DIN NOU IN ITALIA !

Această prezentare necesită JavaScript.

Scârbit de tot ce se-ntâmplă-n tara -n care m-am născut intr-o vreme când cizma soldatului sovietic strivea tot ce găsea in cale si i se impotrivea ambitiilor si orgoliilor sale absurde, sătul de demagogia si ipocrizia clasei politice din spatiul carpato-danubiano-pontic, jignit si batjocorit permanent de către coalitia de  la guvernare prin fărădelegile ce le comite pentru a se mentine cu orice pret la putere prin fraudă si minciună, dezamăgit de justitia ce imparte dreptatea cu măsuri diferite si-n functie de apelurile primite de la cele două palate ce gestionează viata românilor cu jumătăti de măsură,deziluzionat de inaltele foruri de decizie legislativă si executivă, obosit de răutatea si ipocrizia celor care sunt la conducere si care una spun si alta fac, stresat permanent de jocul duplicitar al presedintelei ROMÂNIEI ce a promis in campania electorală că va fi presedintele tuturor românilor dar care prin ce face si ce spune s-a dovedit a fi presedintele unui grup de oameni ce l-au sustinut in campania si asa câstigată prin dezbinare, manipulare, păcălire si fraudă la adăpostul intunericului, in perioada 15-29 septembrie 2010 am fost in ITALIA la copiii  si năzdrăvanul meu de nepotel, EMANUEL .In avionul cu care am zburat spre cei dragi mie, am fost insotit de un numeros grup de excursionisti, mixt, format numai din adulti ce se cunosteau foarte bine intre ei si care , pe tot parcursul zborului cu exceptia pauzei in care am degustat minunatele bucate puse la dispozitie de compania cu care am zburat, au discutat permanent intre ei despre toate, inclusiv despre situatia politico-economică si socială din tara subjugată de un partid si un presedinte care nu se dau in lături de la nimic pentru a-si realiza scopurile personale si antinationale. Eram singur printre străini si tocmai de aceea nu am scos nici o vorbă fiind mai mult preocupat de forma norilor de sub avionul ce zbura la mii de metri inăltime decât de replicile ce si le aruncau unii altora ,replici ce parcă le mai auzisem nu cu mult timp in urmă in spatiul mioritic  coplesit de minciuna si ciuma portocalie.Plecasem de-acasă, de pe meleagurile Pădurii Nebune a lui Zaharia Stancu ca să scap de politică si tot peste ea am dat. Norocul meu a fost distanta scurtă căci altfel simteam că-nebunesc din cauza discutiilor contradictorii dintre un panglicar  PDL-ist  care recita ca drogatul parcă o poezie ce o auzisem de mii de ori pe la posturile de tv.si unul care avea o cu totul altă părere pe tema cine a furat mai mult din banul public in ultimii douăzeci de ani si cine se face vinovat de situatia catastrofală in care ajunsese tara. Am ajuns la timp si aterizat cu bine iar după formalitătile de rigoare si recuperarea bagajului din cala avionului am părăsit aerogara iar la iesire am fost intâmpinat de fiica mea CRISTINA  insotită de o prietenă ROXANA ce a avut amabilitatea de a indeplini functia de copilot pe aglomeratele autostrăzi italiene. Distanta până la casa fetei a fost parcă mai scurtă ca altădată iar eu uitasem definitiv de politica de la noi. Acasă am fost intâmpinat de năzdrăvanul meu de nepotel, EMANUEL care, mi s-a părut complet schimbat in bine fată de anul trecut : crescuse mai mult decât mă asteptam, era mai jovial, tandru si atent la cele mai mici detalii. Cum m-a văzut că am coborât din masina LORENEI ( maică-sa ) s-a aruncat in bratele mele imbrătisându-mă cu toată fiinta sa in timp ce ochii-străluceau de bucurie iar din gurita lui mică si zâmbitoare a zburat gingasa  intrebarea „ Tae SANDU, esti bine ” ? Da, i-am răspuns strângându-l si mai tare-n brate. Am despachetat imediat si nu am mai avut răbdare să astept până a doua zi când aniversa implinirea a ȘASE ANIȘORI si i-am inmânat cadourile pentru care s-a bucurat foarte tare dar adevărată sticlire din ochii lui albastri ca si marea limpede si linistită am observat-o când i-am inmânat  DVD -ul cu desenele lui preferate aduse tocmai din România.Seara a sosit parcă prea devreme, cina a fost ca un balsam iar somnul a venit ca o binefacere. Pe 17 septembrie am serbat ziua de nastere a nepotelului EMANUEL in familie cu bunicii ,unchii si verisorii, a doua zi la un bar intr-o sală special pregătită , plină cu trofee sportive dar si cu baloane de toate culorile  ca prietenii lui prichindeii invitati la petrecerea aniversară,  să aibă ce sparge si călca in picioare pe ritmul muzicii italiene pentru copii. Seara  petrecerea  a continuat acasă ,din nou cu familia si cu niste prieteni de-ai LORENEI dar si impreună cu fiul meu DORU si soția sa RALUCA  alături de care apar in fotografiile din  magazinul  de marichinărie unde lucrează deși a absolvit facultatea de finante-bănci in chiar toamna anului când țara a ajuns pe mâna unui presedinte -jucător ,mincinos si ipocrit . L-am urmărit pe năzdrăvanul meu de nepotel EMANUEL  pe tot parcursul clipelor aniversare  găsindu-l permanent  in culmea  fericirii impărțind  bucuria si veselia sa cu toti invitatii săi. Peste o săptămână petrecerea aniversară s-a mutat la casa fiului meu DORU care pe 25 septembrie a implinit frumoasa vârstă de 32 de ani si care, desi a absolvit o facultate, din cauza salariilor mici si-a conditiilor neechitabile de lucru din tară ca profesor,a fost nevoit să-si caute de lucru in ITALIA incă de la absolvirea facultătii in 2002. Nu doresc să intru in prea multe detalii privind vacanta mea de două săptămâni in ITALIA la copii,nepotel ,rude si prieteni dar ,sincer, m-am simtit minunat, in sigurantă si demnitate si am făcut o binemeritată pauză de odihnă a creierului infestat de ipocrizia celor ce ne conduc. Am părăsit ITALIA  linistit si calm , am zburat fără probleme si am aterizat la aeroportul Băneasa pe un timp friguros cu o ploaie rece si deasă iar ca tacâmul să fie complet si să-mi revin urgent la realitatea dâmboviteană, logistica aeroportului ne-a adus bagajele de la cala avionulu in niste remorci neacoperite desi afară turna cu găleata iar cei doi manipulatori plouati si la propriu si la figurat aruncau valizele din ploaie direct pe banda rulantă. Șocul puternic l-am resimtit insă la iesirea din holul aerogării unde, mafia taximetristilor de toate culorile si etniile tăbărau ca ciorile in lanul de floarea soarelui, ca să te ducă unde vrei pe sume astronomice . O namilă de bărbat tuciuriu aproape că s-a răstit la mine când i-am spus că nu am nevoie de taxi intrucât sunt asteptat  de un prieten cu masina. Si uite-asa, aproape brutal  m-am trezit din visul frumos ce s-a numit DIN NOU IN ITALIA la copii si năzdrăvanul meu de nepotel EMANUEL ,elev in clasa intâia si care la reantoarcerea de la scoala inceputa  inca din data de 1 septembrie imi arata caietul de teme pe care MAESTRA ( invatatoarea la noi ) ii acordase calificativul de BRAVISIMO pentru temele facute sub atenta indrumare a mamei sale CRISTINA care, de ar fi ramas in ROMANIA era profesoara de engleza sau italiana ( sau ambele ca sa aiba catedra intreaga ) pe un salariu de mizerie si batjocura guvernului BB si a PDL ! Seara la ora 22.30 eram din nou acasă, la frumoasa si spatioasa mea casă unde-i cald mereu si bine iar după dușul ce mi-a alungat urgent oboseala din timpul drumului spre casă si o cină ușoară,am pornit grăbit laptopul nerăbdător să aflu noutăti despre prietenii mei bloggeri . Nu mică mi-a fost mirarea când in inbox asteptau să fie citite iar multe chiar descărcate ,exact 152 de mesaje  . Incredibil dar adevărat, nu m-am culcat până nu le-am descifrat la toate tainele , indemnurile si informatiile cuprinse. Imi fac o datorie de onoare in a mulțumi tuturor celor care mi-au trimis acele mesaje si pinguri si promit că le voi răspunde tuturor in zilele următoare. Până atunci insă, vizionare si lectură plăcută tuturor celor ce-mi vor păsi pragul casei virtuale chiar dacă vor lăsa sau  nu vreun comentariu și, multă-multă sănătate că-i mai bună decât toate ! Cu simpatie si consideratiune pentru toată lumea, ALIOȘA .