De la lume adunate, înapoi la lume date/40. Pensiile MILITARE , nu sunt pensii SPECIALE , ci sunt pensii militare de SERVICIU !!!

În loc de motto:

Pentru ” analfabeții funcționali ” ajunși în Parlamentul României pe LISTE de PARTID 😦 și nu pe criterii de competențe profesionale ,care repetă în mass media scrisă și vorbită ca papagalii că PENSIONARII din MApN au ” pensii SPECIALE” REPUBLIC prin copy paste” următoarele :

1) ” DECIZIE nr.20 din 2 februarie 2000 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a art. 41 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi a dispoziţiilor art. 198 din aceeaşi lege prin care a fost abrogat art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată

EMITENT

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 72 din 18 februarie 2000

 ” CURTEA CONSTITUȚIONALĂ CONSTATĂ: 

Pensia de serviciu pentru magistrați, introdusă în anul 1997 prin efectul modificării și completării Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească,

la fel ca și pensia de serviciu pentru militari,

prevăzută de Decretul nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat, cu modificările ulterioare, au fost instituite în vederea stimulării stabilității în serviciu și a formării unei cariere în magistratură sau, după caz, în rândul cadrelor militare permanente.   

Constatând că aceste elemente care diferențiază regimul de pensionare al militarilor și al magistraților de regimul general al pensiilor asigură un tratament juridic specific celor două categorii de asigurați,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ REȚINE CĂ INSTITUIREA PENSIEI DE SERVICIU PENTRU CADRELE MILITARE ȘI PENTRU MAGISTRAȚI NU REPREZINTĂ UN PRIVILEGIU,

CI ESTE JUSTIFICATĂ ÎN MOD OBIECTIV, EA CONSTITUIND O COMPENSAȚIE PARȚIALĂ A INCONVENIENTELOR CE REZULTĂ DIN RIGOAREA STATUTELOR SPECIALE CĂRORA TREBUIE SĂ LI SE SUPUNĂ MILITARII ȘI MAGISTRAȚII. 

Astfel, aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunând militarilor și magistraților obligații și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au.

Într-adevăr acestora le sunt interzise activități ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-și crea o situație materială de natură să le ofere după pensionare menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avut în timpul activității.

Sub acest aspect art. 30 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare prevede pentru ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare;

iar alin. (2) al aceluiași articol instituie pentru categoriile menționate de militari interdicția de a îndeplini alte funcții decât cele în care sunt încadrați, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, precum și interdicția de a fi asociat unic ori de a participa direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția numirii în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea Ministerului Apărării Naționale, din cadrul industriei de apărare sau în legătură cu aceasta.  

  Un alt element comun care justifică în mod obiectiv și rezonabil un tratament juridic asemănător al magistraților și al cadrelor militare, inclusiv în ceea ce privește regimul de pensionare, îl reprezintă riscul pe care îl implică exercitarea profesiilor respective, ambele având un rol esențial în apărarea drepturilor omului, a ordinii publice, a valorilor statului de drept.  

  Curtea Constituțională constată, pe de altă parte, că REGLEMENTAREA ÎN VIGOARE A PENSIEI DE SERVICIU PENTRU MILITARI, CA ȘI CEA A PENSIEI DE SERVICIU PENTRU MAGISTRAȚI, CU DIFERENȚELE PE CARE ACEASTĂ PENSIE LE PREZINTĂ FAȚĂ DE PENSIA COMUNĂ DE ASIGURĂRI SOCIALE, NU CONSTITUIE O ÎNCĂLCARE A PRINCIPIULUI EGALITĂȚII CETĂȚENILOR ÎN FAȚA LEGII, principiu prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție.

Această constatare se bazează pe specificul comun al activității militarilor și magistraților, care, astfel cum a rezultat din analiza anterioară a dispozițiilor constituționale și legale aplicabile, IMPUNE CELOR DOUĂ CATEGORII PROFESIONALE OBLIGAȚII ȘI INTERDICȚII SEVERE, PRECUM ȘI RISCURI SPORITE, CEEA CE JUSTIFICĂ ÎN MOD OBIECTIV ȘI REZONABIL O DIFERENȚIERE A REGIMULUI JURIDIC DE PENSIONARE FAȚĂ DE REGIMUL STABILIT PENTRU ALȚI ASIGURAȚI CARE NU SUNT SUPUȘI ACELORAȘI EXIGENȚE, RESTRICȚII ȘI RISCURI. 

În această ordine de idei Curtea Constituțională, dând curs dispozițiilor art. 11 și 20 din Constituție, referitoare la raportul dintre reglementările interne și cele internaționale, constată că

„O diferență de tratament pe un motiv obiectiv și rezonabil nu este considerată ca discriminatorie”. 

De asemenea, jurisprudența Curții Constituționale, referitoare la aplicarea principiului egalității în fața legii și al nediscriminării, a stabilit constant, în deplin acord cu jurisprudența în materie, și ea constantă, a Curții Europene a Drepturilor Omului, că PRINCIPIUL EGALITĂȚII NU ESTE SINONIM CU UNIFORMITATEA ȘI CĂ PENTRU SITUAȚII DIFERITE POATE EXISTA UN TRATAMENT JURIDIC DIFERIT, RECUNOSCÂNDU-SE DREPTUL LA DIFERENȚĂ.

În acest sens sunt, de exemplu:

Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993;

Decizia nr. 74 din 13 iulie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 22 iulie 1994;

Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997.  

De asemenea, Curtea Supremă de Justiție, argumentând necesitatea instituirii pensiei de serviciu pentru magistrați, invocă și faptul că

„ÎN STATELE EUROPENE CU UN ANUMIT GRAD DE DEZVOLTARE, INCLUSIV ROMÂNIA, DREPTUL LA PENSIE DE SERVICIU ÎL AU TOATE FORȚELE DE APĂRARE A ORDINII PUBLICE – ARMATA, POLIȚIA ȘI SERVICIILE SPECIALE”,

care, prin activitatea lor, „își asumă un risc întru apărarea ordinii de drept, asigurând liniștea în societate”.

Textul integral se găsește pe :

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/21010

2) ” Generalul Silviu Predoiu se dezlănțuie pe Facebook. „Puțin despre pensiile ”speciale” și mult despre ONOARE”

Autor: Lucian Ionescu 28 iunie 2020, 23:39

---

Silviu Predoiu, fost şef adjunct SIE a vorbit, duminică seara ,despre pensiile speciale

Silviu Predoiu a postat pe pagina sa de socializare un comentariu în care face o analiză asupra a ceea ce reprezintă, de fapt, pensile speciale, aducând în discuție în special pensiile militarilor

„Puțin despre pensiile ”speciale” și mult despre ONOARE

Acum două săptămâni a fost adoptată o modificare legislativă ce vizează impozitarea “specială” a pensiilor “speciale”. Decizia Parlamentului a fost urmată, firesc, de o dezbatere publică ce s-a focalizat însă preponderent pe pensiile militare, deși cam toți sunt de acord că nu sunt chiar speciale ci mai degrabă de serviciu, nici chiar așa de mari dar sunt multe…

Și dacă pentru magistrați au vorbit CSM-ul sau ÎCCJ, pentru militari nu poate vorbi nimeni.

Pentru că prin statut, militarilor astăzi activi dar mâine pensionari nu le este permis să-și exprime opiniile și nici să-și apere drepturile sau demnitatea profesiei. Singurii care pot reacționa la invectivele și adjectivele cu care sunt gratulați din guvern și parlament sunt rezerviștii, iar asta îi pune într-o postură ingrată, pentru că nimeni nu ascultă sau citește argumentele ci pune concluzia ”își apără pensia nesimțită”.
De ce sunt oare militarii în rezervă mai gălăgioși, de ce se expun atacurilor și ironiilor, de ce nu stau și ei liniștiți, ca alții, așteptând să treacă și valul acesta ca și cele dinaintea lui? Cei care cred că expunerea pentru care aparent au optat este determinată exclusiv de perspectiva pierderii unor “privilegii” materiale, se înșală profund.

Este în fapt un strigăt de revoltă la care ar trebui sa luăm seama, cu atât mai mult cu cât vine din partea unei categorii profesionale tradițional “mute”, educată in spiritul respectului autorității, respectului și apărării legilor, executării fără ezitare, “întocmai și la timp”, a ordinelor legale ale celor aleși de popor să îl reprezinte, pe scurt respectării și apărării statului, a României și românilor, chiar și cu prețul vieții. Iar asta ar trebui sa însemne ceva pentru oricare dintre noi.
Nu mai repet povestea cu pensiile de serviciu ale militarilor care datează, cu o nefericită pauză de 5 ani, de la Cuza. Si nici nu voi mai insista pe faptul că ele se regăsesc în mai toate statele sau că NATO are un pachet ”special” de pensionare pentru personalul din structurile sale. Și nici că militarii, contrar miturilor urbane atât de răspândite, plătesc exact aceleași cote de contribuții ca toți ceilalți angajați din România. Nici măcar pe faptul că ”economia” făcută la bugetul de stat se va dovedi nesemnificativă, chiar dacă diverși domni din parlament ne anunță periodic câte spitale s-ar putea construi cu acești bani sau câte pensii minime s-ar putea plăti.

Militarii (fie ei din forțele armate, servicii sau alte structuri in uniformă, chiar și cu statut de funcționari speciali), au renunțat la drepturi și libertăți fără de care cei mai mulți dintre semenii lor nici nu ar concepe să trăiască. Au fost dificile, apăsătoare, umilitoare restricțiile ce ne-au marcat viața în cele 60 de zile de stare de urgență, cu limitările de deplasare, exprimare, întrunire, etc.? Înmulțiți cu zece nivelul de intruziune al regulilor și restricțiilor în viața personală și apoi cu oricât, de la 5475 la 12775- zilele din 15 până la 35 de ani de serviciu și veți afla prețul plătit de un militar în slujba statului.
În slujba unui stat care deși i-a cerut, printre multe altele, să renunțe la libertatea de asociere sindicală asigurându-l că îi va apăra în schimb toate drepturile pe care tot statul (și numai statul) i le-a conferit, nu doar că ”se răzgândește” de pe o zi pe alta, dar are grijă să însoțească argumentele sale despre ”voința poporului, care vrea tăierea pensiilor speciale” de adjectivul nesimțit.
Iar aici găsim, de fapt, explicația pentru reacția militarilor. Ei și-au onorat la virgulă partea de obligații și responsabilități din “contract” iar acum, cei norocoși, care au ajuns la capitolul drepturi, constată că angajatorul s-a răzgândit unilateral, într-un act de totală desconsiderare. Ceea ce se întâmplă este un atac la demnitatea și onoarea militarului, atât ca individ cât și ca profesie. Atac ce-i vizează, în egală măsură, pe rezerviștii militari de astăzi cât și, atenție, pe cei de mâine, fie ei cadre în forțele armate, jandarmerie, spionaj, contraspionaj, antiterorism, polițiști, cadre ale ISU, pompieri, lucrători în telecomunicații speciale, etc.

Iar dacă statul român apreciază că aceste profesii nu-i mai sunt necesare și utile, atunci să desființeze toate aceste instituții. Dacă nu, dacă e nevoie și de armată, și de servicii de informații, și de pompieri, și de poliție, atunci trebuie să înțeleagă că aceste profesii presupun atât rigoare, dăruire, disciplină, loialitate, riscuri cât și restricții majore și renunțarea la drepturi și libertăți fundamentale. Renunțare ce, inevitabil, trebuie recunoscută și compensată de beneficiarii serviciilor, așa cum se întâmplă în toată lumea aceea pe care o citam atât de des ca “democratică și civilizată” ?
De fapt, ceea ce ar trebui să vedem aici este disprețul.

Disprețul pentru o categorie profesională și mai ales pentru elita militară. Și când spun elită nu vorbesc doar despre colonei și generali, ci despre corpul ofițerilor în general, așa cum vorbesc despre armele de elită ale forțelor militare, cele care, prin riscuri și pericolul asociat activității cotidiene, beneficiază de sporuri care îi pot aduce în situația ca, la final de carieră, să obțină o pensie ”nesimțită”. Ofițerii și subofițerii din aviația militară sau din marina militară, militarii din forțele terestre cu zeci de misiuni în teatrele de operații, informațiile militare, militarii din trupele de intervenție anti-teroristă, ofițerii operativi din spionaj și contraspionaj, ofițerii din domeniul cybersecurity sau cei care produc și gestionează cifrul de stat (îi rog să mă ierte cei ale căror specialități nu mi le-am amintit) – ei sunt cei pe care îi atinge astăzi disprețul guvernanților și al clasei politice în general.

Diversele luări de poziție ale premierului despre pensiile militare arată, fără putință de tăgadă, că nici măcar nu a rugat pe cineva să citească și să-i explice ce prevede legislația la zi. Pe de altă parte, mărturisesc că nu știu cum să abordez disprețul manifest pentru ”șefimea” din armată, de genul: “Trebuie sa corectam aceste nedreptati, pentru ca provoaca o nemultumire profunda, inclusiv pentru cadrele militare, pentru jandarmi, pentru ca sefimea si-a tras pensii nesimtite profitand de portitele lăsate în actul normativ”, exprimat de premier în fața ministrului apărării, până de curând cel mai ”șef” dintre șefii armatei.

Mă simt și eu oarecum cu musca pe căciulă – general cu 4 stele, parte din ”șefimea din armată” vreme de 15 ani, beneficiind chiar și de o ”umflare” de 3% a veniturilor în ultimul an de activitate, grație punerii în aplicare a legii de salarizare din 2017.
Ce nu înțeleg guvernanții noștri este că un colonel sau un general nu intră în cariera militară nici colonel sau general și nici șef, așa cum ei par să creadă !! Mai toți își încep viața profesională ca sublocotenenți sau locotenenți. Gradele se câștigă cu muncă, cu sudoare, cu 14 ore pe zi la locul de muncă, cu riscuri, cu tensiune…

Orice sublocotenent aspiră să ajungă colonel, orice sublocotenent visează să ajungă general. Și nu cred că este nimic mai josnic decât să subminezi, de la nivel de prim-ministru, încrederea în comandanți și autoritatea funcției de comandă și să induci clivaje între diferitele categorii de militari, pe baza cuantumului salariului sau pensiei.
Cum și în ce fel au devenit gradele militare superioare, funcțiile de conducere din domeniul militar (din ce în ce mai multe obținute prin concurs, nu prin numire) motiv de rușine, de oprobriu public? Și dacă așa gândesc ei, de ce ministrul apărării este un general cu 4 stele (adică parte din șefime, cu pensie ”nesimțită” cu tot, câștigată, stupoare, cu sudoare în teatrele de luptă) și nu un căpitan sau un plutonier, de ce departamentul securității naționale și aparatul de lucru al CSAT-ului sunt încadrate cu generali (activi sau în rezervă/retragere, adică ”șefime”), de ce reprezentanții noștri la NATO sunt colonei sau generali si nu locotenenți, de ce parada militară de 1 decembrie este comandată de un general și nu de un plutonier adjutant șef?
În cariera militară este vorba despre onoare. Despre demnitate. Despre loialitate. Despre încredere în camarazii și în comandanții tăi. Despre curaj. Inclusiv despre curajul de a sta drept în fața nonvalorii și imposturii, chiar dacă asta te costă cariera. Dar mai presus de toate este vorba despre ”jur să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții”, adică despre patriotism și sacrificiu, ceva ce politicienii de astăzi nu au cum să înțeleagă.

Văzând cum se vorbește despre militari, constatând cum sunt tratați aceștia de chiar cei ce ar trebui să cunoască și înțeleagă cel mai bine rolul lor în societate și prețul pe care cei în uniforme îl plătesc pentru “privilegiul” de a-si proteja semenii, nu pot să-mi opresc sentimentul de rușine pe care îl resimt amintindu-mi de numeroșii tineri ofițeri ce au depus jurământul de credință Patriei în fața mea, emoționați, unii cu ochii în lacrimi și voce gâtuită, toți cu mana încleștată pe drapel.
Tineri cărora le-am promis, crezând fiecare cuvânt pe care îl spuneam, că dacă își vor face corect datoria, statul le va recunoaște, chiar dacă nu public, sacrificiile, și le va apăra întotdeauna drepturile. Îmi este rușine de cei pe care involuntar i-am indus in eroare și sunt mai mult decât furios pe cei care m-au pus în această postură.
Iertare, spun unora și rușine, celorlalți.
P.S. Circulă acum, online, cartea atât de comentata a ambasadorului John Bolton, fost consilier pentru securitate națională al președintelui Trump. Poate unii dintre dvs. ați avut deja curiozitatea să citiți, dar celorlalți îmi permit să le spun eu: în cele peste 500 de pagini apar frecvente referiri la Ungaria și premierul acesteia, idem Moldova, Ucraina, Polonia, Cehia, nici nu mai vorbim de Israel, Marea Britanie, Rusia, etc. România, ca stat (partener strategic !!!!), sau președintele ori premierul acesteia lipsesc cu desăvârșire.

Singura trimitere care ne individualizează este cea la moartea unui militar român din forțele speciale, într-o confruntare cu talibanii în Kabul. Interesant și ironic, nu? Tot militarii ne salvează, dar asta nu mai interesează pe nimeni. Pentru că prea de mult și mult prea des le folosim sacrificiul, expertiza și profesionalismul doar pentru ”photo opportunities”, a scris Silviu Predoiu pe Facebook ” ,

Sursa :

https://evz.ro/generalul-silviu-predoiu-se-dezlantuie-pe-facebook-putin-despre-pensiile-speciale-si-mult-despre-onoare.html?fbclid=IwAR07pQMA7CG38LuGQBngLLOVjVMv7FfWIvFcsnBOZ47/loAuEEdW7l3k0Xk

În CONCLUZIE :

Nu pensionarii din MApN au ” pensii SPECIALE” 😦 ci chiar ei , PARLAMENTARII ,

după cum se poate constata din ultima parte a postării de pe :

De la lume adunate , înapoi la lume date/36 .

Nu deloc la întâmplare , ci în strânsă legătură cu cei cu PENSII SPECIALE , adică cu actualii PARLAMENTARI care sunt și în ” guvernul meu” , adică al lui Klaus WERNER Johannis și vor beneficia pa pensionare de PENSII SPECIALE , la fel ca și președinții de CONSILII JUDEȚENE și nu numai , postez drept dovadă următoarele :

A) Guvernul PNL(PDL)&PSD&UDMR , a-ntors-o ca Traian Băsescu în 2009 la Ploiești :

modifică ordonanța privind Codul Fiscal !!! 😦 😦 😦

Microîntreprinderile nu vor mai fi obligate să facă angajări, însă firmele fără angajați vor plăti automat impozit pe profit (16%), iar companiile care au cel puțin un angajat plătesc un impozit de 1% din cifra de afaceri dacă se încadrează în noul plafon stabilit de guvern de până la 500 de mii de euro. 

Pentru sectorul Horeca, Guvernul va amâna intrarea în vigoare a noilor prevederi până la începutul anului viitor, iar impozitul pe proprietate va rămâne doar la pragurile minimale, respectiv 0,1% pentru rezidențial și 0,5% pentru nerezidențial.

B) https://buletin.de/bucuresti/despagubiri-de-aproape-100-de-milioane-de-lei-pentru-exproprieri-in-zona-centurii-capitalei-cei-mai-multi-bani-ajung-la-firma-unde-presedintele-cj-ilfov-a-fost-administrator-75-milioane/

În final de postare-republicare , având în vedere faptul că pe unele persoane la apucă STRĂNUTUL când citesc ceva despre PENSIONARII MILITARI , le prezint tot

” de la lume adunate înapoi la lume date ”,

” Lucrurile uimitoare care se petrec în corpul tău atunci când STRĂNUȚI :

Strănutul este una dintre minunile corpului uman, unul dintre reflexele noastre protectoare. Deși durează doar o secundă, trebuie să știi că are în spate un proces complex, care implică multe părți ale corpului.

Mecanismul strănutului

Când sistemul nostru respirator este iritat de factori precum praful sau polenul, terminațiile nervoase minuscule trimit un mesaj către creier. La rândul lui, creierul trimite mesaje către numeroase părți ale corpului uman, pentru a facilita strănutul.

Strănutul implică numeroase procese, care au loc într-un timp foarte scurt. Când strănutăm, mușchii pieptului presează plămânii, iar aceștia evacuează brusc o cantitate mare de aer.

Simultan, laringele se închide etanș, ceea ce face ca aerul să fie direcționat spre nas cu o viteză de până la 160 de kilometri pe oră.

Și să nu uităm de jetul de salivă: între 2.000 și 5.000 de picături pline de bacterii sunt propulsate de nasul și gura ta atunci când strănuți (iată, deci, de ce ar trebui să folosim șervețele, pentru a-i proteja pe cei din jur).

Strănutul este, fără îndoială, un proces fascinant. Atât de interesant, încât a făcut obiectul multor cercetări. Cea mai recentă îi aparține Lidiei Bourouiba, fizician de la Massachusetts Institute of Technology.

Rezultatele cercetării au fost publicate în The New England Journal of Medicine în 2016. Studiul este elaborat, însă scopul este simplu: să înțeleagă modul în care saliva propulsată în timpul strănutului (cu microbii aferenți) călătorește prin aer.

Bourouiba împarte strănutul în categorii pe care nu le vom trece în revistă. .

Nu te abține

Uneori, simți nevoia să strănuți când ești la o întâlnire sau la o piesă de teatru. Poate că te chinui să înăbuși reflexul, ca să nu îi deranjezi pe cei din jur.

Însă este mai bine să îți întrerupi colegii și interlocutorii decât să îți riști sănătatea, spun cercetătorii. Spre exemplu, un bărbat de 34 de ani din Leicester, Marea Britanie, a sfârșit prin a-și rupe laringele încercând să blocheze un strănut puternic.

Bărbatul a declarat că ceva i-a „pocnit” în gât după ce s-a prins de nas și și-a închis gura, ca să oprească un strănut. Aerul sub presiune nu a avut pe unde să iasă, așa că a rupt țesutul moale al laringelui.

Din această cauză, bărbatul s-a hrănit mult timp printr-un tub, iar, spre norocul lui, în final, și-a revenit complet. Cercetătorii care au descris cazul în jurnalul BMJ Case Reports au afirmat că înăbușirea unui strănut poate fi periculoasă și poate cauza, în unele cazuri, chiar anevrisme cerebrale.

Foto: iStock

Există mai multe feluri de strănut, unele zgomotoase, altele aproape silențioase. Însă cel mai amuzant este că unii oameni strănută doar o singură dată, în timp ce alții strănută în reprize.

„Unii oameni trec prin reprize de strănutat. Este un reflex neurologic, care variază de la o persoană la alta. Unii oameni strănută în reprize de câte 10 sau 20 de strănuturi. Acest lucru depinde de nivelul de iritare a mucoasei nazale. De obicei, oamenii strănută până când iritația încetează”, explică Mitchell Grayson, profesor în Departamentul de Alergii și Imunologie clinică al Universității de Medicină Wisconsin.

Curiozități legate de strănut

Probabil te-ai întrebat de ce închidem ochii atunci când strănutăm. Ei bine, acest gest este un reflex. Nu există un motiv întemeiat pentru care facem acest lucru, pur și simplu așa reacționează corpul nostru.

De ce le urăm „noroc” sau „sănătate” celor care strănută? Există mai multe explicații, cea mai cunoscută fiind aceea că urarea îi aparține Papei Grigore al VII-lea, care îi binecuvânta pe cei care strănutau, ca să nu se îmbolnăvească de ciumă.” .

Alioșa .