Tot ceea ce se intampla in viata noastra, bun sau rau, se intampla numai datorita noua.Singuri ne construim realitatea. Este vorba despre ceea ce gandim. Mintea actioneaza ca un magnet, atragand ceea ce dorim. Este foarte important sa te simti bine, sa gandesti pozitiv, sa zambesti, sa te bucuri de viata. Nu trebuie decat sa vrei un lucru cu orice pret, cu toata fiinta ta, sa te bucuri ca il vei avea. Si atunci il vei obtine!Mi-am dorit foarte mult sa asist la SCHIMBAREA GARZII la cetatea ” ALBA CAROLINA ” ( ALBA IULIA , leaganul UNIRII tuturor ROMANILOR ) si, dupa cum veti observa din SlideShow-ul de mai jos
Această prezentare necesită JavaScript.
AM REUSIT !!!
Daca vrei cu adevarat ceva , il vei obtine indiferent de greutatile intampinate pentru obtinerea acelui ceva ! Eu am vrut si-am obtinut !
Vizionare placuta iar COMENTARIILE pe marginea calitatii imaginilor postate si nu numai, va apartin domniilor voastre !
nu mi-aș fi iertat niciodată neglijența de a vizita CETATEA NEAMȚ,
plină de ISTORIA înaintașilor noștri dintre care domnitorul MOLDOVEI ,
ȘTEFAN CEL MARE ( 1457-1504 )
ocupă locul de prim rang după cum rezultă și din cele postate mai jos și preluate de pe WIKIPEDIA, enciclopedia liberă .
Imaginile ce vor fi prezentate în SLIDWSHOW-ul de mai jos sunt făcute de mine iar dacă calitatea lor nu vă satisface, nu mă certați căci nimeni nu m-a învățat tainele FOTOGRAFIATULUI .
Iar dacă domniile voastre stimate cititoare și stimați cititori aveți altele mai profesioniste , chiar și VIDEOCLIPURI, nu ezitați să la postați la acest articol iar recunoștința mea va fi veșnică.
Mulțumesc anticipat !!! 🙂 🙂 🙂
Spre știința tuturor , am parcurs pe jos DRUMUL dee la TERASA CASA ARCAȘULUI ( prima fotografie din slideshow-ul postat ) spre CETATEA NEAMȚ din cauza unor lucrări de reabilitare ( turnare de asfalt ) așa că, fără a fi grăbit de cineva, am mers încet fotografiind toate panourile publicitare de pe parcurs, panouri ce oferă adevărate lecții de istorie , faună, floră și comportare față de mediul prin care sunt amplasate .
CETATEA NEAMȚ a fost construită de domnitorul MOLDOVEI PETRU MUȘAT ( 1375-1391) fiind menționată documentar încă din februarie 1395 pe timpul expediției regelui SIGISMUND de LUXEMBURG al UNGARIEI care, dornic de teritorii străine și prăzi bogate, a atacat fără declarație de război pământul moldav dar a mușcat țărâna plină cu sângele ostașilor și nobililor săi, fiind bătut măr de moldovenii conduși de domnitorul ȘTEFAN I al MOLDOVEI ( 1394-1399 ) la HÂRDĂU ( azi GHINDĂOANI ) sat prosper și cu oameni gospodari, aflat la 12 km.sud de orașul TÂRGU NEAMȚ , localități pe care le-am vizitat în peregrinările mele prin județul NEAMȚ în perioada 28/05/-11/06 2012.
Dar, cea mai mare dezvoltare, întrebuințare și recunoaștere a CETĂȚII NEAMȚ ca un adevărat BASTION al moldovenilor împotriva cotropitorilor din toate punctele cardinale a fost pe timpul marelui voievod al MOLDOVEI, ȘTEFAN CEL MARE și SFÂNT ( 1457-1504 ) .
„ CETATEA NEAMȚ (cunoscută impropriu sub titulatura Cetatea Neamțului) este o cetate medievală din Moldova, aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț (în nord-estul României). Ea se află localizată pe stânca Timuș de pe Culmii Pleșului (numită și Dealul Cetății), la o altitudine de 480 m și la o înălțime de 80 m față de nivelul apei Neamțului. De aici, străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea peste munte în Transilvania.
Cetatea Neamț făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci.
Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I Mușat, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță.
Cetatea Neamțului a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004 .
Epoca lui ȘTEFAN CEL MARE .
Zidul de est al fortului muşatin şi ruinele unui bastion construit de Ştefan cel Mare
Domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a întărit cetățile existente. Considerând că Cetatea Neamț nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, în răgazul dintre Bătălia de la Podul Înalt (ianuarie 1475) și Bătălia de la Valea Albă (26 iulie 1476) el a poruncit supraînălțarea zidurilor cetății cu circa 6-7 m și construirea de creneluri și ferestre înguste, prin care apărătorii cetății puteau să supravegheze și să lovească dușmanii. Pe latura de nord a fortului mușatin s-a construit un zid flancat de patru bastioane semicirculare cu ziduri groase și rezistente, cu înălțimi variabile, de până la 30 de metri. Acest zid a încadrat o curte exterioară.
Pentru a evita apropierea dușmanilor de zidurile cetății, Ștefan cel Mare a dispus săparea unui șanț de apărare mult mai adânc și mai larg decât cel anterior, în partea de nord și nord-est a fortului. În cetate se pătrundea printr-un pod de acces arcuit cu o parte fixă și o alta mobilă, sprijinit pe 11 piloni de piatră de formă prismatică. Partea mobilă se afla pe porțiunea de pod dintre ultimul pilon și zidul bastionului și se putea ridica în caz de primejdie, printr-un sistem de scripeți, dar odată trecut de ea existau două capcane cu trape, cunoscute și sub numele de „curse de șobolani”.
În anul 1476, după ce învinsese oștile Moldovei în Bătălia de la Valea Albă, sultanul otomanMahomed al II-lea („Cuceritorul”) l-a forțat pe voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare, să se îndrepte spre Cetatea Neamțului aflată la o distanță de 27 km de locul bătăliei. Conform legendei, mama lui Ștefan a refuzat să-l lase să intre în cetate și l-a sfătuit să se îndrepte spre nordul țării, unde să-și strângă o nouă oaste.
În timp ce Ștefan cel Mare se afla în nordul țării pentru a-și regrupa oștile, Mahomed al II-lea a asediat timp de opt zile Cetatea Neamțului presupunând că domnitorul se refugiase în acea fortăreață sau că măcar își deținea acolo averile. La acel moment, pârcălab al cetății era bătrânul Arbore, care se pare că a căzut sub lovitura unei ghiulele turcești. În cetate se mai aflau și o parte din prizonierii turci din Bătălia de la Podul Înalt (1475), pe care domnitorul i-a folosit la lucrările de fortificare.
Partea de nord-est a zidului construit de Ştefan cel Mare şi podul de acces în cetate
Acest asediu este prezentat în cronica lui Ion Neculce. Turcii și-au așezat tunurile pe dealul din fața cetății, cel mai probabil pe versantul sudic al vârfului Cerdac, și au început să bombardeze fortăreața, cauzând acesteia multe pagube. Zidurile însă au rezistat, iar un prizonier german, închis în donjon, a avut ideea să folosească tunurile contra turcilor. Ideea sa a fost pusă în practică și corturile turcilor au fost bombardate, forțându-l pe Mahomed să-și părăsească poziția.
Asedierea cetății este menționată și într-o scrisoare din 16 august 1476 a lui Ștefan Báthory către regele Matia Corvin al Ungariei. Alte relatări se află în „Cronica moldo-germană”, unde se consemnează că „împăratul a asediat un castel cu numele Neamțul. Atunci au tras din castel în tunul cel mare și au împușcat și pe comandantul artileriei. Atunci împăratul s-a tras înapoi” sau în cronica scrisă de vistiernicul venețian al sultanului, Giovanni Maria Angiolello (1451-c. 1525), în care asediul este descris astfel: „Făcând încercarea de a cuceri fortăreața amintită, s-au așezat șapte bombarde și în decurs de opt zile s-au făcut efortul de a o cuprinde, dar două din cele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau în fortăreață nu voiau să stea de vorbă și toți se apărau cu artilerie și nu le păsa de noi”.
Legenda că domnitorului nu i s-a permis accesul în cetate de către mama sa, relatată de Ion Neculce în „O samă de cuvinte”, nu este adevărată din punct de vedere istoric. Mama lui Ștefan cel Mare, Doamna Oltea, murise în anul 1465 și fusese înmormântată în Biserica „Sfântul Nicolae” din Poiana Siretului. Pe piatra sa tombală adusă în anul 1904 la Mănăstirea Probota este următoarea inscripție: „Acesta este mormântul roabei lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Ștefan Voievod, care a murit la anul 6973 (1465), noiembrie 4” .
Sursa celor scrise în ghilimele de mai sus: WIKIPEDIA, enciclopedia liberă.
” Maghiarii din România, în frunte cu Tokes şi cu membrii UDMR – în lupta lor de o sută de ani pentru a fura Transilvania în folosul lor – se fac că nu cunosc măcar lecţia dată în 1944 de Milton Lehler, jurnalist şi istoric american, în lucrarea
“Ardealul, pământ românesc”,
şi cu atât mai mult nici nu vor să audă de recentul volum semnat de Larry L. Watts tot un american,
“Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”,
Editura RAO, 2011. În această carte se descrie pe larg activitatea intensă a serviciilor de informaţii din fostul Bloc sovietic – dar nu numai, ci si a serviciilor similare de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial – (AVH – Ungaria, KDS – Bulgaria, Stasi – Germania de Est, STB – Cehoslovacia, SB – Polonia) -, toate orânduite sub direcţia moscovită a KGB, care aveau printre altele ca obiective “majore”
dezmembrarea teritorială a României:
Transilvania la unguri,
Bucovina şi Basarabia la sovietici (adică la ruşi),
Dobrogea şi o parte a Munteniei la bulgari,
precum şi disuadarea şi blocarea economică a ţării noastre, generarea şi diseminarea de informaţii false despre România în ţările europene, asiatice şi americilor, declanşarea de revolte în interiorul ţării, provocări deliberate ale agenţiilor străine prin care România să fie discreditată în faţa tuturor naţiunilor şi tot în aceste scopuri: “măsuri active” prin care să se asigure “coordonarea strategiilor şi iniţiativelor la nivel general” şi “coordonarea şi direcţionarea operaţiunilor de dezinformare”.
Aparatul AVH al Ungariei nu a ieşit niciodată de sub cuvântul şi iniţiativele KGB-ului de la Moscova.
Sunt convins că şi astăzi serviciile lor colaborează – indiferent cum se numesc – având ţel otrăvirea opiniei publice şi manipularea percepţiei publice asupra realităţii din şi despre România şi, mai cu seamă, despre teritoriul cuprins în Transilvania românească.
Probabil România cunoaşte în amănunt aceste activităţi pe plan internaţional, intensitatea cu care se manifestă acestea, însă tolerarea lor ca “evenimente” desfăşurate pe teritoriul ţării pare doar că ar satisface unele orgolii ale membrelor Uniunii Europene, nimănui folositoare.
Nicidecum folositoare nouă, României. (Mesagerul. Ro de Bistrita-Nasaud)
Portalul Ziaristi Online a prezentat extrase din lucrarea profesorului Larry Watts,
In cele ce urmeaza publicam o cronica importanta despre cartea evreului-american Milton Lehler,
“ARDEALUL PĂMÂNT ROMÂNESC ”
cat si, in baza materialului, mai multe pagini in facsimil din lucrarea aflata pe “lista neagra” a ungurilor și ( maghiarilor din fostele Guverne Boc I-V și MRU , n.r. ), aflati sub acoperire sau nu.
Asemenea lui Larry Watts, Milton Lehler este unul dintre putinii observatori straini care au relatat adevarul despre atrocitatile comise de unguri asupra romanilor, in ceea ce a constituit primul act de epurare etnica in masa al celui de-al Doilea Razboi m-Mondial.
Astfel, in lucrarea sa “Les assassinats”, publicistul american Milton G. Lehrer relata:
“Comuna Trăznea a fost ocupată de trupele ungurești la 9 septembrie 1940.
Ca și când armata de ocupație ar fi executat un ordin primit, îndată ce satul a fost invadat de soldați, un veritabil potop de foc și sânge s-a abătut asupra lui.
Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instictele brutale: puști, mitraliere, tunuri, grenade.
După ce au fost trase primele salve, soldații au pătruns în case și au asasinat pe oricine găseau în calea lor, incendiind locuințele.
Cazul preotului român Traian Costea, care, dupa ce a primit un glonte în cap, a fost tras pe galeria de lemn a presbiteriului – căruia i s-a dat foc și a ars în întregime odată cu cadavrul preotului – este tipic. După încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români și îi aruncau de vii în foc, făcându-i să moară în chinuri groaznice. Jale mare răsuna în tot locul de plânsetele lor”.
Publicistul VIRGIL RAȚIU prezinta lucrarea lui Milton Lehrer in
iar eu vă prezint domniilor voastre stimate cititoare și stimați cititori, dar, doar
„ Pentru ROMÂNII care mai vorbesc și gândesc ROMÂNEȘTE și nicidecum pentru trădătorii de NEAM și ȚARĂ
Această prezentare necesită JavaScript.
și care vor să afle ADEVĂRUL despre TRANSILVANIA și despre atrocitățile săvârșite în toamna anului 1940 de armata de ocupație ungară în ARDEALUL ROMÂNESC luat cu japca de HORTY și clica lui fascisto-hortystă,
în REZUMAT , partea a II-a și a III-a a CĂRȚII lui Milton G.Lehrer :
Este o parte condensată de date concrete pe care Milton G. Lehrer o începe cu Anul 896, când ungurii pătrund în Panonia şi, pe parcursul a 200 de pagini, autorul ajunge până la Tratatul de la Trianon –1920, când Ungaria devine stat independent, de sine stătător după o jumătate de mileniu de atârnări şi compromisuri. Este un capitol dens de istorie, de data aceasta şi mai încărcată de fapte, personalităţi istorice şi documente din istoria noastră, a ungurilor şi cea universală. La sfârşitul lecturii acestui capitol, am imaginea clară a unei fresce istorice de o mie de ani şi am ajuns la ideea , pe care nu am găsit-o aici, nici în alte lecturi istorice, despre mileniul de împilare a românilor ardeleni de către unguri !!
Fresca istorică prezentată de Milton G. Lehrer începe cu sosirea ungurilor în Panonia şi fiind opriţi din incursiunile lor de jaf şi pradă de Otto Cel Mare lângă Augsburg , se retrag din vest, întorcându-se spre Transilvania. Aceste fapte sunt atestate istoric şi încă odată autorul demonstrează că teoria lui Robert Roesler, despre golul transilvan, este doar o propagandă ungurească nefondată.
Odată pătrunşi în Transilvania încep, mai ales în Secuime, maghiarizarea şi deznaţionalizarea timpurie a românilor prin mai multe căi. Unele forţate prin administraţie, şcoală, religie, armată, şi una voluntară, prin care unii români văzând ce drepturi şi privilegii au ungurii faţă de ei, se maghiarizează de la sine.
Spaţiul ocupat de unguri este mult prea mare pentru numărul lor redus, pentru a face faţă autohtonilor nemulţumi şi acestea sunt motivele reale ale colonizării Transilvaniei, care s-a făcut în trei rânduri consecutiv cu saşi, şvabi şi unguri. În primul rând, în secolele XI şi XII, au fost aduşi sprecolonizare saşi şi teutoni la marginea de sud – est a Transilvaniei, care, pentru împroprietăririle primite, deveneau supuşii regilor unguri, îndatoraţi, obligaţi să le apere domeniile de năvălitori, dar mai ales să contrabalanseze populaţia autohtonă.
Cum o altă mare parte a pământurilor românilor erau deja stăpânite de nobilimea ungară, iobăgindu-i pe valahii toleraţi , tensiunile cresc între intruşi şi românii ardeleni într-un tumultus rusticorum , cum e menţionat în cronicile latine ale timpurilor, până ce se ajunge la Răscoala de la Bobâlna – 1437.
În acest moment critic, nobilimea se apără şi printr-o alianţă împotriva răsculaţilor autohtoni numită Unio Trium Nationum în care se unesc ungurii, secuii şi saşii. Cele trei naţiuni, secuii se considerau naţiune separată de unguri, prin această uniune iau cele mai diabolice hotărâri împotriva românilor, care de acum înainte sunt doar valahii toleraţi deşi erau cei mai vechi în Transilvania iar numărul lor întrecea toate cele trei naţiuni unite la un loc ! Toleraţi în propria lor ţară aveau de suportat asuprirea ca o clasă inferioară. În Dieta Transilvaniei in 1653,s-a votat legea Approbatae et Compilatae prin care: Romanii sunt toleraţi numai, şi aceasta în chip provizoriu în această ţară, atât timp cât va place principelui domnitor şi nobililor.
Episcopul unit al romanilor ardeleni, Inocenţiu Micu – Klein, în Dieta transilvană ia apărarea toleraţilor după pofta principelui şi-a nobililor demonstrând ca sunt cei mai vechi şi numeroşi în Transilvania. El scrie 24 de petiţii la Viena, împăratului prin care cere drepturi romanilor, pentru că cine are obligaţii trebuie să aibă şi drepturi.
Nobilimea ungurească îl urăşte de moarte, urzind mijloace necinstite împotriva sa. Inocenţiu Micu – Klein este chemat la Viena pentru o judecată, de unde nu se mai întoarce.
Ideea mea, după lectura acestei părţi din acest tratat istoric, este că românii ardeleni erau în plin mileniu de împilare cetăţenească şi naţională, în care începuse un proces puternic de renaşterea naţională.
Răscoala lui Horea,Cloşca şi Crişan( 1784,n.r ) este o continuare importantă a acestui proces al emancipării. Cât de hotărâţi, dar săraci erau românii reiese din faptul că Horea şi delegaţia sa a mers pe jos până la Viena, patru săptămâni la dus şi tot atâta la întoarcere !! Cât de cruzi şi lugubri au fost nobilii unguri reiese din faptul cum i-au torturat pe capii răscoalei, în număr de douăzeci şi cinci în frunte cu Horia şi Cloşca. Crisan, care s-a spânzurat în închisoare, a fost condamnat post mortem prin tragere pe roată, apoi l-au despicat în patru părţi, expunând câte o parte la Abrud, la Brad, la Bucium şi Mihăleni !!
Era în anul 1785 , când nobilii ungurii îşi dădeau aere de mari creştini şi luminători ai noii spiritualităţi europene.
Evenimentelor din Ardeal ale revoluţiei ungureşti din 1848 – 1849 , autorul le aduce, pe de o parte date de reţinut despre intenţiile ungurilor faţă de romanii ardeleni, în frunte cu Kossuth şi pe de altă parte înfăţişează lupta pentru libertatea a romanilor în frunte cu Avram Iancu. Sunt multe de scris pentru a învăţa, a nu uita şi mai ales a ţine seamă, mă rezum doar la bilanţul plătit de români: două sute treizeci de sate şterse de pe suprafaţa pământului, viaţa a patruzeci de mii de oameni, pagube de 30 milioane florini aur.
Kossuth înfrânt fuge până în Statele Unite şi concepe un sistem dunărean federalizat dar condus de ei, de unguri cea mai splendidă realizare a speciei umane. Săracă splendidă subspecie!
Împăratul austriac cade cu picioarele pe pământ şi concepe un nou sistem imperial bazat pe individualitaţile istorico-politice din imperiul sau.
Sistem ce acorda anumite drepturi tuturor naţionalităţilor înglobate în imperiu, dar refuzat de nobilimea ungurească, care din acest motiv începe să-l urască pe împărat. Totuşi ceva s-a mişcat în privinţa drepturilor valahilor toleraţi până în anul 1867, când se instalează dualismul austro-ungar iar romanii ardeleni cad sub jurisdicţie ungurească şi pentru următorii cincizeci şi unu de ani se instalează cea mai neagră pagină de opresiune şi maghiarizarea lor forţată . Romanii ardeleni îşi cer drepturile si trimit împăratului în 1881 un memorandum, pe care acesta nici nu-l deschide şi-l trimite parlamentului de la Budapesta.
Rămânând fără efect la curtea de la Viena, memorandiştii români trimit o copie la Paris pentru publicare, care a produs o puternică impresie în Franţa şi celelalte ţări europene, declanşând vii şi puternice proteste împotriva austo-ungarilor. Rezultatul a fost tipic unguresc , memorandiştii au fost arestaţi, judecaţi şi aspru pedepsiţi. Răzbunarea ungurească s-a întins asupra tuturor românilor ardeleni prin politica agresivă de deznaţionalizare impusă de guvernul Tisza Istvan şi legile contelui Apponyi , prin care s-au interzis ziare şi reviste româneşti s-au desfiinţat şi maghiarizat şcolile primare şi secundare româneşti în Transilvania.
Odată cu începerea războiului in 1914, când unii l-au declanşat şi aclamat şi cu totul alţii au fost sacrificaţi, nimeni ne prevăzând că va degenera într-un război mondial, o jumătate de milion de români ardeleni a fost târât şi sacrificat pe diferite fronturi ale imperiului austro-ungar, că trăia ultimii săi ani. Tot în acest timp se apropia de sfârşit şi mileniul de împilare a românilor ardeleni de către unguri.
Milton G. Jehrer , în repetate rânduri consemnează, în baza dovezilor milenare, că ungurii au făcut şi continua să facă propagandă şi paradă, cu infatuare şi aroganţă, despre mileniul lor european. Noi, românii nu ar trebui să le tot socotim cât au fost ei de stăpâniţi şi atârnaţi de alţii în gloriosul lor mileniu, pe care trebuie să-l cunoaştem, ci ar trebui, mult mai mult,să cunoaştem cum a fost mileniul nostru de împilare sub ei.
Aceasta este ideea prezentării pe larg, spre cunoştinţă, a volumului ARDEALUL PĂMÂNT ROMÂNESC din care reiese cu prisosinţă mileniul împilării românilor ardeleni de către vecinii noştri de la apus. Aceştia, după Tratatul de la Trianon, au început şi continuă insistent propagandă despre drepturile lor istorice asupra Transilvaniei, vituperând în toate formele România şi pe Români, acuzându-i în toată lumea că îi privează de drepturi cetăţeneşti pe etnicii lor de la noi. Perfidie şi palavre. Perfidie și denigrare ( n.r ) !!!
PARTEA A PATRA
– Ungaria de la Trianon
Înainte de-a ajunge la Tratatul de la Trianon, trebuie cunoscute alte evenimente istorice.
Sfârşitul abominabilului război în 1918 a declanşat desprinderea naţiunilor din fostul imperiu habsburgic, ajuns o umbră după compromisul austro-ungar.
În octombrie se desprind cehii şi polonezii din imperiu, în noiembrie stindardul libertăţi flutură la Zagreb şi la Ljubljana, apoi începe o revoltă în Austria ce a dus la descompunerea austro-ungară,
iar la întâi Decembrie 1918 ( n.r ) Transilvania se uneşte cu Regatul României. Ungaria devine ceea ce geografic, istoric şi demografic este din toate punctele de vedere, dar majoritatea nu acceptă realitatea şi nemulţumirile lor degenerează într-o stare revoluţionară de care profită comuniştii.
Astfel Ungaria devine republică sovietică după modelul sovietic sub conducerea lui Bela Kun, un evreu din Transilvania, care nu recunoaşte unirea Transilvaniei cu România şi fără nici o declaraţie de război, armata ungară ATACĂ România în noaptea de 15 / 16 Aprilie 1919.
Trupele ungare sunt respinse până pe linia Tisei şi astfel Bela Kun recunoaşte unirea Transilvaniei cu România .
Este o recunoaştere falsă, de moment pentru că era învins şi avea nevoie de timp să urzească cu Lenin un nou atac, împreună de data aceasta, ei din vest şi ucrainenii din nord-est. Şi din nou, fără declaraţie de război, ATACĂ România în data de 19 / 20 Iulie 1919 .
De data aceasta trupele române nu se mai opresc până la Budapesta, unde victorioase ridică TRICOLORUL ROMÂNESC pe parlamentul comunist a lui Bela Kun, plus o opincă pentru luare aminte de către unguri.
Nu românii au declanşat ostilităţile, le-au contracarat şi au înfrânt agresiunea comunistului Bela Kun, care a fugit din Budapesta până la Viena, unde printre altele pune mâna pe o parte din tezaurul Ungariei trimis aici mai înainte. Este arestat de poliţia vieneză şi folosit drept schimb cu prizonieri austrieci din Rusia Sovietică. Aici este folosit intensiv ca mare comisar sovietic sub Lenin, dar cade în dizgraţie sub suspiciosul Stalin care i-a hotărât sfârşitul.
Ungurii acelor ani au fost fericiţi că au fost scăpaţi de Bela Kun, de republica lui, dar au rămas profund afectaţi de tricolorul şi opinca românească de pe parlamentul lor. Această victorie a Armatei Române împotriva agresiunii ungare le-a stârnit şi mai puternic vechile resentimente faţă de români, declanşând cea mai cumplită campanie de distorsiune şi calomniere la adresa Armatei Romane deşi i-a scăpat de Bela Kun şi nu s-a amestecat în viaţa socială şi politică a Ungariei, care în acest timp, după voinţa ei a redevenit regat. Din lipsă de rege s-a mulţumit cu un regent, un fost amiral, care, rămas fără flotă ( pe care n-a avut-o niciodată, n.r )s-a mulţumit şi cu un cal. Armata română s-a retras din Ungaria în Noiembrie 1919.
După semnarea Tratatului de la Trianon , jurnalistul şi scriitorul american scrie că ungurii s-au plâns în cele patru colţuri ale lumii de marea nedreptatea care li s-a făcut prin ceea ce ei numesc dictatul păcii , dar el şi conchide: li s-a luat ungurilor atât cât au încălcat ei în cursul vremurilor prin violenţă
Cu o răbdare şi meticulozitate, pe care o găsim doar la puţini intelectuali români, Milton G. Lehrer citează, în pagini după pagini, date demografice din multe monografii şi recensăminte străine ce atestă drepturile indiscutabile ale romanilor în Ardeal, documentaţi-vă despre acestea citind paginile de la 348 la 373.
După acestea urmează pagini şi pagini despre ofensiva propagandei maghiare, despre modurile oportuniste prin care ungurii denaturează adevărul şi ridică stindardul revizionismului de la început.
În 1920, în ziua în care deputaţii unguri au votat în parlament ratificarea Tratatului de la Trianon au jurat astfel :
Cred în Dumnezeu. Cred în patrie. Cred în reînvierea Ungariei milenare.
Clar, pentru cei lucizi, ce s-au întrebat care Ungarie milenară ?!? ”
PS !
Și mai clar pentru ROMÂNII care mai gândesc ROMÂNEȘTE de ce UDMR ( Marko Bela & Kelemen Hunor ) încă din 1990 iar PCMT ( Laszlo Tokeș )de la înființarea partidului extremist promovează cu obstinență ideea autonomiei Ținutului secuiesc !!!
Sursa : internetul .
– Tu, stimată cititoare și stimate cititor ce gândești și vorbești ROMÂNEȘTE, ce ai de spus ?
O imagine face cât o mie de cuvinte !!! 🙂 🙂 🙂
Ca să nu fiu acuzat de UNA sau de ALTA , despre ” Maghiarii din România” las specialistul în ISTORIE să vorbească :
