Alioşa

20/09/2017

^ LUMEA e CONDUSĂ prost ^ !!!

Filed under: generale — Aliosa @ 9:07 am

Motto: ^ VIITORUL are nevoie de IDEI noi ^ ( Martin Schulz )

^ În Statele Unite, atinse până acum de două uragane de o forţă şi o amploare nemaivăzute de zeci de ani, procurorul Robert Mueller, fost director al F.B.I. (2001-2013), şi comisia sa specială de investigaţie continuă să ancheteze amestecul Rusiei în alegerile americane din 2016.

Hegemonul se face de râs zi de zi în toată presa mondială din propria sa voinţă.
Chiar dacă Putin l-ar fi pus cu mâna la Casa Albă pe Donald Trump (ipoteză ridicolă !), lucrul ar fi trebuit ascuns, şi nu expandat pentru a justifica eşecul lui Hillary Clinton, al neoconservatorilor, al neoliberalismului global, şi a minimaliza triumful evident al protecţionismului, al naţionalismului zis reacţionar, al unui populism fără limite, pe măsura lui Donald Trump.
Anchetatorul Robert Mueller se pregăteşte să-i audieze şi pe numeroşii consilieri care l-au părăsit pe Trump sau au fost eliminaţi de Trump şi de anturajul său.
Aceştia îi vor spune procurorului ce vrea el să audă. Povestea ridicolă cu amestecul Rusiei şi al lui Putin în politica americană la vârf nu se va opri deci mâine.
Clanul Clinton, contributor important la confuzia politică de azi din America, a ajuns la a doua carte semnată de Hillary care îi explică eşecul şi nu vrea în ruptul capului să-şi recunoască sfârşitul carierei. Ultimul vinovat indicat de Hillary Clinton e chiar Bernie Sanders, foarte iubit de tinerii americani.

Dar nu numai noul preşedinte american e contestat şi nu reuşeşte să-şi intre în rol pentru a-şi îndeplini cu succes obligaţiile.
Noul preşedinte francez,
Emmanuel Macron, a coborât brutal în sondaje şi e la rândul său contestat virulent.
Până şi „New York Times”, neoliberal şi pro-Clinton, într-un lung editorial, îl face praf. La fel ca principalii analişti independenţi din Franţa.
Economistul Jacques Sapir scrie, comentând cele două derapaje de la ambasada Franţei din Bucureşti şi din adunarea de la Atena, în care îi atacă inadmisibil pe francezii săi de pe teritoriu străin :
Macron „a fost ales printr-un qui pro quo, cu un număr mic de voturi.
Emmanuel Macron e preşedinte în lipsă de ceva mai bun.
Toată lumea o ştie, e evident, mai puţin pentru el însuşi. […]
Tinereţea preşedintelui merge în această direcţie, ca şi viaţa protejată pe care a dus-o până la alegeri.
Să fii premiantul clasei, un om pe care cei puternici îl reperează şi protejează, să lucrezi cu un alt preşedinte, François Hollande, şi apoi să devii ministru, în fine, să-ţi trădezi protectorul dar nu fără să-ţi fi găsit protectori noi şi, în sfârşit, să ajungi la vârful puterii, toate acestea nu te pregătesc neapărat pentru adversitate”.

Chris Bickerton, în editorialul său din 7 septembrie din „New York Times”,
îi face lui Emmanuel Macron un portret cu vitriol.
Constatând prăbuşirea lui în sondaje, se întreabă dacă acest preşedinte nu suferă cumva de aroganţa unui copil răsfăţat.” ;
„Regina Maria-Antoaneta n-a spus, probabil, niciodată, „dacă n-au pâine, să mănânce cozonac”.
Dar această frază s-a lipit de ea şi a condamnat-o în ochii opiniei publice chiar înainte de a fi fost judecată. Emmanuel Macron, în schimb, chiar a pronunţat vorbele care îi vor fi în veci reproşate (i-a insultat pe francezi la Atena, spunând : „voi fi absolut hotărât,
n-o să cedez nimic, nici leneşilor, nici cinicilor, nici extremiştilor” – n.a.).
N-are deci de ce să se mire că provoacă ură şi furie.
N-are a se mira nici că, printr-o nenorocire, capul i-ar putea ajunge până la urmă într-o ţepuşă…”.

Nici în Germania,
motorul şi liderul incontestabil al U.E., ca să nu spunem „centrul imperiului”, lucrurile nu par să stea mai roz înaintea alegerilor din 24 septembrie.
Angela Merkel e epuizată politic, în afară de austeritate şi migranţi nu prea mai are multe de propus.
Mulţi germani o contestă chiar violent.
Celălalt candidat, al S.P.D., o fostă stângă, preluată şi ea de neoliberalismul global, nu are un candidat credibil. Martin Schulz a făcut deja o carieră mult peste puterile sale, împins de la spate, foarte probabil, de deep state-ul german.
Aşa a ajuns preşedinte al Parlamentului European, în dauna unui Adrian Severin, între alţii, un politician mult mai pregătit, mai complex decât foarte modestul socialist german.

În Marea Britanie,
forţele statu quo-ului luptă din răsputeri pentru blocarea Brexit-ului.
La mai bine de un an de la votul stupefiant al britanicilor (din 23 iunie 2016), lira scade constant, pierderile economice şi dezastrul social care se prefigurează în rapoarte vor fi, probabil, enorme şi greu suportabile.
Mândria britanicilor de a se fi eliberat de sub tutela germană şi franceză, mai ales germană, are un preţ foarte mare şi nu aduce încă beneficii palpabile.

Donald Trump a anunţat deja măriri de taxe pentru maşinile germane importate.
Recent, ministrul francez al Economiei şi Finanţelor, Bruno Le Maire, a anunţat la rândul său măriri de taxe pentru giganţii I.T. americani Google şi Amazon.
Miniştrii de Finanţe ai Germaniei, Italiei şi Spaniei susţin schimbările propuse de francezi.
Războiul economic S.U.A.-UE poate începe deci.
Cu consecinţe incalculabile.
O urmare directă va fi şi pentru ţările din Estul Europei, printre care România.

Vom cumpăra arme de la americani sau de la francezi ?
Ambele propuneri sunt pe masă.
Ministrul român al Apărării şi-a prezentat într-un mod destul de misterios demisia.
Preferinţa românească pentru americani se loveşte de realitatea că noi aparţinem economic U.E., principalele schimburi comerciale ale României sunt cu U.E., şi nu cu S.U.A. ale lui Donald Trump.
La fel, principalele investiţii în România sunt europene, începând cu foarte reuşita Dacia-Renault.

Toamna lui 2017 se anunţă foarte periculoasă pentru toată lumea, începând cu americanii, care suferă pierderi colosale de pe urma uraganelor ce s-au abătut asupra lor în Texas şi în Florida.
Nu numai că economic lucrurile merg foarte prost, dar nici liderii mondiali nu au idei noi,cum scrie pe afişul de campanie al lui Martin Schulz
(„Viitorul are nevoie de idei noi.”).
Se întrevede un viitor fără idei noi şi fără oameni politici consistenţi.^
Sursa :
http://anonimus.ro/2017/09/lumea-condusa-prost/

Lumea este condusă PROST dar și RĂUTĂCIOS ! 🙂

  • De ce VATICANUL a tinut la STRICT SECRET o mulțime de documente cu REFERIRE directă  asupra ISTORIEI străvechi a DACIEI lui DECENEU, BUREBISTA și DECEBAL dar și a TRACIEI  ???   😦  😦  😦    Dacă veți asculta clipul de mai jos, veți afla  multe.

    Alioșa ! 🙂
Anunțuri

17/09/2017

Despre tehnologia HAARP , războiul climatic și unele catastrofe nelămurite încă……

Filed under: generale — Aliosa @ 9:36 pm

Motto:
OMUL cât TRĂIEȘE, ÎNVAȚĂ, eu TRĂIND, INVĂȚ mereu !!! 🙂 🙂 🙂

^ HAARP- acum si in Romania!

Astazi,mi-am propus sa scriu despre HAARP, desi as fi vrut sa scriu despre proiectul Blue Beam sau experimentul Philadelphia.
De ce am ales sa vorbesc despre HAARP !
Aflandu-ma in mijlocul de transport in comun,fara sa vreau am auzit o discutie interesanta intre doua doamne,
trecute de 50 de ani.
– Eu cred ca astia fac experimente cu natura,ceva se intampla.
-Sa stii…cred ca si inundatiile astea sunt rezultatul experimentelor,am trait atatia ani si n-am vazut niciodata asa ceva.
Recunosc ca discutia lor incepuse sa-mi placa,cu atat mai mult ca,imi petrec foarte timp timp,citind si documentandu-ma despre tehnologia militara HAARP,pacat ca a trebuit sa cobor:)
Oamenii,indiferent de mediul social,nivelul de educatie si instruire,zona unde se afla,inteleg foarte bine ca ceva se intampla cu mediul din jurul lor,insa foarte putini sunt dispusi sa se informeze,poate si pentru faptul ca la un moment dat,te izbesti de ceea ce numim:”Teoria Conspiratiei”.

In urma cu cativa ani,cand am aflat despre HAARP,
credeam ca este rezultatul imaginatiei exagerate a vreunui nebun,dornic de afirmare,ulterior,cand am citit rapoartele provenite din diferite colturi ale globului,cand am vazut in mediul online dovezi intangibile ce argumenteaza existenta si daunele provocate de tehnologia HAARP,am inteles ca totul este real,si daca te-ai fi asteptat sa existe sisteme HAARP oriunde in lumea asta,insa nu si in tara noastra,te-ai inselat,acum avem si in Romania!

Dar ce este HARP?
Programul HAARP (High-frequency Active Auroral Research Program,
în traducere
Programul Activ Auroral de Cercetare folosind Frecvenţe Foarte-Înalte)
reprezintă cea mai perfecţionată şi eficientă tehnologie contemporană în domeniul războiului.

Este un program demarat în 1992 la Institutul de Geofizică al Universităţii Alaska din Fairbanks de către Departamentul Apărării al Statelor Unite.
Acest program ştiinţific are un buget anual recunoscut oficial de 30 de milioane de dolari, deşi se pare că în realitate finanţarea este mult mai mare.

HAARP este conectat la unul din cele mai mari computere din lume,
iar sistemul propriu-zis se află într-o bază militară de lângă Gakona, Alaska.
Acesta constă dintr-un sistem de antene speciale, de mare putere, care constituie o teribilă armă (geofizică, strategică şi cosmică) de energie dirijată.

Tehnologia utilizată în cadrul HAARP foloseşte un tip de antene care trimit semnale în loc să le primească.
Acestea trimit fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus.
Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând totul.
Ceea ce se spune public este că acest proiect are ca scop modificarea ionosferei în vederea îmbunătăţirii comunicaţiilor, dar unele documente ale armatei americane arată

că de fapt HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei în folosul Departamentului de Apărare”.

Titularul de proiect este Departamentul Apărării al Statelor Unite, respectiv US Navy și US Air Force.
Într-o zonă arctică aflată la 320 de kilometri est de oraşul Anchorage din Alaska, Pentagonul a ridicat un puternic transmiţător proiectat să trimită mai mult de 3.000 de megawaţi în straturile superioare ale atmosferei.

HAARP utilizează un echipament terestru constituit dintr-o reţea de antene.
Acest sistem de antene speciale de mare putere este descris de către unii oameni de știinţă drept „o teribilă armă geofizică, strategică şi cosmică de energie dirijată”, „o reeditare a proiectului Star Wars într-o formă mult mai economică și, în acelaşi timp, mult mai periculoasă, capabil să provoace schimbarea vremii, producând ploi torenţiale, uragane, inundaţii și chiar cutremure”.

Într-o formulare simplificată, dispozitivul HAARP este un radiotelescop inversat, în sensul că antenele trimit semnale în loc să le primească.
Această tehnologie foloseşte fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus.
Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând absolut orice, cu sau fără viaţă.

Proiectul similar european numit EISCAT, acronim al European Incoherent Scatter Scientific Association,
este amplasat în Norvegia şi Suedia.
Ţările participante sunt Marea Britanie, Germania, Norvegia, Suedia, Finlanda, China și Japonia.

Rusia a dezvoltat propria bază de cercetare a ionosferei, denumită SURA, la Vasilsurk.
Numeroşi savanţi şi experţi în armament, cât şi deputaţi ai Parlamentului European, se arată deosebit de preocupaţi de dezvoltarea acestui proiect.
Gratan Healy, expert în energie și consilier al OSCE, a dezvăluit că este foarte posibil să reprezinte „arma finală” ce poate duce la sfârşitul civilizaţiei umane, mărturisind faptul că „războiul geoclimatic a devenit o realitate”.

Richard Williams, de la Laboratorul Davis Sarnoff, Princeton, este mult mai categoric:

„HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global.
Pe lângă experimente de modificări climaterice s-au realizat pene totale de curent și suspendarea comunicaţiilor fără ca nimeni să fie tras la răspundere datorită secretizării totale a operaţiunilor militare.
Practic, prin programul HAARP se experimentează manipularea vremii, uriaşe explozii în scoarţa terestră declanşatoare de mişcări tectonice, plus utilizarea sistemelor de comunicaţii şi de energie electrică drept arme strategice.
Nu întâmplător administraţia Bush a refuzat să semneze Acordul de la Kyoto privind combaterea încălzirii generale a temperaturii pe Terra.”
Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, afirmă că „este foarte probabil ca asocierea dintre emisiile de înaltă frecvenţă ale sistemului HAARP şi frecvenţele naturale extrem de joase ale Terrei să declanşeze efecte secundare imprevizibile cum ar fi dereglarea echilibrului ecologic sau folosirea sa ca terorism ecologic”, remarcând faptul că „de la descoperirea tehnicii radiofonice direcţionale se constată dispariţia coniferelor şi a foioaselor”.

Datorită faptului că toate instalaţiile se află dispuse la sol efectele sunt infinit mai mari, atât în mediul terestru cât şi în spaţiul cosmic.
Antenele HAARP sunt capabile de acţiuni inspăimântătoare precum dezintegrarea obiectelor, inducerea combustiei instantanee, schimbarea tiparelor cerebrale, inducerea unui comportament anume, provocarea diferitelor boli biologice. Aceste antene pot distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ şi pot creea găuri în ionosferă, având ca efect mărirea puterii de penetrare a razelor cosmice nocive.

Acest sistem are o multitudine de întrebuinţări malefice, putând fi folosit deopotrivă la sol, în aer şi în apă.
El poate servi ca armă cu energie dirijată, sistem de comunicaţie pentru submarine, mijloc de comunicaţie intersatelit şi în/din spaţiul cosmic, sistem de producere a razelor X foarte puternice (aşa-numitele „raze ale morţii” descrise de Tesla), mijloc pentru producerea de fulgere artificiale în orice punct de pe glob, sistem de detectare şi de distrugere a navelor extraterestre în spaţiu, instrument pentru producerea de schimbări climatice şi dezastre „naturale”, mijloc de influenţare şi manipulare a conştiinţei umane individuale sau la nivel de masă.

SUA mai deţin două astfel de sisteme în Puerto Rico lângă Observatorul Arecibo şi în Alaska.

Proiectul similar european numit EISCAT (European Incoherent Scatter Scientific Association) este amplasat în Norvegia şi Suedia. La acesta participă Norvegia, Suedia, Finlanda, Japonia, China, Anglia şi Germania.
Fosta Uniune Sovietică a dezvoltat propria baza de cercetare a ionosferei la Vasilsurk, în nordul Rusiei.
Alte asemenea sisteme sunt situate în Jamaica, în Peru, lângă Moscova – la Nijni Novgorod, lângă Harkov în Ucraina şi în Duşanbe, Tadzhikistan.

Razboiul climatic este astăzi o realitate.
Avansate în acest extrem de periculos domeniu militar sunt Statele Unite, Rusia (moştenire de la fosta URSS), China, India şi alte câteva state.
Deoarece însă experienţele în domeniul războiului climatic lovesc, în prezent, zone întinse ale planetei, aceste experienţe sunt ţinute departe de mass-media şi de opinia publică. În 1992, la Gokona (Alaska), a demarat unul din programele cele mai secrete ale SUA: programul HAARP (High-frequency Active Auroral Research Program).

Programul HAARP este condus de Air Force Research Laboratory’s Space Vehicles Directorate, şi constă într-un sistem de antene speciale, de mare putere, prin care se realizează „controlul modificărilor din ionosferă”, care afectează ulterior grav atmosfera şi scoarţa terestră.

„HAARP este conceput ca să inducă modificări mici de temperatură în ionosferă, ale căror rezultate şi influenţă pe Terra, sunt apoi analizate cu ajutorul instrumentelor HAARP” se declară nonşalant pe site-ul HAARP.
Nicholas Begich (un adversar activ al programului HAARP) explică:
„HAARP este, în realitate, un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afectează diverse zone ale planetei.
Undele electromagnetice revin pe pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarţă – viu sau mort – generând fenomene absolut devastatoare.
Richard Williams de la Laboratorul Davis Sarnoff, din Princeton, este mult mai categoric:
„HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global”.

Chiar documentele Pentagonului sugerează că scopul HAARP este „exploatarea ionosferei în scopurile Departamentului Apărării”. În acest scop, pe lângă experimente de modificări climaterice, HAARP a realizat, chiar în SUA, „pene totale de curent”, intreruperea curentului pe regiuni întregi, suspendarea comunicaţiilor etc, fără să fie tras la răspundere, datorită secretizării totale a operaţiunilor militare. Practic, din 1992, prin programul HAARP, Statele Unite experimentează manipularea acoperită a schimbărilor climatice, uriaşe explozii în scoarţa terestră declanşatoare de mişcări tectonice, utilizarea sistemelor de comunicaţii şi de energie electrică drept arme strategice, care vor permite Statelor Unite şi Noii Ordini Mondiale să domine regiuni întinse ale Terrei.

Oamenii de ştiinţă trag semnalul de alarmă

Numeroşi savanţi şi experţi în armament, cât şi deputaţi ai Parlamentului European se arată deosebit de preocupaţi de dezvoltarea acestui proiect. Unul dintre aceştia, expertul în energie Gratan Healy, consilier al OSCE şi Magda Hallvoet, deputat, şeful grupului parlamentar al Verzilor din Parlamentul European, au dezvăluit că acest proiect este „arma finală” ce poate duce la sfârşitul civilizaţiei umane, a lumii însăşi. Cei doi au prezentat un raport în care afirmă că acest tip de armament considerat în stadiul actual neletal („non lethal weaponery”) are consecinţe dezastruoase asupra mediului înconjurător şi, mai mult decât atât, pune în pericol libertatea individuală şi democraţia. „Este evident că avem de-a face cu o armă strategică, dar nu este destul de clar dacă acesta are un scop defensiv sau ofensiv şi împotriva cărui inamic potenţial va fi folosită” – afirmau aceştia. Aceste aşa-zise baze de cercetări sunt extrem de periculoase prin amploarea efectelor pe care acţiunile lor le pot avea asupra întregii planete şi a umanităţii. După părerea unor oameni de ştiinţă efectele folosirii abuzive ale acestor niveluri de intensitate în scutul nostru natural – ionosfera – nu sunt cunoscute şi pot fi catastrofale. Dr. Rauscher explică faptul că ionosfera este predispusă la reacţii catalitice: dacă se modifică o mică parte, se poate produce o schimbare majoră în întregul ei. Tehnologia dezvoltată în secret de armată şi de guvernele secrete este mult mai avansată decât ne imaginăm. Există posibilitatea de a crea fenomene de rezonanţă identice „rezonanţei Schumann” şi de asemenea capacitatea de a anihila „Rezonanta Schumann” a Pământului. Experimentele făcute la scară planetară tulbură reţeaua geomagnetică a Pământului, „taie felii” din ionosferă, supraîncălzesc Pământul şi straturile care îl înconjoară, produc „precipitaţii” de electroni în magnetosferă, pot produce schimbări dăunătoare în câmpul electric al Pământului.

Exista si in Dobrogea noastra, aceeasi porcarie dar la scara mai mica, Kogalniceanu e aproape de Constanta, pe Kogalniceanu sunt stabiliti soldatii americani din NATO, organismul care NU ADUCE PACEA IN LUME , CI INVERS!!!
Ei au adus chemtrails-urile in tara, eu au adus deseurile radioactive in portul Constanta, in vase, acolo s-au facut ca vine marfa din strainatate si de fapt era din tara si vanduta la pret de import, si tot de acolo ni se face cel mai mare rau.Ca sa nu uitam, din America nu au venit numai cele enumerate, ci si avionele proaste si periculoase pentru piloti, puii tinuti in congelatoarele armatei americane cu anii, guma, Coca -Cola prin al carui consum atat de mare se finanteaza razboaie, asezari de guverne si daramari de guverne; AU MAI ADUS SEMINTELE DIRECT DE LA MONSANTO!!!

Instalaţia HAARP, aflată lângă localitatea Corbu din judeţul Constanţa, a intrat în funcţiune pe la sfârşitul lui august, 2010 iar de atunci, seismologii români sunt din ce în ce mai alarmaţi cu privire la activitatea faliei de la Vrancea, dar, atenţie, a faliei din Dobrogea de la Sabla, dar şi a faptului că se înregistrează seisme în Marea Neagră. Baza din Dobrogea este şi foarte aproape de centrala nucleară de la Cernavodă, ceea ce dă alte elemente de neliniştire a opiniei publice. Ministerul Apărării a refuzat să răspundă la cererile adresate în legătură cu această instalaţie, iar temerile ruşilor în ceea ce o priveşte sunt justificate.
Din Dobrogea se poate emite cu o frecvenţă uriaşă înspre ionosferă, cu o reflexie asupra Iranului, de pildă, tara în care ar putea fi induse schimbări majore climaterice, cutremure, implicit foamete, dar şi, ceea ce e cel mai important Mind Control (control asupra minţii) cetăţenilor de aici. Deja se zvoneşte că în lumea musulmană, actualele revolte, începute în Tunisia şi Egipt, ca şi războiul din Libia, dar şi starea de fapt din Yemen, au la bază inducerea electromagnetică de energii care să contribuie la determinarea voinţei indivizilor într-un plan de acţiune unitar şi susţinut,ceea ce face proiectul HAARP. Şi este foarte posibil ca toate acestea să vină de la antenele din Dobrogea, mai ales că revoltele locale au izbucnit după instalarea acestora şi după cele câteva luni de probe.
Sistemul este format dintr-un ansamblu de aproximativ 40 de antene dispuse pe două rânduri, aflate în vecinătatea unor “containere militare”, care ar constitui centrul de comandă. HAARP-ul românesc se pare că i-a deranjat destul de tare pe ruşi, care, la scurt timp după amplasarea sistemului, pe 16 august 2010, au declanşat scandalul mediatic în care diplomatul român Gabriel Grecu a fost acuzat de spionaj. În replică, la două zile, partea română a explulzat la rândul său un diplomat rus.
Generalul dr. Emil Străinu, specialist în domeniul armelor geofizice este de părere că sistemul este ceva nou, nemaivăzut până acum.

Daca faptele enumerate pana acum,nu v-au convins,haideti sa facem o cronologie a evenimentelor in care a fost implicata tehnologia HAARP:
12 mai 2008 – Cutremur cu magnitudinea de 7,9 grade pe scara Richter în China, provincia Sichuan. La o lună de la catastrofă, autorităţile estimează în jur de 28.000 morţi. Dispăruţii încă nedescoperiţi nu se mai pot afla în viaţă după atâta vreme. Martori oculari declară că au observat lumini ciudate pe cer înainte cu câteva minute de începerea seismului.
12 ianuarie 2010 – Cutremur cu magnitudinea de 7,0 grade pe scara Richter în Haiti, epicentrul în apropiere de capitala Port-au-Prince. Numărul total de victime apreciat la 230.000 morţi, 300.000 răniţi și 1.000.000 de oameni rămași fără adăpost. Preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, declară că nu este vorba decât despre un test scăpat de sub control al marinei americane. Politologul Claudia von Werlhof din cadrul Universităţii de Politologie din Innsbruck susţine că seismul a fost provocat în mod artificial.
11 martie 2011 – Cutremur cu magnitudinea 9,0 grade pe scara Richter în Japonia, epicentrul în regiunea Tohoku, Oceanul Pacific. Seismul, considerat drept cel mai puternic din istoria Japoniei, provoacă valuri tsunami înalte de zece metri. Centrala nucleară de la Fukushima devine o bombă cu ceas. O ipoteză șocantă circulă pe forumurile de specialitate: Japonia nu a fost victima unei catastrofe naturale, ci a fost atacată chiar în timpul unei proceduri ciclice de „revizie” a reactorului, când multe dintre protocoalele de securitate erau dezactivate. La prima vedere, totul pare un scenariu SF, dar adepţii teoriei conspiraţiei susţin că un astfel de atac nu ar fi o noutate. Suspecţii principali: SUA, Rusia şi China. Arma folosită? Mult controversatul dispozitiv HAARP.

Pe 10 decembrie 2009, o spirală albastră ciudată şi-a făcut apariţia pe cerul Norvegiei. Unii oameni de ştiinţă afirmă că n-a fost decât rezultatul unui experiment HAARP care a găurit ionosfera, producând pătrunderea şi mărirea puterii de penetrare a razelor cosmice nocive.

Pe 25 iunie 2011, un ciudat nor rotativ pe orizontală a fost vizibil pe o plajă din Florida, un fenomen care apare tot mai des pe tot globul.
În ultimii ani, asistăm la modificări drastice din punct de vedere climatic. Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, uragane, cutremure, alunecări de teren. Singura explicaţie pe care o primim este încălzirea globală a planetei. Posibilitatea folosirii fenomenelor meteo ca armă şi manipularea acestora în interes propriu pare a fi pură ficţiune. Însă după decenii de controverse, comunitatea ştiinţifică internaţională recunoaşte astăzi aproape unanim primejdia catastrofală a schimbărilor climatice provocate de mâna omului. Manipularea fenomenelor meteorologice ar putea deveni cea mai devastatoare tactică în războaiele viitorului.

Deşi rareori se recunoaşte în reuniunile ştiinţifice, există în momentul de faţă o nouă generaţie de arme electromagnetice sofisticate. Conform unui document al US Air Force, intitulat AF 2025 Final Report, războiul climateric oferă o vastă aplicaţie în domeniul manipulării climei, punând inamicul să se confrunte cu inundaţii devastatoare, uragane de mare intensitate, secete prelungite şi cutremure cu grad mare pe scara Richter.

„Modificările artificiale ale climei au devenit acum parte componentă a securităţii interne şi internaţionale, având inclusiv aplicaţii defensive și putând fi utilizate în scop de descurajare. Capacitatea de a provoca artificial precipitaţii intense, ceaţă densă şi furtuni de mare intensitate, ori de a produce o climă artificială în anumite zone precise sau un cutremur de mare intensitate fac parte acum din setul de tehnologii disponibile”.

Până la urmă, tehnologiile revoluţionare pot fi utilizate pentru vindecarea şi ajutorarea umanităţii.
Oamenii și-au dorit dintotdeauna să poată controla vremea pentru a nu mai depinde de capriciile unor zei neîndurători. De la săgeţile trimise în văzduh și până la rachetele moderne pentru spargerea norilor,
mulţi au încercat să influenţeze clima.
Dar ce se întâmplă dacă ne jucăm cu lucruri pe care nu le putem controla?
Răspunsul acestei întrebări este probabil vital pentru supravieţuirea rasei umane.
Sursa :
http://adevarulesubochiitai.blogspot.ro/2013/09/haarp-acum-si-in-romania_14.html
Comentariile le las la aprecierea Domniilor Voastre ! 🙂
Alioșa ! 🙂
PS ! 🙂
Și tot de peste OCEAN, un renumit analist politic,
VORBEȘTE despre ROMÂNIA mai documentat decât TOȚI cei care au CONDUS ROMÂNIA postdecembristă ! 🙂
De vreți a vă CONVINGE, intrați pe :
https://thraxusares.wordpress.com/2016/02/24/romania-o-piedica-pentru-iesirea-rusiei-la-adriatica-si-pentru-ungaria-mare/
OMUL cât TRĂIEȘTE, ÎNVAȚĂ, eu TRĂIND, ÎNVĂȚ mereu ! 🙂

Alioșa ! 🙂

15/09/2017

Acțiuni și măsuri ale președintelui Klaus Werner Johannis ,peste care s-a așternut o suspectă tăcere….

Filed under: generale — Aliosa @ 9:40 am

În loc de motto :
Ca să fii bine INFORMAT trebuie să CITEȘTI ! 🙂
Ca să CITEȘTI trebuie să ai VOINȚĂ !! 🙂 🙂
Ca să ai VOINȚĂ, trebuie să ai MINTE sănătoasă !!! 🙂 🙂 🙂
Ca să ai MINTE sănătoasă trebuie să fii SĂNĂTOS fizic și mental !!!! 🙂 🙂 🙂 🙂
Ca să fii SĂNĂTOS fizic și mental trebuie să fii bine INFORMAT în toate domeniile !!!!! 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
Ca urmare, INFORMEAZĂ-te zilnic stimată cititoare și stimat cititor !!!

Iar de mă întrebați DE CE acest TITLU , răspunsul îl veți GĂSI dacă veți ACCESA și CITI articolele
specificate în URL-urile de mai jos :

http://www.justitiarul.ro/o-noua-dovada-a-antiromanismului-prezidential-apelul-academicienilor-cenzurat-de-iohannis/

Mai jos veți GĂSI conținutul APELULUI :

 

 

 

 

 

http://www.cotidianul.ro/citeste-apelul-academicienilor-catre-poporul-roman-si-institutiile-statului-295854/

http://www.justitiarul.ro/14373-2/

http://www.justitiarul.ro/razboiul-pentru-justitie-printre-beligeranti-klaus-iohannis-cel-santajabil-si-laura-kovesi-protectoarea-corporatiilor-din-strainatate/

http://www.justitiarul.ro/se-inchid-scolile-romanesti-din-ucraina-dar-alogenii-care-conduc-romania-nu-sunt-interesati-de-apararea-intereselor-minoritatii-roman/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

^     Am citit un articol care m-a cutremurat. Nu are exaltările mele poeticești, ci o îndurerată analiză făcută de un profesor sociolog. Analiza ruinei, ca substantiv și verb, se mulează, crede universitarul Eugen Blaga, perfect pe starea României de azi. Îi dau dreptate și pentru că, nimerindu-mă într-o gară care era cândva, cu liniile întregi și, chiar dacă nu strălucea, era. Azi e o expoziție de rugină. Nu reiau articolul, publicat zilele trecute de AMPress și pe care nu apucasem să-l lecturez, cu toate că autorul mi-e amic și aveam obligația de suflet s-o fac. Sintetizez acum, în interpretarea mea: Adio, România, nu mai e nimic de făcut!
Cineva m-a întrebat dacă noi, scriitorii, ziariștii, dincolo de comentarii oțărâte, avem soluții. Eu n-am. O recunosc fără umilință și fără îngâmfare. N-am soluții nu pentru ruina industriei românești, bună, proastă cum era, dar era, fiindcă, după distrugerile comuniste, acest capitalism a distrus nu doar ce s-a făcut în socialism, ci și ce mai rămăsese din capitalismul regal. N-am soluții, nu să repun combinatele siderurgice, din starea de ruină, pe butonul de funcționare. N-am soluții nu pentru întoarcerea acasă a o treime din populația țării, primită cu brațele deschise de Canada, de pildă, care e o țară cât un continent nelocuit (am mers o mie de kilometri, îmi spune prietenul Paul Voicu, patron de editură și tipografie din Ploiești, întors de curând de acolo, și n-am găsit un popas pe șosea, o gheretă cu suflet), primită de toți sub aparența că fac nazuri, dar pun românașii la treabă și ei fac treabă, n-am soluții nu să refac învățământul care a dat valori universale. Toate astea-s isprăvite. N-am soluții să refac românul, să-l recompun moral, să-l rezidesc, ca femeie, în Mănăstirea – cu termopane! – a Curții de Argeș și ca bărbat, pe soclul Bucegilor, n-am soluții să refac omul de omenie, definiție intraductibilă a limbii române. El începe să nu mai fie. Lili Brătulescu s-a întors la Sângeru de curând, la 60 de ani, să-și vândă casa părintească, cu intenția de a se întoarce la fiica ei care trăiește în străinătare și copiii fiicei nu știu o boabă românește și trăiesc acolo fără amintiri. Ei n-au trecut și nu provin de nicăieri. Am convins-o să-și sape o fântână în curtea pustie a casei părintești și să mai mediteze asupra plecării și vânzării. Dar e prea puțin pentru dezastrul înstrăinării noastre morale aproape generalizate. Mi-a spus că a săpat-o, fântâna, să-mi facă mie plăcere, dar tot va pleca. De tot? De tot.
Nu cred că mai e ceva de făcut. Nu în privința industriei care nu mai e, nu în privința petrolului care nu mai e al nostru, nu în privința teritoriului national agricol vândut peste 50 la sută străinilor – măcar ei îl lucrează. Nu e vorba de golirea României de forță de muncă, ci de golirea României de suflet. Am văzut fotbaliștii Naționalei pierzând în fața Muntenegrului, fiindcă fotbaliștii acestei țări cu sub un milion de locuitori credeau în țara lor și ardeau pentru ea. Ai noștri se uitau la ceas să se termine întâlnirea care-i plictisea.
Da, profesore, ai dreptate. Dar nu pentru ruina fizică a țării mele, doborâtă în substanța ei minerală, ci pentru că oamenii nu mai sunt decât rar și întâmplător oameni și pentru că ne-am pustiit cu totul. Noi cu noi, noi între noi. Ruina despre care vorbești e în noi și, din păcate, eu cred că nu mai e nimic de făcut. Tu închei cu o speranță. Eu n-o mai am.^     Sursa :

http://ampress.ro/adio-romania-nu-mai-e-nimic-de-facut/

Weekend plăcut ! 🙂
Alioșa ! 🙂

13/09/2017

Dedesubturile DEMISIEI senatorului-ministru Adrian Țuțuianu din fruntea Ministerului Apărării Naționale ….

Filed under: generale — Aliosa @ 10:11 am

De veți CITI cu atenție materialul de mai jos postat fără nici o INTERVENȚIE din partea subsemnatului ,
veți înțelege DE CE a DEMISIONAT Adrian Țuțuianu din funcția de MINISTRU al MApN :

^ marți, 12 septembrie 2017
A P E L
CATRE SECRETARUL GENERAL NATO SI MINISTRII APARARII DIN STATELE MEMBRE NATO
Subiect: Amenintarea in Romania a stabilitatii flancului estic al Aliantei
– P r o i e c t –
Domnilor,
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD),
infiintat in 2009 in baza Recomandarii nr. 1572/2002 a Consiliului Europei,
grupeaza cadre militare in rezerva provenite din toate structurile Ministerului Apararii, Ministerului de Interne si Serviciilor speciale din Romania.
In majoritate, membrii nostri sunt fosti participanti in Teatre de Operatii, sub stindard NATO, ori absolventi ai unor cursuri de pregatire in politici de aparare, urmate in SUA si Canada sau in alte state membre NATO.

Celor care au fost pregatiti in America de Nord li s-a pus, cu obstinatie, intrebarea:
“De ce militarii romani, pregatiti la Moscova sau la Garmish sunt la intoarcere avansati in grad si postati in functii de comanda, in timp ce aceia pregatiti in America de Nord, la intoarcere, sunt trecuti in rezerva?”.
Reamintim in acest sens, ancheta pe teren, efectuata in anul 2000, de o echipa mixta canadiano-americana.

In conexiune cu posibilul raspuns la aceasta intrebare, va informam prin prezenta, ca, incepand cu luna mai a acestui an, s-a declansat un razboi imagologic si psihologic fara precedent in Romania si in lume, impotriva structurilor militare romane.
Fara precedent, deoarece, experimentul declansat in 2010 de presedintele Traian Basescu
a fost incomparabil mai putin periculos.

In 2010, va reamintim, am fost injositi, insultati, supusi oprobiului public, printr-un val de minciuni propagandistice si transformati in asistati social, traind (imagologic) din mila publica, numai noi, rezervistii. Astazi, in 2017, sunt atacati si demonizati, in egala masura, militarii si politistii activi si rezervistii.

In 2010, ne agresau doar o parte a clasei politice si o parte a mass-media, astazi suntem obiectul ofensivei tuturor. Nimeni nu vrea sa constientizeze ca incriminatele legi privind salarizarea si pensionarea militarilor au fost elaborate in conformitate cu legislatia specifica din statele membre NATO. Sunt aparate, cu indarjire, statutele structurilor militare, vechi, din perioada Tratatului de la Varsovia.

Varful de lance al ofensivei impotriva militarilor si politistilor este ministrul Muncii care, legal, nu mai are de la 1 ianuarie 2016, nici o competenta asupra sistemului militar de care raspunde in mod nemijlocit, in Guvern, ministrul Apararii.

Aceasta este explicatia demiterii, printr-o diversiune tipic KGB-ista, a ministrului Apararii

– Adrian TUTUIANU,

exact in momentul in care cei care puteau sa-l protejeze,
negociau la Washington intalnirea domniei sale cu omologul american.
Ministrul a incercat sa-si faca datoria,
impotrivindu-se masurilor abuzive luate de ministrul Muncii, la comanda externa.

Prin Legea nr. 153/2017 a salarizarii unitare,
au fost coborati coeficientii de salarizare a militarilor si politistilor, in bataie de joc, la cote ce fac meseriile respective neatractive pentru tineri.

Astfel, Seful Statului Major al Armatei Romane are coeficientul de salarizare 4,36,
similar unui balerin angajat la Opera de Stat sau unei secretare de primarie.

In ceea ce-i priveste pe rezervisiti, a caror Lege a pensiilor militare de stat, a fost déjà distrusa de Ordonanta 57/2015 a Guvernului Ciolos, care i-a denaturat intregul sens, acestia au fost complet decuplati de structurile active, prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 59/2017, care legifereaza, impotriva lor, discriminarea fata de civili si dubla impozitare.

Data in luna iulie a.c., aceasta ordonanta anunta ca va intra in vigoare cu 15 septembrie, indemnandu-i, practic, pe profesinistii din Armata, Jandarmerie, Politie si Servicii sa treaca rapid in rezerva.

Fortele Armate Romane au suferit, asadar, o adevarata hemoragie de cadre si luptatori, acestia pensionandu-se cu miile, pana la data de 14 septembrie, data declansarii celei mai mari aplicatii, din Istorie, a Armatei Rosii, la flancul estic al NATO.

Masura a fost si este considerata de noi un act de tradare nationala fara precedent dar si un act de tradare a intereselor NATO, prin demantelarea flancului estic al Aliantei, exact in fata unei demonstratii de forta care poate fi considerata o amenintare.

Bataia de joc mediatica la adresa structurilor militare continua, intr-un secret absolut ministrul Muncii pregatind o lege a sistemului unitar de pensii care, in dispretul intregii legislatii de profil din statele membre NATO si UE, va distruge complet rezerva structurilor militare romanesti.

Ca sindicat al rezervistilor, noi ne-am facut si ne facem in continuare datoria.
Drept care, va atragem atentia ca astfel de experimente au avut loc, fara succes, in mai multe state europene, iar in 2010, cand experimentul parea a fi reusit in Romania, o legislatie identica a aparut in Ungaria, scotand armata ungara in strada, in perioada februarie-mai 2011.

Sindicatul nostru a luat, atunci, legatura ca camarazii unguri, propunand un plan comun de actiune in interesul ambelor armate si tari dar si al NATO si a organizat in intreaga Romanie ample manifestatii stradale si actiuni in justitie.
Intr-o situatie infinit mai grea, astazi, vom incerca din nou sa rezistam, atragandu-va insa, respectuos, atentia ca, daca vom pierde noua batalie si noul experiment va reusi in Romania, el se va extinde rapid asupra tutuor armatelor statelor membre NATO (a se vedea motivele recentei demisii a ministrului Apararii francez) si colapsul NATO va fi iminent.

Pe cale de consecinta, va transmitem rugamintea de a ii interpela pe Presedintele Romaniei si pe Primul Ministru, pe tema nerespectarii conditiilor asumate, inclusiv in Anexe, de Romania, prin Tratatul de aderare la NATO si a inlocuirii legislatiei de tip european si nord-american cu masuri de inspiratie clar populist-sovietica, mai mult decat staliniste.

Consideram ca fluctuatia si oscilatia legislativa, in privinta militarilor si politistilor romani, pericliteaza orice strategie si investitie NATO in Romania, prin lipsa de predictibilitate a carierei cadrelor militare si de politie déjà pregatite si care au colaborat eficient cu fortele Aliantei, in cadrul misiunilor NATO.

Honor et patria! Vae victis!
Presedintele S.C.M.D. ,Col. (r) dr. Mircea DOGARU
Sursa : Yahoo Mail .

Dacă vă întrebați DE CE am postat acest material, răspunsul este  simplu :  SUNT de ACORD în totalitate cu cele scrise  și îl SUSȚIN cu toată ființa mea de ROMÂN cu DRAGOSTE de NEAM și ȚARĂ plin de URĂ față de TRĂDĂTORII interni și COTROPITORII din afară ! 🙂
Doamne, ocrotește-i pe ROMÂNI ! 🙂

Alioșa ! 🙂

10/09/2017

A 30-a aniversare a absolvirii Academiei Militare în august 1987 ………………

Filed under: generale — Aliosa @ 6:03 pm

VIAȚA este cel mai PREȚIOS dar de la DUMNEZEU !  Ca urmare, VIAȚA  trebuie OCROTITĂ  și TRĂITĂ la cele mai înalte standarde ! 🙂


Pentru MINE ,ÎNTÂLNIRILE aniversare cu foștii COLEGI de  LICEU MILITAR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

https://aliosapopovici.wordpress.com/2014/08/19/


ȘCOALĂ MILITARĂ de OFIȚERI ACTIVI 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

https://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/27/
și ACADEMIE MILITARĂ

 

 

 

 

 

https://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/14/
au fost, sunt și vor fi cele mai FRUMOASE ÎNTÂLNIRI extra-famliale !!!

 

 

 

 

Anul acesta, m-am REÎNTÂLNIT cu ocazia ANIVERSĂRII a 48 de ani de la ABSOLVIREA Liceului Militar ^ Ștefan cel Mare ^ din Câmpulung Moldovenesc, promoția 1969
cu COLEGII din fosta mea clasă a XII-D

 

 

 

 

 

(  EU, al treilea din stânga, rândul unu,semnul VICTORIEI deasupra paftalei centurii ) 🙂 în frumoasa Stațiune Balneoclimaterică SLĂNIC MOLDOVA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din păcate, datorită SUPRAPUNERII perioadei de TRATAMENT anual și obligatoriu  la Staținunea BĂLȚĂTEȘTI  pe care o frecventez din anul 2012  🙂  🙂  🙂

https://aliosapopovici.wordpress.com/2012/06/12/

CONȘTIENT de fapul că SĂNĂTATEA e mai PRESUS de TOATE  🙂  🙂  Citat-Ralph-Waldo-Emerson🙂

am lipsit de  la întâlnirea anuală cu foștii colegi din Școala Militară de Ofițeri Activi, Arma GENIU, promoția august 1972 (  foto 1, primul din stânga, rândul 1 ) IMG_6242 DSCN4818
programată la București  chiar în perioada când EU eram la TRATEMENT balneofizioterapeutic ………
Am participat însă cu mare plăcere și bucurie la cea de-a 30-a ANIVERSARE a ABSOLVIRII Academiei Militare,Facultatea Arme, Secția GENIU  .
Petrecerea ce s-a desfășurat în seara zilei de 8 septembrie la restaurantul Cercului Militar Național din București a fost o mare reușită iar ORGANIZATORII merită toate aprecierile , o sticlă cu ȘAMPANIE O sampanie pentru voi !

 

 

 

și aplauzele noastre !
Ca să nu  răpesc prea mult din timpul Domniilor Voastre ,în loc de cuvinte  ce pot fi bănuite a fi meșteșugite,postez mai bine câteva imagini iar concluziile le las pe seama Domniilor Voastre ! 🙂

DSCN0105

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

30 de ani absolvire AMilitară 8-9-2017 045

La MASA FESTIVĂ organizată în seara zilei de 8 septembrie la Restaurantul Cercului Militar Național din BUCUREȘTI în cinstea ANIVERSĂRII a 30 de ani de la absolvirea în august 1987 a ACADEMIEI MILITARE ,Facultatea Arme, secția GENIU 🙂  🙂  🙂   au participat următorii absolventi, pe GRUPE de studii , cu GRADELE ce le au acum :

a) 7 ofițeri de la grupa A (din 15):
       Col. Câlțea Virgil ,
       Gl.bg. Ciornei Vasile (organizator),
       Col. Costache Dumitru ,
       Col. Lupu Mihai ,
       Col. Popescu Ion ,
       Col.POPOVICI ALEXANDRU ( Alioșa) , foto Grupa A în mijloc !!!  🙂  🙂  🙂
       Gl.bg. Sava Stelică  !  🙂
b) 5 ofițeri de la grupa B (din 14 )
       Col. Cârnaru Dumitru ,
       Col. Danciu Gheorghe ,
       Col. Dumitrescu Marian,
       Col. Patrichi Emil ,
       Col. Zorzoană Ștefan (organizator) ! 🙂
Chiar dacă NU sunt mandatat de nimeni, MULȚUMESC din toată INIMA celor DOI ORGANIZATORI (  Vasile Ciornei și Fane Zorzoană ) pentru profesionalismul și stradania de a fi ORGANIZAT toată PETRECEREA ca la casele mari din lume !!!

o-seara-placuta-194_7a26b74bf03cca de-la-lori-din-toata-inimaAlioșa .

07/09/2017

^ Cu toată dragostea………..^ jurnalistului Bogdan Chirieac ………………

Filed under: generale — Aliosa @ 1:01 pm

În loc de motto:
Materialul postat  mai jos cu ghilimelele de rigoare  este un ^ APEL către REZERVIȘTI ^ după SPUSELE autorului dar,
după SPUSELE subsemnatului, poate fi un APEL și către Domniile Voastre care , indiferent dacă aveți sau nu în FAMILIE pensionari militari sau FII, FIICE,SOȚI, SOȚII, NEPOȚI, NEPOATE și RUDE
în structurile militare ( MApN, MAI, SRI, STS, SPP ),
PUTEȚI să vă EXPRIMAȚI liber și sincer OPINIILE personale  !!! 🙂 🙂 🙂

^ SA-L DETENSIONAM PE NELINISTITUL DOMN
BOGDAN CHIRIEAC
– Apel catre rezervisti –

Doamnelor si domnilor,
De 3 luni de zile, militarii si politistii, activi si in rezerva,
sunt tinta unei ofensive imagologice si psihologice fara precedent, deoarece,
spre deosebire de anii 2009-2013, acum participa intreaga zisa clasa politica si intreaga Media,
in frunte cu cei care sustin astazi ceea ce combateau ieri.

Dintre toti, se distinge, ca cel mai vehement, noul Guru al presei romanesti, mai vitriolant si mai omniprezent decat au fost odata Silviu Brucan, Ion Cristoiu si C.T.P. la un loc.
Cel putin debutul lunii septembrie ne-a lasat siderati, datorita valului enorm de neadevaruri lansat manipulator de domnia sa la Antena 3 si RTV.

Periculosul Guru,
A-i da vreo replica domnului Chirieac “sa sparie gandul”, vorba cronicarului.
Este spaima de necunoscut si de neinteles, deoarece d-sa are sange kaki.
Col. Chirieac senior v-a fost profesor de tactica si strategie la Academia Militara, multora dintre dvs., pe vremea dominatiei estice.
Domnia sa nu stim ce grad are si unde, ca pe lista coloneilor basisti, publicata de Dobritoiu, nu se regaseste iar cea a generalilor este inca la secret. Prostiile care s-au scris in presa despre apartenenta la oaresce servicii rasaritene sau din Orientul Mijlociu nu pot fi luate in calcul decat ca barfe tipic dambovitene, ca si faptul ca ar fi fost sau ar fi partenerul rusilor de la ALRO Slatina sau ca l-ar fi imprumutat pe SOV cu un milion de euro. Ca a purtat negocieri, ca intermediar, in scopul vinderii unor gadget-uri, cu diverse structuri militare, am aflat, dar nu stim sumele castigate. Si nu stim daca personajul este intai om de afaceri sau formator de opinie.
Intrucat de dimineata pana seara bantuie televiziunile in calitate de Mafalda, banuim ca afaceri face noaptea.
Oricum noi l-am ajutat, in urma cu 5 ani, cand a lansat pe bani europeni un proiect inutil de reconversie profesionala si a noastra, a rezervistilor.
Inutil, pentru ca Basescu ne limitase dreptul la munca prin Legea 329/2009, pentru ca astazi sa constatam ca, sfidand Art. 41 din Constitutia Romaniei, principalul adversar al dreptului la munca al pensionarilor este … dl. Bogdan Chirieac.
Pe noi ne-a inspaimantat ceea ce am vazut cu ochii nostri.
Trei zile dupa crima odioasa de la COLECTIV, intreg poporul roman, intr-o superba solidaritate,inca isi plangea copiii rapusi.

Doar doi nelinistiti agitau apele incercand sa deturneze evenimentul prin aparitii furibunde si stridente…
Traian Basescu si Bogdan Chirieac.

In timp ce primul indemna fatis la revolta stradala, al doilea, profesionist, afirma la toate posturile de televiziune, din ora in ora, un lucru aparent fara legatura:
“Doar un privat si-a dat demisia, doar patronul unei discoteci a avut bunul simt sa demisioneze”.
Noi am replicat atunci “De unde ma-sa demisoneaza un patron de discoteca, de la nevasta sau de la soacra?”.
Dar tinerii frumosi si liberi au pus botul la manipulare si, dupa trei zile,
au inceput sa strige…
“Demisia!, Demisia! Demisia!”.
Demisia lui Piedone, demisia lui Oprea, demisia lui Ponta!

Asa ne-am procopsit cu Guvernul Ciolos, a carui prima masura a fost ca, pe post de Art. 40 a unei OUG (57/2015) sa bage o intreaga ordonanta de urgenta in 30 de articole, care ne-a facut praf Legea pensiilor militare de stat.
Iar ceea ce a mai ramas valid din lege este desfiintat astazi, cu sprijinul furibund al aceluiasi Bogdan Chirieac, de catre Lia Olguta Vasilescu (OUG 59/2017).

De ce noul Guru al presei si politicii romanesti s-a constituit in adversar de moarte
al rezervistilor, militari si politisti?
Nu stim!
Sa execute oare ordine externe, din partea celor care vizeaza destructurarea Romaniei?
Nu stim!
De aceea va propunem, stimati rezervisti, ca, pana la aflarea adevarului, sa-l luam cu duhul blandetii, ca poate omul este pur si simplu dezinformat.
Si sa incercam sa-i deschidem ochii, demontandu-i cu politete afirmatiile, ori de cate ori il intalnim.
Demontarea axiomelor d-lui Bogdan Chirieac, despre rezervisti,
Zice Guru Chirieac:
Sunt pensii speciale de peste 400 de milioane, in timp ce pensia medie in sistemul public este 9 milioane;
100.000 de pensii speciale costa statul mai mult decat 4 milioane de pensii minime etc. iar referirea este de fiecare data tintita – pensiile militare, dl. Chirieac propunand desfiintarea tuturor pensiilor speciale si o lege unica pentru toata lumea.
Raspuns politicos: in Romania exista, ca in toate statele lumii, doua tipuri de pensii – civile si militare; pensiile militare nu sunt speciale ci pensii militare de stat, constituite legislativ ca atare in toata lumea si la noi de la 1864, intrucat activitatea militarilor si politistilor, daca este prevazuta mascat in Constitutia Romaniei drept “munca fortata” (Art. 42 Al. 1 si 2) nu este prevazuta in Codul Muncii.

Cum sa prevezi si sa normezi activitatea de pregatire pentru lupta, interventie si lupta?
Prin numarul de inamici omorati sau numarul de infractori arestati pe minut?
Militarii si politistii sunt in slujba 24 de ore din 24 dar platiti au fost, intotdeauna, numai pentru 8 ore.
Pentru restrictiile de viata impuse si uzarea psihica si fizica, ies dintotdeauna, la noi si la altii, cu minim 7 ani mai devreme la pensie iar solda de rezervist, adica pensia, este strans legata de si putin mai mica decat solda de activ, intrucat obligatiile militare continua si dupa trecerea in rezerva.
Ca respectivele solde sunt mai mari decat pensiile minime se explica prin pretul sangelui.
Dar sunt de cel putin de zece ori mai mici decat pensiile stabilite pentru slugile politice.

Pensionari militari (din Armata, Interne, Servicii) au fost 184.000 dar gratie ordonantei de urgenta tradatoare a NATO si a interesului national, adica a OUG 59/2017 emanata, in dispretul Constitutiei, de la Ministerul Muncii, numarul lor a sarit déjà peste 200.000, structurile militare fiind in pragul colapsului, exact cand Armata Rosie pregateste cele mai mari manevre din istorie, la granite rasariteana a NATO.
Pensiile civile sunt numai 2 milioane, pe Legea 263/2010, si inca 8 mii, de asa-zise pensii speciale, pe legile separate ale magistratilor, grefierilor, pilotilor, diplomatilor, functionarilor publici din Parlament si din Curtea de Conturi.
Acestea sunt pensiile iar pensii minime nu exista. Referirea d-lui Chirieac si a altor manipulatori este la cele 3,3 milioane de prime si pomeni pe care statul le plateste, in dispretul oricarei contributivitati, ca rente viagere sau indemnizatii viagere, cum au sportivii renumiti
(ex. Leonard Doroftei 9000/luna)
sau parlamentarii ori ajutoare sociale, mergand pana la venitul social minim garantat, dat ca pomana pentru nemunca.
Pensiile de peste 40.000 lei, atribuite propagandistic militarilor apartin in fapt magistratilor si sunt date pe Legea civila a magistratilor nr. 303/2004, nu pe Legea militara 223/2015. Bagandu-se artificial si propagandistic in randul pensiilor militare si media acestora este umflata de la 2000 la 3200 lei.
In incheierea acestui raspuns, va rugam sa-i atrageti atentia celebrului Guru ca ne-am integrat in NATO si in UE nu in CSI, cum se numeste astazi fosta URSS si ca, in primul rand, prin legislatia militara ne-am aliniat la Occident. A insista ca Romania sa fie singura tara din lume in care structurile militare, cu obligatii, restrictii si activitati separate de ale civililor, sa nu aiba legi separate, inseamna a fi ori dus cu pluta ori tradator.

Zice dl. Chirieac – pensiile nesimtite, adica cele speciale, nu se bazeaza nici macar pe contributivitate.
Raspuns politicos:
Maestre, toate pensiile, inclusiv cele medicale, presupun contributivitate.
Inclusiv cele militare! Civilii au contribuit toata viata lor la Casa Nationala de Pensii, al carui fond excedentar a fost deturnat si a disparut dupa 2009, potrivit declaratiilor d-lui Tariceanu.
Cu exceptia depunerilor si fondului de la Casa de Pensii a Cooperatiei mestesugaresti, desfiintata si jefuita dupa 1990.
Militarii au contribuit cu 10,5% din brut si 25% din net (pensia privata sau suplimentara) la casele lor sectoriale de pensii, fondul imens al acestora incercand sa-l sterpeleasca Boc dupa 2010 cand i-a transformat pe rezervisti in asistati social.
Nu s-a putut datorita luptei S.C.M.D. in justitie, in Parlament, in strada si in Media.
S-a recunoscut atunci, si avem documentele, ca inclusiv rezervistii continua sa alimenteze acest fond prin moartea lor, cate 500/luna in medie, decesul fiindu-le inregistrat drept mari economii la bugetul de stat, fond pensii.
Astazi se incearca din nou sterpelirea fondului de pensii militare si aruncarea noastra peste Casa de pensii a civililor.
Contributivitate n-au avut exact cei 3,3 milioane de premiati sau pomanagii ai statului, carora li se stabilesc din burta, sumele platite de la bugetul de stat si pe care ticalosii, tradatorii sau naivii insista sa le numeasca abuziv… “pensii”.
Zice Guru Chirieac:
militarii primesc pensii calculate cu 80% din salariul brut si ajung sa depasesca 100% in timp ce pensia militarilor americani se calculeaza la 50%.
Raspuns politicos:
Informeaza-te maestre, nu mai bate campii!
Pensia militarilor americani este media celor mai mari salarii primite consecutiv 36 de luni la alegere, din intreaga cariera. Ca sa ramanem in cadrul NATO, la militarii belgieni este 80% din ultimul salariu brut, la francezi 75% din media ultimelor 6 salarii brute, la nemti 75% din ultima solda bruta, la italieni 80% din ultimul salariu brut, la englezi se dau 60% din cel mai mare salariu din primii 18 ani de serviciu militar, adaugandu-se cate 3,3% pe an, efectuat in plus.
Deci la 30 de ani de slujba, sar de 90%; la olandezi pensia este ultimul salariu brut la care se adauga 1,75% inmultit cu numarul anilor de serviciu; la polonezi este 75% din ultimul salariu brut; la turci 85% din ultimul salariu brut etc.

In Romania, pensiile militare au fost stabilite pe baza a 80% din media a 6 luni din ultimii 5 ani, fara sa se depaseasca 100%. Aceasta baza o au astazi magistratii si toti ceilalti pana la femeile de serviciu din Parlament, nu si militarii, ei nemaifunctionand dupa legislatia NATO, gratie OUG 57/2015 si OUG 59/2017.
La rezervisti, baza de calcul este de 65%, mai putin decat pe vremea lui Ceausescu, ce dadea 66% la care se adauga pensia privata de 16% si Ordinul meritul militar de 20%. Mai mult, in baza de calcul se adauga, fara a putea depasi limita de 85%, adica ni se fura si grupele de munca si sporurile si pensia privata (suplimentara) si anii munciti si banii castigati dupa trecerea in rezerva, incat ne punem tot mai firesc intrebarea… de ce Dumnezeu l-om fi impuscat noi pe Ceausescu? Ca sa dam Tara gratis tuturor banditilor externi si complicilor lor interni?
Linistiti-l pe Guru!
Stimati camarazi, concluzia noastra este ca

dl. Bogdan Chirieac,

cel care pozeaza in portavocea privatilor si privatelor din Romania, adica a celor care au jumulit statul din 1990 incoace, pretinzandu-se mari oameni de afaceri, s-a speriat urmarind evenimentele ultimilor 2 ani:
sub Ciolos, multinationalele si-au adjudecat milioane de euro drept ajutor de la statul roman, caruia, oricum, nu-i platesc redeventele cuvenite;
Franta si Germania vor ce ne-a mai ramas (TAROM, porturi, aeroporturi, institute de cercetare, hidrocentrale, termocentrale etc.);
dupa Ciolos, americanii, englezii, germanii, francezii se intrec in a ne vinde avioane, fregate, elicoptere, tancuri etc. scoase din uz sau stifturi etc.
Drept care, si-a zis domnia sa, care a incheiat in trecut afaceri profitabile cu structurile militare, ca, daca si nesimtitii de militari activi vor salarii mari, si nesimtitii de rezervisti vor pensii onorabile, din amaratii aia de 2% din PIB, n-o sa mai ramana nimic pentru gadget-urile lui.

Linistiti-l, ca suntem in Romania, unde, oricand se gaseste ceva pentru un prieten si ca, fondul nostru de pensii inca exista iar daca sefii structurilor militare ii vor da flit o sa-i cumparam noi, rezervistii, jucariile ca sa ne semnalizeze drumul spre casa atunci cand ne va lovi dementa senila sau trimisul special al doamnei Merkel, baronul Alzheimer.
Dar, vorbiti-i “cu toata dragostea” ca sa “auzim numai de bine”!
In rest, stimati camarazi pregatiti-va de lupta pentru ca ordinul venit de la Bruxelles este sa ne ingroape pe toti si, odata cu noi sa ingroape si Tara!
Honor et patria! Vae victis!^
Presedintele S.C.M.D.
Col. (r) dr. Mircea DOGARU
Sursa : Yahoo Mail prin redirecționare ! 🙂
Comentariile le las pe seama Domniilor Voastre iar răspunsurile vi le voi da după ce ma întorc de la București unde voi participa la sfârșit de weekend la PETRECEREA ce va avea loc la un localselect din București  🙂  🙂  🙂
cu ocazia ANIVERSĂRII a 30 de ani de la absolvirea Academiei de Înalte Studii Militare,
Facultatea Arme , profil Comandă Stat Major, secția GENIU !!! 🙂 🙂 🙂
https://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/14/

Cu stimă și respect,
Alioșa ! 🙂

05/09/2017

La Noi ca la Nimeni ( P.a 20-a) !!!

Filed under: amintiri,generale — Aliosa @ 5:45 pm

Motto :
Vai și-amar de NAȚIA care nu-și RESPECTĂ EROII !!!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

^ Statul român își bate joc de eroii săi!
Militarii morți la Dragoslavele – „Decedați fără legătură cu serviciul”

Cei trei argeșeni se întorceau din misiune când s-au răsturnat cu camionul militar .

Trei militari argeșeni morți la datorie. Mulți alții grav răniți în urma unui accident cumplit petrecut în zona Dragoslavele in seara zilei de 29 iunie pe când un convoi al Armatei se întorcea din misiune de la Cincu. Un autocamion având la bord 13 militari din cadrul Batalionului 30 Vânători de Munte a fost implicat într-un accident de circulaţie la ora 21.55, în apropiere de localitatea Valea Urdei, judeţul Argeș. Autocamionul, care era ultimul dintr-o coloană de patru vehicule militare, care se deplasau dinspre Cincu spre Câmpulung s-a răsturnat într-o râpă.
Așa titrau toate canalele media din România și nu numai. Au urmat înmormântări cu onoruri militare, ridicări în grad post mortem, promisiuni ale autorităților. În acest moment, tot ceea ce a mai rămas este bătaia de joc la care sunt supuse familiile celor trei militari, despre care statul român a decis să scrie la cauza morții ”FĂRĂ LEGĂTURĂ CU SERVICIUL”. Rudele celor trei, disperate, contestă pe unde pot și se luptă cu un sistem absolut mizerabil.

Au murit de capul lor!

Parchetul Militar caută vinovații Părea o seară liniștită pe când toate televiziunile și canalele on line au început să anunțe cumplitul incident. Detaliile apăreau de la minut la minut. Obosiți în urma exercițiilor militare, transportați în camioane cu prelate ca pe timp de război, trei dintre militarii Batalionului 30 Vânători de Munte șiau pierdut viața. E drept că nu pe front și nici în timpul unui exercițiu militar, ci pe drumul de la locul de aplicații militare către unitate, în mașina unității, în grup organizat al Armatei. Cu toate acestea, Casa de Pensii a Armatei Române a decis că cei trei militari – Mihai Ionut Toma, George-Emilian Catană si Petre Cristian Toader au murit de capul lor. Mai exact, la cauza decesului scrie negru pe alb:” fără legătură cu serviciul”. Adică pentru orice civil, o asemenea moarte este considerată ”în timpul serviciului” sau ”accident de muncă”, iar pentru trei militari argeșeni dintre care doi au luptat și în Afganistan, nu! Să mai adăugăm și alte amănunte pe care le considerăm semnifi cative: camionul de tip DAC 665T care s-a răsturnat a fost construit in anii ’80 si era destinat printre altele si tractării pieselor de artilerie. Șoferul, care a scăpat cu viață pentru că a sărit la timp din camion, a susținut că a rămas fără frâne. Parchetul Militar a deschis o anchetă în acest caz. Până acum nu este numeni vinovat de moartea celor trei militari și nici măcar nu se ia în considerare că au fost victimele unui accident petrecut la întorcerea din misiune către unitatea militară, mai exact de la serviciu, la serviciu.
Pensie de 663 lei pentru că nu au considerat accidentul ca fiind în timpul serviciului
Caporalul Petre Cristian Toader a murit la 32 de ani și a lăsat în urma sa o văduvă și un copil de patru ani. Era din Câmpulung și se afl a în camionul militar care s-a răsturnat la Valea Urdii. N-a avut nicio șansă de supraviețuire. A fost, la fel ca și ceilalți doi colegi decedați, înmormântat cu onoruri și înaintat în grad. Ministrul Apărării însuși a venit cu coroane de fl ori la militarii morți la Dragoslavele. Pentru cei 9 ani 3 luni și 27 de zile în care a fost angajat al Armatei și a fost gata oricând săși dea viața pentru țară, tânărului i s-a calculat o pensie de 1326 lei urmând ca, din partea statului român, familia supraviețuitoare să primească o pensie de urmaș de numai 663 lei. Asta pentru că nu se ia în calcul că și el și colegii săi au murit în timpul serviciului. Ministrul Apărării a promis, așa cum este și legea, dealtfel, că va oferi un loc de muncă văduvei care lucrează la un privat pe bani puțini. Până acum, acel loc de muncă promis este doar o iluzie, deși la Unitatea de la Câmpulung se pare că s-ar fi căutat o soluție.

Parchetul Militar încă cercetează și nu au ieșit concluziile anchetei nici după două luni? Ce poate fi atât de complicat? Sau ce se dorește a se ascunde? Unii spun că militarii nu trebuiau transportați în asemenea mașini, ci în autobuze sau autocare. Alții sunt de părere că uzura camionului nu ar putea fi trecută cu vederea de o anchetă serioasă, mai ales una făcută de Parchetul Militar. Dealtfel, o anchetăm serioasă ar putea scoate la iveală condițiile jalnice în care se antrenează militarii români, salariile mici, camioane, utilaje și alte elementre de logistică ce ar fi trebuit scoase de mult din uz și care le pun viețile în pericol zi de zi.

Ministrul Țuțuianu a uitat de ce a promis familiei și la TV

Ca să dea bine la televizor și să evite un oprobiu public, însiși ministrul Apărării a venit la locul accidentului și s-a interesat de familiile celor trei militari morți. Apoi a plecat la București și a uitat și ce a declarat și ce a promis. Noi, nu. Și îi reamintim: “Vestea morții lor, pe drumul de întoarcere din misiunea executată la Cincu, a cazut ca un trăsnet în familiile lor și printre prietenii și colegii, cei care i-au cunoscut și apreciat ca luptatori și ca oameni. În cumplitul accident din Valea Urdii, Armata a pierdut trei militari de elită, toți veterani ai teatrelor de operații, bărbați puternici si mândri, crescuți la școala aspră a luptătorilor alpini. Asigur familiile celor trei sublocotenenți ca le suntem alături în cumplita suferință și le vom rămâne sprijin, de acum înainte. întreaga Armată va prețui sacrifi ciul sublocotenenților post-mortem Mihai Ionut Toma, George-Emilian Catană și Petre Cristian Toader și le va păstra o veșnică și pioasă amintire.”așa spunea ministrul Țuțuianu. El și cei cărora le-o fi delegat sarcini pe aceste spețe s-or fi luat cu concediul….

Familiile celor trei militari în luptă cu Casa de Pensii a Armatei

În fața presei, mai marii Armatei au defi lat cu coroane de flori și onoruri militare. Cu declarații elogioase, făcute în gura mare și promisiuni rămase categoric nerespectate, ministrul Țuțuianu a dat speranțe familiilor distruse de tragicul accident. Astăzi, la două luni de la catastrofă, situația este de neimaginat: familiile celor trei tineri militari, morți nevinovați, se luptă cu Casa de Pensii a Armatei Române pentru a le face dreptate și pentru a evita mușamalizarea efectelor unei catastrofe. Urmașii au formulat contestații și cer să li se recunoască drepturile: o dată ale lor, de moștenitori, dar, mai ales ale nevinovaților pe care Armata română i-a omorât, indirect, aceeași Armată nerecunoscând că moartea a survenit în condițiile în care legea stipulează clar că e accident de muncă!!! Dincolo de pierderea tragică a celor trei militari, familiile suferă batjocura statului care le aruncă niște pensii de mizerie.

Iată câte ceva din ceea ce apărea despre ministrul Ţuţuianu la vremea respectivă

„Ministrul Apărării, Adrian Tutuianu, a depus coroane de fl ori la catafalcurile celor trei militari ai Batalionului 30 Vanatori de Munte ”Dragoslavele” morti dupa ce camionul in care se afl au s-a rasturnat intr-o prapastie din Arges si a transmis condoleante familiilor acestora.”ProTV

„Ministrul a mers, duminică dimineața, în județul Argeș, în localitățile unde sunt depuși cei trei militari – Mihai Ionuț Toma, George-Emilian Catană si Petre Cristian Toader.”stirileprotv.ro

„Ministrul a prezentat condoleanțe familiilor sublocotenenților (post-mortem) și a depus coroane de fl ori la catafalcurile acestora.”www.ziare.com 

MapN “Plutonierului-major Mihai Ionut Toma, caporalului clasa a III-a George-Emilian Catana și caporalului clasa a III-a Petre Cristian Toader le-a fost acordat gradul de sublocotenent la propunerea șefului Statului Major General, în semn de recunoștință și apreciere a înaltului profesionalism, altruismului, curajului și spiritului de sacrifi ciu dovedite pe timpul misiunilor încredințate.”

„Să dotați Armata, să nu mai moară și alți militari”

Una dintre mamele îndoliate și-a strigat disperare în fața ministrului.
În simplitatea-i caracteristică omului de la munte, sfâșiată de durere aceasta a subliniat adevărul crunt pentru care și-a pierdut copilul:
„Sper ca în momentul în care ajungeți lângă copilul meu să îi spuneți că ați dotat Armata cu ce trebuie, astfel încât să nu mai moară și alți militari cum a murit băiatul meu” a fost mesajul acesteia.

Art.5. lit g) Accident de muncă- vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

Art. 28. În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice în care printre victime sunt şi persoane afl ate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de poliţie rutieră competente vor trimite instituţiilor şi/sau persoanelor fi zice/juridice prevăzute de art.29 alin. (1) lit. a) şi b), în termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al procesului verbal de cercetare la faţa locului.

Art. 30 (1) În sensul prevederilor art.5 lit. g), este, de asemenea, accident de muncă: lit. g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers. lit h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fi zice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă .^

Autor , Ada Nicolau
Sursa :
https://mg.mail.yahoo.com/d/folders/1/messages/16204
Ca PENSIONAR MILITAR cu gradul de COLONEL în retragere ,
pentru a NU fi ACUZAT că sunt PĂRTINITOR, las COMENTARIILE pe seama Domniilor Voastre ! 🙂  O seară frumoasă, oriunde v-ați afla !!!  🙂  🙂  🙂

o-seara-placuta-194_7a26b74bf03cca
Am onoarea să vă SALUT ! 🙂
Doamne, ocrotește Armata României ! 🙂

Alioșa .

03/09/2017

Preotul care a ^ dat de pământ ^ cu antiROMÂNUL Kelemen Hunor, liderul UDMR !!!

Filed under: generale — Aliosa @ 9:03 am

Motto:
^ În vremuri ale ÎNȘELĂTORIEI universale, a spune ADEVĂRUL, e un act revoluționar ^ ( George Orwell)
și de mare CURAJ adaug EU ! 🙂

Din fieful maghiarilor din HarCov, un PATRIOT adevărat, un PREOT ROMÂN născut în ultima parte a regimului ceaușist,
acum de-o SEAMĂ cu ^ lovitura de stat ^ din decembrie 1989, ULUIT de declarația lui Kelemen Hunor

^ Romanii trebuie sa accepte ca noi nu vom putea si nici nu vrem sa sarbatorim 2018 ^ !!! 😦 😦 😦

liderul formațiunii ANTIROMÂNEȘTI ce poartă numele de UDMR și care ^ suge ^ BANI din greu de la două MAME ,
adică și de la Mama ROMÂNIA și de la mama Ungaria,a postat pe pagina sa de socializare de pe facebook, un MESAJ ce-ar trebui CITIT în plenul reunit al celor două camere ale Parlamentului României, chiar la prima sesiune din această toamnă !!! 🙂 🙂 🙂

Declarația lui Kelemen Hunor ( UDMR) se referă la Primul CENTENAR al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 0acee9cb567604e4b9788642aa79111c CENTENAR care se va sărbători la 1 Decembrie 2018 !!! clappinghat  okde-la-lori-din-toata-inimaROMANIA la 1919Drapelul TARII mele, ROMANIA !

REDAU mai jos cu GHILIMELELE de rigoare, indicarea SURSEI și fără a ADĂUGA sau ELIMINA vreun CUVÂNT, MESAJUL părintelui VASILE ANTONIE

parintele-vasile-antonie18893173_1331036020266029_9023881281597704591_n

„Salut, nimeni!
De câte ori ai ocazia, jigneşti ţara care te plăteşte ca să îi batjocoreşti simbolurile şi poporul.
Fii atent!
M-am născut în Covasna, judeţul căruia tu, inesteticule îndoliat, îi tai pădurile şi îi ştrangulezi
investitorii. M-au ţinut la piept toate bătrânele unguroaice din satul Aita Medie. La botezul meu din 1989,
80% din cei prezenţi au fost unguri. Ce oameni minunaţi!
Acum, nu vreau să pomenesc despre copiii nenăscuţi de la Ip şi Trăznea, omorâţi în burta mamei cu baioneta, nici
de preoţii ortodocşi spânzuraţi în Ardealul Românesc de către cei pe care tu îi tot evoci, ci despre felul în
care tu, Nime-n drum, dai în ţara asta ca mutu-n dobă.

Mă, nimeni, am mai mulţi prieteni unguri decât tine.
Ştii de ce?
Pentru că la nivelul nostru de jos, al omeniei, ne ajutăm între noi.
Am botezat sute de copii unguri, le-am sfinţit casele şi le-am îngropat morţii.
Da, oamenii morţi din lipsa medicaţiei şi din cauza faptului că tu, odiosule anti-român şi anti-maghiar, nu
ai făcut nimic pentru ei.
Te pricepi la fluturat steaguri şi la ocărât popoare. Uită-te la tine, nimeni!

Vorbeşti limba română ca portarul de la lagărul din Siberia şialţi anti-români te-au pus ministru.
Acum, esenţa!

Îmi doresc să dispari în ceaţa ne-istoriei, lăsând unguri omenoşi în pace şi târând după tine şi dobitoacele
din UDMR care îţi seamănă leit.
Ştiu, ar mai rămâne români de umilit în ţară dar nu vreau să o mai faci tu.

Ajunge!
Nu eşti cetăţean al României!
Eşti doar o viperă mongoloidă care pune venin în pahare româneşti şi ungureşti.
Iar despre 1918 să nu mai vorbeşti!
Pe vremea aia trăiau oameni, mă, nu nebotezaţi ca tine.” !!!
Sursa :
http://sokant.ro/el-este-preotul-care-a-dat-de-pamant-cu-kelemen-hunor-mesajul-parintelui-e-dracesc/

Liderul UDMR, Kelemen Hunor, ori NU ȘTIE și asta este RUȘIONS 😦
ori ȘTIE și asta e deja PERICULOS 😦
că în seara zile de 15/16/04/1919/ când bolșevicii unguri conduși de Bella Kun au atacat mișeșește ARMATA ROMÂNĂ ,
ostașii de pe ambele creste ale Carpaților i-au BĂTUT și ÎMPINS pe unguri până în fața Parlamentului ungar unde flutura steagul Ungariei deasupra căruia un  CAPORAL  ROMÂN isteț, a pus OPINCA ROMÂNESACĂ peste steagul unguresc spre deliciul camarazilor lui  !!! 🙂 🙂 🙂

Comentariile le las pe seama ROMÂNILOR CURAJOȘI ca
și Preotul VASILE ANTONIE !!! 🙂 🙂 🙂

Iar pentru cei/cele ce n-au CURAJ a COMENTA spusele PREOTULUI PATRIOT, le dau un alt MOTIV de-a COMENTA cele ce vor constata după vizionarea videoclipului de mai jos cu TITLUL său original :
10 Most Attractive Female Armed Forces in the World

Alioșa ! 🙂

17/08/2017

77 de ani de la Diktatul de la Viena și de la masacrele asupra românilor din ARDEALULde NORD mișelește OCUPAT de fasciștii unguri ai lui Horthy …

Filed under: generale — Aliosa @ 9:01 am

În loc de motto:
Având în vedere faptul că în ziua de 30 AUGUST 2017 când se vor împlini 77 de ani de la săvârșirea ODIOSULUI Diktat de la Viena prin care ARDEALUL de NORD a fost luat din trupul ROMÂNIEI MARI cu JAPCA , prin FOC și SABIE de către hoardele fascisto-horthyste,nu voi avea posibilitatea să-mi manifest dezacordul și revolta spirituală față de acel tragic și nefericit eveniment din ISTORIA postbelică a ROMÂNIEI, voi posta acum prin REPUBLICAREA cu ghilimelele de rigoare și indicarea în final a SURSEI a unui cutremurător articol ! 😦
Iar pentru CEI/cele carea au UITAT de MASACRAREA  în august 1940 a femeilor, bătrânilor, invalizilor și copiilor  NEVINOVAȚI din IP ,TRĂZNEA și MOISEI………………………
masacre săvârșie de hoardele ungaro-fascisto-horthyste,
îi/le INVIT să ASCULTE mărturiile SUPRAVIEȚUITORILOR acelor tragice momente
și să VIZIONEZE cutremurătorul videoclip :

^ O ceremonie de pamplezir ,Ion Maldarescu ,Miercuri, 09 August 2017 21:05.

Şi a fost 6 august 1917-2017, moment rarisim, reper al Istoriei Românilor.
În mentalul colectiv al beligeranței, în care trăim de aproape 28 de ani, „elita” naţională a României nu s-a dezminţit nici de această dată.

„Patriotismul”
de paradă al oficialilor statului a creat un spectacol ieftin, cu „duhoare” politicianist-electorală.
La manifestarea care ar fi trebuit să însemne – pentru români – cel mai mare eveniment istoric naţional al anului, hoarda politrucilor s-a poziţionat – ca de obicei – ca păduchele-n frunte.
Restul, n-a contat!
În ceea ce-l priveşte pe şeful statului, discursul său ambiguu (scris de alţii, desigur) nu a impresionat pe nimeni.
Cu atâtea deplasări, nici nu-mi imaginez dacă, cum şi când, robo-globe-trotterul din Hermannstadt,
mai are vreme să şi muncească.
De gândit, nici vorbă.
Nu e cazul.
O fac alţii.
Acum a demonstrat, încă o dată, că este imparţial şi iubeşte pe toată lumea la fel – inclusiv pe migranţii cotelor obligatorii, impuse de Frau Merkel şi ai ei asociaţi.

La Harghita şi Covasna, „măria sa” (ca înălţime, nu ca valoare sau importanţă) a ascultat în poziţie de drepţi, cu mâna dreaptă pe buzunarul din stânga, imnul secuilor, iar la Mărăşeşti, „fără discrimare” a repetat acelaşi ritual.

Pentru el, ambele sunt „o apă şi-un pământ”!

„Lumea bună” şi „restul lumii”

La manifestarea de la Mărăşeşti, câteva mii de scaune fuseseră rezervate pentru a face faţă evenimentului, însă – ca la noi, la nimeni – organizarea a lăsat mult de dorit.
Excesul de zel al unor „îndrumători” a făcut ca o serie de oameni ai locului, dar şi cei de pe tot cuprinsul ţării – inclusiv din stânga Prutului – veniţi să cinstească memoria jertfelor pentru „Neam şi Ţară,” de acum o sută de ani a Eroilor Neamului, să rămână pe margini.

Dovadă că simţămintele de respect şi cinstire a înaintaşilor nu a murit la români, bătrâni, femei, copii… au îndurat cu stoicism lăncile de foc ale soarelui canicular de august, în picioare,
nepermiţându-li-se să se aşeze pe scaunele neocupate.

Mutaţi de colo-colo, fraţii din stânga Prutului au fost voit „estompaţi”, iar „unioniştii”, discret scoşi din prim-plan.
Practic, pe 6 august 2017, la Mărăşeşti au fost două lumi: „lumea bună” şi „restul lumii”.

Dacă la Harghita şi Covasna contestatul steag secuiesc a fâlfâit în voie,
la Mărășești, drapelul românilor din Basarabia nu a fost zărit.
Miopie politică sau…, oricum n-am priceput în ruptul capului ce căutau drapelele U.E. și ale N.A.T.O. la ceremonia de la Mărășești.

Aveţi cumva domniile voastre cunoștință ca pe vremea bătăliilor din vara anului 1917 să fi avut trupe N.A.T.O. în România?
De cine şi de partea cui or fi luptat?

Trianon contra Diktat

Tot un centenar, dar altfel.
Departamentul „Centenar” din structura Guvernului României nu are niciun „cent” în cont, vis-a-vis de proiectul „Trianon 2020″ al ţării „vecine şi prietene” care a fost alimentat cu sume substanţiale de statul ungar.
Încă puţin şi la 30 august vom marca alt eveniment.

Unul dureros:
77 de ani de la Dictatul de la Viena, de la crimele şi masacrele comise de trupele horthyste împotriva românilor, iar oficialii noştri tac chitic.

Să nu deranjeze minoritarii, reamintindu-le cum s-au purtat horthyştii între 1940 şi 1944.
În timp ce oficialii noştri tac precum peştele în borş, în nesimţirea lor, oficialii ţării „vecine şi prietene” au declanşat atac frontal şi din flancuri împotriva României, având pretenţia ca românii să-şi ceară scuze pentru „nedreptatea” de la Trianon.

Mai mult, Satana, cu sau fără sutană (a se citi popa Tőkés),
răcneşte pe la toate colţurile Ungariei, ale Europei înstelate şi chiar în România că vrea autonomie teritorială.

La rândul său, șeful de cabinet al premierului Ungariei,
János Lázár, împunge calul de sub șa, bătând cu sârg câmpii pustei:
„Ungaria a pierdut 2/3 din teritoriu și din populație.
Peste noapte, din 320.000 km pătrați și 20 milioane locuitori,
Ungaria a rămas doar cu 93.000 km pătrați și 7 milioane locuitori.
România a obținut Transilvania și Partium fără niciun merit și niciun temei juridic […].
Trianonul a fost de fapt o vendetă etnică făcută prin mijloace administrative […]
Trianonul nu a distribuit învingătorilor adevărul istoric, ci mai mult pământ:
mine bogate, păduri întinse și câmpii roditoare ungurești […].
Trianonul nu a închis, ci a menținut războiul.
La urma urmei, a fost ultima mare luptă a Primului Război Mondial în care ungurii fără arme au trebuit să apere cu mâinile legate la spate împotriva celor mulți ceea ce a fost al lor de secole, în fața lui Dumnezeu și a omului.
Dictatul de la Trianon este fără îndoială o durere a Ungariei, dar este un păcat al întregii Europe și o rușine a întregii lumi occidentale […]”.

Auzit-aţi, Domniile Voastre, de vreo reacţie demnă a Ministerului de Externe sau a şefului statului ?
Eu, nu!
Auzit-aţi de vreo iniţiativă guvernamentală concretă pentru aniversarea Centenarului Marii Uniri şi a întregirii României Mari?
Pare-s că i s-a pregătit un scenariu asemănător cu „Centenarul Mărăşeşti” din 6 august 2017, adică o cacealma pentru astupat ochii „naţionaliştilor” infractori.
Vorba academicianului Dinu Giurescu: „În ţara asta, a fi patriot constituie o infracţiune!”.

Mărăşeşti 100, un eveniment de excepţională importanţă istorică,

un moment care se petrece o singură dată la o sută de ani a fost tratat de guvernanţi ca o manifestare de rutină,

invadat de politruci şi „bifat” ca realizat.

Asta-i România în care trăim furaţi de demnitate şi orfani de Istoria noastră!^
Sursa :
http://www.art-emis.ro/editoriale/4332-o-ceremonie-de-pamplezir.html

Comentariile le las pe seama Domniilor Voastre ! 🙂
Alioșa !!! 🙂 🙂 🙂

PS 1 !

Dictatul de la Viena. Confesiuni (1)

Diktatul-de-la-Viena-30-august-1940„Tu valah puturos, unde este în lume, nici pământul să nu te primească, când vei crăpa. A sunat ceasul tău cel din urmă, voi săra carnea ta împuţită şi puturoasă a fiecărui asemenea unui câine turbat. Vai de acela care va rămâne aici. A fost bună pâinea ungurească, acum îţi trebuie carnea ungurească, sărând voi pustii toată viţa ta, între chinurile cele mai cumplite te voi omorî, tu agitator de câine, valah”.
Adresant: Pop Coriolan – Prefect de Bihor – 2 februarie 1919.
Semnatar – Un fecior de secui
Prin rapturile teritoriale din 1940, România a pierdut 38,5% din resursele de aur, 87,6% din cele de argint, 64,7% din producţia de cupru, 97,6% din cea de plumb, rezervele de zinc. Producţia industrială s-a redus de la 75,5 la 63,6 miliarde lei, cele mai serioase pierderi suferindu-le industriile alimentară (34,3%), a pielăriei (25%), a materialelor de construcţii (24%), a lemnului şi hârtiei (22,8%). La rândul ei, suprafaţa agricolă s-a redus de la 13.874.000 ha, cât era în 1938, la 8.809.000 în septembrie 1940; aproape 7 milioane de români rămâneau sub stăpânire străină. Urmarea directă a fost reducerea suprafeţelor cultivate cu cereale cu 35,7%, cu plante industriale cu 58,8%, ceea ce a avut serioase repercusiuni asupra structurii culturilor agricole în cele 48 de judeţe existente în România la sfârşitul anului 1940. Pierderile economice suferite de România în anul 1940, au fost egale cu 47,60% din valoarea avuţiei naţionale a României de 1.391,5 miliarde lei, din anul 1939.
Evenimentele din toamna anului 1940, şi mai ales episoade cu privire la jalea care a cuprins ţara, înainte şi după dezlipirea teritoriilor româneşti în 1940 – a Basarabiei şi Bucovinei, în urma ultimatumului sovietic, din 26 iunie, a unei părţi a Transilvaniei, în urma diktatului de la Viena, din 30 august 1940 şi a Cadrilaterului, după tratativele de la Craiova, din 7 septembrie 1940 – merită să fie consemnate de istoria apropiată mai cu seamă că atunci, şi acolo, s-au consumat importante acte oficiale – decisive pentru destinul neamului, fie şi doar prin prisma refugiaţilor, oficiali înregistraţi. Chestiunea trebuie adusă în actualitate deoarece unii concetăţeni de etnie maghiară au uita, ori nici că-i interesează, ce au făcut ungurii atunci în mod organizat, ca armată, ori ca grupuri etnice în perioada de vremelnică ocupaţie.
Prin maşinaţiuni subversive, de la încheierea păcii de la Trianon, 4 iunie 1920, până în 1940, ungurii răspândeau, prin radio şi oamenii lor plătiţi, fel de fel de ştiri mincinoase şi lăudăroase cu privire la Ardeal. În urma acestora s-au înregistrat şi câteva ciocniri la graniţă, respinse de grănicerii români. Întărim constatarea că acţiunile susţinute ale propagandei au avut un important rol în fortificarea morală a trupelor şi a populaţiei româneşti din zona de vest a ţării, după cum şi-au atins ţinta în rândul etnicilor maghiari. Considerăm că informaţiile provenite din buletinele informative erau importante pentru cunoaşterea stării de spirit a populaţiei şi semnalau legăturile minoritarilor unguri şi a conducătorilor lor cu centrele de comandă din Ungaria, de unde se aduceau manifeste cu inscripţii ca: „Visza Erdely şi Le Romaniavol”.
La capătul propagandei revizioniste, completată cu acţiuni iredentiste, ungurii solicitase tratative, desfăşurate şi eşuate la Turnu Severin, şi arbitrajul Germaniei şi Italiei, la care partea română s-a prezentat, spre a-şi rupe din propriul teritoriu, ca un stat mic, supus. Arbitrajul liber a fost o metodă de dezbinare şi de supunere spre ascultare, a popoarelor din Europa centrală şi din Balcani, practicat de marile puteri în deceniul patru, a veacului trecut. Evacuarea în grabă şi fără luptă, a părţii de Nord-Vest a Transilvaniei, impusă de cele 15 zile prevăzute în paragraful 2 al Dictatului de la Viena, a fost urmată de o expulzare masivă de români, de toate categoriile sociale (vezi cazul Ianculeşti). Teroarea cruntă a ocupanţilor unguri se încadra într-un program (probabil rămas testamentar de la tânărul fecior de secui), care trebuia să urmeze îndemnul tânărului levente, Dücsa Csaba, eroul cărţii (Fără îndurare), patologiei lui ca profesie de credinţă: „voi ucide pe orice valah, care se va găsi în calea mea…Noaptea vom incendia satele valahe… vom otrăvi fântânile şi atunci nu va mai fi în Transilvania numai o singură naţionalitate, cea maghiară, naţia mea”. Cu o forţă militară de ocupaţie strivitoare de 300.000 de oameni(îndreptată împotriva unei populaţii paşnice care opunea doar numele de român), în afară de poliţie, jandarmerie şi altor formaţiuni paramilitare, Imperiul Sf. Ştefan şi-a dat atunci, iarăşi, arama pe faţă. Judeţul Bihor şi-a pierdut partea sa de nord/est. Dimensiunile raptului teritorial au fost surprinse într-un prim bilanţ realizat de Prefectura Bihor-Beiuş imediat după strămutarea ei de la Oradea, la Beiuş, dar cele mai exacte date se regăsesc în statistica întocmită, la 18 februarie 1941, de către profesorul Constantin Martinovici de la catedra de Economie rurală a Facultăţii de Agronomie Cluj-Timişoara. Plasa Aleşd a pierdut 39 de localităţi, plasa Centrală 33, Marghita 44, Salonta 10, Săcuieni 11, Sălard 29, Tileagd 17, la care se adăugau oraşele Salonta şi Oradea. În total, intraseră în componenţa Ungariei 185 de localităţi, în care trăiau 322.331 locuitori.
Câtă umilinţă au suportat intelectualii românii expulzaţi cu sila reiese şi din declaraţia lui Nicolae Turla, fost cu domiciliul în Oradea, de profesiune avocat, stabilit cu domiciliat în comuna Tinca, judeţul Bihor: „Am fost expulzat la 4 octombrie 1940 împreună cu 2 copii. Am fost arestaţi la ora 2 după masă, iar seara la ora 9, încărcaţi pe vagoane pentru vite, care nici măturate nu au fost, şi aşa am fost trimişi un convoi de 282 de intelectuali până la Curtici”. Cei care au rămas au îndurat prigoana maghiară, batjocura, sfidarea autorităţilor statale şi umilinţa trufiei ungurului nemilos.
Mă aflam, într-o duminică, acasă la mama invitaţi la masă. După discuţii diverse, mulţumesc măicuţei pentru delicioasele preparate servite la masa de prânz şi dau să mă retrag. Mama mă invită să mai zăbovim. Nu pot mamă că am treabă. Bine, dar ce faci, astăzi e duminică unde te grăbeşti? Şi obligat de o întrebare atât de directă îi spun mamei că pregătesc o sesiune ştiinţifică despre evenimentele din august 1940. Mama, se schimbă deodată la faţă şi, începu a povesti: Să-ţi spun ce am trăit eu atunci, pe vremea ungurilor. Bine mamă, dar asta le-ai mai povestit. Poate dragule, dar niciodată nu ai scris despre asta cum am zis!
„Era în vremea ocupaţiei Horthyste când ungurii au impus mercurial la produsele agro-alimentare din piaţa orăşenească din Carei. Locuitorii coloniei Răduleşti, – pe care bunici mei, Moşincat Dumitru şi Buboi Gavrilă, alături de alţi 32 de băştinaşi, veniţi din judeţul Sălaj, au întemeiat-o în 1928, – duceau cu desaga câte ceva din surplusul gospodăriei. Cu coşărcile pline cu lapte, smântână, ouă, brânză, fasole, ş.a. surorile mele Oniţa (văduvă de război, bărbatul ei Ţolaş Nicolae, căzut la datorie pentru patria lui Horthy) şi Sabina au depăşit mercurialul produselor fixat în piaţă – datorită cererii ridicate. Pe loc csendöri (jandarmii) unguri, vigilenţi, le-au întocmit proces-verbal şi le-au condamnat la 10 zile de penitenţă. Tata (povesteşte mama cu lacrimi în ochi), Buboi Gavrilă, om cu mare milă, mereu alături de cei 10 copii ai săi, s-a oferit să ispăşească el pedeapsa pentru copilele sale, cu atât mai mult cu cât sora Oniţa era văduvă de război, iar fiica sa cea mică Florica, era sugară. Fără milă, sora Oniţa, împreună cu sugara Florica, au fost închise la Zalău. Nici cealaltă soră, Sabina nu a scăpat de carcera de 10 zile de la puşcăria din Satu Mare. Îmi amintesc, că aveam cam 16 ani şi am fost nevoită să am grijă de cei trei copii, minori – Petre, Vasile şi Sabina – ai surorii Oniţa, rămaşi fără ocrotire acasă.
Dură a fost viaţa pentru românii rămaşi sub stăpânire Horthystă! Pe lângă greutăţile pe care războiul le aducea, românii erau prigoniţi, batjocoriţi de cetăţenii cu care veneau în contact, chiar dacă nici ungurii nu o duceau mai bine. De români se râdea în orice împrejurare. Pentru orişice. Ţin minte – povesteşte cu tristeţe şi lacrimi mama – că duceam grâul recoltat, la treierat, la batoză. Aşa era tehnologia: cu coasa se secera, cu secera se adunau snopii, care se legau cu legători de grâu. Se stivuiau crucile din snopi, care apoi erau încărcaţi şi căraţi cu căruţele la arie, unde era batoza. Aici urma dijmuiala. Pentru fiecare membru de familie primeam numai 200 kg de grâu, indiferent de cât de mare aveai producţia. Restul era pentru Horthy, şi rânjea micul „grof de la batoză”, care era evident, şi negreşit, musai ungur. Nu mai ştiu dacă şi cu cât era plătit, dar ştiu sigur că noi o duceam foarte greu, nu ne mai ajungea făina pentru pâine de la o recoltă al alta. Cine nu recolta cât trebuia predat, nu primea nimic!. Cine avea mai multă făină în hambar, decât calculau perceptorii fiscali, li se confisca. Aşa era şi cu untura, ouăle, gâşte, păsări, porcii, etc. Şi câtă dreptate avea tata, care-i cunoştea, căci făcuse primul război în armata austro-ungară, „ăştia nu sânt ăia care au plecat după Marea Unire, ăştia sunt ai dracului”.La moara din Carei, – povesteşte între două sughiţuri mama – tata s-a dus să macine grâu şi acolo nişte feciori de unguri, văzându-l singur şi mai bătrân l-au batjocorit, făcând tot felul de glume pe seama opincilor lui. Ei nu ştiau că tata vorbea ungureşte, şi îl ironizau că-i opincar. Replica lui tata i-a surprins şi redus la tăcere: mă voi râdeţi de un opincar când voi sunteţi nişte proşti care nici Tatăl Nost, nici Credeul nu-l ştiţi nici măcar în limba voastră!? Şi tata le-a spus-o pe limba lor. Atunci, morarul, un bătrân înţelept, i-a ruşinat, iar tinerii s-au făcut nevăzuţi…
Era, cred, în 1941 când fratele Buboi Dumitru, şi cumnatul Ţolaş Nicolae au primit ordin de concentrare în armata lui Horthy. Ţin minte, că eram cu sora Măriuţa la muncă, în Toagul lui Berkovics, când fratele a venit să-şi i-a rămas bun de la noi, şi dus a fost, de nu l-am mai văzut! Eu, eram slugă la porcii grofului din Toagul lui Berkovics. Şi tot m-am gândit de ce Regelui român nu i-a păsat de noi când ne-a abandonat la unguri?.
Cui să-i spun că, nici atunci şi nici astăzi, guvernanţilor nu le-a păsat decât de ei! Eu nu mi-am recăpătat nici car, nici boi, nici fraţii înapoi!. Dar regele, nepăsător, a fost răsplătit „în pace şi onor”. Sluga de ieri, cu pensie de 630 de lei, la 93 de ani, încă plăteşte şi astăzi ca bir taxe şi impozite, regele de ieri şi duda de astăzi, e scutit! Nedreaptă lume!. Eu, simt că am fost şi sunt trădată, el se fălea, la Moscova, cu medalia Victoria. Victoria în nici un caz nu a fost a noastră, a celor mulţi şi umiliţi. Pentru pensia lui viageră, am dat cu sapa de mi s-au bătucit palmele şi mi s-a încovoiat spinarea. Şi mulţumesc numai bunului Dumnezeu că mă mai ţine. Mai cu una bună, mai cu speranţă. Dar nimic nu doare mai tare ca nedreptatea care ţi-o fac ai tăi.
Bine, dacă atunci, sub unguri, n-am avut nici un drept, căci toţi trebuia să fim unguri, acum ce vină mai avem? Atunci, o învăţătoare din Pir, ne-a preluat, în clasa a 5-a şi ne învăţa ungureşte, cântând. Tinerii, printre care şi tatăl tău (Moşincat Vasile – n.1921, – d.1988), făceau pregătire premilitară (levente), apoi au fost duşi la munci grele în Ungaria. După ceva vremea fost dus în lagărul de muncă din Ungaria (iar în livretul militar nici măcar nu sunt menţionate oţelăriile din Ungaria). Nu i s-a dat nici un drept, nu a primit nici un pengö pentru munca prestată. Şi după doi ani de muncă la Horthy, ca să scape de ironiile ungurilor la adresa opincarilor şi-a făcut încălţăminte cu talpă de lemn. Ăsta-i adevărul nescris. Dar ei, ungurii, chipurile, au suferit sub români. Numai cine nu ştie poate să spună şi să scrie prostii”.
Cât adevăr cuprinde relatarea mamei mele am încercat să-l probez cu documente de arhivă. Dovezi indubitabile, consemnate şi de comisia mixtă româno-maghiaro-germano-italia nă, după cum reiese şi din cuprinsul acelora pe care le analizăm sau/şi pe care le reproducem în continuare. Cât n-au reuşit iredentiştii să facă prin acţiuni de sabotare, subminare, umilire, batjocură şi acţiuni subversive au întregit prin teroare, înfometare şi brutalitate după ruperea Ardealului în perioada 1940-1944, cu complicitate internaţională. Raportul căpitanului Popescu Valerian, către Secretariatul de stat al armatei, redă câteva aspecte privitoare la activitatea sa în Comisia mixtă germano-italo-română de cercetare a atrocităţilor comise de unguri în zonele Braşov, Sibiu, Târgu Mureş, Cluj, Oradea şi Arad. De remarcat atitudinea binevoitoare şi atentă faţă de declaraţiile făcute de unguri, care aveau de făcut plângeri minore, comparativ cu cazurile grave semnalate de români şi care trebuiau triate conform criteriului „cele bine confirmate”, cerându-se numai cazuri grave de schingiuiri. Într-o astfel de împrejurare „populaţia refugiată a rămas nemulţumită întrucât majoritatea nu a putut să-şi exprime nemulţumirile. De la Arad comisia a fost însoţită de ministrul Davidescu la Cluj pentru a cerceta cazurile de la Mureşenii de Câmpie, Trăznea, Zalău, Ip, Huedin. La Arad şi Timişoara fiind sosiţi foarte mulţi refugiaţi, li s-a luat declaraţii unora. Problema era că declaraţiile erau plimbate pe la diverse autorităţi, iar altora nu li s-au luat defel, fiind băgaţi în seamă „în special schingiuirile şi răniţii grav”. În faţa Palatului Culturii din Arad au fost adunaţi o parte din intelectualii refugiaţi, martori ai masacrelor de la Trăznea, Marca, Zalău, Ip, Huedin şi Oradea. Au fost prezentaţi Comisiei cazuri de barbarie: „funcţionarul Sărăţeanu Alexandru căruia i s-au smuls unghiile, părintelui Onofrei din Cluj căruia în trei rânduri i s-a pus laţul spânzurătorii în jurul gâtului”. Mărturiile românilor au fost confirmate şi de nemţii refugiaţi din calea furiei ungureşti, descriind şi ei ororile la care au fost obligaţi să asiste. Nu s-au putut prezenta toate cazurile din cauza faptului că membrii Comisiei erau grăbiţi spre Viena şi Budapesta. S-au predat Comisiei, la Arad, două albume mari de fotografii ale trenurile de refugiaţi, pentru ministrul german şi italian. La Curtici delegaţii german, italian, ungur şi român au văzut (foto) „refugiaţi români în vagoane de vite şi un tren de unguri care plecau din România în vagoane de clasă, după cum declara delegatul Wolf. I-am simpatizat pe unguri, necunoscându-i însă adevărat”. Pentru că respectiva Comisie s-a arătat foarte interesată de atrocităţile grave, dar fiind grăbită, căpitanul român propunea „înfiinţarea unui birou care să centralizeze toate atrocităţile ungureşti. Să adune toate cazurile noi pentru a nu fi surprinşi cu o documentaţie redusă”.
– Va urma –
PS 2 !
Pentru o și mai bună și corectă documentare, intrați vă rog frumos și pe link-urile de mai jos :
http://adevarul.ro/locale/constanta/planul-diabolic-hitler-mai-devreme-mai-tarziu-rezultatul-putea-distrugerea-romaniei-1_599fe0275ab6550cb84c47b4/index.html
http://www.nasul.tv/dacia-%E2%80%92-hartile-nestiute-ale-imperiului-austro-ungar-vezi-aici-fotografia-unei-harti-originale-exceptionale-veche-de-secole-detinuta-de-un-roman/

PS3 !

^  Ce s-ar fi putut întâmpla, dacă România nu accepta arbitrajul germano-italian din 30 august 1940, cunoscut sub numele de „Dictatul de la Viena”

Pe hartă – teritoriul răpit României după Dictatul de la Viena

Dictatul de la Viena, dincolo de Wikipedia: „Dacă nu acceptam, dispăream de pe hartă”

Transilvania ocupată de Ungaria, Moldova și Dobrogea, de URSS și Muntenia de Germania nazistă. Acesta ar fi cel mai plauzibil scenariu pentru ceea ce s-ar fi putut întâmpla, dacă România nu accepta arbitrajul germano-italian din 30 august 1940, cunoscut la noi în țară sub numele de „Dictatul de la Viena”.

La 30 august, s-au împlinit 77 de ani de la pierderea de către România a Transilvaniei în timpul celui de al doilea război mondial. Decizia a fost cunoscută ca „Dictatul de la Viena”.

Cu ajutorul  istoricului  Ottmar Trașcă, specializat în perioada celui de-al doilea război mondial,  publicaţia Transilvania Reporter a încercat să reconstituie jocul politic internațional al acelei veri funeste, când România a cedat Basarabia, Transilvania de Nord și Cadrilaterul.

Privind cu detașarea pe care ți-o imprimă cele trei sferturi de veac trecute, cu luciditatea impusă de rigoarea cercetării, dar și cu sensibilitatea unui ardelean , istoricul spune tranșant: dacă România nu ceda Transilvania de Nord în 1940, dispărea ca stat.

În istoriografia străină decizia de la 30 august 1940 este numită arbitraj, al doilea arbitraj de la Viena, deoarece a mai fost un arbitraj, cel din 2 noiembrie 1938, între Ungaria și Cehoslovacia. Și în România, această decizie a fost numită arbitraj până în 1945.

Abia după această dată începe să se vorbească de un dictat germano-fascist, sau fascisto-nazist sau germano-italian, prin care României i s-au răpit 42.000 de kilometri pătrați, iar ulterior s-a încetățenit acest termen.

A fost vorba de un arbitraj internațional cerut de statul român şi există documente care arată că încă de la sfârșitul lui iunie 1940, guvernul român avea în vedere obținerea unui arbitraj al Germaniei în litigiul cu Ungaria privind granița dintre cele două țări.

România a trebuit să negocieze atunci și cu Bulgaria pentru Cadrilater, și cu Ungaria, pentru Transilvania. Dacă în primul caz, cedarea teritoriului nu a creat o mare emoție în rândul opiniei publice, în cazul Transilvaniei, lucrurile nu au fost așa de simple, deoarece această regiune era văzută, pe de o parte, ca leagănul civilizației române, dar și pentru maghiari, cea mai dureroasă pierdere prin Trianon a fost Ardealul.

Transilvania a fost percepută de maghiari ca o pierdere mai dureroasă decât sudul Slovaciei.

În plus, trebuie să ne punem și în situația liderilor maghiari. Cei mai mulți oameni politici importanți din lumea politică maghiară proveneau din Transilvania, Bethlen, fostul prim-ministru, Teleki Pal, prim-ministrul de atunci, Csaky, ministrul de Externe. Oamenii aceștia erau extrem de interesați de redobândirea provinciei istorice pierdute.

Galeazzo Ciano și Joachim von Ribbentrop, la o defilare în Como, în 1939

Galeazzo Ciano și Joachim von Ribbentrop, la o defilare în Como, în 1939

 În iulie, partea română, prin guvernul de extremă dreaptă pro-german al lui Ion Gigurtu, încearcă să obțină sprijinul Germaniei în litigiul cu Ungaria. Dar Germania era în continuare neîncrezătoare în Carol al II-lea, iar Hitler transmite guvernului român că trebuie să se înțeleagă pe cale directă cu cel ungar și că este vremea ca „pretențiile legitime” ale Ungariei să fie îndeplinite, dar pe cale pașnică.

În 26 iulie, Gigurtu și ministrul de externe, Mihail Manoilescu, se întâlnesc cu Hitler, la Berchtesgaden, și acesta le repetă acest lucru. La această întâlnire, partea română pune întrebarea dacă Germania ar fi de acord să arbitreze disputa cu Ungaria, iar Hitler spune nu.

Și a spus chiar așa: noi avem experiența unui arbitraj care a nemulțumit pe toată lumea – e vorba de primul arbitraj de la Viena, cel dintre Ungaria și Cehoslovacia – și nu ne mai trebuie unul.

În august, Ungaria face presiuni prin note diplomatice și se ajunge la tratativele dintre România și Ungaria de la Turnu Severin, care nu duc niciunde.

Aici e interesant că cele două delegații, română și maghiară, erau conduse de câte un ardelean, Valer Pop și, respectiv, Andras Hory, care era clujean.

Aici s-au confruntat două puncte de vedere diametral opuse. Guvernul român, speriat de reacția opiniei publice în cazul cedării unei părți mari din Transilvania, sau a întregii Transilvanii, a încercat să tergiverseze lucrurile, să câștige timp, propunând prima dată un schimb de populație, urmând ca apoi să delimiteze un teritoriu de-a lungul frontierei, care să fie cedat Ungariei, pentru a fi locuit de populația maghiară strămutată.

Ungurii aveau însă o cu totul altă perspectivă. Ei spun că acceptă o soluție, „de compromis”, adică nu cer toată Transilvania, ci doar cam două treimi din aceasta, până la linia Mureșului,  dar și dincolo de ea, pentru a cuprinde Secuimea și inclusiv Brașovul.

Toate acestea reies dintr-un schimb de note diplomatice care sunt preambulul tratativelor de la Turnu Severin.

În 16 august, la prima întâlnire de la Turnu Severin, Andras Hory prezintă linia de frontieră agreată de maghiari, cu 66.000 de kilometri pătrați din Transilvania, deci două treimi, care urmau să revină Ungariei, urmând ca apoi să aibă loc un schimb de populații.

La auzul acestei revendicări, ai noștri au un șoc, cer un răgaz de trei zile, se discută, și vin cu contrapropunerea: prima dată schimbul de populații, și, ulterior, eventual, trasarea unei noi linii de frontieră. Negocierile se împotmolesc și în 24 august se încheie, fără niciun rezultat.

Soluționarea pe calea tratativelor a disputei teritoriale a eșuat la Turnu Severin şi în acest moment, maghiarii încep să se gândească la atacarea României, deja în 23 august 1940, armata maghiară elaborează un plan de atacare a României.

Mai mult, în 24 și 25 august, guvernul maghiar ia legătura cu Moscova, sondând atitudinea acesteia față de un conflict militar româno-maghiar, iar  Molotov răspunde : „simpla existență a României a fost o jignire pentru Uniunea Sovietică, Bulgaria și Ungaria”.

În acest context, în care URSS își declară din nou atitudinea binevoitoare față de revendicările Ungariei, la frontiera sovietică cu România încep concentrări de trupe și au loc incidente de frontieră. Această situație îl face pe șeful statului major român să ceară guvernului: „faceți ceva, că ne vom trezi atacați și de maghiari și de ruși”.

Inclusiv serviciul de informații german raportează în același sens, că maghiarii urmau să atace pe 28 august, dimineață. Dar marea temere a lui Hitler era că în momentul în care se vor pune în mișcare trupele maghiare, vor ataca și rușii, aceștia vor ocupa Moldova până la Carpați și poate și regiunea petroliferă din zona Ploieștiului.

Așa că și nemții își luaseră măsurile lor de prevedere, pentru a proteja rezervele de petrol de importanță strategică.

Astfel, ei pregătesc o divizie de parașutiști, pe care să o lanseze deasupra regiunii petrolifere și câteva divizii blindate erau pregătite să mărșăluiască dinspre Viena spre România, pentru a face joncțiunea cu trupele de parașutiști și a preveni o ocupație sovetică.

Și totuși, cum s-a ajuns la arbitrajul Germaniei?

 Hitler, confruntat cu această viziune catastrofică, acceptă ca Germania să arbitreze diferendul româno-maghiar. Viziunea lui era aceea ca arbitrajul să satisfacă într-o oarecare măsură pretențiile maghiare, dar nici statul român să nu fie prea tare lovit, ca să intre în colaps. Și atunci se ajunge la soluția aceasta de la Viena, cu 42.160 de kilometri pătrați cedați, cu o populaţie de 2 388 774 locuitori, din care românii reprezentau 50,2 %, maghiarii 37,1% iar germanii 2,7% .

În schimb, potrivit datelor statistice maghiare teritoriul obţinut de Ungaria la Viena era de 43 104 km2, locuit de 2 577 000 locuitori din care 1 343 000 maghiari (52,1%), 1 069 000 români (41,5 %), 47 000 germani (1,8%) şi 116 000 alte naţionalităţi (4,6%) .

Din cifrele prezentate mai sus se poate constata lesne că soluţia aleasă de Hitler în diferendul teritorial româno–maghiar nu a urmărit reglementarea aspectelor demografice complexe din regiunea aflată în litigiu.

A doua rundă de negocieri a avut loc la palatul Belvedere din Viena, iar cei care au „arbitrat” diferendul româno-maghiar si au decis au fost Italia fascistă a lui Mussolini și Germania nazistă a lui Hitler

Era un compromis între cei 14.000 de kilometri pe care România s-a arătat dipusă să-i cedeze, în timpul întrevederii din 26 iulie de la Berchtesgaden și cei 66.000 de kilometri pătrați ceruți de partea maghiară la negocierile de la Turnu Severin.

Însă, această linie e trasată foarte prost, pentru că din punct de vedere economic, într-adevăr, cele mai multe bogății rămâneau României, dar pe de altă parte, din punct de vedere al transportului feroviar, de exemplu, frontiera a fost o calamitate, pentru că linia de cale ferată care mergea în Ținutul Secuiesc trecea de cinci ori linia de frontieră!

Se poate afirma că frontiera trasată la Viena de arbitrii germano-italieni a urmărit, în principal, satisfacerea intereselor politice, economice şi militare ale celui de-al III-lea Reich, respectiv prevenirea izbucnirii conflictului româno-maghiar şi implicit îndepărtarea spectrului unei posibile intervenţii a Armatei Roşii în România, asigurarea controlului german asupra obiectivului strategic reprezentat de Carpaţii Orientali (prin intermediul Ungariei), protejarea regiunii petrolifere de la Ploieşti şi, nu în ultimul rând, subordonarea din punct de vedere politic a celor două state, fapt ce permitea Berlinului manevrarea lor pe viitor în conformitate cu cerinţele proprii .

În acest sens, relevantă este caracterizarea deciziei de la Viena, făcută de ministrul de Externe german Joachim von Ribbentrop omologului său bulgar:

„Ce poate adeveri mai pregnant justeţea arbitrajului de la Viena decât faptul că după pronunţarea lui, ministrul de Externe român a leşinat, iar ministrul de Externe maghiar şi–a anunţat demisia” . 

Preluarea nordului Transilvaniei, care îi revenea Ungariei, s-a făcut  între 5 și 13 septembrie. În perioada asta, administrația românească a evacuat zona retrăgând inclusiv armatae.

Automat, în loc s-a instlat stăpânirea maghiară. În prima fază, până în noiembrie, a venit o administrație militară.

La nivelul unui oraș asta însemna că  exista și primar, dar deasupra lui exista comandantul orașului. Ulterior, din noiembrie încolo, se introduce administrația civilă.

Toate denumirile devin maghiare, categoric. Străzi, piețe sunt denumite în limba maghiară. Conform arbitrajului, populația română din nordul Transilvaniei, la fel ca și cea maghiară din sudul Transilvaniei, avea dreptul de opțiune vreme de șase luni, dacă voiau să se stabilească în cealaltă țară. Numai că nici guvernul român, nici cel maghiar nu au încurajat acest lucru. Ele nu aveau niciun interes ca populația să plece.

De exemplu, dacă pleacă populația română din Transilvania de Nord, cum să mai emiți apoi pretenții asupra teritoriului? Nu mai ai legitimitate, pentru că nu mai sunt români acolo. Exact la fel și guvernul ungar, în ce îi privește pe maghiarii rămași în România, pentru că spera pe mai departe că va obține la un moment dat toată Transilvania.

Viața de zi cu zi a românilor din Transilvania s-a schimbat. Avem asasinate, masacre, avem expulzări. Apoi, din octombrie începe așa numita politică de retorsiune, care se aplică de fapt până în 1944.

Adică, dacă maghiarii încep expulzările, la fel fac și românii cu maghiarii, și invers. De exemplu, în Cluj, comandantul orașului a luat 300 de nume la întâmplare, din cartea de telefon și i-a expulzat. Bine, maghiarii invocau la rândul lor expulzări făcute de guvernul român. De exemplu, e un caz la Simeria, unde 300 de muncitori feroviari maghiari au fost obligați să plece.

Toată povestea asta se răsfrânge asura minorităților, adică asupra populației maghiare din sudul Transilvaniei și a celei românești din nordul provinciei.

Ministerul de Externe al Ungariei, Istvan Csaky, semnând arbitrajul

Ministerul de Externe al Ungariei, Istvan Csaky, semnând arbitrajul

 Există un curent de opinie care condamnă faptul că armata s-a retras fără un foc de armă… dar se trece cu vederea faptul că România nu avea nici șansă! Decizia de acceptare a arbitrajului, după părerea istoricului a fost salutară.

Altfel, dispăream de pe hartă. Noi am avut un moment în care nu trebuia să cedăm, trebuia să luptăm, și acela a fost 27 iunie, când am primit ultimatumul sovietic pentru părăsirea Basarabiei.

Acolo trebuia să luptăm, nu aveam voie să cedăm fără luptă. Cedând fără luptă, de fapt, noi am încurajat revendicările maghiare și bulgare.

Însă, în momentul august 1940, dacă noi încercam să rezistăm, ne aștepta soarta Poloniei

Polonezii au șarjat într-adevăr împotriva tancurilor… au luptat vitejește, dar care a fost rezultatul, până la urmă? Ei au fost marii sacrificați ai războiului: partea germană a ajuns un câmp pentru experimente rasiale, iar partea ocupată de sovietici, unul pentru experimentele sociale.

Acolo s-au ciocnit cele două ideologii, iar rezultatul a fost exterminarea evreilor, fiindcă cea mai mare populație evreiască exterminată acolo a fost, nu mai vorbim de exterminarea intelectualilor de către sovietici. Ei, în momentul august 1940, dacă nu acceptam arbitrajul, Ungaria ne ataca, pentru asta nu există dubii.

Dacă rămânea un conflict  româno-maghiar, șansele ca Ungaria să învingă nu erau mari. Nu cred că putau să ne învingă. Numai că toate indiciile conduc spre concluzia că am fi fost atacați și din Est, de sovietici.

De asemenea, Germania era pregătită cu o divize de parașutiști  și cu două divizii blindate, pentru a asigura zona petroliferă. În momentul în care nu am fi acceptat arbitrajul, acea divizie de paraşutişti ar fi fost lansată deasupra Ploieștiului, asta spun documentele germane. S-ar fi ajuns la ciopârțirea României.

Pentru că Ungaria, probabil, ar fi luat Transilvania, sovieticii ar fi luat Moldova, Delta Dunării și restul Dobrogei, pentru a face legătura cu Bulgaria, și Muntenia ar fi fost poate ocupată de Germania.

Cei care susțin că noi puteam rezista, că brava armată română… astea sunt povești de adormit copii. Nu aveam absolut nicio șansă, am fi fost pur și simplu distruși. Faptul că regele a acceptat decizia, după părerea mea, a salvat statul român.

Revenind la viața de zi cu zi a oamenilor în acei ani, s-a pus în anii 1980 accentul pe oprimarea la care au fost supuși românii.

Toată istoria din punctul de vedere al istoricilor din acei ani s-a redus la Ip și Treznea, din păcate mai sunt corifei și în ziua de azi, care susțin același lucru. Or, pentru a ști exact ce se întâmplă, trebuie să cercetezi mult mai multe surse. Viața de zi cu zi a fost la fel de grea și pentru români și pentru maghiari.

Scumpetea, foametea a lovit și pe unii, și pe alții. Au rămas școli în limba română, dar numărul lor a scăzut drastic. Există rapoarte și sinteze voluminoase din 1940 și 1942, care detaliază situația școlilor sau a bisericilor.

Au fost obligați mulți intelectuali români să plece. Cea mai lovită biserică a fost cea ortodoxă.

Au fost dărâmate unele biserici ortodoxe, în Ținutul Secuiesc. Altele, au fost transformate în magazii. Însă nu poți generaliza. Au fost cazuri și cazuri, localități și localități.

Existau încă școli în limba română, existau secții române la universități, dar cu cifre de școlarizare mult reduse. Evident, tendința a fost clară, de diminuare a ponderii și influenței bisericilor și școlilor. Dar, dacă e să spunem lucrurilor pe nume, și Guvernul Antonescu a făcut la fel cu biserica unitariană, de exemplu.

S-a ajuns până acolo încât maghiari din Transilvania de Sud și români din Transilvania de Nord să se adreseze guvernelor român, respectiv maghiar, spunându-le să nu mai ia măsuri împotriva minorităților, deoarece totul se răsfrânge asupra lor, printr-un efect de bumerang.

În vara lui 1942 situația s-a deteriorat încât nu a lipsit mult să înceapă un război între cele  două țări. Acest lucru  nu s-a întâmplat, însă, deoarece, Germania, vă dați seama, angajată într-un efort de război pe Frontul de Est, numai de un conflict militar aproape de casă nu avea nevoie, și încă între doi aliați alături de care lupta pe frontul sovietic.

Comunitatea germană a fost de asemenea ruptă în două – sașii bistrițeni, în Ungaria, iar ceilalți, grosul, în România.

Germanii erau protejați în ambele cazuri, dar fără doar și poate, situația minorităților era mai grea în Ungaria decât în România. După cum s-au exprimat de mai multe ori conducătorii Reichului, în România nu s-a întâmplat niciodată, ca în Ungaria, ca un Muller să devină Molnar.

Deşi conducerea celui de-al III-lea Reich a sperat că arbitrajul din 30 august 1940 va contribui la dezamorsarea situaţiei tensionate şi relansarea colaborării economice şi politice dintre Bucureşti şi Budapesta , evoluţia ulterioară a raporturilor româno-maghiare a infirmat categoric aceste speranţe.

În perioada 30 august 1940-23 august 1944, relaţiile dintre România şi Ungaria nu numai că nu s-au îmbunătăţit, ci, dimpotrivă, s-au deteriorat rapid şi ireversibil.

În acest interval de timp raporturile dintre cele două state vecine pot fi caracterizate prin existenţa unui război rece, care, nu de puţine ori a fost pe punctul de a se transforma într-unul cald .

În consecinţă, raporturile dintre România şi Ungaria în intervalul de timp amintit au stat sub semnul consecinţelor (politice, economice, sociale etc.) nefaste ale sentinţei arbitrale din Viena, respectiv sub semnul competiţiei acerbe declanşate între cele două state în scopul obţinerii „bunăvoinţei” Germaniei în vederea soluţionării definitive a chestiunii Transilvaniei.

Pe de altă parte, cel de-al doilea arbitraj de la Viena a avut repercusiuni majore inclusiv asupra situaţiei interne din România, respectiv în privinţa evoluţiei relaţiilor dintre Bucureşti şi Berlin.

Ardealul de Nord a fost recucerit în octombrie 1944 de trupele româno-sovietice, după ce România aflată în alianţă cu Germania nazistă, a trecut spre finalul războiului, de partea aliaților, ruși, englezi și americani. ^

PS 4 !

Adevarul istoric despre un ţinut românesc numit TRANSILVANIA! Manifestul inimii de ROMÂN

 

Image result for harta romaniei dupa diktat vienna

 In  condiţiile prăbuşirii dublei monarhii şi a destrămării  Imperiului Austro-Ungar, conducatorii Partidului National Român si românii din Partidul Social Democrat infiinţează la Arad, la data de 3 noiembrie 1918, Consiliul National Român.

La rândul său, Ungaria şi-a proclamat la 16 noiembrie 1918 independenţa, grăbindu-se să includă în teritoriul său şi Transilvania.
Prin actul istoric de la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia se realizeaza visul de veacuri al romanilor şi Transilvania  se uneşte cu România. După unirea din 1918 cu România, Transilvania ramâne autonomă timp de un an si jumatate în cadrul statului roman, fiind condusă de un Consiliu Dirigent. 
Intre timp, la data de 21 martie 1919 puterea în Ungaria este preluata de comuniştii lui Kun Bela, care au proclamat Republica Sovietică Ungară, încercând salvarea unei Ungarii multinaţionale comuniste.
La data de 4 iunie 1920, prin tratatul de la Trianon, se delimitează frontiera între Regatul României si Regatul Ungariei.

Frontiera din nord, cu Cehoslovacia si Polonia şi cea din sud-vest cu Iugoslavia, s-a stabilit la 10 august 1920 prin Tratatul de la Sèvres, un tratat dureros pentru România deoarece a impus abandonarea românilor din Maramuresul istoric şi din Banatul de vest.

Este bine cunoscută străduinţa Ungariei între cele doua războaie mondiale, de a anula Tratatul de la Trianon, considerat de propaganda sa o nedreptate istorică.

Horthy, conducatorul maghiar din perioada interbelică sustinea cu tărie ca România este „inamicul numarul unu al Ungariei, pentru că cele mai mari pretenţii teritoriale sunt impotriva ei”.

Prăbuşirea sistemului de alianţe ale României (capitularea Franţei şi izolarea Marii Britanii), în contextul ascensiunii Germaniei naziste şi al ostilităţii făţişe a URSS, oferea un culoar favorabil Ungariei  de a cere revizuirea fontierei cu România. 

Astfel că, în 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, în urma presiunilor Germaniei naziste şi a Italiei fasciste, Ungaria smulgea României teritoriul actualelor judeţe Satu-Mare, Salaj, Maramures, Bistrita-Nasaud, Harghita, Covasna (cea mai mare parte), Mureş (parţial), Cluj (cea mai mare parte), Bihor (partea de nord) şi parte din judeţul Arad.

Sudul Transilvaniei (judeţele Brasov, Sibiu, Alba, Hunedoara, părţi din judeţele Cluj, Arad si Mures) şi Banatul (judetele Timis si Caras-Severin), au ramas in componenta regatului Romaniei. 
Revenirea la granitele stabilite la 1 ianuarie 1938 între Romania si Ungaria  (frontiera stabilită prin Tratatul de la Trianon) se infaptuieste de-abia in 1947, prin tratatele de la Paris.
Iata, in linii mari, care a fost succesiunea evenimentelor istorice petrecute de-alungul veacurilor in „tara de dincole de padure” – Transilvania. 

Ce fac maghiarii în România de astazi? 

Evenimentele care se succed neasteptat in sfera politicului din Romania inceputului de mileniu III, vizând încercarile de re-maghiarizare a Transilvaniei istorice, graţie clasei politice UDMR-iste, se desfasoara nestingherite şi sunt agreate şi încurajate de catre guvernul maghiar.

Poruncile “comanduirii” de la Budapesta sunt respectate cu sfintenie de prepusii lor in Guvernul Romaniei de azi şi toate acţiunile pe care se străduiesc sa le întreprindă în acest sens din 1990 incoace, stau marturie vie a luptei pentru atingerea aceluiasi “nobil” scop, de reconstituire a Ungariei “Mari”.
Suntem indreptaţiti sa ne exprimăm ingrijorarea faţă de atitudinea şi acţiunile etnicilor maghiari de la putere, faţă de straduinţa lor necontenită de a organiza cat mai multe si mai ample acţiuni în întâmpinarea infăptuirii re-maghiarizarii, care se manifestă in România acestor timpuri. 
In data de 15 martie 2011, de Ziua Nationala a Ungariei, un extremist maghiar din  Miercurea Ciuc s-a dedat la un fapt incalificabil, batjocorind memoria unuia dintre cei mai mari eroi ai neamului romanesc, Avram Iancu.

Cine a fost Avram Iancu? Un mare roman, un erou al neamului si-un neinfricat luptator pentru drepturile romanilor, in propria lor tara, Transilvania.
Cu ce si pe cine a deranjat Avram Iancu (1824-1872), fiu de ţăran mot de la Vidra, intelectual ardelean, avocat de profesie, care a avut un rol deosebit in Revolutia Romana de la 1848 din Transilvania? A luptat doar pentru drepturile romanilor!

El a fost conducatorul de fapt al tinutului tarii Motilor, din Muntii Apuseni, fiind in 1849 in fruntea armatei romanilor transilvaneni, aliata cu armata austriaca, impotriva trupelor revolutionare ungare ale lui Kossuth, impotrivindu-se proclamarii de catre acesta, a unui stat national ungar care sa includa si Transilvania. 
Avram Iancu a fost „soldatul constient al ideii nationale”, a carui spada „a lovit de la inaltimea unor principii imutabile de acord cu catehismul epocii lui” – dupa cum spunea Aron Cotrus, o personalitate a literaturii romane postbelice.

Avram Iancu, „veriga dintr-un lant de evolutiune universala” care s-a infatisat „de la inceput intr-o armura complexa de luptator pentru soarta integrala a unui neam”. El a avut curajul sa sustina ideile romanismului in fata imparatului habsburg Franz Iosef, sa refuze o decoratie in cabinetul acestuia si sa-i spuna:

„Nu ne-am luptat pentru jucarii, vrem drepturi, Maiestate!” si sa suporte consecintele razvratirii sale impotriva asupritorilor.
Si-acum, intr-o societate romaneasca civilizata, in care sunt respectate drepturile minoritatilor nationale si poate li se permite mult prea mult fata de cat ar trebui, un extremist maghiar savarseste o fapta impardonabila, batjocorindu-ne eroul national.

Intâmplarea din 15 martie este un exemplu edificator al faptului ca maghiarii nu se mai tem de nimic, ne denigrează pe faţă, ridica steagul secuiesc pe-o instituţie fundamentală, iar reprezentanţii noştri permit unui vicepreşedinte al Ungariei să se amestece în treburile noastre interne.  Este o lectie de cinism fara precedent şi un afront adus unui neam intreg.
Exemplele pot continua şi cu alte judete din Ardeal, dar ar ocupa prea mult timp pentru a le enumera.
Oare acest gen de actiuni – alaturi de multe altele organizate fara teama de catre conducatorii maghiari, sustinute şi finanţate de catre “dispozitivul central” de la Budapesta -, ce demonstreaza ?

Nu cumva că ungurii vor din nou o Ungarie “Mare”? Vor oare o reeditare a Dictatului de la Viena?
Ungurii cred ca au drepturi pe care de fapt nu le au, şi am ilustrat acest fapt prin insăşi istoria Transilvaniei prezentată anterior  in linii mari.

Credinţa fanatică în apartenenţa Transilvaniei la regatul ungar nu înseamnă că dreptatea istorică este de partea revizioniştilor maghiari.
Credinta noastra a românilor în drepturile noastre, puternică şi de netagaduit, este aceeaşi credinţă în unitatea nationala pe care a avut-o naţiunea noastră când a fost încercată de Primul Razboi Mondial şi apoi şi-a împlinit visul prin infăptuirea României Mari!
Nu acceptăm să stăm nepăsători faţă de ceea ce se petrece azi intr-o ţară în care tanara generaţie invaşă din manuale de istorie golite de continutul lor patriotic, la sugestia liderilor inamiocilor noştri.

Nu acceptam ca România sa ramână o ţară fara busolă, al carei scop să fie  indepartarea de intereseul national!

De ce NU, Ungariei „Mari!”

Niciodata n-a existat Ungaria “Mare”, dar Romania Mare a fost  si este o realitate istorica, nu o fantasmă! Niciodata Principatul medieval ungar, plăsmuire a Bisericii Catolice, nu s-a putut compara, printre altele, ca omogenitate etnica, cu Principatele Romane!

Până la dezastrul din 1526 de la Mohacs, timp de 500 de ani, regii Ungariei de origine maghiara  se pot numara pe degete, şi asta spune mult… După transformarea Ungariei în paşalâc turcesc, Transilvania continua să existe alături de principatele – surori Moldova şi Ţara Românească, în timp ce  Ungaria dispărea ca stat pentru aproape două secole!

Există o mulţime de motive care ne determină să nu ramânem nepăsători la ceea ce se petrece în prezent în România şi să luăm atitudine in fata celor care vor mai mult decat li se cuvine şi râvnesc, la ceva ce nu le apartine si nici nu le-a aparţinut vreodată. 

 Transilvania ne apartine, aparţine României Mari, nu Ungariei, iar dreptul incontestabil asupra pamântului transilvan îl au şi l-au avut  dintotdeauna, românii .

ISTORIA şi documentele noastre stau mărturie!

Zaharia Bala – membru al „National Republican Congressional Committee’s Business Advisory Council” din Washington D.C., medaliat cu medalia de aur Ronald Reagan de catre National Republican Congressional Committee.

 Citiţi articolul în întrgime accesând :

http://www.clipa.com/a2913-Man ifestul-inimii-de-ROM194-N-% E2%80%93-Adevarul-istoric-desp re-un-tinut-numit-TRANSILVANIA .aspx

Alioșa.

14/08/2017

La Mulți Ani, MARIA ! La Mulți Ani, MARINARI militari !!!

Filed under: generale — Aliosa @ 7:46 am

Motto:
OMUL cât TRĂIEȘTE, învață ! 🙂 Eu TRĂIND, ÎNVĂȚ mereu !!! 🙂  🙂  🙂

^ 10 Coincidenţe ciudate şi incredibile care sfidează logica .

1.În 2009 Laura Buxton, 10 ani, a lansat un balon cu numele şi adresa ei, în speranţa că-şi va găsi vreun prieten. Balonul a zburat 225 km şi a fost pins de altă fată, care se numea tot Laura Baxton. Ele au început să-şi scrie scrisori. Numele nu este singura coincidenţă. Fiecare avea un căţel labrador în vârstă de trei, iepuraş şi purceluş de mare. În plus, aveau aceeaşi constituţie şi culoare a ochilor.

2.În 1913 Hitler, Stalin, Troţki, Broz Tito şi Sigmund Freud au fost vecini în timp ce se aflau în Viena, iar unii din ei erau clienţii fideli ai aceloraşi cafenele. Stalin şi Troţki se ascundeau acolo de jandarmii ruşi. Fondatorul psihanalizei, Sigmund Freud, practica la Viena medicina, iar Tito era în căutarea unui loc de muncă şi a unei vieţi mai bune. Hitler avea pe atunci 24 de ani, de două ori nu fusese admis la Academia de Artă din Viena şi locuia în azilurile pentru săraci.

3.De cine vă aminteşte această sculptură egipteană realizată acum 3000 de ani î?

Ancient-Egyptian-Bust-and-Michale-Jackson-638x420 Dateză din anii 1550 şi 1050 î.e.n., perioada Noului Regat, adică timpul lui Tutankamon şi Ramses. Sculptura aminteşte de regele muzicii pop, Michael Jackson. După moartea lui în 2009, bustul a devenit foarte popular. Pentru a proteja exponatul, angajaţii muzeului l-au plasat după o vitrină şi au interzis vizitatorilor să o atingă sau să o sărute.

4.Un bărbat pe nume Walter Sammerford a fost lovit de fulger de trei ori. După moartea sa, fulgerul a lovit în mormântul său, spărgând piatra funerară. Nu a fost singurul care a supravieţuit de mai multe ori trăznetului. Recordul îl deţine Roy Sullivan, supraveghetor de pădure, care a fost victima trăznetului de şapte ori şi de fiecare dată a supravieţuit.

5.În Detroit, în anii 1930, peste un oarecare Joseph Figlock a căzut un copil de la o fereastră înaltă. Ambii au supravieţuit impactului, căzătura fiind amortizată de corpul bărbatului. Peste un an, ACELAŞI copil a căzut de la ACEEAŞI fereastră şi iarăşi în capul ACELUIAŞI bărbat. Au supravieţuit din nou. Prima căzătură a fost o coincudenţă fericită, iar a doua este deja o coincidenţă incredibilă.

6.Lui Sonny Graham, directorul turneului de golf RBC Heritage, bolnav de insuficienţă cardiacă acută, i-a fost transplantată inima unui sinucigaş. În semn de recunoştinţă, Graham i-a scris o scrisoare de mulţumire văduvei, iar mai târziu s-a căsătorit cu ea. Dar la 69 de ani s-a sinucis printr-o împuşcătură în gât, în aceeaşi zi ca şi donatorul său.

7.În 1975, în timp ce conducea un scuter, un tânăr de 17 ani afost accidentat mortal de un taxi. Un an mai înainte, fratele său, care conducea acelaşi scuter şi avea tot 17 ani, a fost accidentat mortal în acelaşi loc, de acelaşi taxi cu acelaşi conducător auto şi acelaşi pasager!

8.Cu 14 ani înainte de naufragiului celui mai mare vas al epocii “Titanic”, scriitorul Morgan Robertson a scris cartea “Superficialitatea sau Epava lui Titan”, în care descrie naufragiul unei nave “Titan” care, aidoma Titanicului, se izbeşte de un gheţar şi provoacă mortea majorităţii pasagerilor. Coincideneţele între naufragiul real şi cel imaginar sunt atât de multe, încât îi face pe mulţi să creadă că Morgan Robertson a fost mai mult decât un vizionar.

9.Mark Twain s-a născut în 1835 odată cu apariţia cometei Halley şi a murit în 1910, în ziua când cometa a reapărut. Cu un an înainte de moarte, scriitorul şi-a prezis sfârşitul:”Am apărut pe lume odată cu cometa Halley. Se întoarce anul viitor şi aştept să mă ia cu ea. Dacă nu se va întâmpla aşa, va fi cea mai mare dezamăgire a vieţii mele”.

10.Violet Jessop, stewardesă pe nave maritime, a reuşit să păcălească moartea trei ori şi să supravieţuiască după scufundarea navelor unde muncea. Era la bordul pachebotului “Olympic” care s-a ciocnit de un vas de război (1910), la bordul “Titanicului” (1912) care s-a izbit de un gheţar şi la bordul vasului “Britannic” (1916) care s-a scufunta în Marea Egee, din cauza exploziei unei mine.
Sursa:
http://eustiu.com/10-coincidente-ciudate-si-incredibile-care-sfideaza-logica/

Cum mâine 15 august este sărbătoarea ^ Adormirea Maicii Domnului ^ iar MARIA și derivatele ei își serbează ziua ONOMASTICĂ, un sincer și călduros  La Mulți Ani 🙂  🙂  🙂 DOAMNELOR și DOMNIȘOARELOR care poartă numele Sfintei MARIA ! 🙂


Comentariile le las pe seama domniilor voastre ! 🙂
Aliosa ! 🙂

Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.