CITATE din cei care au ajuns sa ne conduca TARA, si inca ne conduc !!!

Motto:                                                                                                                                                                   „Razbunarea este  arma PROSTULUI ” ( anonim ).  „Dupa mine   potopul” (anonim). ” Nu te pune cu PROSTUL, ca are  MINTEA  odihnita ” (anonim)   .

1. “În prezent, sumele alocate transportului în comun sunt infirme.” // Marian Vanghelie

2. „Eu am înțeles că vorbim de afaceriștii adevărați. Acest Cocoș e un papagal.” // Gigi Becali

3. “A garanta proprietatea înseamnă a limita dreptul omului asupra proprietății lui.” // Ion Iliescu

4. “Nu vom face privatizare de dragul privatizării, ci din contră.” // Nicolae Văcăroiu

9. “Monopolul privat e mai al dracului decât monopolul de stat.“ // Ion Iliescu

10. “Aveam prevăzute, pentru anul 2003, trei miliarde pentru deszăpezire. Dar a nins de zece miliarde.“ Marian Oprișan

11. “Statul nu cheltuie bani pe gratis.“ // Vasile Blaga

12. “Sper ca cele șapte firme românești să avem succes.“ // Maria Grapini

13. “Eu sunt pensionar, nu mai sunt nici măcar oligarh.“ // Dan Voiculescu

14. “Este vorba aici de o spălare de bani fără bani.“ // Viorel Hrebenciuc

15. “Tot ceea ce costă bani e costisitor.“ // Gheorghe Nichita

16. “La finanțe trebuie să punem un finanțist. Altfel, riscăm să punem pe altcineva.“ // Codrin Ștefănescu

17. “Când faci o fraudă economică, când furi ceva, când faci evaziune, ai greșit, sunt păcatele tinereții.“ Gigi Becali

18. “În economie, totul conține apă.“ // Eugen Teodorovici

19. “Dacă Becali are bani, eu sunt prost?“ // Gigi Becali

20. “Nu iau niciun salariu, nicio indemnizație, niciun ban – a fost dorința mea și a celor care mă plătesc.“ Dumitru Dragomir

21. “La  vremuri noi, tot noi ” // Anonim .

22. “Avem nevoie de lideri adevărați, nu de maimuțoi implementați.“ // Marian Vanghelie

23. “Ne dorim ca pe listele pentru alegeri să existe un număr cât mai mic de decedați.“ // Mioara Mantale

24. “A-l exclude pe Ion Iliescu e ca și cum ai da afară partidul din partid.“ // Șerban Nicolae

25. “Eu și când respir, totul este electoral.“ // Marian Vanghelie

26. “Din câte guverne am făcut parte, pe mine nu mă mai doare capul deloc.“ // Radu Berceanu

27. “Există o viziune foarte clară a acestui guvern. Și viziunea spune așa: România este în impas.“ Sebastian Vlădescu

28. “Nu vreau să fiu președintele unui partid care, ca să zic așa, are un sex incert pe scena politică.“ Crin Antonescu

29. “Suntem un partid militarizat, în sensul bun al cuvântului.“ // Gabriel Oprea

30. “Domnul Iorgovan e un fel de electron sărit de pe orbită.“ // Adrian Năstase

31. “Eu sunt președintele președințior președinților.“ // Gigi Becali

32. “Ouăle lui Adrian Năstase sunt de găină.“ // Ion Iliescu

33. “Orice ministru e pe făraș tot timpul.“ // Sebastian Vlădescu

35. “Gabriel Oprea este un cuc și conduce un partid de cuci.“ // Aura Vasile

37. “Nu sunt un Traian Băsescu cu fustă, sunt un Traian Băsescu cu păr.“ // Elena Udrea

38. “Un partid politic este un organism unde se delirează împreună.“ // Theodor Paleologu

39. “Eu am fost rea de muscă. Dar rea, rea. Dacă intram într-o încăpere, mă culcam cu cine nimeream.“ // Monica Tatoiu

40. “Miron Mitrea este un cetățean ieșit de sub camion.“ // Theodor Stolojan

45. “PSD e un partid atât de mare încât au loc și cei care vor mici.“ // Mircea Geoană

46. “Românii nu au voie să ierte viitorul acestei țări.“ // Mircea Geoană

47. “Nu poți să conduci organizația PSD București dacă ești pămpălău, că te ejaculează.“ // Marian Vanghelie

48. “ Cine rade la urma, rade mai bine ” //Anonim .

50. “Mă bucur că ne-am adunat aici atâția politruci.“ Klaus Werner Iohannis

53. “ Corb la corb nu-si scoate ochii”  // Anonim.

55. “Chiar vreau să începem să demarăm.“ // Adriean Videanu

56. “ Tara arde si baba se scarpina ”  // Anonim.

57. “Onestitatea fără logică este o chestiune foarte gravă.“ // Eugen Nicolicea

58. “Sunt foarte bun prieten cu domnul Tăriceanu, dar nici nu vreau să-i mai aud numele.“ // Mircea Ionescu-Quintus

59. “Ne vom intensifica eforturile în străinătate, unde avem diaspora dezvoltată.“ // Alina Stefania Gorghiu

64. “  Ce-si face omul cu mana lui, nici dracu’ nu desface ” //Anonim.

67. “Orice poate să fie obiect din China.“ // Adrian Năstase

68. “Să nu te pui cu omul prost ca are mintea odihnita ” //  Anonim.

69.  ” Vreau un guvern liberal un guvern pa care sa-l pot numi Guvernul Meu ” // Klaus Werner Iohannis.

70.   ” Vreau Parlamentul Meu ” //Klaus Wener Iohannis .

71.  ”  Vreau sa desemnez eu premierul ” //Klaus Werner Iohannis .

72.   ” Voi desemna premierul dupa Craciun ” // Klaus Werner Iohannis.

73.  ”  La inceput, OMUL de afaceri, FURA ….” // Sorin Ovidiu Vantu    .Sursa :  Internetul .

Un robot la Cotroceni

(din ciclul „Pamflete amare”)

Posted on December 29, 2016
by teopal

Au trecut doi ani de când îl văd arătându-se, din când în când, în public. Cu cât trece timpul şi pe măsură ce numărul apariţiilor sale creşte, ca şi cum o apă învolburată s-ar linişti, în minte mi se limpezeşte o imagine. Imaginea unui robot. Înalt, scrobit, cu mişcări sacadate şi vizibil mecanice, cu privirea fixă, păşeşte doar în direcţia pentru care a fost programat să meargă, fără să vădă nimic în jur. Un automat, insuficient cizelat. Pare coborât din filmele anilor şaizeci, pelicule populate cu roboţi de primă generaţie şi cu extratereştri clonaţi treziţi pe rând din recipientele pentru criogenare.

Şi acum, după trecerea a sute şi sute de zile de la prima sa apariţie, de fiecare dată când îl văd sunt inundat de senzaţia că Cineva i-a pus pe faţă o urmă de zâmbet arogant şi, ca să-i dea aparenţa de vietate mişcătoare, i-a întors până la capăt cheiţa.

Chiar atunci când, obligat de situaţia de moment, robotul de la Cotroceni  discută cu un om, este cât se poate de evident că  nu vede fiinţa pe care o are în faţă. Privirea sa, golită de viaţă, trece dincolo de interlocutor spre o ţinţă din neant, ne accesibilă nouă, muritorilor cu suflet. Privindu-l mai atent, dincolo de  faţa sa imobilă, bănuieşti rotindu-se rotiţele ce învârt sacadat hârtia perforată care conţine, criptată în sistem binar, cohorta  biţilor  ce alcătuiesc întreaga sa memorie.  El nu poate şi nici nu ştie să se uite în ochii cuiva. Probabil  din motive de proiectare…Totodată,  pare a nu  i se fi indus, prin construcţie, minima capacitate omenească de a percepe o fiinţă ca pe o creatură din carne şi oase, însufleţită. Nici n-ar trebui să ne mirăm, fiindcă dacă n-ar fi aşa ar însemna să cerem prea mult unui robot adevărat.

Ca oricărui robot, îi lipseşte propriul discurs. Dacă nu citeşte instrucţiunile înscrise special pentru el, nu are nici minima capacitate de a lega, logic, două fraze. Iar atunci când, surprins de o situaţie inedită,  gura sa emite cuvinte ce nu-s gândite anterior de un programator, abia  reuşeşte să lege, după pauze îndelungi, câteva propoziţii simple extrase parcă din abecedar. Rostiri de tipul „Ana are mere”, dar şi acestea cu accentul plasat complet aiurea,  cu ridicări inutile de ton, ambele nespecifice limbii române. Poate, tot o greşeală de fabricaţie…

Cu fiecare nouă apariţie, tot mai accentuat, lasă impresia că noi, toţi ceilalţi, ne aflăm în slujba sa. Adică, uimiţi, vedem cu ochii noştri cum robotulul se autotransformă într-un stăpân (pas cu pas, aşa cum a fost proiectat să declare anterior în scris). Dar nu, nu în propriul stăpân. Fiindcă, având în permanenţă un operator care îl programează şi îl întreţine, nicun robot nu poate fi stăpânul său. El, robotul de la Cotroceni, se metamorfozează, conform softului, în stăpânul nostru. Al tuturor! Un despot neînsufleţit plasat, intenţionat, în scaunul destinat unui om cu iubire şi cu respect faţă de popor.

Periodic, folosind banii supuşilos săi, el este deplasat în celălalt capăt al lumii, undeva pe o coastă de ocean binecuvântată cu o primăvară perpetuă, pentru resetare. Iar  atunci când sunt necesare doar  reglaje de mai mică amploare, obiectul dispare pentru o vreme aci, în Germania, unde este lăsat pe mâna celor mai serioşi meşteri ai Europei, a nemţilor.

Din când în când, câte un român încăpăţânat, rătăcit în preajma sa, încearcă să-l determine să acţioneze omeneşte. De fiecare dată, o astfel de decizie s-a dovedit neinspirată. Personajul nostru, scrobit, păstrându-şi zâmbetul superior din colţul gurii, s-a comportat  aşa cum este. Asemenea unei maşinării. Complet blanc. Rece şi nesimţitor. E ca şi cum românul respectiv ar insista să insufle unui computer dorinţa de a se grăbi, de a suferi, a iubi sau de a cunoaşte compasiunea.

Pe măsură ce mă dumiresc asupra adevăratei sale fiziologii, sunt din ce în ce mai surprins. Nu pot pricepe cum, milioane de fiinţe cuvântătoare, OAMENI deasupra oricărei alte suspiciuni, au votat ca să le fie preşedinte o astfel de ciudăţenie. Ea, bizareria neînsufleţită, nu s-a născut cu o zi înainte de alegeri. A trăit ani buni printre oameni normali, a fost văzută, evaluată şi cântărită din punct de vedere a simţămintelor omeneşti. Chiar nimeni să nu-şi fi dat seama că este un robot? Sau, ca să-mi fie confirmat unul dintre marile mistere ale accederii la putere în lumea în care trăim, tocmai această “calitate” a făcut ca el să ajungă preşedinte peste un întreg popor de fiinţe omeneşti?

Mă întrebaţi cumva dacă îl detest, dacă îl urăsc?  Motive aş avea. Multe. Numai că eu, o fiinţă raţională fiind, nu pot urî un robot. Ar fi ca şi cum aş aduna în mine sentimente de antipatie faţă de cutia calculatorului din birou. Obiect care, firesc, habar nu are despre existenţa mea, despre simţirile mele faţă de el ori despre ceea ce simt în raport cu oricine altcineva.

Aş dori, totuşi, dacă nu exagerez cumva în năzuiţele mele,

să-l înlocuim cu un OM.

La Cotroceni!

La Multi Ani 2017  !

fireworks background for happy new year 2017

Aliosa