Sa ne-nveselim nitel !!!

Satul de barfe si scandaluri

din politica damboviteana

de stupidele cancanuri

produse de vreo curtezana,

de prelatii ce umblu cu toiagu”

pentru liber la ” donatii ” ,

ma-ntorc vesel la PRIBEAGU

nu pentru bani sau speculatii

ci pentru a va distra

la inceput de saptamana

pe care, din toata inima,

v-o doresc cu voie buna !!! 

” Ăsta zic şi eu noroc ”

de Ion Pribeagu .

Într-atât ne-mbată viaţa

Cu iluzii şi strădanii

Că nici nu băgăm de seamă

Cât de repede trec anii.

Cred că nu importă urbea

Dacă-i Râmnic sau Focşani

Totul e că eu pe-atuncea

Aveam optsprezece ani.

Şi-n oraşul plin de crâşme

Şi cu centrul plin de praf

Nu era nici un teatru

Şi nici cinematograf. ??? ???

Pompieri, oborul, gata

Şi vreo două cafenele.

Singurul loc mai vesel

Al oraşului stindard

Era varieteul Filip,

Un şantan de bulevard.

Fiindcă aducea patronul

Numere de-atracţie noi

Balerine apetisante

Chiar şi cântăreţi de soi.

Cum sosea vreo vampă „bine”

Năvălea protipendada:

Conu Bubi, conu Nicu…

Şi luau cu asalt naiada.

După programul artistic

Chefuiau cu curtezana

La conac sau la moşia

Monteoru ori Grăjdana.

Pe când noi făuritorii

De poeme şi himere

O priveam cu jind, sorbind-o

C-o cafea sau cu o bere.

Într-o seară, tot la Filip

Debutase- o actoriţă

Cu trup zvelt şi ochi şăgalnici

Şi cu-o fragă de guriţă.

Fermeca-n potop de-aplauze

Pe bărbaţii toţi, în grupe

Şi ne ameţea cu-n cântec:

„Vin la Tanţa să te pupe”

Avea părul spic de aur,

Braţe, albe subţirele

Picioruşe crizanteme

Care te chemau spre ele.

Noi, ştrengari voioşi şi tineri

Nici o taină nu ne scapă

O doream şi tuturora

Ne lăsase gura apă.

Şi cum se zvonise-o şoaptă

Pe la Kraus,la cafenea

Că de-i dai o sută-n mână

Poţi ca să petreci cu ea.

Însă cine dintr-ai noştri

Din pleiada cunoscută

Îşi putea permite luxul

Să îi dea divei o sută?

Şi-atunci Aurel propuse

O idee salvatoare:

Să putem strânge o sută

Punem 5 lei fiecare.

Şi jucăm la loterie.

Înodăm frumos batista

Şi cine câştigă suta

Ăla merge cu artista.

Zis-făcut.

Nici astăzi nu ştiu

Nici când a trecut minuta

Nici cum m-a bătut norocul

Ca să-mi iasă mie suta.

Ştiu atâta, că înălţat-am

Mulţumiri lui Dumnezeu

Pentru marea fericire

Ce-a căzut pe capul meu.

C-un buchet de violete

Şi-n ţinută elegantă

I-am palmat în mână suta

Şi ea, a depus-o-n geantă.

Restul: cuib de poezie,

Vis şi voluptăţi divine

Care le-au descris şi alţii

Mult mai bine decât mine.

Pot s-adaug amănuntul

Că înrâurit de stele

I-am compus în versuri tandre

Un sonet şi trei rondele.

Într-atât a-nduioşat-o

Versul meu înaripat

Că frumoasa Mesalină

Cu glas dulce m-a-ntrebat:

– Spune-mi, dragul meu, prieten

Cum pentru o desfătare

Ce ai petrecut cu mine

Dai o sută-aşa de mare?

Eşti agricultor? Ai rente?

Sau bancher cu sucursale?

Fiindcă ştiu din auzite

Că poeţii n-au parale.

Îmbătat de-accentu-i sincer

Ca să nu stric feeria

I-am destăinuit de-a capo

Cum a fost cu loteria.

– Vai, a spus ea drăgăstoasă

Nu se poate, nu se poate!

Şi strângându-mă în braţe

Mi-a şoptit cu voluptate:

-Tu, că eşti cel mai simpatic

Dintre ceilalţi curtezani,

Mai ales că scrii şi versuri,

De la tine nu i-au bani.

Când văzui că umblă-n geantă

Am simţit în vine foc

Şi mi-am zis: „Slăvit fii Doamne!”

Ăsta zic şi eu noroc!

Şi cu graţie felină

Şi-un surâs descris de zei

Iar m-a-mbrăţişat cu patos

Şi mi-a înapoiat: 5 ( CINCI ) lei !!!

Sursa : internetul.

Aliosa .