Amintirile nu mor niciodată ! 🙂
..” Pleacă, pleacă ANII TINEREȚII……”
Postarea ce urmează este CONTINUAREA firească a postării de pe
https://aliosapopovici.wordpress.com/2019/08/19/
” În metropola din care,am plecat pe-a vieții cale,
Cetățeni pe trotuare merg încet,pășind agale ,
La costum și la cravată,îmbrăcați de sărbătoare,
Trecătorii,cu mirare,se întreabă: – Cine-s oare ?
Este floarea cea vestită,toți cu câte-o facultate,
Adunând de-atunci încoace, șaizecișinouă ani etate .
Hotărâți să se-ntâlnească, măcar din cinci în cinci ani,
Până o rămâne, doară unul în final.
Au venit din toată ȚARA, unii chiar din larga lume,
La-ntâlnirea cu colegii ,să ne ținem iar de glume !
Am fost prieteni buni în școală, și-am rămas așa mereu,
Dorul de-ai vedea la față ne apăsă tot mai greu .
Pupături,strângeri de mână,glume, vorbe amicale,
Amintiri din tinerețe,când nu prea aveam parale ,
Dar aveam o CALITATE :eram veseli, joviali,
Hotărâți și noi s-ajungem………COLONEI sau GENERALI …..
Ne uitam unii la alții,ne-ntrebam chiar cu mirare:
Cum a fost, măicuță , oare,o atare transformare ?
Am plecat cu toți în viață, TINERI, VESELI și FRUMOȘI
Șine-ntoarcem în postura ………cu păr alb și chelioși .
După ani de trudă multă,am ajuns cum ne-a fost scris ,
Să acumulăm firește,bogății de nedescris :
Pe la tâmple -avem ARGINTUL,AURUL pus de dentist ,
PLUMB atârnă în picioare ,PIETRE scumpe-n colecist ………..
La SNAGOV nu avem VILE, NU avem nici ȘASE CASE ,
N-am făcut nimic pe PILE, precum alții fără oase,
N-am avut și-n-avem FIRME,intrate în INSOLVENȚĂ,
N-am INTRAT în pușcărie……nici măcar fără frecvență !
Însă MERGEM ÎNAINTE,nu ne dăm deloc bătuți ,
Căci avem umor și farmec,chiar și oarece BĂNUȚI !
Și acum, la VÂRSTA asta,ne mai ținem de FEMEI………..
Să ne-AJUTE-a trece STRADA, sau ……..,să NU CĂDEM pe-alei ” !!!
Autor necunoscut !!! 🙂 🙂 🙂
POSTEZ spre ținere și aducere aminte , în ORDINEA virării BANILOR în CONTUL organizatorului,
LISTA cu ” NĂSTURAȘII ” 🙂 🙂 🙂 de la Clasa a XII-a D 🙂 🙂 🙂
( vezi mai JOS FOTOGRAFIA mărită ) 🙂 🙂 🙂
care au ONORAT cu PREZENȚA aniversarea SEMICENTENARULUI absolvirii în august 1969 a Liceului Militar
” Ștefan cel Mare”
din CÂMPULUNG MOLDOVENESC din frumoasa și fascinanta BUCOVINĂ cu MĂNĂSTIRI seculare de o rară și inegalabilă frumusețe !!! 🙂 🙂 🙂
https://aliosapopovici.wordpress.com/2013/09/23/
De la Clasa a XII-a D , Diriginte Prof.Dr. ISTRATE GEORGE au participat următorii :
Isopescu Ilarion,
Bădărău Silviu,
Prisecariu Constantin,
Stoica Iosif,
Lala Corneliu,
POPOVICI ALEXANDRU ( nikname Alioșa) ,
Drăgan Horia,
Bornaz Culiță,
Cobzaru Virgil,
Cazamir Neculai,
Boar Zeno,
Știrbu Doru,
Ciuchină Vasile,
Canache Dumitru,
Strungar Iosif,
Pîrvu Mihai,
Bărbos Andrei,
Elefteriu Ionel și
Șomodi Cătana Augustin
Alioșa,aici, primul din stânga
iar în fotografia cu Clasa a-XII-D )
în stânga port-DRAPELULUI, în COSTUM închis la culoare și cravată BLEUMARIN !
Cum pe 30 AUGUST creștinii ortodocși sărbătoresc pe Sfântul Ierarh ALEXANDRU 🙂 🙂 🙂
iar administratorul unic al acestui modest BLOG care a prins VIAȚĂ odată cu ANIVERSAREA a 40-a ANI de la ABSOLVIREA Liceului Militar ” Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc
https://aliosapopovici.wordpress.com/2009/03/25/
poartă întâmplător numele de ALEXANDRU 🙂 🙂 🙂
din toată INIMA de ADEVĂRAT ROMÂÂN
cu DRAGOSTE de NEAM și ȚARĂ
un sincer și călduros
” LA MULȚI ANI FERICIȚI ” 🙂 🙂 🙂
persoanelor care poartă numele de
Alexandru, Alex, Alecu ,Alexandra, Alessandra, Alexandrina, Lisandru, Lisandra, Sandru, Sandra, Alexandrin, Alexandrina, Sandu, Sanda, Săndel, Sănducu !!! 🙂 🙂 🙂
Pentru cei /cele care nu știu, Sfântul Ierarh ALEXANDRU este praznuit de Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 30 august. Crestinii il cinstesc pe Sfantul Alexandru deoarece acesta este unul dintre marii ierarhi ai Bisericii, un aparator neinfricat al credintei crestine in perioada arianismului.
Dat fiind faptul ca Sfantul Arhiepiscop Mitrofan era si bolnav si batran pentru a participa la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325, Alexandru este trimis in locul acestuia. Odata cu inchiderea lucrarilor Sinodului, Constantin cel mare Cere tuturor Purtatorilor de Dumnezeu Parinti sa vina in Constantinopol pentru a-l binecuvanta.
Trece la Domnul la varsta de 98 de ani, la doar cateva luni dupa moartea Sfantului Imparat Constantin cel Mare (337)” .
Cu stimă, onoare, prietenie și respect necondiționat ,
ALEXANDRU ( Alioșa ) !!! 🙂 🙂 🙂
PS !!!
- Din motive personale , colegul nostru de LICEU MILITAR ,
Ilie Bâtcă ,
nu a PARTICIPAT la ÎNTÂLNIREA prilejuita de ANIVERSAREA a 50 de ani de la absolvirea Liceului Militar” Ștefan cel Mare” dar a trimis organizatorilor prin colegul lui de clasă, MACOVEI ,
SCRISOAREA al cărui conținut îl voi posta mai jos prin ” copy paste” conform cu originalul ! 🙂” Unde sunt acele zile?
Cum stăteam în casă astăzi, precum puiul în găoace,
m-a ajuns din urmă dorul de ”bătrâna carapace”.
Se făcea că, de la gară, ne ducea către liceu
și, trecând de barieră, da rateu după rateu.
Noi glumeam pe seama asta și, ajunși în dormitoare,
întindeam, pe paturi, masa, ca în zi de sărbătoare,
lângă slană, spărgeam ceapa, presăram un praf de sare
și mâncam, luând cu grijă, să apuce fiecare,
ne treceam din mână-n mână și mușcam dintr-un copan,
savuram cârnați de casă, caltaboși și pandișpan,
puneam totul la bătaie, altfel nici nu se putea,
împărțeam, în trei sau patru, chiar și ultima chiftea
și, vorbind cu gura plină, povesteam cu nonșalanță
despre una, despre alta, petrecute în vacanță.
…………………………………
De-aș putea, printr-o minune, să dau timpul înapoi,
vreau să stau, măcar o noapte, de planton, în schimbul doi
și, în faptul dimineții, să alerg la-nviorare,
fie că afară plouă sau e vreme de ninsoare,
să bat pas de defilare, două ore, pe platou,
chit că e încins asfaltul, de prăjești pe el un ou
și, la fel ca-n prima lună, la comandă să mănânc,
să îmi fac apoi siesta, cufundat în somn adânc,
să mă deplasez, din clasă, seara, către dormitor,
să aud cum strigă Bara ”Bâtcă, pas alergător!”,
să-mi întorc pe dos vestonul și să-l iau la ”puricat”,
nu cumva să aibă scame, când voi fi verificat,
să îmi fac pantofii lună, de să-ți vezi în ei mustața,
să-mi verific, la bonetă, dacă am acul și ața,
să îmi aranjez ținuta pentru ziua următoare,
la sfârșit de săptămână să fac șmotru pe sectoare,
stând la sala de lectură, printre cărți, să-mi pară rău
că nu sunt în drumeție, cu colegii, pe Rarău,
să renunț, pentru o vreme, la podoaba capilară,
drept pedeapsă, de m-or prinde comandanții la țigară,
să merg iar la un spectacol, fie doar ca spectator,
sau să joc în vreo scenetă rolul unui domnitor,
să-mi frec nasturii cu pastă, dacă nu mai am Sidol,
și să plec în învoire precum un cocoș nadol
iar de-o fi să nu îmi fie învoirea acordată,
să mă plimb, dar să am grijă să nu trec calea ferată,
la seratele dansante, dacă vor mai fi la modă,
să ne batem cu băieții din liceul ”Dragoș Vodă”
și, ținându-i la distanță, cu centura din dotare,
să ne regrupăm strategic, după scheme militare.
Aș mai vrea ca doamna Lucaci să aștepte, răbdătoare,
până-i zic eu, în germană, că-s ”bolnav” și ce mă doare
și când, înnodându-mi limba, voi rosti doar ”Ich bin krank”,
dumneaei să râdă strașnic, mai ceva ca la un banc,
să discut cu doamna Debren despre arta cu tendință,
despre Marele Luceafăr, luminând din neființă,
la Științele naturii, cu profesorul Istrate,
să dezleg misterul vieții, studiind nevertebrate,
să îmi spună domnul Toma cât e de costisitor,
dacă dau rasol cu schema și ”prăjesc” un tranzistor
și cu domnișoara Muha să port, iarăși, lungi discuții
despre regi și cruciade, despre țari și revoluții,
dacă domnul Dimitriu îmi dă patru, la franceză,
eu să-mi fac, ca să trec clasa, copiuțe pentru teză
și cu doamna Nițulescu să-nvăț despre relief,
dacă-n ziua respectivă se întâmplă să am chef,
îmboldit de ”tata Cristea”, proful nostru de la sport,
să fac tracțiuni la bară și flotări, fără efort
și, la ora de chimie, să-l întreb despre butan,
despre clor și molecule pe profesorul Costan,
domn` profesor Măgureanu, hotărât să mă deștepte,
să îmi împuieze capul cu tot felul de concepte,
vreau să stau din nou în bancă, copleșit de mari emoții
și, pe drumul către tablă, să îmi tremure chiloții
iar pe domnul Nițulescu să-l aprob, din cap, când zice
”Treci la loc! Ai nota două. Iar n-ai învățat, amice.”
………………………………….
Unde sunt acele zile? Unde-s anii de liceu?
Au trecut pe nesimțite și-am ajuns la jubileu.
Timpul nu se mai întoarce! Și cât mi-am dorit s-ajung
să îmi văd colegii astăzi, adunați la Câmpulung!
Am ratat aceste clipe așteptate cu ardoare,
acest gând mă răvășește, mă apasă și mă doare
și deși, la vârsta asta, sunt bărbat în toată firea,
când vă scriu aceste rânduri, mi s-a-ncețoșat privirea
și, încet, îl simt cum urcă nodul așezat în gât,
de aceea, de acasă, vă mai spun numai atât:
La mulți ani, cu sănătate, dragii mei foști ”năsturei”
și vă pup de la distanță, prin colegul Macovei!” !!! 🙂 🙂 🙂
Ilie Bâtcă - Sursa :
https://www.facebook.com/groups/574063709429340/permalink/1917287638440267/?sfnsn=mo&ref=share
Alioșa de la clasa XII-D !!! 🙂 🙂
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.