţe şi echipament adecvat prntru a menţine ordinea internă.
5. Întrucât nu există nici un motiv pentru a crede că regele nu ar servi loial interesele ţării sale şi ale cauzei aliate, şi, mai ales în ceea ce priveşte rolul său în trecerea României de la nazişti în tabăra aliată, este greu să se găsească vreo justificare pentru atacurile împotriva lui, mai ales într-o perioadă când procedurile pentru asigurarea voinţei naţionale nu au fost încă determinate.
6. Fără a uita încurajările date românilor în privinţa statutului de cobeligeranţă de către reprezentanţii aliaţi la Moscova în timpul negocierilor de armistiţiu şi apreciind, în acelaşi timp, contribuţia României în război, credem că dorinţa României de a avea statut de cobeligeranţă trebuie luată în consideraţie cu simpatie.
7. Înţelegem dorinţa românilor de a extinde administraţia lor asupra nordului Transilvaniei, dar speranţa că realizează aceasta prin agitaţia lor în perioada operaţiilor militare active nu este nici în propriul lor avantaj, nici nu contribuie la dezvoltarea colaborării şi încrederii reciproce.
8. Deoarece este de dorit ca opinia publică americană şi, în general, mondială, să fie pe deplin informată despre desfăşurările din România, ca şi de pretutindeni, este important să fie admişi liber în ţară corespondenţii americani şi rapoartele lor să fie cenzurate numai pe baza considerentelor militare.
9. O libertate reală a presei, limitată numai de cenzura motivată militar, trebuie să fie stabilită ca acces la materialele şi înlesnirile necesare.
10. Este de dorit ca România să fie autorizată să reia comerţul cu străinătatea de îndată ce condiţiile o vor permite.
11. Înstrucţiunile şi directivele privind problemele politice nu trebuie emise în numele Comisiei Aliate de Control fără consultarea cu membri americani şi englezi ai comisiei.
Este, desigur, de dorit ca o regulă generală, ca atitudinea americană în probleme ca cele tratate mai sus să fie făcută cunoscută, cel puţin, în primul rând, autorităţilor sovietice decât românilor. Veţi fi, desigur, călăuzit de cursul evenimentelor în fixarea accentului sau momentului discuţiilor dumneavoastră fie cu ruşii, fie cu românii, dar problemele de mai sus ni se par a reprezenta cea mai bună bază pentru realizarea unei politici aliate, comune în problemele româneşti.
Trimisă la Bucureşti ; repetată pentru informare la Moscova şi Caserta
(Foreign Relations of the United States, Diplomatic Papers, 1945, vol V, Europe, pp.478-480; publ. în Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. Percepţii anglo-americane , 1944-1947, Bucureşti, 1993,p.107)
Anexa 3 – Telegrama reprezentantului SUA în Comisia Aliată de Control pentru România, C.V.Schuyler, trimisă Ministerului de Război al SUA în legătură cu demisia guvernului Rădescu.
Traducere
De la reprezentanţa SUA în Comisia Aliată de Control pentru România
Către: Departamentul de război 1 martie 1945
Generalul Vinogradov a convocat aseară o şedinţă comună a principalilor reprezentanţi în Comisia Aliată de Control pentru România. El a declarat că scopul şedinţei este doar de a ni-l prezenta pe noul vicepreşedinte al Comisiei Aliate de Control pentru România, general colonel Susaikov. El a spus că el fusese schimbat din funcţie din cauza sănătăţii sale subrede.
Eu am subliniat strigenta necesitate de a se da imediat o explicaţie delegaţiei SUA privind acţiunile din ultimele câteva zile ale autorităţilor ruseşti din România. Susaikov a refuzat categoric o discuţie în legătură cu aceste probleme, spunând că el doar în dimineaţa aceasta sosise de pe front şi nu putea încă să analizeze situaţia locală. Eu mi-am manifestat apoi dorinţa de a pune unele întrebări privind activitatea autorităţilor ruseşti cu rugămintea să mi se răspundă la ele cât mai curând posibil.
Susaikov a acceptat să primească întrebările. Ele sunt următoarele :
1. Aş dori să mi se confirme o ştire pe care am primt-o potrivit căreia domnul Vâşinski s-ar fi aflat aici ieri şi astăzi într-o convorbire sau mai multe cu regele, el a cerut demiterea actualului guvern Rădescu ?
2. Domnul Vâşinski a formulat în cadrul acestor convorbiri vreo propunere în ceea ce priveşte o variantă pentru un nou guvern ?
3. Dacă s-au făcut propuneri, acestea au fost prezentate în numele Comisiei Aliate de Control sau în numele Uniunii Sovietice ?
4. Ce motive pot eu prezenta Guvernului meu pentru luarea acestor măsuri fără consultarea prealabilă a reprezentanţilor guvernelor britanic şi american ?
Am subliniat că dată fiind importanţa evenimentelor ce au loc sunt obligat să informez imediat Guvernul SUA despre refuzul vicepreşedintelui de a discuta acum această problemă.
Vicemareşalul aerului, Stevenson, a sprijinit poziţia mea. El a atras, de asemenea, atenţia asupra unei scrisori adresate domnului Vâşinski, cerând ca acesta să amâne orice acţiune până când vicemareşalul vă primii instrucţiuni de la Londra. Stevenson a atras totodată atenţia supra scrisorii sale de protest de săptămâna trecută în problema libertăţii presei şi suspendării ziarului “Viitorul“. El a spus că acest protest a fost cu desăvârşire ignorat de Comisia Aliată de Control şi că “este foarte afectat de acest lucru “.
(Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Microfilme SUA, r.693, c.472-473; The National Arhives of the United States, Franklin D. Roosevel Library, Hyde Park, New York, Presidenţial Secret Folder, Map Room Box 77.)
Anexa 4 – Telegrama primului ministru al Marii Britanii, W. Churchill, către preşedintele SUA F. Roosevelt, privind interesele Marii Britanii în Grecia, Polonia şi România.
Personal şi strict secret
Nr. 905 8.3.45
Sunt convins că şi dumneavoastră veţi fi la fel de mâhnit ca şi mine de recentele evenimente din România. Ruşii au izbutit să stabilească conducerea unei minorităţi comuniste prin forţă şi prin false declaraţii. Am fost stânjeniţi în protestele noastre împotriva acestor desfăşurări de faptul că, în scopul de a avea libertatea de a salva Grecia, Eden şi cu mine am recunoscut la Moscova, în octombrie, că Rusia va avea o voce larg prepodenrentă în România şi Bulgaria, în timp ce noi vom conduce Grecia. Stalin a aderat foarte strict la această înţelegere în cursul celor treizeci de zile ale luptelor împotriva comuniştilor şi E.L.A.S. în oraşul Atena, în ciuda faptului că toate acestea îi erau neplăcute lui şi celor din jurul său. Acum pacea a fost restabilită în Grecia şi, deşi în faţa noastră se mai află multe dificultăţi, sper că vom putea organiza în următoarele luni alegeri libere, de preferat sub supravegherea britanică, americană şi rusă şi că apoi o constituţie şi un guvern vor fi instituite prin voinţa poporului grec care rămâne supremul şi ultimul nostru obiectiv în toate împrejurările şi cu care ştiu că simpatizaţi.
Stalin urmează acum o orientare opusă în două ţări ponto-balcanice /Black Seea – Balkan countries/, o orientare ce este absolut contrară tuturor ideilor democratice. După conversaţiile anglo-ruse din octombie de la Moscova, Stalin a semnat pe hârtie principiile de la Yalta, care au fost călcate în picioare de România. Cu toate acestea am fost foarte doritor să nu stărui asupra acestui fapt până într-atât încât Stalin să spună: “Nu m-am amestecat în acţiunea voastră din Grecia, de ce nu-mi lăsaţi şi mie aceeaşi latitudine în România?” Aceasta ar fi dus din nou la comparaţii între obiectivele acţiunii sale şi cele ale noastre. În această privinţă nici o parte nu ar fi convins-o pe cealaltă. Tinând seama de relaţiile mele personale cu Stalin, sunt sigur că ar fi o greşeală ca în această fază, să mă angajez într-o discuţie pe această problemă.
Sunt de asemenea foarte conştient că avem în mâinile noastre problema mult mai importantă a Poloniei şi, prin urmare, nu doresc să fac nimic în privinţa României care ar putea prejudicia perspectivele noastre de a ajunge la un acord pentru Polonia. Cu toate acestea cred că el (Stalin) ar fi trebui informat despre mâhnirea noastră faţă de evenimentele care au dus la instalarea prin forţă a unui guvern al minorităţilor comuniste în România, deoarece aceasta se află în conflict cu concluziile Declaraţiei privind Europa elibarată, asupra căreia am fost de acord la Conferinţa din Crimeea. Mi-e teamă, mai ales, că instaurarea acestui guvern comunist poate să ducă la epurarea fără discernământ a românilor anticomunişti care vor fi acuzaţi de fascism, în acelaşi fel în care s-a întâmplat în Bulgaria. Este ceea ce prevesteşte emisiunea de ieri a postului de radio Moscova, al cărei text l-am telegrafiat ambasadei noastre. Aş sugera deci să-i ceară lui Stalin să vegheze ca noul guvern (român) să nu înceapă imediat o epurare a tuturor elementelor politice care se opun vederilor sale pe motiv că au fost încurajate să acţioneze astfel de Declaraţia de Yalta. Vă vom sprijini, desigur, şi dacă îmi veţi arăta textul oricărui mesaj, pe care sunteţi înclinat să-l trimiteţi lui Stalin, voi trimite şi eu unul pentru a-l sprijini. Există, evident, un acord total între reprezentanţii noştri şi ai DVS, la faţa locului ./…/
(Public Record Office PREM 3/374/9, f.124-125; publ.în Roosvelt and Churchill. Their Secret Wartime Correspondence, pp.660-662 – publ.în Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. Percepţii anglo-americane (1944-1947), Bucureşti, 1993, p.139)
Anexa 5 – Raportul lui Roy M. Melbourne, funcţionar diplomatic la Reprezentanţa SUA din Bucureşti, adresat secretarului de stat al SUA la 19 august 1945
TELEGRAMA PRIMITA DEPARTAMENTUL DE STAT
Bucureşti
Datată : 19 august 1945
Primită: 12:45 p.m.
20 august
SECRET
Secretarului de Stat
Washington 563, 19 august,11 p.m. (Secţiunea 1)
La ora 1 p.m. secretarul personal al regelui mi-a spus că puţin după ora 9 azi dimineaţă şi-a făcut apariţia la palat premierul Groza, conform procedurii pe care am înfăţişat-o în telegrama mea nr.561 din 18 august.
Regele l-a anunţat pe Groza că va iniţia convorbiri separate cu liderii de partide pentru a discuta oportunitatea schimbării guvernului, şi a spus că le consideră necesare având în vedere atitudinea formulată de Guvernul american faţă de guvernul Groza şi pentru că un tratat de pace nu se poate încheia decât cu un regim democratic recunoscut. Regele a adăugat că şi serioasele probleme interne cu care se confruntă cabinetul, potrivit informaţiilor pe care el le deţine din partea unor surse avizate, au contribuit la luarea acestei hotărâri. (Repetată cu destinaţia Moscova, cu nr.161).
Groza a răspuns că guvernul său nu a fost niciodată mai puternic ca acum şi se bucură de tot sprijinul din partea sovieticilor. El a adăugat că problema recunoaşterii guvernului său de către americani este de mică importanţă, şi că Uniunea Sovietică ar putea obţine, eventual, acordul anglo-americanilor pentru un tratat de pace care să protejeze interesele României. El a încercat să denatureze faptele spunându-i regelui că el consideră că punctele de vedere exprimate de mine secretarului general din Ministerul de Externe au fost comunicate de “ persoane prea neînsemnate “ şi că ele ar reprezenta pur şi simplu punctul meu de vedere. A omis însă să spună că secretarul general, ca persoană de rang secund din Ministerul de Externe, a cerut în mod expres informaţii despre atitudinea americanilor faţă de regimul său şi că acest punct de vedere a fost pe deplin explicat
(referire la telegrama mea nr.557 din 17 august)
I-a repetat şi regelui părerea sa, pe care am redat-o în telegrama mea nr.561 din 18 august, că România nu are nevoie să încheie un tratat de pace având în vedere aranjamentele cu vecinii săi şi care urmează să capete formă definitivă cu Polonia şi Uniunea Sovietică. Ba mai mult, el şi Petrescu, la invitaţia părţii ruse, vor pleca săptămâna aceasta la Moscova.
Ministrul de externe Tătărăscu i-a declarat azi dimineaţă mareşalului Curţii, Negel, că ruşii sunt foarte indignaţi de poziţia oficială a americanilor, făcută cunoscută în România şi că mâine ei vor cere explicaţii generalului Schuyler şi mie, având în vedere că oficialităţile americane de aici sunt subordonate generalului Susaikov. S-a înţeles, de asemenea, că generalul Schuyler a adresat o scrisoare generalului român din Comisia Română pentru Armistiţiu în care a arătat că el se aşteaptă ca ceremonia consacrată loviturii de stat de la 23 august să aibă un caracter exclusiv militar, dat fiind că generalul Susaikov intenţionează să transforme această zi într-o ceremonie absolut politică şi îi va ordona generalului Schuyler să participe.
Este limpede că Groza şi Tătărăscu minimalizând lucrurile încearcă să provoace îndoieli şi ezitări în privinţa felului în care au fost planificate lucrurile.
…….
Din convorbirile cu secretarul regelui a reieşit clar că mareşalul Negel şi alţi consilieri au fost afectaţi în oarecare măsură de încrederea aparent neclintită a lui Groza şi Tătărăscu şi de interpretarea pe care au dat-o aceştia punctului de vedere al guvernului britanic, exprimat la cerea secretarului şi pentru informarea regelui. Mi-am revăzut în detaliu instrucţiunile şi, aşa cum v-am raportat anterior în telegrama mea nr. 553 din 14 august, i-am arătat textul radiodifuzat al notei adresate de Guvernul american Guvernului bulgar. Am mai spus în continuare că discursul preşedintelui SUA din 9 august, în referirile sale la România, a indicat clar intenţia noastră de a ajunge la o poziţie de egalitate cu ruşii. Am adăugat doar pentru informarea regelui că generalul Schuyler a primit instrucţiuni să negocieze de pe poziţii tripartite egale revizuirea statutului Comisiei de Control a Aliaţilor.
MELBOURNE
(Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Microfilme SUA, r. 667, c.382-385; The National Archives of The United states, Washington D.C., Department of State, R.G. 59, Roll 10, Division of European Affairs, 1945-1949.)
Anexa 6 – Washington, 21 august 1945 – Nota secretarului de stat al SUA, James F. Byrnes, adresată miniştrilor de externe englez şi sovietic, propunând consultări urgente în vederea formulării unui răspuns la comunicarea regelui Mihai I privind situaţia creată în România în urma refuzului lui Petru Groza de a demisiona.
Vi se cere să adresaţi o notă Foreign Office – ului pe marginea celor prezentate mai jos:
Reprezentantul Statelor Unite în Comisia De Control al Aliaţilor din Bucureşti a transmis guvernului său un comunicat al regelui României, cu menţiunea că note similare au fost trimise şi vicemareşalului forţelor aeriene, Stevenson, pentru guvernul Marii Britanii şi generalului Susaikov, pentru guvernul URSS. În comunicatul regelui se afirmă că, luând în considerare raportul Conferinţei de la Berlin, potrivit căruia un guvern democratic, recunoscut constituie o condiţie pentru ca România să poată încheia tratatele de pace necesare cu cele trei principale puteri Aliate şi pentru ca România să poată obţine sprijinul acestor puteri spre a fi admisă în Organizaţia Naţiunilor Unite; apoi, că au luat cunoştinţă de poziţia guvernelor Statelor Unite şi Marii Briatnii cu privire la actuala compoziţie a Guvernului român. Regele declară în continuare că, în conformitate cu normele constituţionale ale României el a trecut la consultări cu liderii politici privind actuala situaţie politică din România, cei mai mulţi dintre ei pronunţându-se în favoarea formării unui guvern în condiţii care să-i permită recunoaşterea de către principalele puteri Aliate, încheierea tratatelor care se impun şi admiterea României ca membru în Organizaţia Naţiunilor Unite. Regele adaugă în continuare că, în consecinţă i-a cerut primului ministru să contribuie la găsirea unei soluţii în acest sens, prin demisia actualului cabinet. Se pare că formarea acestui guvern nu este posibilă pentru că primul ministru nu a răspuns acestei invitaţii. Regele a cerut, de aceea, guvernelor URSS, Statelor Unite şi Marii Britanii, ca, în conformitate cu hotărârile luate la Conferinţa din Crimeea şi potrivit răspunderilor pe care acestea şi le-au asumat să acorde asistenţă României în vederea formării unui guvern care, potrivit raportului Conferinţei de la Berlin, să poată fi recunoscut de cele trei principale puteri aliate, ceea ce va permite României să încheie tratatele de pace şi să fie admisă în ONU.^
Sursa :
http://www.ziaristionline.ro/2011/06/23/documentele-secrete-ale-tradarii-regelui-mihai-de-la-visinski-la-stalin-molotov-si-beria-exclusiv/
Un sfârșit de săptămâna pe placul Domniilor Voastre ! 🙂
Alioșa .
PS !
Tot in spiritul cunoașterii ISTORIEI ROMÂNIEI la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, merită să intrați si pe LINKUL
http://www.ziaristionline.ro/2011/06/23/maresalul-ion-antonescu-erou-national-regele-mihai-sluga-la-rusi/
care este de fapt o COMPLETARE a celor postate mai SUS ! 🙂
Lecturare plăcută celor interesați de ISTORIA ROMÂNIEI ! 🙂
Alioșa fost ^ OSTAȘ ^ ACTIV al ROMÂNIEI in perioada 15 sept.1966-15 iulie 2001 !!!

07/05/2017

Remember STEAUA Bucuresti , castigatoarea Cupei CAMPIONILOR Europeni la FOTBAL in finala cu celebra FC BARCELONA din 7 MAI 1986 !!!

Filed under: amintiri — Aliosa @ 9:37 am

Motto:
” Cine UITA , nu merita ” ! ( Nicolae Iorga )

ARENA NAȚIONALĂ  6 aug.2011 089Pentru mine,seara zilei de 7 MAI 1986,a fost, este si va fi cea mai frumoasa seara de vara, din viata mea de FAN al sportului REGE, FOTBALUL !clappinghat

In urma cu 31 de ani, in acea superba seara de 7 MAI 1986,  campioana la fotbal intern din Republica Socialista Romania,

STEAUA Bucuresti

Steaua 1987       pe  stadionul din SEVILLA, in prezenta Regelui Spaniei, Ms.Juan Carlos  si  unui numeros si entuziast public,a castigat Cupa Campionilor Europeni la Fotbal, invingand in finala, campioana tarii gazda, F.C.BARCELONA, cu 2-0 , dupa executarea loviturilor de la 11 metri, ca urmare a terminarii  la egalitate ( 0-0) a celor patru reprize de joc regulamentar clappinghat

STEAUA Bucuresti , echipa de fotbal a  ARMATEI,  cea mai titrata si galonata echipa din fotbalul romanesc pe care am sustinuta inca de pe bancile Liceului Militar ” Stefan cel Mare ” din Campulung  Moldovenesc

https://aliosapopovici.wordpress.com/2014/08/19/

si la ale caror meciuri din Cupa Campionilor Europeni desfasurate pe stadionul din GHENCEA cel mai cochet stadion al ARMATEI la vremea respectiva  ( acum in paragina )  student la Academia Militara, Facultatea Arme, sectia GENIU  cu gradul de capitan fiind,1-Locotenent in uniforma de oras !

https://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/14/

am participat la toate meciurile strigand din toata ❤ mea ” STEAUA, nu UITA, astazi vrem VICTORIA „, a  depus un mare efort fizic, moral si material ,pentru a ajunge in Finala Cupei Campionilor Europeni de la SEVILLA, Spania, in 7 MAI 1986   !

In continuare, in cat mai putine cuvinte, va voi prezenta drumul parcurs de STEAUA  pana la ajungerea in marea FINALA  din 7 MAI 1986 , obtinand urmatoarele rezultate :

  •   TURUL preliminar , cu  danezii de la Vejle cu 1-1  si 4-1,
  •   OPTIMILE de FINALA, cu  ungurii de la  Honved Budapesta, cu 0-1 ; 4-1 ;
  •   SFERTURILE de FINALA, cu finlandezii de la   Kuusysi Lahti, 0-0 (  pentru prima data l-am luat la meci si pe fiul meu de 8 anisori ) , 0-1  prin golul lui Piturca,
  •  SEMIFINALA , cu belgienii  de la RSC  ANDERLECHT ,care a castigat acasa cu  1-0 meciul dar a fost surclasata in 16 aprilie 1986 la BUCURESTI in fata a peste 30.000 de fani stelisti printre care si SUBSEMNATUL  razand-cu-gura-panla-urechi, cu scorul de 3-0 prin golurile inscrise de Piturca ( min.4 ) ,Balint ( min.23) si din nou Piturca ( min.75)  si astfel,STEAUA  a ELIMINAT un adversar de talie mondiala – RSC  ANDERLECHT Bruxelles,  care avea   in palmares doua trofee de Cupa Cupelor, doua Supercupe ale Europei si o Cupa  UEFA , ultima castigata cu doar 3 sezoane inainte, echipa la care  evolua si copilul teribil al fotbalului belgian, Enzo Scif0.     Iata ce scria in ziarul SPORTUL despre calificarea echipei STEAUA BUCURESTI in finala CCE de la SEVILLA :ziarul SPORTUL despre STEAUA vs CCE din 7 mai 1986.
  •  FINALA  cu FC BARCELONA, una dintre cele mai bune echipe de fotbal din Europa si din lume ce s-a disputat in seara zilei de  7 MAI 1986 , in prezenta a  zeci  mii de spanioli, inclusiv a Regelui Spaniei, a avut de toate dar , dupa cele 90 de minute de joc regulamentar, scorul a fost EGAL (0-0 )  si, conform regulamentului de desfasurare impus de UEFA, au urmat  DOUA REPRIZE de prelungiri a cate 15 minute , care s-au incheiat tot la egalitate ( 0-0 ) si astfel, a urmat LOTERIA loviturilor de la 11 metri care, a  decurs dupa cum veti VEDEA si AUZI in videoclipul de mai jos, in favoarea Campioanei Republicii Socialiste ROMANIA, echipa STEAUA Bucuresti ! clappinghatspre DEZAMAGIREA milioanelor de fani ai echipei FC BARCELONA din SPANIA si LUMEA INTREAGA , inclusiv a Regelui Spaniei , JUAN CARLOS,care, observnd ca a 5-a lovitura de la 11 metri nu se mai executa, l-a intrebat pe un oficial de ce…iar raspunsul  vi-l inchipuiti chiar daca nu l-ati auzit atunci in direct: SCORUL era 2-0 pentru STEAUA si era deja CASTIGATOAREA CCE  razand-cu-gura-panla-urechi Iata ce a scris un ziar spaniol ( Diario 16) despre memorabila prestatie a portarului stelist DUCKADAM care a APARAT 4 lovituri de la 11 metri intrand astfel in Cartea Recordurilor :
  •  ” Aceasta echipa romana,care a venit cu toata modestia in Spania,nu putea fi invinsa de jocul catalanilor,intrucat numitul DUCKADAM a trebuit sa astepte doua ore ca sa aiba ce apara,lasandu-si in final CARTEA de VIZITA pe stadion,dupa loviturile de la 11 metri ” razand-cu-gura-panla-urechi
  •  Toata STIMA si RESPECTUL meu pentru DUCKADAM, portarul de atunci al echipei STEAUA Bucuresti, pentru TOTI fotbalistii lotului stelist, preparatorilor fizici, medicilor echipei, staffului tehnic si nu in ultimul rand antrenorului principal EMERIC  JENEI si secundului sau, ANGHEL IORDANESCU  care a si jucat cateva bune minute icon_exclaim

Si tot ca aducere aminte a acelei SUPERBE seri de 7 MAI 1986, student la Academia Militara fiind

https://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/14/

dupa terminarea vizionarii la televizor a acelei memorabile dar pline de emotii partide,am plecat cu totii  spre Piata Universitatii spre a ne bucura impreuna cu MIILE de romani iesiti in strada pentru a SERBA VICTORIA echipei STEAUA Bucuresti, prima echipa din partea de EST a EUROPEI ( blocul comunist) care castigase cel mai mare TROFEU  european la FOTBAL  clappinghat

O, tempora ! 🙂
O, mores !!! 🙂 🙂 🙂

O Duminica Binecuvantata persoanelor virtuale ce vor ajunge pe AICI ! 🙂
Aliosa ,fan STEAUA Bucuresti !!! 🙂 ❤ 🙂

22/03/2017

Pana unde s-a ajuns cu DEZBINAREA si INVRAJBIREA romanilor de catre presedintele Romaniei, Klaus Werner Johannis

Filed under: amintiri — Aliosa @ 9:35 am

O zi de MIERCURI buna !
…” Avem in STRADA cateva SUTE de MII de ROMANI de-ai mei care vor rezolva problema . Am mare incredere in ei ” ( Raspunsul dat de presedintele Romaniei, Klaus Werner Johannis , la intrebarea jurnalistilor prezenti la summitul european de la Malta, despre PROTESTELE din Piata Victoriei organizate de partidele PNL(PDL)&USR&ONG-uri sorosiste si INSTIGATE de chiar cel care conform CONSTITUTIEI ar trebui sa fie MODERATOR 🙂 si nicidecum INSTIGATOR iohannis-instigand-multimea-in-22-ian-2017
PROTESTE indreptate impotriva Guvernuli PSD&ALDE si sustinute de
” tinerii liberi si frumosi ” 😦 😦 😦
de formatul si caracterul TANARULUI care a postat pe feisbuc in 11 dec.2016 ( alegerile parlamentare castigate de PSD&ALDE cu peste 51 % ceea ce le-a dar dreptul sa GUVERNEZE prin cabinetul GRINDEANU ROMANIA , lucru de NEACCEPTAT de Johannis care voi ” parlamentul si guvernul lui ” …
URMATOARELE NEORTODOXE si TEMBELE cuvinte :

„Eu as retrage dreptul la vot tuturor PENSIONARILOR (.. ) Pai cum sa îmi decidă mie viitorul un Mos SENIL care iasă din secția de votare și da COLTU ’ ”!!!   19ma-scarpin-de-uimire68  Asta-i gandire de FASCIST, nu de tanar cu mintea intreaga ………………………..
La asemenea TAMPITE cuvinte, o distinsa PENSIONARA i-a RASPUNS

” Dragii mei tineri, când încă făceați pipi în pantaloni și caca la oliță, moșul acesta era ceva mai tânăr.
Și vă era părinte.
Da, poate acum este senil și azi sau mâine va da colțul.
Însă ar trebui să vă aduceți aminte că pe vremuri vă ștergea la fund, punea reșoul în priză să facă cald când vă schimba scutecul sau vă ținea în brațe, legănându-vă, acoperindu-vă cu pături, ca să nu vă fie frig în casele pe care comunismul le ținea la limita înghețului.
Moșul acesta își rupea hainele ca să vă aducă două portocale sau o bucată de carne.
Apoi vă spunea, zâmbind, să mâncați totul întrucât el este sătul cu toate că-i ghiorăiau mațele de foame.
Se scula la două noaptea (vară sau iarnă) ca să prindă o sticlă de lapte, tot pentru voi.
Tot el vă trimitea pachete pline cu bunătăți la căminul studențesc precum și bani, în timp ce el cu baba lui (și ea mai tânără pe atunci) mâncau zile în șir fasole, cartofi sau borș de sfeclă.
Voi cheltuiați banii pe bere cu prietenii, ei lăcrimau acasă, bând o cană de apă și numărându-și fiecare bănuț pentru copilul lor.
Mai înainte de a da cu pietre în bătrânul care vă este părinte, bunic, vecin, unchi sau mătușă, gândiți-vă că fără ei nici măcar nu ați fi existat.
Spuneți că au fost lași pentru că nu s-au împotrivit regimului comunist.
Poate că aveți dreptate. Însă au fost lași și pentru că existați voi.
Au fost lași și pentru ca să vă apere pe voi.
V-ar fi fost mai bine la casa de copii, cu părinții uciși sau în închisori?
Curajul lor – dacă ar fi fost – era unul dement într-o societate care-ți punea pumnul în gură și te băga la pușcărie sau te ucidea în bătaie. Un asemenea curaj v-ar fi făcut orfani cu siguranță.
Ați fi fost mai fericiți?
Ați mai fi avut astăzi aceste drepturi (chiar și acela de a fi nesimțiți) dacă n-ar fi murit oameni în 1989?
Puteau să trăiască și să ajungă astăzi moși și babe.
Să nu le pese, să stea acasă, să-și păzească spatele.
Nu cred într-un viitor condus de un asemnea tânăr.
Nu cred într-un viitor în care ne batem joc unii de alții, tinerii de bătrâni pentru că sunt mai în vârstă sau mai neputincioși, bătrânii de tineri pentru că sunt imberbi și fără experiență.
Nu cred într-un viitor în care nu avem respect unii față de alții.
Nu cred într-un viitor în care drepturile se acordă numai unora.
Sper ca tocmai tinerii să fie primii care să vocifereze împotriva unor astfel de discriminări.
Și mai trăiesc cu speranța că asemenea specimene sunt rare, că tinerii își iubesc părinții și bunicii bătrâni, la fel cum cei din urmă își iubesc copiii și nepoții.
Altfel lumea asta s-ar duce dracului ” .
Sursa : internetul

Dupa  DECIZIA Curtii Constitutionale a Romaniei ( CCR ) versus SESIZAREA presedintelui SENATULUI in legatura cu INCALCAREA CONSTITUTIE  de catre Procurorul General si procurorul sef DNA  care au incalcat PRINCIPIUL SEPARARII PUTERILOR in STAT cand s-au ANTEPRONUNTAT si CERCETAT ministrii cabinetului GRINDEANU pentru emiterea OUG nr 13/31/01/2017 ,  dupa DECIZIA prin care JUDECATORII CCR au spus cu subiect si predicat ca procurorul general Augustin Lazar si sefa DNA , Laura Codruta Kovesi , presedintele Romaniei, Klaus Werner Johannis, in loc sa ia masuri drastice impotriva celor doi procurori , a spus jurnalistilor ca el este MULTUMIT de activitatea respectivelor procurori si ca NU este cazul ca ei sa fie DEMISI !!!  🙂  😦  🙂  Acesta de fapt a fost  MESAJUL ascuns si parsiv al lui Johannis adresat  ” tinerilor liberi si frumosi ”  😦  ca sa IASA din NOU in STRADA sub SLOGANUL ”  Codruta, nu UITA, noi suntem de partea ta ”  !!!  😦   😦   😦  De unde se vede ca presedintele Romaniei, Klaus Werner Johannis INCALCA zilnic CONSTITUTIA ROMANIEI 😦  😦  😦  iar majoritatea parlamentara condusa de presedintele PSD , Liviu Dragnea si presedintele ALDE, Calin Popescu Tariceanu, de FRICA dosarelor penale  pe care le au in instante, in loc sa aplice LEGEA SUPREMA, adica sa-l SUSPENDE  pe Johannis, se ” gudura ” pe langa el precum  dulaii la stapanul care le da de mancare cu bobita ……………………….

De unde se vede ca :

” FRICA pazeste bostanaria ”    19

https://aliosapopovici.wordpress.com/2016/07/09/

Aliosa.

04/03/2017

Remember CUTREMURUL din 4 martie 1977 !!!

Filed under: amintiri — Aliosa @ 9:04 am

Motto:
” Cine UITA, nu MERITA” ( Nicolae Iorga )

 

In seara zilei de 4 MARTIE 1977, la ora 21.22″,in timp ce pe marele platou de adunare al cazarmii Regimentului 2 Pontonieri ” Eftimie Croitoru” de pe malul DUNARII batrane, executam APELUL de SEARA a celor peste 750 de MIITARI in TERMEN ce satisfaceau SERVICIUL MILITAR obligatoriu,OFITER de SERVICIU pe REGIMENT ( OSR) fiind, ROMANIA a fost ZGUDUITA timp de 55 de SECUNDE  😦   😦   😦  de un puternic CUTREMUR ,

de 7,2 grade pe scara Richter, cutremur care a produs mari pagube UMANE si MATERIALE in toata TARA, dar mai cu seama in BUCURESTI unde au MURIT  sute  de oameni
(dintre care reamintesc pe marele actor TOMA CARAGIU,interpreta de muzica usoara DOINA BADEA si cascadorul TUDOR SAVRU, cu care JUCASEM SAH cu cateva luni inainte ( mai-august 1976 la turnarea FILMULUI ” Eroi au fost” dedicat CENTENARULUI Razboiului de INDEPENDENTA ( 1877-1878) el, in calitate de CASCADOR, eu in calitate de COMANDANT de COMPANIE PONTONIEI pentru INTINDEREA PODULUI din PONTOANE TMP ( pontonierii stiu ce inseamna cele 3 initiale) peste DUNAREA INTERIOARA la HARSOVA ) In timpul CUTREMURULUI,
s-au prabusit  35.000 de  cladiri,numarul MORTILOR din toata TARA ridicandu-se la 1580 ,al ranitilor la peste 11.200 de oameni iar pagubele materiale  ajungand la miliarde de lei!!! 😦 😦 😦  DUMNEZEU sa-i odihneasca in pace pe totii MORTII 11709640_706847376128657_5256363369757452271_nlacrimioarezambiliciia-neamulue-de-aicidin CUTREMULUL din 4 MARTIE 1977
Orasul ZIMNICEA , port la DUNARE, a fost RAS de pe fata pamantului iar la INLATURAREA urmarilor devastatorului CUTREMUR si la RECONSTRUCTIA orasului ,ca tanar OFITER ( locotenent major)000-Locotent la 22 de ani !!!
https://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/27/
am participat efectiv timp de 6 ( sase) LUNI, inca din dimineta zilei de 5 martie 1977 cu COMPANIA de PONTONIERI din Regimentul 2 Pontonieri ” Eftimie Croitoru” pe care o comandam la acea vreme ! 🙂
Din RESPECT pentru prietenii si prietenele din lumea virtuala cu care am intrat in contact virtual incepand cu luna martie 2009 odata cu publicarea pe WordPress a primului meu POST
https://aliosapopovici.wordpress.com/2009/09/25/
le spun cu mandrie si bucurie ca, cu mici pauze ocazionate de un STAGIU de 2 ( doi) ani de PRACTICA GENISTICA ( iulie 1982-iulie 1984) la constructia Canalului Dunare Marea Neagra 🙂 😦 🙂 si a unei perioade de 2 ( doi ) ani ocazionata de perfectionarea militara ca Ofiter al Academiei Militare ( 5 sept.1985-  22  august 1987) ok1-Locotenent in uniforma de oras !
DSCN4038

https://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/14/
mi-am desfasurat activitatea in functii de COMANDA si STAT MAJOR numai si numai,
la Regimentul 2 Pontonieri ” Eftimie Croitoru” instruind militarii in GENERAL invederea insusirii tainelor maiestriei militare pentru a deveni buni APARATORI ai PATRIEI si in SPECIAL pentru invatarea tainelor specialitatii de PONTONIERI pentru INTINDEREA PODURILOR din PONTOANE PR-71 atat in timp de PACE cat si in timp de RAZBOI ,peste toate RAURILE din TARA si in mod special peste DUNAREA batrana , ca ,in caz de ATAC armat asupra BULGARIEI vecine si membra ca si ROMANIA a Pactului de la VARSOVIA ( statele socialiste din Europa si URSS) TANCURILE si tehnica sa treaca rapid DUNAREA in AJUTORUL vecinilor bulgari!:)
In spiritul ADEVARULUI pe care mi -l am CREZ si DATORIE, reamintesc ” tinerilor liberi si frumosi”, pe vreme CUTREMURULUI inca in faza de ” PROIECT ” 🙂 ca,
in ziua de 4 MARTIE 1977, conducatorul ROMANIEI , Nicolae CEAUSESCU, era in vizita OFICIALA in NIGERIA iar cand a aflat de CUTREMUR, a PLECAT imediat din tara africana iar de pe aeroportul din Bucuresti a mers direct in centrul BUCURESTIULUI grav AFECTAT si, spre onoarea lui, a CONDUS personal OPERATIUNILE de SALVARE de catre MILITARII ARMATEI ROMANE 🙂 🙂 🙂 a OAMENILOR surprinsi sub DARAMATURI .
Daca fereasca DUMNEZEU s-ar REPETA cutremurul din 4 martie 1977 , CENTRUL ISTORIC al BUCURESTIULUI ar fi RAS de pe fata pamantului, numarul MORTILOR ar fi de 5-6 MII de oameni , al ranitilor de ZECI de MII iar PAGUBELE materiale la MILIARDE de euro …………….
Si cum ARMATA din 2017 NU mai este ARMATA din 4 MARTIE 1977,
OAMENII surprinsi sub DARAMATURI ar PUTREZI acolo iar actualul presedinte al Romaniei, Klaus Werner Johannis,cu doar cele ” cateva SUTE de MII de ROMANI de-ai lui ” 😦 😦 😦
cu SIGURANTA NU ar CONDUCE personal ca fostul presedinte Nicolae CEAUSESCU in 4 martie 1977 , OPERATIUNILE de ALVARE a OAMENILOR de sub DARAMATURI !!! 😦 😦 😦
Ultima data cand am INTINS  pentru a NU STIU cata oara 😦 POD din pontoane PR-71 peste DUNARE , a fost in 15 septembrie 2000 , in fata OBSERVATORILOR cu grade de COLONEI si GENERALI din armatele ROMANIE ,SUA si BULGARIEI cu ocazia testarii capacitatilor de actiune ale militarilor ROMANI in vederea ADERARII ROMANIEI la structurile EUROATLANTICE ( NATO), cand, COMANDANTUL Punctului de Trecere fiind Ultima APLICATIE ca sef al PTrc.peste DUNARE,sept 2000 ! dupa INTINDEREA PODULUI ,i-am DAT  RAPORTUL unui GENERAL din Amata SUA semn ca TANCURILE  si toate masinile de lupta  participante la APLICATIE  puteau trece  de pe un mal pe altul al DUNARII  !!! 🙂 🙂 🙂Dipoma de onoare a NATO !!!

La 10 ( ZECE ) luni dupa cea mai frumoasa si reusita APLICATIE de PONTONIERI desfasurata pe DUNARE si condusa de MINE  🙂  🙂  🙂 am solicitat TRECEREA in REZERVA ( 15 IULIE 2001) cu inima impacata ca mi-am facut DATORIA fata de PATRIE si POPOR stabilindu-mi definitiv resedinta in orasul de pe malul DUNARII batrane pe care am IUBIT-O si-o voi IUBI pana la sfarsitul VIETII mele , DOVADA SUPREMA fiind fotografiile de mai jos facute ulterior trecerii mele in rezerva !!!  🙂  🙂  🙂

De pe MALUL ROMANESC al DUNARII batrane, sustin MALUL drept BULGARESC ...Pe malul DUNĂRII la vizita unei fregate de război, vara lui 2017.
Ar fi foarte multe de spus pe tema DEVASTATORULUI CUTREMUR din 4 MARTIE 1977 ,
al participarii mele cu COMPANIA de PONTONIERI la INLATURAREA urmarilor cutremurului in ZIMNICEA rasa de pe fata pamantului si la RECONSTRUCTIA orasului dar, ma opresc aici,RUGANDU-MA la bunul DUMNEZEU sa fereasca ROMANIA de un CUTREMUR de 7,2 grade pe scara Richter ca cel din 4 MARTIE 1977 😦  😦  😦 caci, altfel,  vor MURI ZECI de MII de OAMENI NEVINOVATI la cate BLOCURI cu BULINA ROSIE la vedere sunt doar in BUCURESTI ……………………
Un sfarsit de saptamana cat mai placut 🙂  🙂  🙂  Weekend plin de viata !
weekend-placut1

 

 

 

 

si-o PRIMAVARA cat mai frumoasa !!!  🙂  🙂  🙂

martisor-4

Si acum ,daca nu-i cu suparare, va pun  o nevinovata INTREBARE, la care NU-I obligatoriu sa RASPUNDETI , dar Domniile Voastre decideti :

  •  Unde erati si ce faceati in 4 MARTIE 1977  , seara, la ora  ora 21.22″   ?  🙂
  • Multumesc anticipat pentru raspuns ! 🙂  Aliosa.

 

« Pagina anterioarăPagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.